ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

1. Definiţie
1.A Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizează prin necroza miocardică ( pe o
suprafaţă mai mult sau mai puţin extinsă ) determinată de o obstrucţie coronariană
prin tromboza.(Titircă)
1.B. Infarctul miocardic acut (IMA)este un sindrom clinic provocat de necroza ischemică a
unei porţiuni din miocardic, determinată de obstruarea bruscă a unei artere coronare.
( Borundel)

2.Culegere de date
a.Circumstanţe de apariţie:
Cauza determinanta: ateroscleroza coronariană.
Factori declanşatori şi de risc: infecţii acute ale tractului respirator, intervenţii chirurgicale
ca disecţiile coronariene pentru angioplastie coronariană, folosirea de contraceptive asociate
cu consumul de alcool, droguri, mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig, stres
psihosocial, anxietate, tensiune nervoasă, factori meteorologici, şoc hipovolemic,
dislipidemii, consumul în exces de alcool, tutun, obezitate, sedentarism, diabet zaharat ,
HTA, stenoza congenitală coronariana, leziuni valvulare, factorul genetic.

b.Manifestări de dependenţă(semne şi simptome):

• durere:
- anginoasa, intensă, atroce, violenta, insuportabilă şi şocogenă; - retrosternala sau
precordiala sau parasternal stâng;
- este descrisă:
- ca o senzaţie de constricţie sau „ în gheara”;
- o senzaţie de presiune sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia;
- uneori ca simpla jena retrosternala, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare suportabilă;
- iradiază în umărul şi în braţul stâng , în regiunea cervicală, în mandibula;
- poate fi localizată extratoracic, în epigastru, abdomen, braţe, antebraţe, coate, pumni, sau în
orice regiune a toracelui depăşind în sus gâtul, iar în jos poate iradia în epigastru,
hipocondru drept sau stâng;
- nu cedează la nitroglicerina sau repaus;
- durează de la 30 minute până la câteva ore (48 ore).
- apare de obicei în repaus; - determina agitaţia bolnavului;
• semnele care însoţesc durerea sunt: dispnee, anxietate, senzaţia de moarte iminentă, ,
transpiraţii reci, adinamie, astenie, ameţeli, greţuri, vărsături, sughit, distensie abdominală,
senzaţie de plenitudine epigastrică, mai rar diaree;
• hipotensiune arterială :poate să apară imediat sau la câteva ore, precedat de o uşoară
creştere a tensiunii arteriale(datorită acţiunii stresante a durerii); scăderea TA brusc poate
determina şocul cardiogen;
• febra absentă la început, apare la 24-48 ore de la debut ( în jur de 38 °C); • alte semne:
- stare de şoc: paloare, tegumente reci şi umede, puls rapid filiform, alterarea stării
generale, oligurie gravă;
- şocul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiacă rapid progresivă, tulburări
de ritm - atrag atenţia asupra unui infarct miocardic acut chiar în absenţa durerii; -
debutul atipic este frecvent îndeosebi la vârstnici;
- debutul nedureros însoţit de semnele şi simptomele enumerate mai sus, poate duce la
deces.
c. Examinări
complementare: -
electrocardiograma,
- examinări de laborator: sânge: VSH (crescută), fibrinogen (crescut), TGO (crescută),
hemoleucograma( arata leucocitoza), CPK- creatinfosfokinaza (crescută), LDH-
lactodehidrogenaza, M.B. (= mioglobina plasmatică), glicemie ( crescută), PCR (= proteina
C reactiva);
- radiografie toracică;
- ecografie;
- coronarografie/ angiografie;
- RMN- rezonanţa magnetică nucleară;
- ventriculografie radioizotopică; - cateterism cardiac.
3.Probleme de dependenţa şi sursa de
dificultate: - disconfort legat de durere;
- anxietate legată de senzaţia morţii iminente;
- scăderea debitului cardiac legată de obstrucţia coronariană;
- alterarea perfuziei tisulare legată de prezenţa zonelor de necroză;
- deficit de autoîngrijire legat de intoleranţă la efort;
- potenţial de alterare a nutriţiei prin deficit legat de greţuri, vărsături;
- potenţial de complicaţii.
4. Obiectivele de îngrijire Vizează:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietăţii,
- menţinerea unei circulaţii optime,
- prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive ( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- satisfacerea nevoilor fundamentale; - recuperare socio-profesională.
4. Intervenţiile asistenţei medicale:
Îngrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenţă medicală.
→ Conduita de urgenţă
În faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic şi până la momentul
sosirii bolnavului în spital): 1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări; - psihoterapie.
2. Preîntâmpinarea altor complicaţii:
- administrarea medicaţiei indicate de medic;
- monitorizarea funcţiilor vitale;
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene; - oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate
spitalicească cu autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare),
obligatoriu cu targa şi însoţite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a
secţiei de cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare.
Secţiile de terapie coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe
precum şi cu aparatura de specialitate.

→ Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:

1.Instalarea bolnavului în pat:
→ Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau
medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa în pat ( de către personalul sanitar) fără să permită
bolnavului nici o mişcare.
→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit( asigurarea
condiţiilor de confort şi siguranţă).
→ Poziţie cât mai comodă în pat. Păturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a se evita
poziţiile forţate.
2.Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim
ajutor: La indicaţia medicului:
→ sedarea durerii la indicaţia medicului;
→ combaterea anxietăţii prin psihoterapie şi medicaţia prescrisă de
medic; → oxigenoterapie. 3.Supravegherea funcţiilor vitale:
→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA,
pulsului, respiraţiei, temperaturii.
4.Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru examene de laborator.
5.Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare; apoi
Trombostop sau alte anticoagulante pe cale orală – în funcţie de timpul Quick (indice de
protrombină).
6.Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice.
7. Administrarea medicaţiei prescrise de medic cu punctualitate pentru a evita emoţiile, la
pat, în poziţie orizontală;
- abord venos periferic;
.Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente
la o masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După
mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie
lichidă administrata lent cu linguriţa, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe,
ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal. → Se interzice
fumatul.
9.Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu
necesita efort suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin regim alimentar specific, lichide administrate fracţionat,
laxative numai la indicaţia medicului său clisme uleioase. → Diureza şi scaunul se notează în
foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l
ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat: în primele 48 de ore - repaus total, apoi se permit mişcări active a
membrelor superioare şi amplitudine redusă a membrelor inferioare, nefiind permisă
mobilizarea toracelui pentru schimbarea poziţiilor de decubit fără ajutor şi supraveghere
medicală în acesta perioadă; la sfârşitul primei săptămâni mişcările active cresc în intensitate
în funcţie de evoluţia bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se
pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu,
ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în
prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la
telefon. → Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va încerca să se restabilească încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară
îmbolnăvirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insistă asupra respectării regimului alimentar.