DUE

1. In prima lectura, in cazul in care pozitia Parlamentului European este aprobata de

Consiliu: actul respectiv se adopta cu formularea care corespunde pozitiei
Parlamentului European.
2. Parlamentul European hotaraste, de regula, cu: majoritatea voturilor exprimate.
3. Raspunde de pregatirea lucrarilor Consilului si de executarea mandatelor care ii sunt
incredintate de catre acesta: un comitet constituit din reprezentantii permanenti ai
guvernelor statelor membre.
4. Este un act al Uniunii Europene care are aplicabilitate generala si este obligatoriu in
toate elementele sale: regulamentul.
5. Actele legislative sunt: actele juridice adoptate prin procedura legislativa.
6. Potrivit articolului 235, alin. 1, al TFUE, in caz de vot, fiecare membru al Consiliului
European: poate primi delegare din partea unui singur alt membru.
7. Pot pune in executare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii:
statele membre, Comisia si Consiliul European.
8. Comisia Europeana: are competenta de a adopta acte fara caracter legislativ si cu
domeniu de aplicare general, pe baza unui act legislativ si a delegarii cuprinse in
acesta.
9. Comitetul de Conciliere este convocat: de Comisia Europeana, care intervine pentru
realizarea consensului intre opiniile Parlamentului si Consiliului.
10. Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei Europene: nu pot exercita nicio alta
activitate profesionala remunerata sau nu.
11. Procesul decizional european consta in adoptarea in comun de catre Parlamentul
European si Consiliu a unui regulament, a unei decizii sau a unei directive, la
propunerea Comisiei.
12. Comitetul de Conciliere este format din membri ai: Parlamentului European si ai
Consiliului sau reprezentantii lor.
13. Care sunt actorii co-legislatori implicati in procedura legislativa ordinara? Consiliul si
Parlamentul European.
14. Actul propus este considerat neadoptat : in cazul in care, in termen de sase (maxim
opt) saptamani de la convocare, comitetul de conciliere nu aproba niciun proiect
comun.
15. Actele legislative adoptate in conformitate cu o procedura legislativa speciala se
semneaza de presedintele institutiei care le-a adoptat.
16. In cazul in care textul Regulamentului nu dispune altfel, el intra in vigoare: in a
douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
17. Comitetul Regiunilor: este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si
locale care raspund din punct de vedere politic in fata unei adunari alese.
18. Mandatul membrilor Comitetului Economic si Social: nu este imperativ.
19. In domeniul stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei
Comisia Europeana detine competenta exclusiva.
20. Uniunea partajeaza cu statele membre competente in urmatoarele domenii: mediul si
politica sociala.
 21. Delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul: atribuirii.
22. La propunerea motivata a unei treimi din statele membre, a Comisiei Europene sau a
Parlamentului European si cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul poate sa
constate existena unui risc clar de incalcare grava a valorilor prevazute la articolul 2
din TUE, de catre un stat membru.
23. Statele membre sunt reprezentate in: Consiliul European de sefii lor de state sau de
guvern si in Consiliu de guvernele lor.
24. La nivelul Uniunii, cetatenii sunt reprezentati direct in: Parlamentul European.
25. La initiativa a cel putin 500.000 de cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar
semnificativ de state membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte, in
limitele atributiilor sale, o propunere corespunzatoare in materii in care acest cetateni
considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, in vederea aplicarii tratatelor.
26. Alege Presedintele Comisiei Europene: Consiliul European.
27. Pragul minim pentru reprezentarea cetatenilor in Parlamentul European este: sase
membri pentru fiecare state membru.
28. Presedintele Consiliului European: nu poate exercita un mandat national.
29. Consiliul Afaceri Generale pregateste reuniunile Consiliului European si urmareste
aducerea la indeplinire a masurilor adoptate, in colaborare cu presedintele Consiliului
European si cu Comisia.
30. Mandatul Comisiei Europene este de: cinci ani.

DAE

1. Este adevarat ca UE urmareste sa promoveze pacea, valorile sale si bunastarea

popoarelor sale: DA.
2. Este recunoscut drept documentul care are valoare juridica egala cu cea a tratatelor,
desi nu poarta aceasta denumire: Carta Drepturilor Fundamentale
3. Parlamentele nationale contribuie in mod activ la buna functionare a UE in baza
principiului: subsidiaritatii.
4. Presedintele aceste institutii este ales cu majoritate calificata pentru un mandat de 2
ani si jumatate cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data: Consiliului
European.
5. Majoritatea de lucru a Consiliului, cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel
este: majoritate calificata.
6. Presedintia Consiliului pentru Afaceri Externe este asigurata de: Inaltul Reprezentant
al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate.
7. Loculul Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a fost luat de: Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene.
8. Este singurul stat membru al Uniunii care se incadreaza in categoria statelor uniune
incorporata: Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
9. Serviciile au fost reglementate la nivelul UE, in 2006, prin intermediul unei: directive.
10. Este organismul creat la nivelul Comunitatii Europene in anul 1994 si care realizeaza
evaluari privind proasta administrate a activitatii institutiilor, organismelor, birourilor
sau agentiilor UE: Ombudsmanul European.
11. Unul dintre cele mai dese principii intalnite in reglementarile legilor fundamentale ale
statelor membre UE este: principiul subsidiaritatii.
12. Cel care a mentionat pentru prima data despre faimoasele “statele unite ale Europei”,
in 1946 a fost: Winston Churchill.
13. Statele fondatoare ale fostel comunitati europene, actuala Uniunea Europeana, au fost:
Franta, Belgia, Italia, Olanda, Luxemburg, Germania.
14. Teoria privind raportul drept international – drept national ce a fost preluat in dreptul
UE este: teoria monista.
15. Tratatele sunt recunoscute in ordine juridica a Uniunii ca avand: aplicabilitate directa
si efecte directe.
16. Tratatul de fuziune a fost adoptat si a intrat in vigoare la: 8 aprilie 1965, 1 iulie 1967.
17. Este statul care a inaugurat regimul semi-prezidential prin Constitutia dfe la 1958 ale
carui caracteristici auf ost accentuate prin reforma constitutionala din 1962: Franta.
18. Delimitarea competentelor UE este generata de principiul atribuirii, iar exercitarea
acestora este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
19. Interesele statelor membre ale UE sunt reprezentate la nivel de sefi de stat sau de
guvern in Conisiliul European si de guvernele lor in Consiliu de guvernele lor.
20. Prin Tratatul de la Lisabona s-a stabilit cadrul institutional al UE si astfel sunt
recunoscute drept institutii urmatoarele: Toate variantele de mai sus sunt corecte
(Comisia Europeana, Banca Centrala Europeana, Curte de Justitie a UE, Parlamentul
UE, Consiliul, Curtea de Conturi, Consiliul European).
21. In cadrul procedurii legislative ordinare adopta avize consultative: Comitetul
Economic si Social si Comitetul Regiunilor.
22. Mandatul de 7 ani pentru functia de Reprezentat al Statului este mentinut in
urmatoarele state membre ale UE: Irlanda si Italia.
23. Curtea de Justitie a Uniunii Europene a contribuit la dezvoltarea intensitatii efectului
direct al normelor unionale prin pronuntarea unor decizii, dintre care cele mai
cunoscute si preluate in doctrina de specilitate sunt: Flaminio Costa c ENEL.
24. Sunt recunoscute in Europa drept state unitare: Franta, Portugalia, Polonia si Lituania.
25. UE poate fi caracterizata ca fiind o “organizatie, integranta cu caracter evolutiv cu o
ordine comunitara ce se bazeaza pe ideea de suveranitate exercitate in comun”:
Adevarat.
26. Este o institutie care a aparaut pe cale neconventionala, orginiile sale provenind din
conferintele la nivel inalt la care participau sefii de state si de guverne din statele
membre ale Comunitatii Europene: Consiliul European.
27. Dispozitiile Tratatului de la Lisabona cu privire la majoritatea calificata au intrat in
vigoare incepand cu 1 noiembrie 2012: Fals.
28. Consta in adoptarea in cazurile prevazute de tratate a unui regulament, a unei
directive, ori a unei decizii de catre Parlamentul UE cu participarea Consiliului sau de
catre acesta, cu participare Parlamentului UE care trebuie sa-si dea aprobarea sau
avizul: Procedura legislativa speciala.
29. Un act legislativ al UE nu poate fi adoptat decat la propunea Comisiei Europene in
afara cazurilor in care tratatele dispun in al mod: Adevarat.
30. Obliga fiecare stat membru destinatar referitor la rezultatul pe care trebuie sa-l atinga,
lasand institutiilor nationale competenta cu privire la forma si la mijloace: Directiva.
31. Un act legislativ poate delega Comisiei puterea sa adopte acte nelegislative de
importanta generala (sub forma de regulmente, directive si decizii) care completeaza
sau modifica anumite elemente neesentiale ale actului legislativ: Adevarat.
32. Stabilirea regulilor concurentei necesare functionarii pietei interne si uniunea vamala
se regasesc la nivelul UE in categoria: Competentelor exclusive.
33. Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate in Carte drepturilor
fundamentale, carte care nu are valoare juridica egala cu cea a tratatelor. : Fals.
34. Acest act vizeaza, in mod deosebit, aplicarea prevederilor tratatelor la situatii
particulare, fiind echivalent actelor administrative individuale din dreptul intern:
Decizia.
35. Este institutia care da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii, definind totodata
orientarile si prioritatile politice generale ale acesteia: Consiliul European.
36. Este numit de catre Consiliul European, care decide cu majoritate calificata, cu
acordul Presedintelui Comsiei Europene, pentru un mandat de 5 ani: Inaltul
Reprezentat pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate.
37. Pe durata exercitarii functiei nu pot sa exercite nicio activitate profesionala,
remunerata sau nu: Membrii Comsiei.
38. Triunghiul institutional al UE denota si triunighiul intereselor manifestate in spatiul
Uniunii, identificati interesele reprezentate de fiecare institutie: Parlamentul UE –
interesele statelor membre, Consiliul UE – interesul general al Uniunii, Comisia
Europeana – interesele popoarelor statelor membre.
39. Este adevarat ca o propunere a Comisiei transmisa Consiliului se da in lucru la
COREPER, care o incredinteaza unui grup de lucru a carui misiune este de constata
pozitia statelor si definirea optiunilor politice ale acestora care vor fi analizate ulterior
in Consiliu: Da.
40. Amendamentele expuse in comisia parlamentara competenta sau in cea/cele asociata/e
sunt preluat si expuse in fata Parlamentului de: Presedintele Comsiei.
41. Reprezinta un mijloc procesual comunita pus la dispozitia altor interesati de a ataca in
fata Curtii, in anumite situatii, strict delimitate, abtinerea institutiilor europene de a
decide in materii in care au obligatia sa o faca: recursul de creant.
42. In dreptul comunitare are rolul de a identifica substanta si sensul libertatilor
fundamentale statuate prin tratatele constitutive, fiind complementar principiilor de
justitie si echitate: Principiul proportionalitatii.
43. Sunt numite si consilii “jumbo” si reunesc ministrii din mai multe domenii de
activitate: Consilii conjuncte.
44. Dreptul comunita originar este alcatuit din: Tratate.
45. In practica UE au fost identificate doua categorii de directive: Directive cadru si de
executare.
 46. Permite asigurarea unei mai bune participari a cetatenilor la procesul decizional,
precum si garantarea intr-o masura mai mare a legitimitatii, eficacitatii si
responsabilitatii administratiei: Transparenta.
47. Este un instrument care arata daca principii ca respectarea legii, deschiderea,
transparenta, impartialitatea si egalitatea in fata legii sunt respectate: Raspunderea.
48. Acest tip de recurs da posibilitatea Curtii de a se pronunta asupra tuturor elementelor
de fapt si de drept ale cauzei, modificand hotararea organului comunitar care a fost
pusa in discutie, in sensul de a stabilit o alta solutie obligatorie pentru parti: Recursul
in anulare.
49. Controlul Curtii Europene de Justitie nu intervine in procesul de luare a deciziilor
prin: Verificarea caracterului puterii de apreciere.
50. Competentele Comisiei europene au fost concretizate in functiile acesteia, care din
cele de mai jos nu incadreaza in randul lor: Functia de control.
51. Exercita impreuna functiile legislativa si bugetara a UE: Parlamentul si Consiliul.
52. Are o importanta deosebita in fixarea principiilor administrative comune in UE:
Curtea Europeana de Justitie.
53. Recrutarea si promovarea functionarilor comunitar sunt domintate de principiul:
Concursului.
54. Este un mijloc procesual care permite celor interesati sa atace in fata Curtii un act
obligatoriu, emis de institutiile comunitatii europene, destinat sa produca efecte
juridice fata de terti si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia: Recursul
de interpretare.
55. Metodele de lucru specifice UE sunt: metoda interguvernamentala, intercomunitara si
comunitara.

PJDO

Declaratia Universala a Dr. Omului

1. Dr. de ordin personal (politice si civile): viata, libertate, siguranta, deminitate,

protectie in fata legii, garantia impotriva sclaviei, torturii.
2. Dr. in raport cu elementele lumii exterioare: dr. de a se casatori, de a avea un camin,
la azil in caz de persectuie.
3. Dr. de facilitati sociale si culturale: libera exprimare, ascoiere, de a luat parte la
treburile publice + alegeri.
4. Dr. economice, sociale si culturale: dr la munca si la libera alegere a muncii, la
securitate sociala, libertati sindicale, educatie, recreere, viata culturala, protectia
creatiei intelectuale sau artistice, nediscriminare.

Principii de baza ale dr. omului: universalitate, indivizibilitatea, interdependenta.

Carta Organizatiilor Unite: adoptata 26 iunie 1945, vigoare 24 octombrie 1945.

ONU – scop: pastrarea pacii mondiale ; – functii: economice, administrative, reglementare

Tratatul de incheiere al primul Razboiu Moindial – apare OIM in T. Verssailes 1919 –
“munca nu este o marfa”

Instrumente Regionale Europene – Consiliul European – reprezentantul guvernelor

2 autoritati – Comitetul de Ministri + Adunarea Parlamentara

Adunarea Parlamentara – rol consultativ

Declaratia Universala a Dr. Omului nu are forta juridica, dar are valoare juridica.

Principiile bunei guvernari: transparenta, responsabilitatea participarea, reactivitatea.

Comitetele spre deosebire de Comisii sunt create la nivelulstatelor si au rol politic.

14 dec ’55 – Romania devine membra ONU

10 dec ’48 – Declaratia Universala a Dr. Omului + ziua Dr. Omului

’93 – Romania devina membra a Consiliului Europei

’45 – infiintare ONU

Comitetul dr. economice, sociale si culturale se ocupa cu aplicarea pactului international al

dr. economice, sociale si culturale.

Cele 6 organe ONU: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si

Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul

Izvoare formale in domeniul dr. omului: Carta Natiunilor Unite, Statutul Curtii
Internationale de Justitie, Conventia Internationala, Tratate Internationale, Documente din
cadrul organismelor internationale, Cutuma

Care este instrumentul principal care a formulat standardele juridice pe continentul

nostru? Conventia Europeana Dr. Omului

Ce organizatii interguvernamentale regionale au precoupari in domeniul dr. omului?

Consiliul Europei, UE, Liga statelor arabe, Org. Unitatii Africane, Org. statel americane, Org.
pentru securitate si cooperare in Europa.

Care sunt cele mai importante 3 dr. civile si politice? Dr. la viata, libertate si sugranta.

23 martie ’76 – Intra in vigoare Pactul International privitor la dr. civile si politice
IDEI PRINCIPALE TFUE

(1) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competență exclusivă într-un domeniu
determinat,numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele
membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru
punerea în aplicare a actelor Uniunii.
(2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competență partajată cu statele membre
într-un domeniu determinat, Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii
din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre își exercită competența în
măsura în care Uniunea nu și-a exercitat competența. Statele membre își exercită din nou
competența în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să și-o mai exercite.
(3) Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței de
muncă în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora
Uniunea dispunede competență.
(4) Uniunea este competentă, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind
Uniunea Europeană, să definească și să pună în aplicare o politică externă și de securitate
comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună.
(5) În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta
să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără
a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii.
Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor
tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege
și a normelor administrative ale statelor membre.
Articolul 3
(1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
(a) uniunea vamală;
(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind
pescuitul;
(e) politica comercială comună.

!!! competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord
internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii,
ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în
care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de
aplicare a acestora.
(2) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele
domenii principale:
(a) piața internă;
(b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
(c) coeziunea economică, socială și teritorială;
(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;
(e) mediul;
(f) protecția consumatorului;
(g) transporturile;
(h) rețelele transeuropene;
(i) energia;
(j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele
definite în prezentul tratat.
(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de
competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a
programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea
statelor membre de a-și exercita propria competență.
(4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea dispune
de competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca
exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea
de a-și exercita propria competență.
Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau
completare a acțiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au
următoarele domenii:
(a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane;
(b) industria;
(c) cultura;
(d) turismul;
(e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
(f) protecția civilă;
(g) cooperarea administrativă.
PARLAMENTUL EUROPEAN

 Parlamentul European se întrunește în sesiune anuală. Parlamentul European se

poate întruni în perioada de sesiune extraordinară, la cererea majorității membrilor
care îl compun, a Consiliului sau a Comisiei.
 Comisia poate asista la toate ședințele și, la cererea sa, este audiată. Comisia
răspunde oral sau în scris la întrebările pe care i le adresează Parlamentul European
sau membrii acestuia. Consiliul European și Consiliul sunt audiate de Parlamentul
European în condițiile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului
European și al Consiliului.
 Parlamentul European hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate. Cvorumul se
stabilește prin regulamentul de procedură.
 Parlamentul European își adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea
voturilor membrilor săi. Actele Parlamentului European se publică în condițiile
prevăzute în tratate și de acest regulament.
 Parlamentul European dezbate, în ședință publică, raportul general anual care îi
este prezentat de către Comisie.
 Parlamentul European, sesizat printr-o moțiune de cenzură privind activitatea
Comisiei, se poate pronunța asupra acestei moțiuni numai după cel puțin trei zile
de la depunerea acesteia și numai prin vot deschis. În cazul în care moțiunea de
cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate și de către
majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei
trebuie să demisioneze colectiv din funcțiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie să demisioneze din funcțiile
pe care le exercită în cadrul Comisiei.

CONSILIUL EUROPEAN

 În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din
partea unui singur alt membru
 În cazul în care Consiliul European se pronunță prin vot, președintele acestuia
și președintele Comisiei nu participă la vot. Abținerile membrilor prezenți sau
reprezentați nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru
care este necesară unanimitatea.
  Președintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European
pentru a fi audiat.
 Consiliul European hotărăște cu majoritate simplă în chestiuni de procedură,
precum și pentru adoptarea regulamentului de procedură.
 Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului.
 Consiliul European adoptă cu majoritate calificată: o decizie de stabilire a listei
formațiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale și cea Afaceri
Externe / o decizie referitoare la președinția formațiunilor Consiliului, cu
excepția celei Afaceri Externe.

CONSILIUL

 Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la inițiativa acestuia, a

unuia dintre membrii săi ori a Comisiei
 majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 72 % din
membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc
cel puțin 65 % din populația Uniunii.
 In cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toți membrii Consiliului participă la
vot, majoritatea calificată se definește după cum urmează: Majoritatea
calificată este definită ca fiind egală cu cel puțin 55 % din membrii Consiliului
reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65 % din
populația acestor state.
 Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin numărul minim de membri
din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35 % din populația statelor membre
participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se
consideră a fi întrunită.
 În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea
unui singur alt membru.
 Un comitet constituit din reprezentanții permanenți ai guvernelor statelor
membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului și de executarea
mandatelor care îi sunt încredințate de către acesta. Comitetul poate adopta
decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al
 Consiliului.
 Consiliul hotărăște cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum și
în privința adoptării regulamentului său de procedură.

COMISIA

 membrii Comisiei sunt aleși printr-un sistem de rotație stabilit în unanimitate

de către Consiliul European
 Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă
activitate profesională, remunerată sau nu.
 În afara de înlocuirea ordinară și de deces, funcțiile membrilor Comisiei
încetează în mod individual prin demisie sau prin destituire.
 Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea
sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii.
 Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea membrilor săi.
Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedură al acesteia.

ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII

 instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize.
 Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele
sale și se aplică direct în fiecare stat membru.
 Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul
care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma
și mijloacele.
 Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii,
decizia este obligatorie numai pentru aceștia.
 Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.
 Procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul
European și Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la
propunerea Comisiei.
 În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive
 sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de
către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură
legislativă specială.
 Actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative.
 Un act legislativ poate delega Comisiei competența de a adopta acte fără caracter
legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite
elemente neesențiale ale actului legislativ.
 Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării.
 Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăște, la propunerea Comisiei, în toate
cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul
hotărăște în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru
adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum și Banca Centrală Europeană în
cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptă recomandări.

PROCEDURI DE ADOPTARE A ACTELOR ȘI ALTE DISPOZIȚII

(1) În cazul în care, în tratate, se face trimitere la procedura legislativă ordinară pentru
adoptarea unui act, se aplică procedura de mai jos.
(2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Prima lectură
(3) Parlamentul European adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Consiliului.
(4) În cazul în care poziția Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul
respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziției Parlamentului European.
(5) În cazul în care poziția Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu,
acesta adoptă poziția sa în primă lectură și o transmite Parlamentului European.
(6) Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la
adoptarea poziției sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin Parlamentul European
cu privire la poziția sa.

A doua lectură
(7) În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul
European:
(a) aprobă poziția Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunțat, actul respectiv se
consideră adoptat cu formularea care corespunde poziției Consiliului;
(b) respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziția Consiliului din prima
lectură, actul propus este considerat ca nefiind adoptat;
(c) propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la poziția
Consiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului și Comisiei, care
emite un aviz cu privire la aceste modificări.
(8) În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor Parlamentului
European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:
(a) aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;
(b) nu aprobă toate modificările, președintele Consiliului, în consens cu președintele
Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de șase săptămâni.
(9) Consiliul hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul
unui aviz negativ din partea Comisiei.

Concilierea
(10) Comitetul de conciliere, care reunește membrii Consiliului sau reprezentanții lor
și tot atâția membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un
acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a
reprezentanților acestora și cu majoritatea membrilor care reprezintă Parlamentul European,
în termen de șase săptămâni de la data convocării, pe baza pozițiilor Parlamentului și ale
Consiliului din a doua lectură.
(11) Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și ia toate inițiativele
necesare pentru promovarea unei apropieri între pozițiile Parlamentului European și ale
Consiliului.
(12) În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocare, comitetul de
conciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.

A treia lectură
(13) În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect
comun, Parlamentul European și Consiliul dispun fiecare de un termen de șase săptămâni de
la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect,
Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate
calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat.
(14) Termenele de trei luni și șase săptămâni prevăzute la prezentul articol sunt
prelungite cu cel mult o lună și, respectiv, două săptămâni, la inițiativa Parlamentului
European sau a Consiliului.

Dispoziții speciale
(15) În cazul în care, în situațiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul
procedurii legislative ordinare la inițiativa unui grup de state membre sau la recomandarea
Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curții de Justiție, alineatul (2), alineatul (6) a doua
teză și alineatul (9) nu se aplică.
În aceste cazuri, Parlamentul European și Consiliul transmit Comisiei proiectul de act,
precum și pozițiile lor din prima și din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul
poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite și
din proprie inițiativă. Comisia poate, de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să
participe la comitetul de conciliere în condițiile prevăzute la alineatul (11).

 Parlamentul European, Consiliul și Comisia se consultă reciproc și organizează, de

comun acord, condițiile cooperării lor. În acest scop, acestea pot, cu respectarea
tratatelor, să încheie acorduri interinstituționale care pot avea un caracter obligatoriu.
 Actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se
semnează de președintele Parlamentului European și de președintele Consiliului.
 Actele legislative adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială se
semnează de președintele instituției care le-a adoptat.
 Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în
vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la
publicare.
 Actele fără caracter legislativ, adoptate sub formă de regulamente, directive și decizii,
în cazul în care acestea din urmă nu indică destinatarii, se semnează de președintele
instituției care le-a adoptat.
 Regulamentele și directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum și
deciziile, în cazul în care acestea nu indică destinatarii, se publică în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în
absența acesteia, în a douăzecea zi de la data publicării. Celelalte directive, precum și
deciziile care se adresează unui destinatar se notifică destinatarilor lor și produc efecte
prin această notificare.
ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII

 Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt asistate de un Comitet

Economic și Social și de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcții
consultative.
 Comitetul Economic și Social este format din reprezentanți ai organizațiilor
patronale, salariale și ai altor reprezentanți ai societății civile, în special din
domeniile socio-economic, civic, profesional și cultural.
 Comitetul Regiunilor este format din reprezentanți ai colectivităților regionale
și locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități
regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în fața unei
adunări alese.

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL

 Mandatul membrilor Comitetului Economic și Social și ai Comitetului

Regiunilor nu este imperativ. Aceștia își exercită funcțiile în deplină
independență, în interesul general al Uniunii.
 Membrii Comitetului sunt numiți pentru un mandat de cinci ani. Consiliul
adoptă lista membrilor stabilită potrivit propunerilor fiecărui stat membru.
Mandatul membrilor Comitetului poate fi reînnoit.
 Membrii Comitetului sunt numiți pentru un mandat de cinci ani. Consiliul
adoptă lista membrilor stabilită potrivit propunerilor fiecărui stat membru.
Mandatul membrilor Comitetului poate fi reînnoit.

COMITETUL REGIUNILOR

 Numărul de membri ai Comitetului Regiunilor nu poate depăși trei sute cincizeci.

 Se numesc pentru o perioadă de cinci ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.
 Comitetul Regiunilor își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru
un mandat de doi ani și jumătate.
 Comitetul Regiunilor este consultat de către Parlamentul European, Consiliu sau
Comisie în cazurile prevăzute de tratate și în toate celelalte cazuri și, în special, în
care acestea privesc cooperarea transfrontalieră sau în cazul în care una dintre
 instituții consideră oportun acest lucru. În cazul în care consideră necesar,
Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru ca
acesta să își prezinte avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună de la data la
care comunicarea este adresată președintelui în acest scop. După expirarea termenului
acordat, lipsa avizului nu împiedică desfășurarea procedurilor.

IDEI PRINCIPALE TUE

 Uniunea se substituie Comunității Europene și îi succedă acesteia.

 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor
membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție,
solidaritate și egalitate între femei și bărbați.
 Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.
 Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere
interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu
măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea,
precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen.
 Uniunea instituie o piață internă.
 Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și
protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și
protecția drepturilor copilului. Aceasta promovează coeziunea economică, socială și
teritorială, precum și solidaritatea între statele membre. Uniunea respectă bogăția
diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea
patrimoniului cultural european.
 Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
 Delimitarea competențelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea
acestor competențe este reglementată de principiile subsidiarității și proporționalității.
 Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la
12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.
 La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European
sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând
cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existența unui risc
clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru.
DISPOZIȚII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE

 Funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative.

 Cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.
 Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de
guvern și în Consiliu de guvernele lor.
 Instituțiile Uniunii sunt:
— Parlamentul European;
— Consiliul European;
— Consiliul;
— Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”);
— Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
— Banca Centrală Europeană;
— Curtea de Conturi.
 Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și
bugetară. Acesta exercită funcții de control politic și consultative, în conformitate
cu condițiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege președintele
Comisiei.
 Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii.
Numărul acestora nu poate depăși șapte sute cincizeci, plus președintele.
Reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional descrescător, cu un
prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i
se atribuie mai mult de nouăzeci și șase de locuri.
 Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi
definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții
legislative.
 Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre,
precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările
Consiliului European.
 Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și
bugetară. Acesta exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în
conformitate cu condițiile prevăzute în tratate.
REZUMAT LEGEA 215

De ce este nevoie să cunosc prevederile acestei legi?

Pentru că:

  Sunt cetăţean român şi plătesc taxe şi impozite statului român;

  Sunt responsabil şi vreau să ştiu cine şi cum gestionează banul public;
  Cei pe care i-am ales trebuie să mă reprezinte şi să-şi respecte promisiunile;
  Funcţionarii din instituţiile publice sunt în slujba mea şi nu invers;
  Administraţia publică trebuie să fie transparentă iar eu pot schimba lucrurile în sensul acesta.
Care este scopul Legii  215/2001 ?
  Reglementarea regimului general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi
funcţionarea administraţiei publice locale.
      Ce înseamnă autonomie locală?
  Autonomia locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei
publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, administrativ şi financiar, în numele şi în
interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, cu respectarea
prevederilor legale.
  Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi
gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau
judeţului, după caz.

          Ce înseamnă autoritaţi ale administraţiei publice locale?

  Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune,
oraşe şi municipii sunt consiliile locale comunale, orăşeneşti şi municipale (autorităţi
deliberative) şi primării (autorităţi executive).
  Autoritatea administraţiei publice locale, la nivelul judeţelor, pentru coordonarea
activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, este consiliul judeţean.
     Cine sunt aleşii locali?
  Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii
judeţeni; mandatul fiecăruia este de 4 ani şi se exercită în condiţiile legii.

     Cine este prefectul?

  Prefectul este reprezentantul Guvernului, pe plan local, şi conduce serviciile publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unitaţile administrativ-
teritoriale.

         Când şi cum se desfăşoară şedinţele consiliului local? 

        Consiliul local se întruneşte în şedinte ordinare :
  Lunar, la convocarea primarului; se poate întruni şi în şedinte extraordinare, la cererea
primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului;
  În caz de forţă majoră şi de extremă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor
comunei, oraşului sau municipiului sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare
şi funcţionare a consiliului local, convocarea se poate face de îndată.
  Şedintele consiliului local sunt publice, aceasta înseamnă că la aceste şedinţe are acces
orice persoană interesată.
  Dezbaterile şi modul de exprimare a voturilor se consemnează într-un proces-verbal
semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.
  O copie a procesului-verbal, aprobat de consilierii participanţi la şedinţăse afişează la
sediul primăriei şi, după caz, pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale, în
termen de 3 zile de la terminarea şedintei.

    Când şi cum se desfaşoară şedinţele consiliului judeţean?

  Consiliul judeţean se întruneste în şedinţa ordinară în fiecare lună, la convocarea
preşedintelui consiliului judeţean;
  Se poate întruni şi în şedinte extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea
preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea
prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeţean în cazuri excepţionale care necesită
adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor
calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru
apărarea ordinii şi liniştii publice; în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru
rezolvarea intereselor locuitorilor judeţului, convocarea consiliului judeţean se face de îndată.
  Şedintele consiliului judeţean se desfaşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor
judeţeni în funcţie.
  Consiliul judeţean adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afara
cazurilor în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă
majoritate.

     Cum pot cetăţenii să-şi manifeste iniţiativa cetăţenească? 

  Cetăţenii pot propune consiliilor locale şi consiliilor judeţene pe a căror rază domiciliază,
spre dezbatere şi adoptare, proiecte de hotărâri.
  Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi iniţiată de unul sau mai mulţi cetăţeni cu
drept de vot, dacă acest proiect este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din populaţia cu
drept de vot a unităţii administrativ-teritoriale respective.
  Iniţiatorii depun la secretarul unităţii adminitrativ-teritoriale forma propusă a proiectului.
Acesta va fi afişat spre informare publică, prin grija secretarului unităţii administrativ-
teritoriale.
  Listele de susţinători se întocmesc pe formulare puse la dispoziţie de secretarul unităţii
administrativ-teritoriale şi vor cuprinde numele, prenumele, domiciliul, seria şi numărul
actului de identitate şi semnaturile susţinătorilor.
  După depunerea documentaţiei şi verificarea acesteia de către secretarul unităţii
administrativ-teritoriale, proiectul de hotărâre va urma procedurile reglementare de lucru ale
consiliului local sau judeţean, după caz.

Care sunt actele autorităţilor publice locale?

  Primarul emite dispoziţii, care se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel
mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.
  Consiliul local adoptă hotărâri, care se comunică în mod obligatoriu primarului şi
prefectului.
  Consiliul judeţean adoptă hotărâri, care se comunică în mod obligatoriu prefectului
judeţului.
  Actele autorităţilor administraţiei publice locale se vor aduce la cunoştinta publică prin
grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

  Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt

supuse controlului de legalitate al prefectului, în condiţiile legii care îi reglementează
activitatea.

OMBUDSMANUL EUROPEAN

Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la cazurile de

administrare incompletă sau incorectă (administrare defectuoasă) din partea instituțiilor UE.
Ombudsmanul primește și investighează plângerile depuse de cetățeni, rezidenți, întreprinderi
și instituții din UE.
Ce face Ombudsmanul?
Ombudsmanul este ales de către Parlamentul European pentru un mandat de cinci ani,
care poate fi reînnoit. Prin primirea și investigarea plângerilor, Ombudsmanul contribuie la
descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor europene și al altor
organisme ale UE – cu alte cuvinte, cazurile în care oinstituție a UE nu face ceea ce ar fi
trebuit să facă sau acționează în mod necorespunzător sau face ceva ce nu ar fi trebuit să facă.
Exemplele de administrareâ defectuoasă includ:
 inechitate;
 discriminare;
 abuz de putere;
 lipsa informării sau refuzul de a furniza informații;
 întârzieri nejustificate;
 proceduri incorecte.
Orice cetățean sau rezident al unui stat membru al UE poate înainta o plângere
Ombudsmanului, la fel și orice asociație sau întreprindere. Ombudsmanul gestionează doar
cazurile referitoare la instituții și organe ale UE, nu și plângerile împotriva autorităților sau a
instituțiilor naționale, regionale sau locale. Ombudsmanul acționează complet independent și
imparțial, nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea guvernelor sau a organizațiilor.
 Deseori, Ombudsmanul trebuie doar să informeze instituția în cauză cu privire la o
plângere pentru ca aceasta să remedieze problema. Dacă situația nu se remediază în mod
satisfăcător pe parcursul investigațiilor sale, Ombudsmanul va încerca, dacă este posibil, să
găsească o soluție amiabilă, care să soluționeze cazul de administrare defectuoasă și să ofere
satisfacție reclamantului. Dacă nu reușește acest lucru Ombudsmanul poate adresa
recomandări pentru soluționarea cazului. Dacă instituția în cauză nu acceptă recomandările
sale, acesta poate prezenta un raport special Parlamentului European.

TRATATELE UE

Tratatul de la Lisabona
Data semnării : 13 decembrie 2007

Data intrării în vigoare : 1 decembrie 2009

Scop : să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă şi mai aptă să
abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice.

Schimbări esenţiale : putere sporită conferită Parlamentului European, schimbarea

procedurii de vot în cadrul Consiliului, iniţiativa cetăţenească , funcţia de preşedinte
permanent al Consiliului European, funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica externă, un
nou serviciu diplomatic al UE.

Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuţii:

- revin UE

- revin statelor membre

- sunt comune UE şi statelor membre.

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004) , cu obiective similare celor
prevăzute de Tratatul de la Lisabona, a fost semnat dar niciodată ratificat.

Tratatul de la Nisa
Data semnării : 26 februarie 2001

Data intrării în vigoare : 1 februarie 2003

Scop : să reformeze instituţiile pentru ca UE să poată funcţiona eficient şi după extinderea
până la 25 de state membre.

Schimbări esenţiale : metode pentru modificarea componenţei Comisiei şi redefinirea

sistemului de vot în cadrul Consiliului.

Tratatul de la Amsterdam
Data semnării : 2 octombrie 1997

Data intrării în vigoare : 1 mai 1999

Scop : să reformeze instituţiile UE în pregătirea extinderii către noi state membre.

Schimbări esenţiale : modificarea, renumerotarea şi consolidarea Tratatelor UE şi CEE. Un

proces decizional mai transparent (o mai mare utilizare a procedurii legislative ordinare).

Tratatul privind Uniunea Europeană - Tratatul de la Maastricht

Data semnării : 7 februarie 1992

Data intrării în vigoare : 1 noiembrie 1993

Scop : să pregătească realizarea uniunii monetare europene şi să introducă elemente ale

uniunii politice (cetăţenie, politică externă comună, afaceri interne).

Schimbări esenţiale : crearea Uniunii Europene şi introducerea procedurii de codecizie care

îi conferă Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare
între guvernele statelor membre, de exemplu în domeniului apărării, justiţiei şi afacerilor
interne.

Actul Unic European

Data semnării : 17 februarie 1986 (Luxemburg) / 28 februarie 1986 (Haga)

Data intrării în vigoare : 1 iulie 1987

Scop : să reformeze instituţiile în vederea aderării Portugaliei şi Spaniei şi să accelereze

procesul de luare a deciziilor în contextul pregătirilor pentru crearea pieţei unice.
Schimbări esenţiale : extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului (din
acest motiv este foarte greu ca o singură ţară să aibă drept de veto cu privire la legislaţia
propusă), crearea procedurilor de cooperare şi aviz conform, care sporesc influenţa
Parlamentului European.

Tratatul de fuziune - Tratatul de la Bruxelles

Data semnării : 8 aprilie 1965

Data intrării în vigoare : 1 iulie 1967

Scop : să simplifice cadrul instituţional european.

Schimbări esenţiale : crearea unei singure Comisii şi a unui singur Consiliu pentru toate cele
trei Comunităţi Europene (CEE, Euratom, CECO). Abrogat de Tratatul de la Amsterdam.

Tratatele de la Roma - Tratatele CEE şi EURATOM

Data semnării : 25 martie 1957

Data intrării în vigoare : 1 ianuarie 1958

Scop : înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a

Energiei Atomice (Euratom).

Schimbări esenţiale : extinderea noţiunii de integrare europeană pentru a include cooperarea

economică.

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului

Data semnării : 18 aprilie 1951

Data intrării în vigoare : 23 iulie 1952

Data expirării : 23 iulie 2002

Scop : să creeze o relaţie de interdependenţă între industriile cărbunelui şi oţelului pentru ca

nicio ţară să nu îşi mai poată mobiliza forţele armate fără ştirea celorlalte. Această decizie a
dus la eliminarea neîncrederii şi a tensiunilor acumulate pe durata celui de-al doilea război
mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.
DIFERENTA INTRE CONSILII

Consiliul Europei

– principalul element care trebuie de mentionat este faptul ca Consiliul Europei nu face parte
din Uniunea Europeana. Sediul central este la Strasbourg. A fost creat in anul 1949. Scopul
acesteia este de a realiza o mai mare unitate intre membrii sai pentru salvgardarea si
realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenirea comuna si pentru fascilitarea
progresului economic si social, cat si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului.

Organele Consiliului Europei sunt Comitetul Ministrilor si Adunarea Consultativa, fiind

asistate de Secretariat. Reprezentantii Comitetului de Ministri sunt ministrii afacerilor
externe. Institutia contine 47 membri – tari europene. Republica Moldova este membra a
acesteia din 13 iulie 1995.

Consiliul European

– a aparut la propunerea presedintelui francez Valery Giscard d`Estaing in decembrie 1974,

unde s-a decis intrunirea regulata a sefilor de stat si de guvern ai tarilor membre. Dupa
Tratatul de la Lisabona Consiliul European este o institutie a Uniunii, integranta in cadrul
institutional.

Principalele atributii sunt faptul ca Consiliul European adopta orientarile generale ale politicii
economice, sociale si externe ale Uniunii, adopta decizii importante privind extinderile,
revizuirile tratatelor, dar si este ca o instanta de apel pentru dosarele comunitare care nu au
putut fi rezolvate de Consiliu.

Consiliul Uniunii Europene

– denumit doar Consiliu, are sediul la Bruxelles, cu toate ca unele sesiuni le desfasoara in
Luxemburg. Este format din cate un reprezentant la nivel minesterial al fiecarui stat membru,
care este imputernicit sa-si reprezinte Guvernul. In trecut era denumit Consiliul Comunitatilor
Europene sau Consiliul de Ministri, adoptand dupa Tratatul de la Maanstricht denumirea de
Consiliul Uniunii Europene actual.

Principalele atributii sunt: exercita functia bugetara si legislativa impreuna cu Parlamentul

Uniunii, detine atributii executive, adoptand unele acte de executare expres prevazute in
tratate, coordoneaza politicile economice, si impreuna cu Consiliul European infaptuieste
politica externa si securitate comuna.