Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nadia Comăneci
Nadia Comăneci
Date personale
Cetățenie România
SUA
Activitate
Înălțime 163 cm
Prezență online
iața[modificare | modificare sursă]
Nadia în timpul antrenamentelor în sala de atletică grea din orașul natal Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onești)
Lotul olimpic feminin de gimnastică al Republicii Socialiste România, cu antrenorul Béla Károlyi în spate, Nadia
este ultima din dreapta.
Laureat olimpic
Nadia la bârnă, în 1977
medalii olimpice
Gimnastică
Nadia s-a născut la Onești, find fiica lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci[3]; a fost
botezată după „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi născut ca
„Anna Kemenes”.[4][5][6] Această variantă a fost dezmințită în noiembrie 2016 atât de Nadia cât și de
mama sa, Ștefania.[7]
A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului
său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, care au
emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de
13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la
Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated
Press a numit-o "Atleta Anului".
La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec.
Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte
ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint
(echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii
Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.[8]
Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în
semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia
Comăneci cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă
a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.
În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la
individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță).
La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată
înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la
încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit
spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima
medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena
Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a
încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și
una de argint, împreună cu echipa.