Tema si viziunea despre lume in romanul

Morometii
Romanul postbelic ”Morometii” este alcatuit din doua volume publicate in
1955 si respectiv 1967.

Primul volum prezinta relatia om-istorie iar al doilea volum prezinta adevarul
despre unul dintre cele mai crunte procese prin care satul romanesc a trecut
vreodata.Romanul constituie o monografie a satului romanesc inainte si dupa
cel de-al doilea Razboi mondial.

Titlul romanului reprezinta numele membrilor familiei Moromete.

Naratorul este obiectiv, povesteste intamplarile la persoana a III –a, prin
perspectiva reflectorilor (Ilie Moromete si fiul acestuia Niculae) si prin cea a
informatorilor (personaje martori ai evenimentelor).Viziunea despre lume
surprinde dramatica iluzie a personajului principal ca viata isi poate continua
cursul indiferent de schimbarile istorice care se produc.

Temele romanului sunt – destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din

Campia Dunarii, o alta tema este lipsa de comunicare intre Ilie Moromete si
familia sa precum si tema timpului nerabdator.Primul volum, este impartit
in trei parti cu o actiune ce se desfasoara intr-o vara cu trei ani inaintea de
izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Prima Parte, de sambata seara
pana duminica noaptea, ilustreaza viata la sat, oamenii isi lucreaza pamantul,
iau cina modesta, respecta traditiile de sarbatori, se nasc si apoi mor.In partea
a doua actiunea se desfasoara pe parcursul a doua saptamani, incepand cu
plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia
careia Niculae ia premiul intai.Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul
verii, se incheie cu fuga feciorilor.

Volumul al doilea este impartit in cinci parti si prezinta viata la tara intr-o

perioada de sfert de veac.Actiunea romanului se desfasoara in satul Silistea –
Gumesti cu cativa ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi
mondial.Incipitul si finalul, sunt construite simetric, in incipit timpul este
ingaduitor cu oamenii ”…se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita
rabdare” in final timpul devine nerabdator intrucat, trei ani mai tarziu,
izbucnea cel de-al doilea razboi mondial ”Timpul nu mai avea rabdare”.   Un
triplu conflict va destrama familia Moromete.
Primul conflict este determinat de neintelegerile dintre tata si cei trei fii din
prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim. Fiii isi dispretuiesc tatal deoarece
acesta nu stie sa transforme in bani produsele obtinute din munca
pamantului.
Al doilea conflict  izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete
vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei promitandu-i in schimb ca-i
va trece casa pe numele ei dar de teama fiilor lui cei mari care isi urau mama
vitrega, adica pe Catrina, a tot amanat indeplinirea promisiunii..Al treilea
conflict este intre Moromete si sora lui Guica care si-ar fi dorit ca acesta sa nu
se mai recasatoreasca si in felul acesta ea s-ar fi ocupat de gospodarie si de
copii.Un conflict secundar este acela intre Moromete si fiul cel mic Niculae,
copilul isi doreste sa mearga la scoala sa invete dar tatal sau il ironizeaza
spunandu-i ca invatatura nu aduce nici un beneficiu.

In volumul al doilea principalul conflict va fi determinat de diferenta dintre

mentalilatea traditionala a oamenilor din sat si mentalitatea colectivista.
Vechea imagine a lui Moromete este distrusa iar autoritatea lui in sat se
diminueaza.

Actiunea primului volum este construita pe mai multe planuri narative, in

prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri
.Ilie Moromete, taran din clasa de mijloc incearca sa pastreze pamantul intreg
pentru a-l transmite apoi baietilor sai. Fiii cei mari ai lui Moromete,
Paraschiv, Nila si Achim se simt nedreptatiti pentru ca tatal lor se recasatorise
si isi doresc independenta economica. Indemnati de Guica, sora lui Moromete,
ei pun la cale in secret plecarea la Bucuresti pentru a-si face un rost. In acest
scop ei vor sa ia oile cumparate cu imprumut de la banca, neachitat inca,
pentru a le vinde si a-si incepe viata la oras. Ei spun lui Moromete ca vor
paste oile la marginea orasului si ca vor vinde laptele si branza pe un prêt mai
bun. Moromete se lasa convins, amana achitarea datoriei la banca si vinde o
parte din lotul de pamant al familiei pentru a plati impozitul. Va fi nevoit sa
vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a
plati rata la banca si scolarizarea lui Niculae.
In volumul al doilea, actiunea se concentreaza asupra a doua momente
importante – reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a
agriculturii din 1949.

Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, il

retrage pe Niculae de la scoala, cumpara pamanturile vandute mai demult si
pleaca la Bucuresti unde incearca sa-i convinga pe cei trei fii ai sai sa se
intoarca acasa. Acestia nu se intorc iar sotia sa Catrina afland ca Moromete
le-a propus baietilor sa se intoarca acasa, il paraseste. Fiul cel mic Niculae este
trimis la o scoala pentru activisti dupa care se intoarce in sat sa supravegheze
strangerea cotelor din recolte si predarea lor catre stat, dar dupa un timp este
destituit, se retrage din viata politica si isi continua studiile. Romanul se
incheie 10 ani mai tarziu. Niculae a devenit horticultor, Moromete moare fara
sa fi suferit de vreo boala, desi moartea tatalui provoaca remuscari in sufletul
lui Niculae, in finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul baiatului.
Moartea lui Moromete simbolizeaza stingerea unei lumi.

Ilie Moromete este personajul principal al romanului si reprezinta un tip de

taran aparte in literatura romana, este inteligent, ironic, ganditor, destinul
sau ilustreaza moartea unei lumi ”cel din urma taran”. Destramarea familiei
duce la prabusirea morala a tatalui. El este caracterizat in mod direct de catre
narator ”Era cu zece mai mare decat Catrina ”. Autocaracterizarea scoate in
evidenta libertatea individului in tot ceea ce face, caracterizarea indirecta se
desprinde din gesturi, fapte, vorbe, actiuni la care participa dar si din relatiile
cu celelalte personaje.

Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pentru care opinia lui
conteaza,  discutiile despre politica nu incep decat in prezenta lui pentru ca el
este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele. Este prefacut si
ironic, face haz de necaz, priveste viata cu detasare ca pe un miracol.
Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in fiecare intamplare
simpla el gaseste ceva deosebit. Spre deosebire de taranul lui Rebreanu care
era dornic sa obtina pamant, Moromete trebuie doar sa-l pastreze, pentru el
pamantul este facut sa dea produse iar produsele sa hraneasca membrii
familiei. O alta trasatura de caracter este autoiluzia, isi face iluzii ca timpul
are rabdare, ca familia il intelege si ca va ramane unita, ca baietii vor
continua sa traiasca din munca pamantului si ca taxele pot fi amanate. In
volumul al doilea Moromete isi pierde autoritatea in sat, familia nu-l mai
asculta iar vechii prieteni l-au parasit. Pana in ultima clipa Moromete nu
accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara.
Morometii este un roman realist pentru ca dezvolta problema relatiei omului
cu istoria si un roman modern in compozitie prin realizarea personajului
principal.