CURS 7

1.11 . Intoxicaţiile medicamentoase

1.11.1. Generalităţi
Intoxicaţiile medicamentoase sunt stări patologice rezultate prin administrarea în
mod accidental sau voit a unor substanţe toxice.
Intoxicaţiile pot fi, în funcţie de modul în care apar, împărţite în: intoxicaţii
acute (crime, sinucideri, intoxicaţii accidentale) sau cronice (toxicomanii, dopaj
medicamentos etc.).
Intoxicaţiile acute pot fi clasificate, în funcţie de doza administrată şi evoluţia
clinică a stării pacientului, în:
a.Intoxicaţii supraacute, în cazul în care sunt ingerate doze superioare celor
letale. Evoluţia acestui tip de intoxicaţie este rapidă (minute, ore) spre exitus,
dacă nu se intervine foarte urgent.
b.Intoxicaţii acute propriu-zise, când pacientul a ingerat doze de substanţă
superioare dozelor terapeutice (doze toxice), evoluţia bolnavului depinzând foarte
mult de primul ajutor acordat.
c.Intoxicaţii subacute, rezultă în urma acumulării în organism a unor substanţe
medicamentoase datorită supradozării, atât prin administrare, cât şi datorită unor
probleme la nivelul organelor epuratoare.

1.11.2. Simptomatologia în intoxicaţii acute medicamentoase [24]

În caz de intoxicaţii acute, sunt monitorizaţi următorii parametri care preced o
bună interpretare a rezultatelor investigaţiilor pentru a ajunge la concluzii
corespunzătoare, şi anume:
a) Statusul S.N.C.
Acest parametru este influenţat în mod diferit de anumite clase, şi anume:
- stimulantele S.N.C. – produc efecte ale stimulării, ca: agitaţie, tremor,
euforie, cefalee, delir, convulsii etc.
- blocantele S.N.C produc: astenie, somnolenţă, miastenie, colaps, comă etc.;
- stimulare iniţială urmată de inhibiţie produsă de: anticolinesterazice, atropină,
antidepresive triciclice etc.
b) Tensiunea arterială şi pulsul
Diferitele categorii de medicamente pot influenţa tesiunea arterială
şi ritmul cardiac în diferite moduri, ca de exemplu:
b1) Hipertensiune arterială şi tahicardie (anticolinergice, cocaina, derivaţi de
amfetamină);
b2) Hipotensiune arterială şi tahicardie (neuroleptice fenotiazinice, antidepresive
triciclice, teofilina, antihipertensive cu efect periferic;
b3) Hipotensiune cu bradicardie (β-blocante, blocante ale canalelor de calciu,
agonişti ai receptorilor α2 presinaptici etc.).
c) Frecvenţa respiratorie
Există următoarele modificări ale frecvenţei respiratorii, şi anume:
- tahipnee, care este produsă de medicamente care produc acidoză metabolică
(salicilaţi etc.);
- dispnee, uneori chiar cu scurte perioade apneice, produsă de opioide etc.
d) Temperatura corpului.
Acest parametru este influenţat de multe medicamente care acţionează asupra S.N.C.,
ca de exemplu:
- doze toxice de amfetamină, atropină, hormoni tiroidieni pot provoca febră;
- majoritatea deprimantelor S.N.C., ca de exemplu: barbiturice, opioide, alcool
provoacă hipotermie etc.
e) Diametrul pupilei
Acest parametru poate da indicii asupra tipului de intoxicaţie în următoarele
moduri, şi anume:
- mioză (micşorarea diametrului pupilei) este produsă de medicamente ca: opioide,
anticolinesterazice, parasimpatomimeti-ce etc.;
- midriaza, produsă de parasimpatolitice, amfetamină etc.
f) Tranzitul digestiv – poate fi modificat în următoarele moduri:
- tranzit accelerat în intoxicaţii cu colinomimetice, propulsive etc;
- sau tranzit diminuat în intoxicaţii cu parasimpatolitice, opioide etc
g) Aspectul epiteliilor (piele şi mucoase)
Aspectul epiteliilor poate da uneori indicii asupra etiologiei intoxicaţiei, ca de
exemplu:
- cianoza poate sugera o methemoglobinemie;
- icterul poate sugera o hepatită acută;
- uscăciunea gurii, tegumente uscate, pot sugera o intoxicaţie cu parasimpatolitice
etc.;
- hipersecreţia glandelor sudoripare sau a altor glande exocrine, poate sugera o
intoxicaţie cu anticolinesterazice sau parasimpatomimetice.

1.11.3. Modalităţile de intervenţie a personalului medical în intoxicaţii acute cu

diferite substanţe
Conduita de urgenţă presupune următorii paşi:
a) Măsuri pentru asigurarea menţinerii funcţiilor vitale, ca de exemplu:
- respiraţie artificială;
- ventilaţie mecanică;
- masaj cardiac extern;
- administrarea de substanţe simpatomimetice etc., pentru menţinerea funcţiilor
respiratorii;
- oxigenoterapie, dacă este cazul.
b) Măsuri de împiedicare a absorbţiei toxicului în mediul intern al organismului,
ca de exemplu:
- spălături gastrice;
- provocare de vomă;
- administrare de purgative etc.
c) Măsuri prin care este grăbită eliminarea toxicului:
- modificarea pH-ului în mod corespunzător, încât să se realizeze disocierea
electrolitică a substanţei şi să fie împiedicată absorbţia tubulară din urina
primară etc.
d) Hemodializa, dacă este cazul;
e) Administrarea unui antidot general sau specific.
Până la obţinerea rezultatelor de laborator în urma investigaţiei pe anumite
lichide biologice etc., se poate administra un antidot general, cum ar fi cărbune
absorbant etc.
După descoperirea toxicului, se va recurge la un antidot specific.