FARMACOEPIDEMIOLOGIA

2 .1. Generalităţi
Procesul epidemiologic medicamentos este un fenomen real, motiv pentru care
medicamentul, ca focar epidemiologic trebuie luat în studiu, astfel apărând o nouă
ramură a farmacologiei, cu denumirea de farmacoepidemiologie, aceasta fiind o
ştiinţă de graniţă între farmacie şi epidemiologie.
Farmacoepidemiologia, ca ramură cu caracter aplicativ a farmacologiei, este bazată
pe farmacotoxicologie şi studiază contraindicaţiile şi precauţiile în practica
farmacoterapică, respectiv farmacografică.
Farmacoepidemiologia are următoarele categorii de obiective, şi anume:
a. Obiective cu caracter general, ca de exemplu:
- studiul declanşării, manifestării şi sistării bolilor produse de medicamente;
- instituirea unor măsuri corespunzătoare atât din punct de vedere profilactic, cât
şi curativ, legate de procesul epidemiologic medicamentos.
b.Obiective particulare
Dintre obiectivele particulare ale acestei ramuri amintim:
- studiul tipurilor de reacţii adverse raportate la diferite condiţii, în contextul
în care au apărut, ca de exemplu: categorie de vârstă, zonă geografică, grupa
farmacologică etc.;
- studiul modului în care creşte procentul reacţiilor adverse şi al intoxicaţiilor
în corelaţie cu consumul de medicamente;
- studiul, respectiv instituirea unor măsuri prin care să fie defavorizat procesul
epidemiologic medicamentos;
- respectarea contraindicaţiilor şi precauţiilor, respectiv instituirea celor mai
drastice măsuri de ordin farmacoterapic şi farmacografic;
- elaborarea unor legi generale privind procesul epidemiologic medicamentos.

22.2. Prezentarea din punct de vedere statistic a rezultatelorezultatelor unor

studii privind prevalenţar unor studii privind prevalenţa şi şi incidenţa
reacţiilor adverseincidenţa reacţiilor adverse
În urma studiilor derulate în acest scop, s-a ajuns la următoarele concluzii:
- între 3 – 7 % din numărul total de bolnavi spitalizaţi au ajuns în această stare
critică datorită unui proces epidemiologic medicamentos;
- între 5 – 35 % dintre bolnavii internaţi în spital acuză diferite tipuri de
reacţii adverse;
- procentul de reacţii adverse creşte proporţional, cu numărul de medicamente
administrate concomitent;
- există diferenţe mari între medicamente privind efectele farmaco-toxicologice;
- din numărul total de reacţii adverse înregistrate, există medicamente utilizate
doar în procent de 1 % (din totalul medicamentelor utilizate), dar procentul
reacţiilor adverse produse de acestea se ridică la 30 % din total;
- din totalul medicamentelor care produc reacţii adverse, locul de leader este
ocupat de ampicilină, după care un loc important îl ocupă contraceptivele orale;
- prin administrarea unui singur medicament s-a înregistrat un număr de 16 %
reacţii adverse;
- prin administrarea de 10 medicamente concomitent, procentul a crescut la 100 %;
- s-a constatat că un procent de numai 1 % din medicamente au fost implicate în
aproximativ 40 % din cazurile letale declarate;
- cauzele cele mai frecvente de decese datorate reacţiilor adverse produse de
medicamente sunt următoarele: hemoragii şi ulceraţii
digestive (corticosteroizi, AINS etc.), hemoragii cu alte localizări
(anticoagulante), anemie aplastică (cloramfenicol), şoc anafilactic (peniciline),
infecţii (imunosupresive), leziuni hepatice (izoniazidă) etc.