TESTE GRILĂ

1. Primele misiuni diplomatice permanente apar:

a. în China Antică;
b. în Europa, în secolul al XIV-lea;
c. în Europa, în secolul al XV-lea.

2. Între dreptul intern și dreptul internațional public:

a. nu există deosebiri privind obiectul de reglementare, izvoarele, subiectele și sistemul de aplicare
și sancționare;
b. există deosebiri privind obiectul de reglementare, izvoarele, subiectele și sistemul de aplicare și
sancționare;
c. nu există deosebiri privind obiectul de reglementare, modul de elaborare a normelor, izvoarele, și
sistemul de aplicare și sancționare.

3. Dreptul internațional public reprezintă:

a. un ansamblu de reguli scrise;
b. un ansamblu de reguli nescrise;
c. un ansamblu de reguli scrise și nescrise.

4. Dreptul internațional reglementează:

a. raporturile dintre persoanele fizice și persoanele juridice de la nivel internațional;
b. raporturile dintre state, ca purtătoare de suveranitate;
c. toate relațiile internaționale.

5. Obiectul de reglementare al dreptului internațional public îl reprezintă:

a. relațiile care se stabilesc între state, ca titulare ale drepturilor lor suverane;
b. relațiile care se stabilesc între state, ca subiecte de drept privat;
c. raporturile care se stabilesc între principalele puteri ale statului.

6. Normele dreptului internațional public:

a. cuprind, de regulă, ipoteza, dispoziția și sancțiunea;
b. nu prevăd în mod expres sancțiuni pentru nerespectarea lor;
c. prevăd în mod expres sancțiuni pentru nerespectarea lor.
7. Cel mai vechi tratat internațional este considerat:
a. Legile lui Manu;
b. Tratatul dintre Ramses al II-lea și Hattusil al III-lea;
c. Pactul Briand-Kellog.

8. „Tratatul sublim” este considerat a fi:

a. tratat cu caracter comercial;
b. tratat de prietenie și alianță;
c. tratat cu caracter politic.

9. Părintele dreptului internațional modern este:

a. Samuel Puffendorf;
b. Hugo Grotius;
c. Richard Zouche.

10. Denumirea „drept internațional” a fost utilizată pentru prima dată de:
a. Hugo Grotius;
 b. Francisco Suares;
c. Jeremy Bentham.

11. În trecut, dreptul internațional era cunoscut sub denumirea:

a. jus inter gentes;
b. jus gentium publicum;
c. ex aequo et bono.

12. Practica tratatelor cu națiunile terțe a fost dezvoltată considerabil în:

a. Egiptul Antic;
b. Imperiul Roman;
c. Grecia Antică.

13. În prezent, drepul internațional are un profund caracter:

a. comercial;
b. politic;
c. umanitar.

14. Dreptul umanitar internațional propriu-zis este cunoscut și sub denumirea de:
a. dreptul de la Haga;
b. dreptul de la Geneva;
c. dreptul de la Helsinki.

15. Dreptul internaţional penal:

a. reglementează probleme internaţionale ridicate de infracţiunile îndreptate contra ordinii interne a
unui stat, dar care se manifestă într-un element de extraneitate şi are ca punct de legătură competenţa
legislativă a fiecărui stat;
b. desemnează dreptul penal care vizează faptele prin care se tulbură ordinea publică internaţională
şi care constituie infracţiunile contra ginţilor şi normele lui sunt stabilite prin acordul dintre state;
c. este o ramură a dreptului penal.

16. Dreptul de la Haga reprezintă:

a. este destinat să protejeze personalul militar care nu ia sau nu mai ia parte la lupte și persoanele
care nu sunt implicate în mod activ în ostilități, mai ales civilii;
b. stabilește care sunt drepturile și obligațiile beligeranților în desfășurarea operațiunilor militare și
impune limite pentru mijloacele de rănire a inamicului;
c. o ramură a dreptului internațional umanitar.
 1. Bazele teoriei moniste cu primatul dreptului intern asupra celui internaţional se regăsesc în
lucrările lui:
a. Hegel;
b. Montesquieu;
c. H. Kelsen.

2. Ideea centrală a teoriei lui H. Kelsen privind raportul dintre dreptul intern și dreptul
internațional o constituie:
a. promovarea suveranității de stat;
b. negarea suveranității de stat;
c. promovarea egalității între state.

3. Dispoziţiile Constituţiei României cu privire la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul

intern în ceea ce priveşte aplicarea tratatelor au un caracter:
a. monist;
b. dualist;
c. mixt.

4. Teoria monistă cu primatul dreptului intern asupra celui internațional a fost elaborată şi
susţinută de:
a. reprezentanţii Comisiei de la Veneţia
b. juriştii francezi G. Scelle şi N. Politis
c. reprezentanţii Şcolii de la Bonn.

5. Reprezentanţii pozitivismului, H. Triepel şi D. Anzilotti, sunt adepţii:

a. teoriei moniste a dreptului internaţional public;
b. nici o variantă nu este corectă;
c. teoriei dualiste a dreptului internaţional public.

6. Potrivit prevederilor art. 20 din Constituția României revizuite:

a. dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate
în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care
România este parte;
b. statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele
la care este parte;
c. tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

7. Teoria monistă are:

a. o variantă;
b. două variante;
c. trei variante.

8. În analiza raportului care se stabilește între dreptul intern și dreptul internațional, s-au conturat
două teorii opuse:
a. teoria negocierii și teoria contractuală;
b. teoria monistă și teoria dualistă;
c. teoria monistă și teoria socialistă.

9. Potrivit prevederilor teoriei moniste:

a. dreptul intern și dreptul internațional formează o singură ordine juridică;
b. dreptul intern și dreptul internațional reprezintă sisteme juridice distincte;
 c. există o singură putere la nivel internațional.

10. Potrivit prevederilor art. 11 din Constituția României revizuite:

a. dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu
excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile;
b. în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare
Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei;
c. dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate
în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care
România este parte.

11. Teoria monista cu primatul dreptului internaţional asupra celui intern a fost elaborată şi
susţinută de:
a. Hegel;
b. juriştii francezi G. Scelle şi N. Politis;
c. reprezentanţii Şcolii Normative de la Viena.

12. Dispoziţiile Constituţiei României cu privire la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul
intern în ceea ce priveşte drepturile omului au un caracter:
a. monist;
b. dualist;
c. mixt.

13. Norma juridică aparținând dreptului internațional public se aplică în dreptul intern:
a. în mod direct și automat;
b. prin transpunerea într-o normă internă;
c. în mod automat.

14. Doctrina socialistă privind relația dintre dreptul intern și dreptul internațional:
a. critică în egală măsură teoriile moniste și teoria dualistă;
b. dezvoltă teoriile moniste;
c. dezvoltă teoria dualistă.

15. Prevederile legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative:
a. sunt în concordanță cu concepția primatului dreptului internațional asupra dreptului intern;
b. sunt în concordanță cu concepția primatului dreptului intern asupra dreptului internațional;
c. sunt în concordanță cu teoria monistă.