Traumotismele abdomenului.

Caracteristica traumotismelor abdomenului

Sarcini:
1. Identificați particularitățile specifice traumatismelor abdomenului.
Tratamentul traumatismelor abdominale prezintă una dintre problemele actuale ale chirurgiei
de urgenţă, condiţionată de incidenţa înaltă între leziunile mecanice, gravitatea leziunilor, rata
mare a mortalităţii din cauza complicaţiilor.

Conform datelor multor centre medicale din lume, care se preocupă de tratamentul
traumatismelor, etiologia şi mecanogeneza traumatismelor abdominale demonstrează
prevalarea plăgilor penetrante ale abdomenului în teritoriul urban, iar a traumatismelor
închise– în mediul rural. Raportând datele altui centru medical specializat cu o experienţă de
tratament a 3323 accidentaţi şi răniţi timp de 3,5 ani, Marckesie RC şi coautorii (1989)
evidenţiază 5 factori principali, care indică potenţial la probabilitatea leziunii organelor
abdominale:

 traumatismele toracice;

 deficitul bazic (sub 3 mmoli);

 hipotonia la spitalizare;

 leziunile asociate ale bazinului;

 hipotonia la locul accidentului

Examenul fizical şi în condiţiile dereglărilor severe ale funcţiilor vitale include obligator
inspecţia, palparea şi auscultaţia abdomenului şi a altor regiuni ale corpului. În cazul pacienţilor
conştienţi acesta rămâne baza diagnosticului. Durerea spontană sau provocată de palpare,
contractura musculară şi prezenţa semnelor peritoneale, de regulă, sunt un argument suficient
pentru laparotomia de urgenţă, în deosebi la bolnavii instabili hemodinamic. Peste 25% dintre
pacienţi prezintă leziuni cranio-cerebrale asociate, ce condiţionează erori diagnostice. Dificultăţi
suplimentare creează şi traumatismele vertebro-medulare (2%), în cazul cărora hipotonia poate fi
determinată nu numai de hemoragia internă, ci şi de leziunea nemijlocită a structurilor nervoase,
responsabile de tonusul vascular periferic („colapsul simpatic” în leziunile regiunii cervicale). În
cazul stării de ebrietate, la administrarea remediilor narcotice şi a sedativelor, inclusiv şi la etapa
de prespital, chiar şi examenul minuţios efectuat de un specialist experimentat, nu furnizează
informaţie semnificativă. De aceea, în dificultăţile de examinare a acestui lot de pacienţi
diagnosticul leziunilor intraabdominale se bazează pe rezultatele metodelor obiective paraclinice
de investigare.
2. Caracterizați modul de acțiune ale agentului vulnerant în cazul contuziilor abdominale.

Traumatismele abdominale închise (contuziile), sunt cele mai frecvente, reprezentând 60-79%
din traumatisme abdominale, majoritatea (59-73%) fiind cauzate de accidente rutiere. Cel de-
al doilea tip de traumatisme abdominale, cele deschise (plăgile), variază larg ca frecvenţă în
diferite ţări, de la 0,05% în Japonia la 14,24% în SUA, cât şi ca mecanism de producere – plăgi
prin arme albe sau prin proiectile. Epoca modernă, prin condiţiile de viaţă şi activităţile care-i
sunt specifice, oferă tabloul unei adevărate „epidemii traumatice”. Trauma este principala
problemă de sănătate în orice ţară, indiferent de gradul de dezvoltare socio-economică. Chiar
făcând abstracţie de operaţiunile militare, traumatismele depăşesc toate celelalte cauze de
deces însumate la grupa de vârstă 5-35 de ani, constituie principala cauză de deces sub vârsta
de 45 de ani şi a treia cauză a mortalităţii generale (după bolile cardiovasculare şi cancer).

Examinarea clinică a bolnavului traumatizat abdominal are următoarele etape:

 investigaţie asupra funcţiilor vitale (puls, respiraţie TA);

 se realizează anamneza completă a pacientului asupra modalităţii de producere a
accidentului şi a agentului traumatic;
 se face inspecţia abdomenului: echimoze, escoriaţii sau plăgi.
 palparea abdomenului pentru a sesiza punctele dureroase şi zonele cu bombări,
tumefacţie, contractură musculară;
 ascultaţia abdominală poate indica prezenţa sau absenţa peristaltismului intestinal;
 tuşeu rectal şi vaginal pentru a sesiza sângerări.

Examenul local al abdomenului trebuie să constate:

 aspectul de ansamblu - mobilitatea sau imobilitatea cu respiraţia; retracţia sau

distensia;
 prezenţa unor modificări tegumentare: escoriaţii, echimoze - ʺmarca traumaticăʺ;
 bombare circumscrisă - hematom, revarsat serohematic;
 deformarea asimetrică.
3. Analizați aspectele diagnosticului în cazul traumatismelor abdomenului.
Traumatismele abdomenului grupează leziunile peretelui şi viscerelor abdominale produse de
acţiunea agenţilor vulneranţi asupra abdomenului.

 particularităţi caracteristice traumatismelor abdominale:

 poziţia bipedă expune frecvent abdomenul la acţiunea agenţilor vulneranţi

 efectul este mai important dacă musculatura este relaxată

 o parte din viscerele abdominale se află în zone protejate de pereţi osoşi (torace inferior şi bazin)

 unele viscere se proiectează în zone topografice care depăşesc limitele anatomice ale peretelui
abdominal, fiind expuse leziunilor în traumatismele care interesează toracele inferior sau bazinul

 orice traumatism care interesează toracele anterior sub linia bimamelonară şi posterior sub
vârful scapulelor poate produce şi leziuni ale viscerelor abdominale).