Cap. 5.

MANAGEMENTUL OPERAŢIUNILOR CU CLIENTELA

5.1. Metode și tehnici de creștere a calității activelor bancare
5.2. Adecvarea capitalului societăților bancare

5.1. Metode și tehnici de creștere a calității activelor bancare

Cadrul contabil general este dat de cele doua documente sintetice: bilantul si contul de rezultate.
Riscurile si performantele depind de diferitele parti ale bilantului contabil bancar si pe ansamblu
de structura acestuia. Intr-o forma simplificata bilantul se poate regrupa astfel:

Activ
Operatiuni de trezorerie
Operatiuni cu clientela
Operatiuni cu titluri si diverse
Op. pe termen lung: imobilizari
Pasiv
Operatiuni de trezorerie
Operatiuni cu clientela
Operatiuni cu titluri si diverse
Op. pe termen lung: capital perm.

Aceste parti de bilant nu sunt, in general, echilibrate. In functie de tipul bancii si de

contextul in care isi desfasoara actictivitatea, intalnim banci, in special cele comerciale, care
prezinta o importanta parte de operatiuni cu clientela, materializata in credite si depozite. Pentru
alte banci insa, operatiunile pe piata interbancara pot fi mai importante si cu o pondere mai mare.
Nu trebuie uitate aici operatiunile extrabilantiere cu o pondere din ce in ce mai mare in activitatea
bancara.

5.1.1. Operaţiuni bancare privind atragerea de resurse (operatiuni de pasiv)

În anii 90, băncile din România efectuau toate tipurile de operaţiuni bancare de pe piaţă, erau
practic universal banking . Mai târziu, principalele domenii în care s-au specializat băncile au
fost:
o Retail banking;
o Corporate banking;
o Private banking;
o Investment banking.

Operatiunile bancare se impart in doua grupe importante:

1. operatiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, in moneda nationala sau in

1
 valuta, ori legate de acestea, numite si operatiuni de pasiv;
2. operatiuni legate de plasarea resurselor sub forma de credite, pe piata interbancara
sau in titluri de stat, in lei sau in valuta, pe termen scurt, mediu sau lung, numite si
operatiuni de activ.
Managementul pasivelor - are ca obiect obţinerea de fonduri (resurse) cu costuri cât mai mici.
Băncile dispun de fonduri, din fondurile lor proprii si din resursele atrase. Fondurile proprii ale
unei bănci au următoarele funcţii :
- acoperă pierderile ;
- finanţeaza activul imobilizat ;
- corectează discordanţele scadenţelor ;
- asigură încrederea creditorilor băncii, mai ales a depunătorilor.
Fondurile proprii pot fi suplimentate prin doua căi :
- prin subscriptie publică (facand apel si la acţionari);
- prin alocarea unei părţi din profitul obtinut .
Managementul capitalului – reprezinta necesarul de capital propriu pe care băncile trebuie să îl
deţină din trei considerente :
- evitarea falimentului băncii ;
- maximizarea veniturilor acţionarilor ;
- echilibrul între siguranţa investiţiei acţionarilor si mărimea veniturilor acestora .
BNR a stabilit normative prin care se reglementează dimensiunea şi structura capitalului bancar .

Operaţiunile pasive reprezintă pentru instituţia de credit operaţiunile de atragere şi

constituire a resurselor.
Principalele operaţiuni pasive ale instituţiilor de credit
sunt:
➢ atragerea de depozite pe diferite maturităţi de la persoane fizice şi juridice;
➢ împrumuturi primite de la clientela bancară şi nebancară;
➢ constituirea capitalului social şi a fondurilor proprii.
Banca atrage resursele disponibile pe piaţa financiară şi le utilizează în principal la:
acordarea de credite,
plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie etc.) sau
constituirea de depozite la alte bănci.
Constituirea resurselor presupune costuri pentru băncile comerciale, materializate în
dobânzile plătite la depozitele şi împrumuturile atrase.
Ratele dobânzii de pe piaţa interbancară românească ROBID şi ROBOR sunt rate
de referinţă ce sintetizează întreaga activitate derulată pe parcursul unei zile bancare.
ROBID (Romanian Interbank Bid Rate) reprezintă rata dobânzii pentru depozitele atrase de

2
bănci, respectiv preţul mediu la care se cumpără fondurile de pe piaţa interbancară.

ROBOR (Romanian Interbank Offered Rate) reprezintă rata dobânzii pentru depozitele
plasate la bănci, respectiv preţul mediu la care se vând fondurile pe piaţa interbancară.
ROBID este o rată pasivă de dobândă, iar ROBOR o rată activă. Ambele rate se determină
ca medii ale cotaţiilor băncilor la ora 11 a.m. (ora la Bucureşti) în fiecare zi lucrătoare şi
pentru maturităţi diferite.

Structura resurselor bancilor

cuprinde:
– capitalurile proprii;
– depozitele si disponibilitatile atrase de la clienti - persoane fizice si juridice;
– resursele atrase de pe piata interbancara (interna si externa);
– credite/imprumuturi de la banci sau de la banca centrala;
– actiuni.

Decontările cu banca centrală cuprind şi împrumuturile de refinanţare garantate cu titluri de

stat sau alte titluri acceptate.
Atragerea de depozite interbancare reflectă depozitele constituite de alte bănci la banca
respectivă. Acestea pot fi depozite la vedere ale băncilor: (cel mult egală o zi lucrătoare),
la termen (pe un termen fix, pentru care durata iniţială este mai mare decât o zi lucrătoare) şi
colaterale. Depozitele colaterale sunt constituite de alte bănci sub formă de garanţie.
Împrumuturile interbancare cuprind împrumuturile primite de la bănci, grupate în funcţie
de termene, astfel:

➢ împrumuturi de pe o zi pe alta de la bănci, când operaţiunea se încheie pe baza unei

convenţii sau a unui contract pentru o perioadă de maximum o zi lucrătoare;
➢ împrumuturi la termen primite de la alte bănci, când operaţiunea se încheie pe
baza unei convenţii pentru un termen fix şi o durată mai mare de o zi lucrătoare;
➢ împrumuturi financiare primite de la bănci sunt primite de la băncile nerezidente,
având ca beneficiari finali agenţi economici nefinanciari, rezidenţi.
Depozitele bancare apar sub forma conturilor curente, a depozitelor la vedere şi a celor la
termen.
1. conturile curente deschise clienţilor sunt destinate operaţiunilor curente de

3
 încasări şi plăţi. În ceea ce priveşte remunerarea acestora, practicile în ţările
Uniunii Europene sunt diferite. În unele state membre UE este bonificată o dobândă
la vedere.
2. depozitele la vedere sunt slab remunerate, destinate să primească sume de la titular
în vederea unei utilizări pe termen scurt. Soldul contului creditor poate fi retras în
orice moment, fără preaviz. În practică, se întâlneşte şi cazul în care banca solicită,
mai ales pentru sume importante, un preaviz pe termen foarte scurt, de obicei o zi
bancară. O observare pe termen lung permite constatarea unei anumite stabilităţi a
depozitelor la vedere, ceea ce permite băncii alocarea lor pe o perioadă mai
îndelungată.
Practica bancară a demonstrat că o parte din depozitele la vedere rămân în conturi
pe perioade mai îndelungate. Rezultă un sold permanent, care rămâne la dispoziţia
băncilor sub formă de pasive stabile.
3. depozitele la termen reprezintă o sumă depusă de titular şi aflată la dispoziţia băncii
până la o scadenţă stabilită prin contract, în momentul constituirii depozitului.
Depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care să compenseze
imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul ratei dobânzii este apropiat de cel al ratei
dobânzii pe piaţa monetară, pentru o perioadă asemănătoare. Retragerea sumei înainte
de scadenţă se sancţionează de către băncile comerciale printr-o pierdere de dobândă.
Capitalul social este alcătuit din totalitatea valorilor nominale a acţiunilor emise de bancă.
Acţiunile pot fi nominale sau la purtător. Pentru institutiile de credit, BNR stabileşte şi
actualizează nivelul minim al capitalului social. Acestea pot majora nivelul capitalului social în
baza hotărârii acţionarilor şi cu acordul BNR, utilizând următoarele surse:
➢ emiterea de noi acţiuni;
➢ prime legate de capital rămase după acoperirea cheltuielilor legate de operaţiunile
respective;
➢ diferenţe din reevaluarea patrimoniului;
➢ obligaţiuni, dividende şi datorii convertibile în acţiuni;
➢ rezerve constituite din diferenţe favorabile de curs valutar, conform normelor legale.

➢ rezerve constituite din profitul net;

Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite în urma unor emisiuni de titluri sau

4
împrumuturi subordonate, cu o scadenţă nedeterminată sau îndepărtată, a căror rambursare
este condiţionată de anumite clauze contractuale. Datoriile subordonate sunt incluse în
categoria capitalului suplimentar bancar, până la nivelul de 50% din capitalul propriu.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constituite de regulă la sfârşitul exerciţiului,
pentru elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este incertă sau pentru cheltuieli
exigibile în perioadele următoare.

Cerinţele minime de capital ale instituţiilor de credit sunt reglementate de OUG nr. 99/2006
şi de regulamentul BNR-CNVM nr. 18/23/2006 cu privire la fondurile proprii ale instituţiilor
de credit şi firmelor de investiţii. În conformitate cu acest regulament, capitalul minim initial
al unei banci sau al unei sucursale a unei banci dintr-o tara nemembra a Uniunii Europene sau
a retelei unei cooperative de credit este de 37 milioane lei (aproximativ, 10 milioane euro la un
curs de schimb RON/EUR de 1 EUR = 3.7RON). Banca Naţională a României nu poate acorda
autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de
un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu
poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.

Fondurile proprii ale instituţiilor de credit sunt formate din suma fondurilor proprii de nivel
1și a fondurilor proprii de nivel 2 (art. 62 din Reg UE 575/2013).
Fondurile proprii de nivel 1 ale unei instituții constau în suma fondurilor proprii de nivel
1 de bază și a fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar ale instituției.
Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor constau în:
(a) instrumente de capital
(b) conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor menționate la litera (a);
(c) rezultatul reportat;
(d) alte elemente ale rezultatului global acumulate;
(e) alte rezerve;
(f) fonduri pentru riscuri bancare generale.

5
 Potrivit articolului 92 alineatul (2) al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, instituțiile își
calculează ratele capitalului după cum urmează:
(a) rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază reprezintă fondurile proprii de nivel 1 de bază
ale instituției exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc;
(b) rata fondurilor proprii de nivel 1 reprezintă fondurile proprii de nivel 1 ale instituției
exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc;
(c) rata fondurilor proprii totale (denumită anterior indicatorul de solvabilitate) reprezintă
fondurile proprii ale instituției exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc
Conform Ordinului BNR nr. 13/2011 până la decembrie 2013. Începând cu 1 ianuarie 2014
prevederile Ordinului BNR nr.13/2011 au fost abrogate implicit, odată cu instituirea noului cadru
normativ european CRD IV (Directiva 2013/36/UE şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013). Din iunie
2014 indicatorii au la bază informaţiile transmise de bănci conform prevederilor Regulamentului
de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei de stabilire a unor standarde tehnice de punere
în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituţiilor în conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului. Odată cu intrarea în
vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014, indicatorul „Efect de levier"
face parte din pachetul de raportare potrivit standardelor tehnice menţionate şi este raportat ca atare
de instituţiile de credit.

Efectul de levier măsoară gradul în care băncile își finanțează activitatea din surse proprii
și a fost determinat, potrivit defi niției BNR până la finele lunii decembrie 2013, ca raport între
fondurile proprii de nivel 1 și valoarea medie a activelor. Odată cu intrarea în vigoare a
Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014, indicatorul face parte din pachetul de
raportare potrivit standardelor tehnice menționate și este raportat ca atare de instituțiile de credit.
Astfel, instituțiile își calculează indicatorul efectului de levier în conformitate cu metodologia
prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin împărțirea indicatorului de măsurare a
capitalului (fonduri proprii de nivel 1) la indicatorul de măsurare a expunerii totale a instituției
(suma valorilor expunerilor tuturor activelor și ale elementelor extrabilanțiere care nu au fost
deduse la stabilirea indicatorului de măsurare a capitalului).

OPERATIUNI DE ACCEPTARE DE DEPOZITE – reprezinta principala categorie de

6
operatiuni prin care institutiile de credit isi atrag resursele necesare desfasurarii activitatii de
intermediere pe piata.
Depozitul reprezinta suma de bani incredintata unei institutii de credit in urmatoarele
conditii:
– sa fie rambursata in totalitate, cu sau fara dobanda si orice alte facilitati, la
cerere sau la un termen convenit de catre deponent cu depozitarul;
– sa nu se refere la transmiterea proprietatii, la furnizarea de servicii sau la
acordarea de garantii.

CONTUL CURENT
IN LEI
• se adreseaza: clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau entitati fara
personalitate juridica rezidente/inregistrate in Romania.
• Caracteristici principale:
– clientul semneaza cu banca o conventie (contract) in vederea derularii
operatiunilor in contul de disponibilitati.
– prin contul curent se pot efectua operatiuni de alimentare in numerar sau prin
virament; eliberare de sume in numerar (prin casieria institutiei de credit sau
prin bancomat pentru persoanele fizice) la cererea si in favoarea deponentului;
operatiuni de plati prin virament in limita soldului disponibil, transferuri
bancare interne si internazionale;
– pentru disponibilitatile existente in cont, deponentul primeste dobanda fixa sau
variabila;
– la deschiderea contului curent, deponentul trebuie sa depuna o suma minima
stabilita cu banca si sa achite un comision al carui nivel difera de la o banca
la alta, iar la retragerea banilor deponentului i se percepì un comision de
retragere.
• Documentele (actele) necesare deschiderii contului curent sunt:
– formularul (cererea) de deschidere a contului curent,
– specimenele de semnaturi autorizate,
– copia actelor de infiintare a societatilor (respectiv copia actului de identitate
pentru persoane fizice

CONTUL CURENT IN VALUTA

• se adreseaza: clientilor bancii, persoane fizice si juridice sau personalitate
juridica rezidente/nerezidente inregistrate in Romania.
• Caracteristici principale:
– persoanele fizice si juridice pot deschide la banci conturi in valuta numai
pentru valutele cotate de Banca Nationala a Romaniei (EURO, dolar american,
lira sterlina, francul elvetian, dolarul canadian, dolarul australian, coroana
norvegiana, coroana daneza, coroana suedeza, yenul japonez, forintul ungar,

7
 zlotul polonez, coroana ceha, lira egipteana);
– clientul semneaza cu banca o conventie (contract) de cont curent in valuta.
• Operatiunile care pot fi efectuate prin contul curent in valuta privesc:
– depunerea de numerar sau depuneri prin virament,
– operatiuni de incasari si plati comerciale si necomerciale in valuta,
– retrageri de numerar in valuta la cererea si pe numele titularului pentru
cheltuieli marunte (deplasari in strainatate) etc.
• Documenele necesare deschiderii contului curent in valuta cuprind:
– cererea de deschidere a contului curent in valuta,
– copia actelor de infiintare a societatii respective,
– copia actului de identitate in cazul persoanelor fizice,
– lista specimenelor de semnaturi,
– declaratia privind beneficiarul real al fondurilor si informatii privind
sursa fondurilor.

CONTUL DE DEPOZIT LA TERMEN IN VALUTA/LEI

• se adreseaza: clientilor bancii, persoane fizice si juridiceConditii:

– semnarea unei conventii (contract) de depozit cu banca, prin care se stabilesc
suma, dobanda, scadentele, persoanele autorizate/ imputernicite sa efectueze
operatiuni;
– existenta unei sume minime pentru constituirea de depozite in valuta care difera
pe categorii de clienti (persoane fizice, persoane juridice);
– retragerea sumei se poate face numai dupa expirarea scadentei, in caz contrar,
titularul va beneficia de dobanda la vedere pe perioada efectiva de existenta a
depozitului;
– termenele uzuale de constituire a depozitelor sunt: 3, 6, 12, 18 luni, dar bancile
pot accepta in cazul unor sume importante si alte termene de constituire;
– retragerea dobanzii se poate efectua la scadenta, din contul separat in care a
fost bonificata, sau poate fi capitalizata prin constituirea uni nou depozit care
include si dobanda bonificata anterior;
– posibilitatea prelungirii automate la scadenta a depozitului, pe o noua perioada
similara (3, 6, 12, 18 luni), capitalizand dobanda.

CERTIFICATUL DE DEPOZIT
• Certificatul de depozit = titlu de credit pe termen emis de banca, care atesta depunerea
unei sume de bani pe baza careia, la scadenta, se poate incasa atat suma depusa, cat si

8
 dobanda aferenta.
• Conditii:
– se adreseaza persoanelor fizice si juridice care pot obtine certificate de depozit
contra unor sume de bani reprezentand valoarea nominala a acestora;
– cupiura difera de la o societate bancara la alta
– termenele uzuale sunt de 3 si 6 luni, sau chiar un an;
– dobanda este fixa si se inscrie pe certificat la data cumpararii
– plata dobanzii se face la scadenta.

DEPOZITUL PENTRU PENSII

• oferite exclusiv persoanelor fizice, in care se pot efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii si cea
a scadentei.

• Conditii:

– termenul de constituire este de regula un an cu posibilitatea prelungirii automate la scadenta pe aceeasi

perioada;

– dobanda este cea aferenta depunerilor la termen de un an, se pot efectua depuneri multiple in acelasi
cont, fara a fi nevoie de icheierea unor noi conventii cu banca, ca in cazul depozitelor la termen obisnuite;

– calculul dobanzii se face lunar, iar bonificarea se efectueaza la scadenta depozitului (un an);

– avantajul acestui tip de depozit consta in faptul ca banca permite depunerea sumelor in orice moment,
anterior scadentei, conditiile de dobanda si termenul ramanand neschimbate.

• oferite exclusiv persoanelor fizice, in care se pot efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii si cea
a scadentei.

• Conditii:

– termenul de constituire este de regula un an cu posibilitatea prelungirii automate la scadenta pe aceeasi

perioada;

– dobanda este cea aferenta depunerilor la termen de un an, se pot efectua depuneri multiple in acelasi
cont, fara a fi nevoie de icheierea unor noi conventii cu banca, ca in cazul depozitelor la termen obisnuite;

– calculul dobanzii se face lunar, iar bonificarea se efectueaza la scadenta depozitului (un an);

– avantajul acestui tip de depozit consta in faptul ca banca permite depunerea sumelor in orice moment,
anterior scadentei, conditiile de dobanda si termenul ramanand neschimbate.

DEPOZITUL PENTRU VACANTA

• se adreseaza persoanelor fizice, care pot efectua depuneri de sume in cont pe intreaga perioada de la
deschidere pana la scadenta.

9
 • Conditii:

– depozitele pentru vacanta se pot constitui pe perioade de 6, 12 luni, cu posibilitatea prelungirii lor automate
la scadenta, pe aceeasi perioada;

– beneficiaza de o dobanda corespunzatoare depozitului la termen de 6, 12 luni, variabila in functie de

evolutia pietei, care se calculeaza lunar si se bonifica la scadenta (6 sau 12luni);

– in cazul retragerii sumelor inainte de scadenta, banca bonifica dobanda la vedere pe perioada existentei
efective a depozitului.

DEPOZITUL PENTRU MINORI

• se adreseaza persoanelor fizice cu varste cuprinse intre 14 -18 ani.

• Conditii:

– termenul poate fi de 1, 3, 6, 9,12 sau 18 luni;

– valuta poate fi cea autohtona, USD sau EUR;

– valoarea minima a depozitului este de 500 mii lei si respectiv 500 USD sau EUR;

• . depunerile pot fi facute de minori fara acordul altei persoane (parinte, tutore, curator) daca suma
totala a depozitului se incadreaza in plafonul de garantare a depozitelor in sistemul bancar stabilit
de Fondul de Garantare a depozitelor in sistemul bancar.

– retragerile se pot face de minor numai cu acordul parintilor (tutorelui/curatorului) dat in scris in fata notarului
public

• se adreseaza persoanelor fizice cu varste cuprinse intre 14 -18 ani.

• Conditii:

– termenul poate fi de 1, 3, 6, 9,12 sau 18 luni;

– valuta poate fi cea autohtona, USD sau EUR;

– valoarea minima a depozitului este de 500 mii lei si respectiv 500 USD sau EUR;

• . depunerile pot fi facute de minori fara acordul altei persoane (parinte, tutore, curator) daca suma
totala a depozitului se incadreaza in plafonul de garantare a depozitelor in sistemul bancar stabilit
de Fondul de Garantare a depozitelor in sistemul bancar.

– retragerile se pot face de minor numai cu acordul parintilor (tutorelui/curatorului) dat in scris in fata
notarului public

CERTIFICATUL DE DEPOZIT ESCROW

• Contul de depozit escrow =cont de depozit temporar, deschis in vederea
pastrarii/depozitarii unor sume de bani in lei sau valuta pana la incheierea unui
contract, livrarea unor marfuri sau indeplinirea unor conditii specificate intr-un

10
 contract/angajament incheiat intre doua parti.
– banca -agent escrow,
– deponentul -titularul depozitului.
• Conditii:
➢ deschiderea contului de depozit escrow se efectueaza in baza cererii deponentului;
➢ contractul de depozit escrow se incheie intre banca, pe de o parte si partenerii
contractului de vanzare-cumparare sau angajamentului incheiat, pe de alta parte.

5.1.2. Calitatea activelor societăţilor bancare

Managementul activelor: Operatiunile active reprezintă pentru băncile comerciale utilizarea

resurselor lor mobilizate prin atragerea de depozite, a contractării de împrumuturi sau din alte
surse, pentru îndeplinirea funcţiilor lor specifice. Acest management se concretizeaza prin
acordarea de împrumuturi care aduc venituri din dobanzile percepute, in conditii de risc minim.

Banca constituie provizioane specifice de risc de credit si de dobandă si îşi diversifică

portofoliul activelor pe care de deţine, in scopul obţinerii de venituri pentru a-si acoperi
costurile.

Ratingul calităţii activelor reflectă riscul potenţial al creditelor, al investiţiilor şi al altor active, precum
şi al tranzacţiilor extrabilanţiere. Evaluarea calităţii activelor trebuie analizată şi în funcie de gradul
de provizionare a acestora. De asemenea, este necesar să se ia în calcul toate celelalte riscuri care pot
afecta valorificarea activelor băncii, incluzând riscurile de exploatare, de piaţă, de reputaţie, strategie
şi altele.
Capacitatea managementului este reflectată de măsura în care reuşeşte să identifice, să urmărească şi
să controleze aceste riscuri.

Calitatea activelor băncii este evaluată (dar în mod nelimitativ) în funcţie de următorii
factori:
➢ practici sănătoase de administrare a creditului şi de identificare a riscurilor;
➢ nivelul, distribuţia, gravitatea şi trendul activelor neperformante atât pentru tranzactiile

11
 bilantiere cât şi extrabilanţiere;
➢ adecvarea provizioanelor şi a altor rezerve;
➢ riscul de credit rezultat din tranzacţii extrabilanţiere cum ar fi scrisori de garanţie,
acreditive, linii de credit şi altele;
➢ varietatea şi calitatea portofoliilor de credite şi investiţii;
➢ gradul de concentrare a riscului;
➢ adecvarea politicilor şi practicilor de credit şi investiţii;
➢ capacitatea managementului de administrare corespunzătoare a activelor, inclusiv
identificarea şi colectarea activelor problemă;
➢ adecvarea controlului intern şi a sistemelor informatice manageriale.

ROMÂNIA:

12
13
INTERVALELE DE PRUDENTA ALE INDICATORILOR DE RISC, STABILITE DE ABE (Autoritatea Bancară Europeană)

>15%

SOLVABILITATE
Rata fondurilor proprii de nivel 1 (Fonduri proprii de nivel 1 / Valoarea totala a
1
expunerii la risc) [12%-15%]
<12%
>14%
Rata fondurilor proprii de nivel 1 de baza (Fonduri proprii de nivel 1 de baza /
2 [11%-14%]
Valoarea totala a expunerii la risc)
<11%
<3%
Rata creditelor si avansurilor neperformante (Expuneri neperformante din credite si

CALITATEA ACTIVELOR
3 [3%-8%]

RISCUL DE CREDIT SI
avansuri /Expuneri totale din credite si avansuri)
>8%
>55%
Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante (Ajustari pentru
[40%-55%]
4 depreciere aferente creditelor neperformante / Expuneri neperformante din credite
si avansuri)
<40%
<1.5%
Rata creditelor si avansurilor cu masuri de restructurare (Expuneri din credite si [1.5%-4%]
5
avansuri cu masuri de restructurare / Expuneri totale din credite si avansuri)
>4%
>10%

PROFITABILITATE
Rata rentabilitatii financiare - ROE (Profit net anualizat / Capitaluri proprii - media
6 [6%-10%]
perioadei)
<6%
<50%
Indicatorul de eficienţă a activităţii - Cost-to-income ratio (Cheltuieli operationale / [50%-60%]
7
Venituri operationale nete)
>60%

14
 STRUCTURA BILANTULUI
<100%

8 Credite si avansuri / Total depozite (pt clientela nonbancara)

[100%-150%]

>150%
<12x
9 Total datorii /Total capitaluri proprii [12x-15x]
>15x

LEGENDA: CEL MAI BINE

INTERMEDIAR
CEL MAI RAU

15
5.2. Adecvarea capitalului societăților bancare

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate, iar
regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste
reglementări. Importanţa deosebită care se acordă capitalului bancar se datorează faptului
că băncile sunt, de fapt, intermediari pe piaţa financiară, şi astfel nu-şi folosesc decât într-o
măsură foarte mică propriile resurse. Iată de ce capitalul (respectiv fondurile proprii) a
reprezentat elementul cheie asupra căruia s-au aplecat reglementatorii bancari, atât la nivel
internaţional, cât şi naţional, o creştere a cerinţelor de capital venind oarecum în contradicţie cu
interesul managementului băncilor de a obţine profituri cu o implicare cât mai redusă a resurselor
acţionarilor.
Capitalul băncii comerciale îndeplineşte câteva funcţiuni vitale, în asigurarea bunei funcţionări
şi a viabilităţii pe termen lung a băncii.
1) În primul rând, capitalul este un amortizor împotriva riscului de faliment prin absorbţia
pierderilor neaşteptate (şi pentru care nu s-au constituit provizioane), pierderi ce pot crea băncii
probleme semnificative daca nu ar exista acest tampon sub formă de capital.
2) În al doilea rând, capitalul creează băncii cadrul funcţional prin furnizarea fondurilor necesare
pentru autorizare, organizare şi înzestrare operaţională. Nu se poate deschide o bancă fără a
dispune de un capital minim, a cărui valoare variază de la ţară la ţară (de exemplu, în Europa cea
mai întâlnită limită este de 5 milioane euro). Astfel, capitalul este sursă de acoperire a valorii
imobilelor, echipamentului, mobilierului şi a tuturor celorlalte condiţii necesare bunei funcţionări
a băncii, cheltuieli ce trebuie făcute înainte ca banca să-şi înceapă efectiv activitatea.
Mai mult, mărimea capitalului permite băncii să asigure atât funcţionarea dezvoltării sale,
extinderea reţelei operative, cât şi implementarea unor noi servicii, programe şi amenajări.
Aşa cum arată experienţa, băncile bine capitalizate au avut posibilitatea să ţină pasul cu
modernizarea sau să se afirme ca pionieri în domeniul inovării financiare.
3) În al treilea rând, capitalul (prin dimensiunea lui), promovează încrederea publică în bancă
şi asigură creditorii, inclusiv pe furnizorii principali de resurse, depozitarii de tăria
potenţialului său financiar. Este totodată şi o asigurare că ciclul normal al vieţii economice nu

16
va afecta prea mult posibilitatea băncii de a-şi ajuta clienţii exact atunci când aceştia au mai mare
nevoie, şi anume în perioade de recesiune.
4) În al patrulea rând, capitalul serveşte ca un regulator al creşterii băncii, care acţionează în sensul
de a asigura o creştere individuală a fiecărei bănci, în ritmuri care pot fi susţinute pe termen
lung. Se promovează astfel o cerinţă firească a organelor de reglementare bancară şi respectiv
acelor care asigură atât supravegherea bancară cât şi a partenerilor din piaţa de capital, ca
dimensiunea capitalului băncii în dezvoltare să se alinieze cu creşterea operaţiunilor active, mai
precis cu nivelul riscurilor ce se angajează prin sporul de activitate propus. Astfel, reglementările
privind adecvarea capitalului, în funcţie de majorarea riscurilor asumate, acţionează ca un
regulator al dezvoltării înseşi băncii.

Structura capitalului bancar

Practica internaţională a promovat şi comunitatea bancară mondială a confirmat necesitatea
structurării capitalului bancar în două părţi: capitalul de bază (core capital) şi capitalul
suplimentar.
Partea întâi (capitalul de bază) are în compunere în principal următoarele elemente:
- capitalul social vărsat;
- primele legate de capital, integral vărsate;
- rezerve legale, rezerve generale pentru riscul de credit, rezerve din diferenţe favorabile;
- fondul imobilizărilor corporale;
- rezerve statutare;
- rezultatul raportat reprezentând profit nerepartizat.
Capitalul suplimentar este compus din:
- alte rezerve decât cele incluse în capitalul propriu;
- datoria subordonată;
- subvenţiile pentru investiţii;
- diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Adecvarea capitalului - element fundamental al reglementării bancare

Adecvarea capitalului, ca măsură restrictivă, impusă băncilor, înseamnă, în fapt, stabilirea
convenţională a mărimii capitalului în funcţie de anumite criterii care au fost propuse şi

17
acceptate de parteneri. Acordul de la Basel, în expresia sa iniţială, stabileşte principiile sistemului
de adecvare a capitalului în baza căruia implementează elementele semnificative:
1 - Cerinţele privind minimul de capital sunt legate, prin formulă, de riscul de credit, în funcţie de
structura activelor bancare. Se creează astfel o relaţie specifică cu cât creditul este mai riscant, cu
atât cerinţa de capital este mai mare.
2 - Aportul acţionarilor este considerat cel mai important tip de capital, ca atare fiecare bancă
trebuie să participe obligatoriu cu o rată minimă, în funcţie de gradul de risc.
3 - Cerinţele minime privind capitalul total se stabilesc la 8 % din totalul activelor ponderate, în
funcţie de risc.
4 - Riscul aferent operaţiunilor extrabilanţiere este inclus în calcul prin convertirea angajamentelor
specifice în credite echivalente.
5 - Cerinţele de capital au fost aproximativ standardizate între ţări, ceea ce înlătură avantajele
competitive pe care băncile dintr-o ţară, le puteau avea asupra băncilor din alte ţări, în funcţie de
reglementările sau sistemele de contabilizare diferite.
Revenind la normele generale privind dimensionarea capitalului, trebuie să vedem care
sunt căile prin care poate acţiona o bancă pentru a se conforma normei în cazul în care se află
sub cele 8 %. Există trei posibilităţi:
1.Creşterea capitalului (fondurilor proprii) până la nivelul adecvat, lucru ce se poate face:
➢ pe căi obişnuite, emisiune suplimentară de acţiuni, repartizarea profitului într-o
măsură mai mare în favoarea băncii (şi mai puţin în a acţionarilor) sau
➢ prin operaţiuni mai complicate precum participaţii încrucişate cu alte societăţi sau
prin fuziuni cu bănci mai bine capitalizate.
2.Diminuarea activului în contextul micşorării bilanţului, în general, dar cu menţinerea constantă
a fondurilor proprii. Se poate acţiona, de asemenea, dacă este cazul, asupra volumului activităţii
extrabilanţiere. Orice nouă creanţă posibilă trebuie cântărită prin prisma costului său în fondurile
proprii.
3.Modificarea structurii activului în contextul unui bilanţ constant. Se va acţiona în sensul
transformării creanţelor riscante în creanţe cu risc scăzut sau fără risc.
Dezvoltarea remarcabilă a sectorului bancar din ultimele decenii, globalizarea acestui
fenomen, volatilitatea accentuată a indicatorilor macroeconomici, precum şi apariţia de noi
instrumente financiare tranzacţionabile pe piaţa monetară sau de capital au făcut ca riscurile cu

18
care se confruntă în mod curent băncile să impună necesitatea promovării unor noi reglementări
privind adecvarea capitalului.

Coeficientul fondurilor proprii și al resurselor permanente (CFPRP)

Coeficientul fondurilor proprii și al resurselor permanente urmărește să împiedice o creștere
excesivă a riscului de transformare, limitând posibilitățile de finanțare ale utilizatorilor pe o
perioadă mai mare de cinci ani pe baza resurselor monetare. Acest coeficient corespunde unui
coeficient de lichiditate pe cinci ani și se determină ca raport între resursele pe termen lung și
utilizările pe termen lung:

fondurile proprii + resurse pe termen lung

CFPRP = utilizări pe termen lung

Utilizările pe temen lung (mai mari de cinci ani) cuprind: imobilizările, participațiile și creditele
acordate clienților pe termen mai mare de cinci ani.
Coeficientul fondurilor proprii și al resurselor permanente trebuie să fie egal cu 60%, ceea ce
înseamnă că totalul resurselor pe termen lung trebuie să reprezinte cel puțin 60% din totalul
utilizărilor pe termen lung.
Acest raport nu trebuie confundat cu coeficientul de solvabilitate, întrucât ia în considerare
resursele și utilizările pe termen lung.
Experiența băncilor din țările unde acesta are aplicabilitate a demonstrat că acolo unde este
respectat raportul de solvabilitate, sunt îndeplinite și exigențele coeficientului fondurilor proprii și
al resurselor permanente.

Indicatorii adecvării capitalului

Din punct de vedere al riscului, capitalul poate fi definit drept capital adecvat, atunci când el reduce
la minimum riscul viitoarei insolvabilități.
Relația dintre risc și capital este neliniară, iar pericolul insolvabilității scade atunci când capitalul
crește. Creșterea capitalului duce la descreșterea riscurilor prin reducerea instabilității veniturilor
și la reducerea posibilității ca banca să dea faliment.

19
Totuși, băncile, așa cum am precizat, au tendința să-și asume un risc de capital mare, urmărind
obținerea de rentabilități financiare ridicate, și aceasta pe seama creșterii gradului lor de îndatorare:

𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 profit net active

Rrfin = Rrec x Efp => = =
𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 active capital

Spre deosebire de societățile comerciale, la bănci rata rentabilității economice are valori mici, ceea
ce presupune un efect de pârghie însemnat.

ROMÂNIA:

20
 Începând cu anul 2018 s-a introdus noului standard contabil IFRS 9.
Începând cu anul 2018 a fost adoptat un nou standard de determinare a ajustărilor
pentru depreciere (IFRS 9), care impune condiții mai prudente, conducând astfel la
majorarea provizioanelor și, implicit, la diminuarea indicatorilor de solvabilitate.
Conform standardului IFRS 9, se pun bazele unei recunoașteri proactive a pierderilor
din activitatea de creditare. Diferența majoră cu privire la ajustările pentru depreciere va fi
generată de activele financiare nedepreciate. În cazul creditelor pentru care se consideră că nu

21
sunt purtătoare de risc de credit semnificativ se vor constitui provizioane pentru un orizont de 12
luni (calculate față de momentul recunoașterii inițiale a instrumentului financiar). Pentru
expunerile în cazul cărora se consideră că riscul de credit a crescut semnificativ față de momentul
recunoașterii inițiale (având ca indicatori restanțe de peste 30 de zile sau o probabilitate de
nerambursare în creștere față de momentul recunoașterii inițiale) provizioanele se vor constitui pe
întreg orizontul de viață a creditului. Pentru creditele depreciate, se măsoară doar variația pierderii
așteptate față de momentul recunoașterii inițiale. Această abordare va conduce la accelerarea
recunoașterii pierderilor, prin constituirea de ajustări pentru depreciere și pentru pierderile
așteptate în viitor. Impactul implementării IFRS 9 a fost analizat printr‑un studiu derulat la nivel
european de către ABE.
IFRS 9 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2018 şi s-a aplicat în toate ţările din Uniunea
Europeană. Se încearcă prin aceste reguli noi şi obţinerea unei sustenabilităţi a profiturilor, pentru
a evita fluctuaţia de la profituri foarte mari la pierderi foarte mari generate tocmai de actualul
sistem de provizionare.

22
23