Munții Apuseni 

sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali. Cel mai înalt
vârf este Vârful Bihor, din munții Bihor cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitați la nord
de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș, la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de
Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munții Apuseni se află peste 400 de peșteri.

Grupa montană aflată încă în studiu este situată în partea central-vestică a țării, constituind sectorul
nordic al Carpatiilor Occidentali.
Limita în partea de sud este dată de Valea Mureșului , iar în est de contactul cu Depresiunea
Colinară a Transilvaniei prin intermediul depresiunilor submontane (Alba-Iulia-Turda, Iara , Almaș
care se deschide în culoarul Someșului la Jibou) și al Podișului Someșelor. În partea de vest, limita
este realizată de contactul cu Dealurile Vestice și o mică porțiune cu Câmpia de Vest , limită cu
profunde iregularități datorită penetrării spre zona montană a Câmpiei și Dealurilor Vestice sub form
unor depresiuni golfuri. Limita nordică este dată de contactul cu Dealurile Sălajului și Crasinei și în
continuare de valea Barcăului.
Evoluția paleogeografică a acestui sector montan este strâns legată de evoluția Carpaților
Occidentali și , în general , de evoluția întregului lanț carpatic. Încă din precambrian are loc
individualizarea șisturilor cristaline , fiind mult mai bine conturate în silurian , în urma orogenezei
caledoniene și mai ales în carbonifer ca urmare a mișcărilor hercinice care au afectat întreaga
catenă carpatică și munții din Europa Centrală până în Dobrogea de Nord. Din carbonifer , până la
sfârșitul mezozoicului, Carpații au fost supuși succesiv mișcărilor orogenetice , proceselor vulcanice
și metamorfice cu implicații asupra zăcămintelor naturale. Înălțarea acestei zone , ca de altfel a
Carpaților , se produce în cretacic (mezozoic) în urma orogenezei alpine , având loc , totodată ,
mișcări de prăbușire , formându-se o serie de depresiuni ( Gurahonț , Brad) , care au funcționat
ca domenii lacustre , în care râurile carpatice au depus sedimente. După cretacic , Carpații Apuseni
sunt supuși proceselor de modelare , formându-se platformele de eroziune , cu altitudini mai mici
decât cele din Carpații Meridionali (Borăscu- 2000 m; Râu-Șes- 1200 m - 1600 m; Gornovița sau a
Predealului- 1000 m) , datorită înălțării mai puțin spectaculoase a Carpațiilor Occidentali față de cei
Meridionali. În paleogen au loc numeroase transgresiuni și regresiuni marine în bazinele
depresionare precum și consolidarea maselor de orogen carpatic. Datorită erupțiilor vulcanice din a
doua jumătate a neogenului s-au înălțat Munții vulcanici Metaliferi.
Definitivarea înălțării Carpațiilor Apuseni se realizează la începutul cuaternarului. În această
perioadă are loc retragerea apelor din depresiuni și formarea rețelei hidrografice. Tot în cuaternar
are loc diferențierea speciilor vegetale pe trepte de altitudine și tot acum apare omul , care va
contribui activ la modelarea mediului geografic.

Geneză și geologie[modificare | modificare sursă]

Carpații
Munții Apuseni sunt munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayana. Sunt
compuși în general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de aceea se explică numărul
foarte mare de peșteri existente în zonă.

Relief[modificare | modificare sursă]
Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Meziad), chei
(Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 m, cu maxime de 1.849 m,
la Vârful Bihor, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În medie altitudinile
oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc radiar, din centru și intră în contact
direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuș, Vad Borod, bine populate,
așezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul Vălișoara
Vântului, Pasul Vârtop și Pasul vanturilor....

Diviziuni[modificare | modificare sursă]

Localizarea Apusenilor și a diviziunilor lor

Munții Crișului[modificare | modificare sursă]

 Dealurile Crișene, incl. Depresiunea Beiușului, Depresiunea Vad
 Munții Pădurea Craiului (Vârful Runcului, 822 m)
 Munții Codru-Moma (Vârful Pleșu, 1.112 m)
Munții Șes-Meseșului[modificare | modificare sursă]
 Munții Meseșului (Vărful Măgura Priei, 996 m)
 Muntele Șes (Plopiș) (Vârful Măgura Mare, 918 m)
 Depresiunea Șimleu, considerată deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan
 Munții Șimleu, considerați deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan (Vârful
Măgura Șimleului, 597 m)
Masivul Bihor[modificare | modificare sursă]
 Munții Vlădeasa (Vârful Vlădeasa, 1.836 m)
 Munții Bihorului (Vârful Bihor[1] (Cucurbăta Mare), 1.849 m)
 Muntele Mare (Vârful Muntele Mare, 1.826 m)
 Munții Gilăului (Vârful Chicera Comării, 1.475 m)
 Muntele Găina (vârful Găina, 1.486 m)
 Depresiunea Brad
 Depresiunea Huedin
Munții Mureșului[modificare | modificare sursă]
 Munții Zarandului (Vârful Drocea, 835 m)
 Munții Metaliferi (Vârful Poienița, 1.437 m)
 Munții Trascăului (Vârful Dâmbău, 1.369 m)

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Ruinele cetății Bologa, la poalele Masivului Vlădeasa

Munții Apuseni sunt traversați de mai multe râuri, existând și o serie de lacuri formate. Printre cele
mai importante se află:

 Râul Someșul Mic

 Râul Crișul Repede, Râul Crișul Alb și Râul Crișul Negru
 Râul Barcău
 Râul Arieș
 Râul Ampoi
 Lacurile carstice Vărăsoaia și Ighiu
 Lacul Fântânele
 Lacul Tarnița

Sursa:

Wikipedia