Craterele de impact[modificare 

| modificare sursă]

Craterul lunar Daedalus(d) pe emisfera ascunsă a Lunii

Celălalt proces geologic important care a afectat suprafața Lunii sunt craterele de impact,[75] cratere
formate atunci când asteroizii și cometele se ciocnesc cu suprafața lunii. Pe Lună se estimează a fi
aproximativ 300.000 de cratere mai mari de 1 km numai pe fața vizibilă a Lunii.[76] Scala geologică
lunară(d) se bazează pe cele mai importante evenimente de impact, între care Nectaris(d), Imbrium(d),
și Orientale(d), structuri caracterizate prin mai multe inele de material înălțat, de diametre între sute și
mii de kilometri și asociate cu o centură largă de depozite de materiale ejectate care formează
un orizont stratigrafic regional.[77] Lipsa unei atmosfere, a factorilor de eroziune asociați acesteia și
lipsa unor procese geologice recente înseamnă că multe dintre aceste cratere sunt bine conservate.
Deși au fost datate cu precizie doar câteva bazine multi-inel, ele sunt utile pentru atribuirea erelor
geologice respective. Pentru că craterele de impact se acumulează în ritm aproape constant,
numărarea craterelor pe unitatea de suprafață poate fi folosită pentru a estima vârsta suprafeței.
[77]
 Vârstele radiometrice ale rocilor topite la impact colectate în timpul misiunilor Apollo(d) se înscriu
mai ales între 3,8 și 4,1 miliarde de ani: pornind de la această informație, s-a lansat ipoteza
unui mare bombardament târziu.[78]
Pe partea superioară a scoarței Lunii este o pătură de rocă extrem de mărunțită(d) (spartă în particule
mai mici) și prelucrată de impacte(d), numită regolit, modelată de procesele de impact. Cel mai fin
regolit, sol lunar(d) din sticlă de dioxid de siliciu, are o textură asemănătoare zăpezii și un miros
asemănător prafului de pușcă ars.[79] Regolitul de pe suprafețele mai vechi este, în general, mai gros
decât cel de pe suprafețele mai tinere: variază în grosime de la 10–20 kilometri în munți la 3–5
kilometri în mări.[80] Sub regolitul fin mărunțit este megaregolitul, un strat de piatră puternic fracturată
de mulți kilometri grosime.[81]
Compararea imaginilor de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter(d) a relevat o
rată contemporană a productiei de cratere semnificativ mai mare decât se estimase anterior. Se
crede că un proces secundar de formare de cratere cauzat de materiale ejectate distale(d) frământă
primii doi centimetri de regolit de o sută de ori mai rapid decât sugerau modelele anterioare–într-un
interval de timp de 81.000 de ani.[82][83]
Vârtejuri lunare în Reiner Gamma(d)

Vârtejuri lunare[modificare | modificare sursă]

Vârtejurile lunare sunt niște forme de relief enigmatice găsite pe suprafața Lunii, care sunt
caracterizate printr-un albedo mare, care apar optic imature (adică au caracteristicile optice ale unui
regolit relativ tânăr), și de multe ori, prezintă o formă sinuoasă. Forma lor curbilinie este adesea
accentuată de regiunile de albedo scăzut care meandrează în jurul vârtejurilor strălucitoare.