In urma catorva motive, spre exemplu, interpretarii eronate, necunoasterea prevederilor legale in vigoare, sau

lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic s-a decis necesitatea executarii controlului financiar
ulterior pentru o imbunatatire a situatiei institutiei controlate.

Capitolul II. METODE SI TEHNICI DISTINCTE DE EXECUTARE A CONTROLULUI FINANCIAR ULTERIOR

In decursul timpului la aceasta categorie de control s-au adus diverse modificari, insa s-au fixat cateva
metode particulare de tehnica a controlului:
- control documentar;
- inventarierea de control;
- mijloacele proprii de consemnare sau confirmare;
Controlul documentar este mijlocul prin care se determina realitatea, legalitatea si eficienta operatiunilor
economice si financiare prin analizarea documentelor primare si centralizatoare, a inregistrarilor in evidenta
tehnic-operativa si in cea contabila.
Inventarierea de control inseamna o verificare faptica pe teren a valorilor materiale sau banesti a existentei
acestora. Aceasta este metoda principala de control faptic avand drept tinta constatarea la un moment dat a
existentei cantitative si calitative a elementelor de activ dintr-o gestiune, precum si a modului de indeplinire de
catre gestionari. Mai exact, aceasta implica compararea soldurilor faptice cu cele scriptice din evidenta
contabila si in final, determinarea eventualelor diferente.
Trebuie sa facem o diferenta intre intre inventarierea de control ca tehnica a controlului financiar si
inventarierea generala si periodica. Cea dintai se realizeaza prin sondaj avand caracter inopinat, cea de-a
doua se realizeaza pe baza unei programari, asupra intregului patrimoniu, imbinand totodata elemente de
control faptic cu cel documentar si cu efectuarea unor operatiuni spefifice de corectare a rezultatelor obtinute
in urma procesului.
Inventarierea de control se clasifica in functie de natura elementelor verificate si de obiectivele urmarite prin
actiunea de control in:
- inventarierea totala;
- inventarierea prin sondaj;
Inventarierea totala permite cunoasterea integrala a realitatilor si formularea unor concluzii exacte, dar este
mai greu de realizat. Acest tip de inventariere consta intr-un efort substantial din partea celui ce il exercita, se
desfasoara pe o perioada indelungata si un dezavantaj major ce il reprezinta sistarea operatiunilor de primire
si eliberare a bunurilor din gestiune.
Spre deosebire de inventarierea totala, inventarierea prin sondaj se realizeaza cu mai multa usurinta, insa are
o precizie mai scazuta. Din cauza ca volumul valorilor si sortimentelor sunt in crestere si respectiv o
diversificare a produselor ce trebuiesc inventariate, se utilizeza inventarierea prin sondaj. In caz ca rezultatele
inventarierii de control prin sondaj sunt discrepante si frecvente, controlorul trebuie sa extinda inventarierea.
Exceptie facand gestiunile valorice deoarece nu este posibil sa se determine valoarea totala a valorilor
materiale si banesti existente in gestiunea respectiva cu ajutorul inventarierii prin sondaj.