UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE

ȘI ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL RELAȚII INTERNAȚIONALE

LUCRU INDIVIDUAL LA DISCIPLINA ISTORIA IDEILOR POLITICE

TEMA: PROBLEME DE MORALĂ ȘI POLITICĂ ÎN OPERA JURIDICĂ A LUI JEAN
BODIN

REALIZAT: JARDAN LIDIA GR. 101, RI

COORDONATOR: GORINCIOI IULIA, DR., CONF.UNIVER.

-CHIȘINĂU 2020
 Când este vorba de Stat, a-i învăţa pe principi regulile nedreptăţii, cu ajutorul cărora să
se menţină la putere prin tiranie, căci nu există totuşi temelie mai şubredă pentru putere ca
tirania.
Jean Bodin

Termeni-cheie:
Suveranitate; religie; monarhie; libertate; drept individual; unitate națională; criza Franței

Scopuri și obiective:
 Analizarea si perceperea teoriei suveranității a lui Jean Bodin;
 Explicare definiției suveranității prin prisma lucrărilor scrie de Jean Bodin ( Cele
6 cărți ale comunității);
 Identificarea caracteristicilor generale ale suveranității în viziunea lui Jean Bodin;
 Indentificarea factorilor limitatori ai teoriei suveranității conceputa de Jean Bodin;
 Constatarea ideilor contradictorii din teoria suveranității a lui Jean Bodin;
 Recunoașterea contribuției lui Bodin la istoria gândirii politice de vest.
 Jean Bodin (1529 / 30–1596) a fost un avocat, economist, filosof natural, istoric și unul
dintre principalii teoreticieni politici ai secolului al XVI-lea. Există două motive pentru care
Bodin rămâne atât fascinant, cât și enigmatic: pe de o parte, aspecte ale vieții sale rămân
învăluite în legendă; pe de altă parte, neînțelegerile despre gândirea și pozițiile sale politice au
generat contradicții și discrepanțe între istorici care au fost atribuite în mod eronat lui Bodin
însuși. Cea mai semnificativă lucrare a sa, Cele șase cărți ale Comunității (1576), reprezintă
suma totală a gândirii juridice și politice a Renașterii franceze. Metoda sa pentru înțelegerea
ușoară a istoriei (1566) se află la vârful umanismului european timpuriu-modern. El a scris în
timpul Reformei, pe fondul conflictelor religioase și civile, în special al conflictului din Franța sa
natală între hugenoții (calviniști) și Biserica Catolică susținută de stat. Cu toate acestea,
contribuția primară a lui Bodin la știința politică din zilele sale este definirea suveranității sale.
Analizele de suveranitate ale lui Bodin au influențat semnificativ dezvoltarea teoriei politice în
Europa.

Pe cât de importante erau inovațiile sale metodologice pentru domeniul jurisprudenței,

cea mai memorabilă realizare a lui Bodin a fost relatarea sa de suveranitate, dezvoltată în cea mai
importantă lucrare a sa, Șase cărți despre Comunitate (1576). Scopul lucrării a fost ambițios: să
ofere o prezentare metodică a scopurilor, structurii și politicilor statului și să apere o concepție a
suveranității ca fiind puterea absolută și indivizibilă de a promulga legi obligatorii pentru fiecare
subiect al unui tărâm, fără ca această putere să fie supusă vreunei constrângeri legale sau
instituționale anterioare. Această teză, deși nu era complet fără precedent la vremea sa, nu a fost
însă prezentată niciodată la fel de puternic sau sistematic înainte lui Bodin.

Bodin era preocupat de modul de asigurare a ordinii și autorității într-un stat. El credea că
acest lucru se poate realiza prin recunoașterea suveranității statului ca putere supremă. Prezența
puterii suverane este luată de Bodin ca fiind marca care distinge statul de toate celelalte grupări.
În consecință, el a început dezvoltarea teoriei sale a suveranității prin definirea cetățeniei ca
supunere la un suveran. Apoi continuă să definească ceea ce constituie suveranitatea. Cea mai
mare contribuție a lui Bodin la suveranitate a fost că a fost primul care a definit societatea.
Această putere suverană, potrivit lui Bodin, este o putere unică și absolută; nu i s-au putut
impune limite de timp sau de competență și nu depindea de consimțământul subiecților săi.
Bodin a presupus că guvernarea a fost pusă în aplicare prin providență pentru a asigura
bunăstarea umanității și, prin urmare, a comandat poporul prin drept divin. El a definit
suveranitatea ca fiind „puterea supremă asupra cetățenilor și supușilor, neîngrădită de lege”.
Definiția lui Bodin a suveranității merge astfel: „Majestatea sau suveranitatea este puterea cea
mai înaltă, absolută și perpetuă asupra cetățenilor și supușilor dintr-o Comunitate”. Aici,
pentru Bodin, un suveran „nu este legat” de legile civile sau pozitive pe care el sau predecesorii
săi le promulgaseră. Cu toate acestea, un suveran este întotdeauna legat de legea naturală și
divină.

Cele 6 carți ale Comunității:

Cea mai importantă contribuție a lui Bodin în domeniul filozofiei politice a fost publicată pentru
prima dată în 1576, iar în propria sa traducere latină un deceniu mai târziu. Există diferențe
semnificative între versiunile franceze și latine ale textului. Au urmat în curând traduceri în alte
limbi: italiană (1588), spaniolă (1590), germană (1592) și engleză (1606). République trebuie
considerată, cel puțin parțial, ca răspunsul lui Bodin la cea mai importantă criză politică din
Franța din secolul al XVI-lea: războaiele de religie franceze (1562-1598). A fost scris ca o
apărare a monarhiei franceze împotriva așa-numiților scriitori Monarchomach, printre care
François Hotman (1524-1590), Theodore Beza (1519-1605) și autorul Vindiciae contra tyrannos.
Scriitorii Monarchomach au cerut tiranicidul și au considerat că rolul magistraților și al statelor
generale este de a limita puterea suverană a conducătorului și ca această putere să fie inițial
derivată de la popor.

Bodin a publicat trei prefațe diferite la République. Prima este o introducere găsită în
toate edițiile franceze. A doua este o scrisoare de limbă latină care apare în edițiile franceze
începând cu 1578. A treia prefață este o introducere la edițiile latine. Aceste trei prefațe au fost o
oportunitate pentru Bodin de a-și apăra opera împotriva scriitorilor care o atacaseră. Ele ne oferă
o relatare a modului în care s-au dezvoltat opiniile lui Bodin în anii care au urmat publicării
République. În 1580, Bodin și-a răspuns detractorii într-o lucrare intitulată Apologie de René
Herpin pour la République de Jean Bodin. René Herpin era un pseudonim folosit de Bodin.

Prima carte a Republicii discută principalele scopuri și scopuri ale statului, diferitele sale
elemente și natura și semnele definitorii ale puterii suverane. În cea de-a doua carte, Bodin
discută diferite tipuri de state (democrație, aristocrație și monarhie) și concluzionează că nu
poate exista un stat mixt. În capitolul cinci, Bodin examinează condițiile în care un tiran, adică
un conducător nelegitim care nu posedă puterea suverană, poate fi ucis pe bună dreptate. Un
monarh legitim, pe de altă parte, nu poate fi împotrivit de supuși - chiar dacă ar trebui să
acționeze într-o manieră tiranică.

Cartea a treia discută diferitele părți ale statului: senatul și rolul acestuia, rolul
magistraților și relația lor cu puterea suverană și diferitele grade de autoritate în rândul
magistraților. Colegiile, corporațiile și universitățile sunt, de asemenea, definite și luate în
considerare. Originea, înflorirea și declinul statelor și motivele care influențează aceste
schimbări fac obiectul cărții a patra. Cartea a cincea începe cu o expunere a teoriei climatului:
legile statului și forma de guvernare trebuie adaptate la natura fiecărui popor. Bodin discută apoi
variațiile climatice dintre Nord și Sud și modul în care aceste variații afectează temperamentul
uman. Cartea finală a Republicii se deschide cu întrebarea referitoare la cens și cenzură, adică
evaluarea bunurilor fiecărui individ și avantajele care pot fi derivate din acesta. Capitolele doi și
trei discută despre finanțele statului și despre problema degradării monedei. Capitolul patru este
o comparație a celor trei forme de stare; Bodin susține că monarhia regală sau ereditară (spre
deosebire de cea electivă) este cea mai bună formă de stat. Legea salică, sau legea succesiunii la
tron, este discutată: Bodin susține că regula femeilor este împotriva legii divine, naturale și
umane. Legea salică, împreună cu o lege care interzice înstrăinarea domeniului public, numită
Legea agrară în Methodus (Bodin 1945, p. 253), este una dintre cele două legi fundamentale, sau
leges imperii (Fr. loix royales), care impun limitări legale asupra autorității prințului suveran.
Legile fundamentale privesc starea regatului și sunt anexate coroanei, prin urmare prințul
suveran nu le poate diminua.

Capitolul final al Republicii este o discuție referitoare la principiul justiției în guvernul

statului. Sunt explicate dreptatea geometrică, aritmetică și armonică, precum și relația lor cu
diferitele forme de stare. O puternică influență platonică poate fi detectată în capitolul final al
lucrării: un conducător înțelept stabilește armonia în cadrul comunității, așa cum Dumnezeu a
stabilit armonia în universul pe care l-a creat. Fiecare individ își are locul și scopul propriu în
comunitate.

Bodin a furnizat descrierea caracteristicilor suveranității. Potrivit lui Bodin, suveranitatea

este nedelegată și perpetuă. Este inalienabil și nu poate fi prescris. Bodin recunoaște suveranul ca
sursă a legii; și odată ce este neîngrădit, legea țării este pur și simplu comanda suveranului.
Astfel, Bodin a elucidat suveranitatea ca un drept perpetuu, nelimitat și necondiționat de a face,
interpreta și executa legea. El a subliniat că existența unui astfel de drept este esențială pentru
orice stat bine ordonat. Bodin a susținut, de asemenea, că suveranul are puterea de a declara
războiul și de a încheia pacea, de a încredința magistrații, de a acționa ca instanță de ultimă
instanță, de a acorda dispensa, de a bate bani și de a impozita. Pentru a elucida în continuare,
următoarele au constituit unele dintre caracteristicile majore ale suveranității, așa cum a fost
concepută de Bodin:
  Suveranitatea este nedelegată: Potrivit lui Bodin, puterea suverană este nedelegată.
Întrucât esența statului constă în suveranitatea sa, delegarea suveranității ar duce la
distrugerea statului însuși.
 Suveranitatea este perpetuă: Potrivit lui Bodin, o altă trăsătură importantă a suveranității
este perpetuitatea sa. Suveranitatea există atât timp cât există statul.
 Suveranitatea este inalienabilă: Suveranitatea, pentru Bodin, este inalienabilă. Nu este
supus niciunei prescripții. Orice înstrăinare a suveranității echivalează cu sinuciderea
statului.
 Suveranitatea este nelimitată: calitatea de nelimitate a suveranității înseamnă că puterea
statului este nelimitată. Statul suveran poate face și acționa în funcție de orice politică
externă sau internă, la alegere. Argumentând că suveranitatea este absolută și nelimitată,
Bodin respinge pretenția Papei de a exercita autoritatea asupra afacerilor seculare și
respinge, de asemenea, pretențiile lorzilor feudali de drepturi și imunități inalienabile.
 Suveranul este sursa legii: Potrivit lui Bodin, suveranul este sursa legii și, prin urmare,
suveranitatea nu este restricționată de lege și nu poate fi supusă limitărilor acestor legi.

Bodin susține că suveranitatea nu poate fi împărțită - trebuie să rezidă neapărat într-o

singură persoană sau un grup de persoane. . După ce a arătat că suveranitatea este
indivizibilă, Bodin trece la a infirma mitul politic larg acceptat al Renașterii conform căruia
modelul polian al unui stat mixt a fost forma optimă de stat. Contrar opiniilor lui Polibiu,
Aristotel și Cicero, Bodin scrie că există doar trei tipuri de state sau de state: monarhie, unde
suveranitatea este învestită unei singure persoane, aristocrația, unde suveranitatea este
învestită cu o minoritate și democrația, unde suveranitatea este învestită tuturor oamenilor
sau majorității dintre ei. Negarea lui Bodin a posibilității de divizare a suveranității duce
direct la imposibilitatea unui stat mixt în forma pe care majoritatea teoreticienilor politici ai
Renașterii l-au conceput. Cu ajutorul exemplelor istorice și moderne, mai ales din Roma și
Veneția, Bodin arată că statele despre care se credea că posedă în general un regim mixt nu
erau chiar așa.

Chiar dacă Bodin refuză ideea că există mai mult de trei tipuri de state, el este dispus să
accepte că există o varietate de guverne - adică modalități diferite de a guverna statul. Modul în
care este guvernat statul nu îmbătrânește în niciun fel forma și structura sa. Discuțiile referitoare
la diferența dintre forma de stat și guvernare se găsesc în cartea a doua. Bodin remarcă faptul că,
în ciuda importanței întrebării, nimeni înaintea sa nu a abordat-o vreodată. Toate monarhiile,
aristocrațiile și statele populare sunt fie tiranice, despotice, fie legitime (adică regale). Acestea nu
sunt specii diferite de comunitate, observă Bodin, ci diferite moduri de guvernare a statului.
Monarhia tiranică este una în care conducătorul suveran încalcă legile lui Dumnezeu, își apasă
supușii și tratează proprietatea lor privată ca a sa. Monarhia tiranică nu trebuie confundată cu
monarhia despotică, scrie Bodin. Monarhia despotică sau domnească „este aceea în care prințul
devine stăpân al bunurilor și persoanelor subiectelor sale, prin legea armelor și războiul legal;
guvernându-i ca stăpânul unei familii, îi face robii. " Bodin susține că nu este nimic nepotrivit
într-un prinț care și-a învins dușmanii într-un război drept și care îi guvernează sub legile
războiului și legea națiunilor. În sfârșit, monarhia regală sau legitimă este una în care supușii se
supun legilor prințului suveran, iar prințul său la rândul său se supune legilor lui Dumnezeu și ale
naturii; libertatea naturală și dreptul la proprietate privată sunt garantate tuturor cetățenilor.

Deși majoritatea exemplelor lui Bodin se referă la monarhie, el scrie că „Aceeași diferență se
regăsește și în domeniul aristocratic și popular: atât pentru unul, cât și pentru celălalt poate fi
legal, domnesc și tirannicall, în felul în care am spus” ( Bodin 1962, 200). Bodin se califică drept
opinii „absurde” și „trădabile” conform cărora constituția Franței este un amestec dintre cele trei
tipuri de state - Parlementul care reprezintă aristocrația, democrația generală a statelor și regele
care reprezintă monarhia.

Bodin a susținut că fiecare stat și orice formă de guvernare trebuie să aibă suveranitate. Cu
toate acestea, în diferite forme de guvernare, localizarea suveranității poate varia. De exemplu,
într-o monarhie, puterea suverană este a regelui; dar în guvernele democratice, suveranitatea
revine organismelor populare. Definiția lui Jean Bodin a suveranului, ca conducător dincolo de
legea umană și supus doar legii divine sau naturale, a stabilit caracteristicile dreptului divin al
regilor. Bodin menționează alte câteva lucruri - pe lângă legile lui Dumnezeu și ale naturii - care
limitează autoritatea prințului suveran. Acestea includ contractele prințului cu supușii săi și
prinții străini, drepturile de proprietate ale cetățenilor și legile constituționale (leges imperii) ale
tărâmului. În ceea ce privește diferența dintre contracte și legi, Bodin scrie că prințul suveran
este supus contractelor juste și rezonabile pe care le-a făcut și în observarea cărora supușii săi au
un interes, în timp ce legile îi obligă pe toți supușii, dar nu pe prinț. Un contract între un prinț
suveran și supușii săi este obligatoriu reciproc și obligă ambele părți reciproc. Prințul, prin
urmare, nu are niciun avantaj asupra subiectului în această privință. Prințul trebuie să onoreze
contractele din trei motive: 1) Echitatea naturală, care impune respectarea acordurilor și a
promisiunilor; 2) Onoarea prințului și buna sa credință, deoarece nu există „o crimă mai
detestabilă într-un prinț decât să fie fals în jurământul și promisiunea sa”; și 3) Prințul este
garantul convențiilor și obligațiilor pe care supușii săi le au între ele - este deci cu atât mai
important ca prințul suveran să facă dreptate pentru propriul său act.

Bodin a subliniat, de asemenea, câțiva factori care au limitat puterea suverană. Potrivit lui
Bodin, toată lumea și, prin urmare, și cea suverană, sunt supuse Legii divine și Legilor naturii.
Acesta este unul dintre factorii importanți care limitează puterea suverană. În al doilea rând,
proprietatea privată limitează și puterea suverană. Potrivit lui Bodin, suveranul nu are putere
asupra proprietății private. Proprietatea privată, potrivit lui Bodin, este dreptul familiei prevăzut
de legea naturală.

Bodin, deși a dezvoltat o teorie cuprinzătoare a suveranității, nu este liber de critici. Savanții
au arătat contradicții care îi limitează teoria suveranității. În timp ce Bodin subliniază la un
moment dat absolutismul ca una dintre caracteristicile importante ale suveranității, totuși, în alte
puncte, se discută legea naturală și proprietatea privată ca factori care limitează suveranitatea.
Absolutismul și limitările nu pot merge simultan. Aceasta este o incongruență observată în teoria
suveranității lui Bodin.

Bodin este unul dintre pionierii școlilor istorice de jurisprudență. El a introdus o metodă
istorică și comparativă sistematică în studiul filozofiei politice. Bodin a readus teoria politică la
forma și metoda din care se îndepărtase de la Aristotel. El nu a fost un gânditor complet
consecvent, iar unele dintre cele mai faimoase teze ale sale despre suveranitate au fost văzute,
chiar de contemporanii și de criticii săi timpurii, să se bazeze pe concepții greșite despre forma și
exercitarea puterii politice. Argumentul său mai faimos - că suveranitatea era indivizibilă și
absolută în principiu - nu a supraviețuit realizărilor istorice ale separării constituționale a
puterilor și ordinii inerent pluraliste a statelor federaliste. Cu toate acestea, timp de secole după
Bodin, aceste fenomene au fost observate cu oarecare nedumerire și nici o teorie pluralistă a
suveranității nu ar putea disipa prezumția că suveranitatea era în esența sa o autoritate absolută și
nedivizată și că orice abatere de la această normă, oricât de reușită ar fi în practică, ar putea să nu
fie justificat în principiu. Unele dintre greșelile lui Bodin au o sursă ideologică: reflectă dorința
sa pentru o teorie elegantă care să asigure ordinea și să promoveze un guvern bun pentru a depăși
conflictele facționale care distrugeau Franța. Alte inconsecvențe vorbesc mai mult despre
formația intelectuală a lui Bodin. El a fost educat în cele mai bune tradiții medievale și
renascentiste și și-a structurat lumea socială în jurul categoriilor Franței premoderne, o lume a
corporațiilor, breslelor, moșiilor și orașelor închiriate. Bodin stă la pragul modernității timpurii.
 Așadar,Bodin ocupă un loc important în istoria gândirii politice occidentale. El aparținea
clasei de filosofi care dorea reconstrucția păcii și a ordinii. El a justificat toleranța în religie. Este
considerat un geniu versatil. Istoria, jurisprudența și politica au fost domeniile în care și-a pus
amprenta. De asemenea, a scris eseuri celebre despre bani și finanțe publice. Potrivit lui Murray,
„el a fost un savant care s-a străduit să fie un gânditor; un avocat interesat și de originea
regulilor legale în sine; un om al lumii care a adus toate resursele șiretului bun simț la
investigarea problemelor politice; un sociolog care nici nu se ocupa de nume și nici nu se juca
cu cuvintele ”. Janet, care nu este foarte impresionat de filosofia lui Bodin, spune că Bodin a fost
ambițios, dar nu a reușit în încercările sale de a îmbunătăți lucrările lui Aristotel. Bluntschli îl
laudă pe Bodin pentru filozofia sa. Sabine spune: „Comparativ cu orice altă lucrare din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea, a fost concepută în general și executată impresionant”.
Gândirea politică a lui Bodin a avut o importanță practică. El a acordat prioritate unității
naționale asupra tuturor celorlalte lucruri și idei. Deși era adeptul libertatății și a dreptul
individual, a fost forțat să le sacrifice pentru unitatea națională ca răspuns la criza politică a
Franței din vremurile sale. Bodin a favorizat monarhia, iar teoria sa a suveranității l-a influențat
în mod convingător pe Thomas Hobbes, deoarece și Hobbes a constatat că frământările politice
din Anglia nu pot fi remediate decât de monarhia absolută cu o autoritate suverană
incontestabilă. Atât Bodin, cât și Hobbes recomandă o administrație puternică pentru a salva
societatea de a se arunca în anarhie.
Bibliografie:

 Everdell, William R., "From State to Free-State The Meaning of the Word Republic
from Jean Bodin to John Adams”
 Internet encyclopedy of pshilosophy. Jean Bodin https://iep.utm.edu/bodin
 Six Books of the Commonwealth. abridged English translation of Les Six livres de la
République https://constitution.org/
 Rose, P. L. (1987). "Bodin's Universe and Its Paradoxes: Some Problems in the
Intellectual Biography of Jean Bodin," pp. 266–288 in E. I. Kouri and Tom Scott
(eds.) (1987), Politics and Society in Reformation Europe, London: Macmillan.