2

POMPE CU PISTON

Orice proces tehnologic are în componenţa lui mai multe sisteme de lucru.
Un proces tehnologic este realizat pentru un scop bine precizat şi este
caracterizat prin sisteme de lucru principale şi auxiliare.
Un sistem de lucru se compune din trei părţi (fig. 2.1).

Figura 2.1 Componenţa unui sistem de lucru:

MF – maşina de forţă sau motorul; T – transmisia; ML – maşina de lucru;
OL – organul de lucru; PSE – puterea sursei de energie, Putilă – puterea utilă.

Maşina de lucru este cel mai important mecanism al unui sistem de lu-
cru. Elementul final al maşinii de lucru efectuează un lucru mecanic util şi
se numeşte organ de lucru (OL).
Pompele cu piston sunt maşini hidraulice care au ca principiu de func-
ţionare variaţia continuă a volumului de lucru. Acestea transformă energia
mecanică în energie hidraulică, preponderent hidrostatică.
Pompa cu piston este una dintre maşinile de lucru ale instalaţiei de fo-
raj (pompa de noroi), aceasta realizând circulaţia fluidului de foraj.
De asemenea, pompele cu piston se folosesc şi la:
• extracţia petrolului din sonde;
• pe agregatele de cimentare şi fisurare hidraulică;
• pentru vehicularea petrolului de la parcurile de separatoare la parcurile
centrale şi de aici către rafinării;
• la vehicularea petrolului şi derivatelor acestuia în rafinării.

2.1 Avantajele şi dezavantajele pompelor cu piston

Pompele cu piston, în comparaţie cu pompele centrifuge au două avan-

taje esenţiale.
Acestea sunt:

17
Acţionări hidraulice şi pneumatice

• randamentul este mai mare nefiind influenţat de vâscozitatea lichidului

pompat;
• presiunea de pompare poate fi oricât de mare şi este independentă de
debit.

Din punctul de vedere al utilizării lor la transportul petrolului brut şi al

produselor petroliere prin conductele magistrale, pompele cu piston prezin-
tă mai multe dezavantaje:
• dimensiuni de gabarit mari în special la debite mari;
• posibilităţi limitate de reglare a regimului de lucru fără oprirea agregatului;
• cost relativ ridicat;
• condiţii de exploatare mai dificile;
• necesitatea montării amortizoarelor de pulsaţii ale debitului;
• imposibilitatea de a transporta petrol brut care conţine chiar foarte puţi-
ne impurităţi solide;
• dificultatea automatizării funcţionării staţiilor de pompe.

2.2 Clasificarea pompelor cu piston

Pompele cu piston se clasifică după mai multe criterii. În continuare

sunt prezentate câteva dintre acestea.

a) după modul de acţionare:

• pompe cu acţionare directă (pot fi acţionate cu: abur, hidraulic şi pneu-
matic);
• pompe cu acţionare indirectă – acţionarea se face printr-o transmisie
(lanţ, curele) ce se află între maşina de forţă şi pompă.

b) după forma constructivă a organului de lucru:

• organ de lucru în formă de piston, la care l < D (unde l este lungimea
pistonului, iar D diametrul acestuia);
• organ de lucru în formă de plunger, la care l > D;
• organ de lucru în formă de piston glisant la care supapa de refulare se
află inclusă în piston.

c) după numărul de pistoane sau de cilindrii, i – numărul de pistoane:

• i = 1, pompă simplex;
• i = 2, pompă duplex;

18
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

• i = 3, pompă triplex;
• .................................;
• i = n, pompă multiplex.

d) după numărul de efecte:

• pompă cu simplu efect, la care j = 1;
• pompă cu dublu efect, la care j = 2.

e) după poziţia cilindrilor pompei:

• pompe cu cilindrii orizontali;
• pompe cu cilindrii verticali;
• pompe cu cilindrii montaţi în „V”

2.3 Simbolizarea şi notarea pompelor cu piston

Pompele cu piston sunt prezentate în STAS 9009-88.

Pentru pompele cu piston se folosesc următoarele simboluri (fig. 2.2):

Figura 2.2 Simbolurile pompelor cu piston.

Se foloseşte următoarea notare:

i DU – 1,36 Pa[kW] ( DM" × S " )
în care:
i este numărul de pistoane;
DU – domeniul de utilizare (PN – pompă de noroi, PP – pompă petrol,
PT – pompă ţiţei);
Pa – puterea la arborele de intrare în pompă exprimată în kW;
DM – diametrul maxim al cămăşii ce poate fi montată la pompa respec-
tivă exprimat în inch;
1,36 – coeficientul de transformare a kW în CP;
S – mărimea cursei exprimată în inch;
1
1 inch = 25,4 mm = foot, 1 foot = 304,8 mm;
12
Exemplu: 2 PN – 700 8" × 15 ( 3 "
4
).
19
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.4 Construcţia şi funcţionarea pompelor cu piston

Se consideră o secţiune prin cilindrul unei pompe cu piston cu dublu

efect (fig. 2.3).
Figurile 2.4 şi 2.5 reprezintă schema bloc funcţională a unei pompe cu
piston reprezentată prin dipoli, respectiv cvadripoli.

Figura 2.3 Pompă cu piston cu dublu efect:

1 – maşina de forţă; 2 – roată de curea sau lanţ; 3 – transmisie prin lanţ sau prin curele;
4 – roată de curea sau de lanţ; 5 – pinion; 6 – coroană dinţată solidară cu arborele cotit;
7 – manivelă; 8 – bielă de lungime l; 9 – glisieră; 10 – capul de cruce; 11 – tija pistonului;
12 – cutie de etanşare; 13 – organ de lucru (piston); 14 – supape de aspiraţie; 15 – supape de
refulare; 16 – colector de aspiraţie; 17 – conductă de aspiraţie; 18 – clapetă de reţinere;
19 – sorb; 20 – rezervor de aspiraţie; 21 – colector de refulare; 22 – conductă de refulare;
A – butonul manivelei; r – raza manivelei, x – deplasarea curentă a pistonului.

Figura 2.4 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston reprezentată prin dipoli:
MBM – mecanismul bielă manivelă; PHP – partea hidraulică a pompei;
Pm1 – puterea mecanică la intrarea în transmisie; Pm2 – puterea mecanică la ieşirea din trans-
misie;Ph – puterea hidraulică.

20
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.5 Schema bloc funcţională a unei pompe cu piston

reprezentată prin cvadripoli.

În tabelul 2.1 este prezentată sintetic funcţionarea pompei cu pistoane.

Tabelul 2.1 Funcţionarea pompei cu piston (vezi figura 2.3).

Supapă Supapă Faza
Poziţia Mişcarea Volumul Presiunea
Aspiraţie refulare pompei
manivelei pistonului CS Cd Cd Cd 14s 14d 15s 15d CS Cd
A1A2 p<pa p>pr 1 0 0 1 – +
A2A1 p>pr p<pa 0 1 1 0 + –

1 – deschis; 0 – închis; “+” – refulare; “–“ – aspiraţie.

2.5 Studiul hidraulicii pompelor cu piston

Prin studiul hidraulicii pompelor cu piston se înţelege determinarea

parametrilor funcţionali ai pompei cu piston. Parametrii funcţionali ai
pompei cu piston rezultă din figura 2.6.

Figura 2.6 Pompa cu piston reprezentată printr-un cvadripol.

2.5.1 Debitul teoretic al pompelor cu piston

Debitul se defineşte ca fiind variaţia volumului în timp.

dV d ( A ⋅ x )
Pentru lichide: ρ = ct => Q = = = A ⋅ v , în care:
dt dt

A = ct.; Q = f(v) => v = f(t).

Se face ipoteza că lichidul urmăreşte pistonul de arie A. În această si-

tuaţie se poate considera că viteza lichidului este egală cu cea a pistonului.

21
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cinematica pompelor cu piston

Se fac următoarele ipoteze:
• viteza unghiulară a arborelui cotit, ω = ct.;
• sistemul bielă-manivelă, cap de cruce, tijă - piston este rigid şi se poate con-
sidera că deplasarea pistonului este egală cu deplasarea capului de cruce;
• lichidul urmăreşte fidel pistonul.
Poziţia O1, a capului de cruce este aceea când pistonul se află la punc-
tul mort exterior (PME), biela se află în prelungirea manivelei (fig. 2.3).
x – deplasarea curentă a capului de cruce.
Prin studiul cinematicii se înţelege determinarea legilor de variaţie ale
deplasării, vitezei şi acceleraţiei pistonului.

x = OO1 − OO1 = r + l − r ⋅ cos ϕ − l ⋅ cos β = r (1 − cos ϕ ) + l (1 − cos β )

'

ϕ = ωt , ϕ = f (t ); β = f (t )

r l
În ΔOAO1' , din figura 2.3, se aplică teorema sinusurilor = ;
sin β sin ϕ
r r
sin β = sin ϕ, = λ
l l

r ⎡⎛ 1 ⎞ 1 1 ⎤
∈ ⎜ ⎟ , – în general în tehnică.
l ⎢⎣⎝ 20 ⎠ 12 4 ⎥⎦

La pompele cu piston, λ ∈ ⎡⎢ , ⎤⎥ şi expresiile deplasării (x), vitezei (v)

1 1
⎣6 4⎦
şi acceleraţiei (a) sunt:

⎢⎣ ( )
x = r ⎡(1 − cos ϕ ) + l 1 − λ 2 sin 2 ϕ ⎤ ;
⎥⎦
(2.1)

d x d x dϕ dx ⎡ λ sin 2ϕ ⎤
v= = ⋅ = ω⋅ = r ω ⎢sin ϕ + ⎥; (2.2)
d t dϕ d t dϕ ⎢⎣ 2 1 − λ 2 sin 2 ϕ ⎥⎦
⎡ ⎤
d 2 x dv dv 2 ⎢ cos 2ϕ + λ 2 sin 4 ϕ ⎥
a= 2 = = ω⋅ = r ω cos ϕ + . (2.3)
dϕ ⎢
( ) ⎦⎥
4
dt dt 1 − λ 2
sin ϕ
⎣

Din punctul de vedere al exactităţii calculelor, studiul cinematicii se

poate realiza în 3 teorii:
a) teoria exactă cu relaţiile (2.1), (2.2) şi (2.3);
b) teoria aproximativă sau corectată TA (TC) la care λ<1, λ≈0,2.
1
Se dezvoltă în serie de puteri termenul 1 − λ2 sin 2 ϕ ≈ 1 − λ2 sin 2 ϕ .
2

22
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

m m ( m − 1) 2 m ( m − 1)( m − 2 ) 3
(1 + y )
m
= 1+ ⋅y+ ⋅y + ⋅ y + L,
1! 2! 3!

1
unde y = −λ2 sin 2 ϕ , m = şi rezultă:
2

⎡ λ ⎤
x = r ⎢(1 − cos ϕ) + sin 2 ϕ⎥ ; (2.4)
⎣ 2 ⎦
dx dx dϕ ⎛ λ ⎞
v= = ⋅ = r ω ⎜ sin ϕ + sin 2ϕ ⎟ ; (2.5)
dt dϕ dt ⎝ 2 ⎠
dv dv dϕ
a= = ⋅ = r ω2 ( cos ϕ + λ cos 2ϕ ) . (2.6)
dt dϕ dt

Relaţiile (2.4), (2.5) şi (2.6) reprezintă legile de variaţie ale deplasării,

vitezei şi acceleraţiei pistonului în TA.

c) teoria elementară (TE)

λ ≈ 0; r → 0; l → ∞ şi rezultă:

x = r (1 − cos ϕ) ; (2.7)
v = rω sin ϕ ; (2.8)
a = rω2 cos ϕ . (2.9)

Relaţiile (2.7), (2.8) şi (2.9) sunt reprezentate grafic în figura 2.7.

Figura 2.7 Parametrii cinematici

ai pistonului în teoria elementară.

23
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Viteza şi acceleraţia pistonului se pot reprezenta şi în funcţie de depla-

sarea pistonului.
r−x
Din relaţia (2.7) rezultă: cos ϕ = ,
r
2
⎛r−x⎞
v = rω 1 − ⎜ ⎟ = ω 2rx − x . (2.10)
2

⎝ r ⎠
a = ω2 (r − x ) . (2.11)

Relaţiile (2.10) şi (2.11) sunt reprezentate grafic în figura 2.8.

Figura 2.8 Viteza şi acceleraţia

pistonului în teoria elementară în
funcţie de deplasarea x.

Observaţii:
• Viteza pistonului are o lege de variaţie sinusoidală;
• Acceleraţia pistonului este maximă în punctele moarte şi trebuie să de-
calăm feţele active astfel încât să nu existe mai multe pistoane în aceste
puncte;
• Unghiul de defazaj dintre feţele active se calculează astfel:
γ k = k ⋅ γ1 ; k = 1, 2,3..., N − 1 ;
2π
γ1 = , N – numărul de feţe active ale unei pompe;
N
N = i · j.

24
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.9 Elementele dimensi-

onale ale pistonului şi cilindrului
pompei.

Exemplu: PP11 – pompa cu pistoane de tipul 1·1 – simplex cu simplu efect.

2π
N = 1·1 = 1; γ1 = = 2π
1
Pentru a fi mai sugestiv se va nota debitul instantaneu al unei feţe acti-
ve cu Qaj în care:
a este numărul de ordine al pistonului;
a = I, II, III, ......
j=1V2
πD 2 πd 2
A= , a= t
4 4

Exemplu: QI1 – debitul instantaneu al primei feţe de la primul piston

(fig. 2.9);
Primul piston – cel mai din stânga piston când observatorul stă în faţa
capacelor cilindrilor pompei.
QI2 – debitul feţei doi de la primul piston (fig. 2.9).

QI1 = Q11 =A·v=Arωsinφ

A = ct., r = ct., ω= ct., Q=f[φ(t)]

Ţinând cont de această particularitate se apelează la o construcţie vec-

torială în care fiecărei feţe active i se asociază un vector. Aceşti vectori se
rotesc în sens trigonometric cu viteza unghiulară ω. Mărimea (norma) aces-
tor vectori este egală cu amplitudinea maximă a debitului realizat de faţa
respectivă. Unghiurile de defazaj dintre vectori sunt egale cu unghiurile de
defazaj dintre feţele active.

ρ I 1 = qI 1 , ρ I 1 − norma vectorului,
ρ I 1 = ρ11 = Arω = Qmax 11 .

Vectorii situaţi deasupra axei Ox sunt numiţi vectori pozitivi, de refu-

lare sau de debit.

25
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Vectorii situaţi sub axa Ox sunt numiţi vectori negativi, de alimentare

sau de aspiraţie.

QI 1 = Q11 = q11 | Oy = ρ I 1 cos ( 90 − ϕ ) = Ar ω sin ϕ

Figura 2.10 Debitul pompei simplex cu simplu efect.

Se observă că debitul pompei este puternic pulsator, apar vibraţii ale

elementelor pompei cât şi ale conductelor (fig. 2.10). Această pompă nu se
foloseşte în tehnică. Indiferent de numărul feţelor active debitul pompelor
cu piston variază după o lege sinusoidală şi se echipează cu amortizoare de
pulsaţii ale debitului. Aceste dispozitive au ca scop obţinerea unui debit lin
curgător prin conducta de refulare.
Această mărime fictivă a debitului numită debitul mediu se obţine dis-
tribuind uniform volumul refulat la o rotaţie completă.

Qn11 – debitul mediu al pompei 1.1 (fig. 2.11).

Figura 2.11 Schema de calcul a debitului mediu la pompa simplex cu simplu efect.

26
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

π π
2π ⋅ Qn11 = ∫ QI 1dϕ = ∫ Ar ω sin ϕdϕ = 2 Ar ω
0 0

Arω ASω V p11

Qn11 = ; Qn11 = = ⋅ω
π 2π 2π
V p11 = A ⋅ S
ω = 2πf ⇒ Qn11 = V p11 ⋅ f

S-a notat cu Vp11 cilindreea sau volumul geometric al pompei de tipul

1.1, iar f este frecvenţa curselor.

Se definesc următoarele mărimi:

CnQ – coeficientul de neregularitate a debitului,

QM − Qm
C nQ = ;
Qn

δQ – coeficientul de supradebit,

QM
δQ = ;
Qn

M – valoarea maximă; m – valoarea minimă; n – valoarea medie;

⎧
⎪Q = Arω
⎪⎪ M 11
PP11 ⎨Qm11 = 0 ⇒ C nQ11 = δ Q11 = π
⎪
⎪Qn11 = Arω
⎩⎪ π

Observaţii:
În TA (TC), viteza pistonului are următoarea relaţie de calcul:

⎛ λ ⎞
v = rω⎜ sin ϕ + sin 2ϕ ⎟ ,
⎝ 2 ⎠

iar debitul este:

⎛ λ ⎞
Q11 = QI 1 = Arω⎜ sin ϕ + sin 2ϕ ⎟ = QI' 1 + QI''1 (fig. 2.12).
⎝ 2 ⎠

27
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.12 Debitul pom-

pei simplex cu simplu efect
reprezentat în teoria apro-
ximativă (corectată).

Cazul pompei cu piston simplex cu dublu efect (PP12)

Figura 2.13 Configuraţia vecto-

rilor asociaţi feţelor active la
pompa simplex cu dublu efect.

⎧q I 1 , ρ I 1 = Arω
N = 1 ⋅ 2 = 2⎨
⎩q I 2 , ρ I 2 = ( A − 2 )rω
2π
γ1 = = π (fig. 2.13).
2
QI 1 = ρ I 1 sin ϕ = Arω sin ϕ
QI 2 = ρ I 2 sin (ϕ − γ1 ) = ( A − a )rω sin (ϕ − ρ)
QM 12 = Arω
(
V p11 = A ⋅ S + ( A − a )S = 2 Ar + 2r ( A − a ) = 2 Ar 2 − β 2 )
a d
β2 = ,β = t
A D

Cazul pompei cu pistoane de tipul ij (PPij)

⎧q I 1 , q II 1 , q III 1 ,K
⎪ρ = ρ = ρ = = L = Arω
⎪ I1 II 1 III 1
N = i ⋅ j⎨ γ k = k ⋅ γ1 , k = 1,2,3,...N − 1
⎪ q I 2 , q II 2 , q III 2 , K
⎪⎩ρ I 2 = ρ II 2 = ρ = III 2 = L = ( A − a )rω

28
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2π
γ1 =
N

γ1 – unghiul de defazaj dintre vectorul origine şi următorul vector.

Cazul pompei cu piston duplex cu simplu efect (PP21)

Figura 2.14 Configuraţia vectori-

lor asociaţi feţelor active la pompa
duplex cu simplu efect.

⎧ qI 1 , ρ II = Ar ω
N = 2⎨
⎩qI 1 , ρ II 1 = Ar ω (fig. 2.14)
QI 1 = Arω sin ϕ, QII 1 = Arω sin (ϕ − π)
QM 21 = Arω,V p11 = 2 AS = 4 Ar
a d
β2 = ,β = t
A D

Cazul pompei cu piston duplex cu dublu efect (PP22)

Figura 2.15 Configuraţia vecto-

rilor asociaţi feţelor active la
pompa duplex cu dublu efect.

29
Acţionări hidraulice şi pneumatice

⎧q I 1 , ρ II 1 2π π
γ1 = =
⎪ρ = ρ = Arω 4 2
⎪ I
N = 2 ⋅ 2 = 4⎨ 1
II 1
γ 2 = 2 γ1 = π
⎪q I 2 , ρ II 2 3π
⎪⎩ρ I 1 = ρ II 1 = ( A − a )rω γ 3 = 3γ1 = (fig. 2.15)
2
⎛ π⎞
QI 1 = Arω sin ϕ, QII 1 = Arω sin ⎜ ϕ − ⎟
⎝ 2⎠
⎛ 3π ⎞
QI 2 = ( A − a )rω sin (ϕ − π); QII 2 = ( A − a )rω sin ⎜ ϕ − ⎟
⎝ 2 ⎠
π
QM 22 = 2 Arω cos = 2 Arω
4
V p 22 = 2 A ⋅ S + 2( A − a )S = 4 Ar + 4r ( A − a ) = 4 Ar (2 − β 2 )

Cazul pompei cu piston triplex cu simplu efect (PP31)

⎧q I 1 , q II 1 , q III 1 2π
γ1 =
⎪ 3
N = 3⎨
⎪ρ = ρ = ρ = Arω γ = 4π (fig. 2.16)
⎩ I1 II 1 III 1 2
3

Figura 2.16 Configuraţia vecto-

rilor asociaţi feţelor active la
pompa triplex cu simplu efect.

⎛ 2π ⎞ ⎛ 4π ⎞
QI 1 = Arω sin ϕ; QII 1 = Arω sin ⎜ ϕ − ⎟; QIII 1 = Arω sin ⎜ ϕ − ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝ 3 ⎠
π
QM 31 = 2 Arω cos = Arω
3
V p 31 = 3 AS = 6 Ar

30
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cazul pompei cu piston qintuplex cu simplu efect (PP51)

⎧q I 1 , q II 1 ,K, qV 1 2π
γ1 =
⎪ 5
N = 5⎨
⎪ρ = ρ = L = ρ = Arω γ = 4π ,K, γ = 8π
⎩ I1 II 1 V1 2
5
4
5

Figura 2.17 Configuraţia vectori-

lor asociaţi feţelor active la pompa
qintuplex cu simplu efect.

QI 1 = Arω sin ϕ
⎛ 2π ⎞
QII 1 = Arω sin ⎜ ϕ − ⎟
⎝ 5 ⎠
LL
⎛ 8π ⎞
QV 1 = Arω sin ⎜ ϕ − ⎟
⎝ 5 ⎠
2π
QM 51 = Arω + 2 Arω cos ≈ 1,6 Arω (fig. 2.17)
5
V p 51 = 5 AS = 10 Ar

În general, la o pompă cu piston, se poate scrie:

QMij = Cij Arω , (2.12)

cu: C11= 1; C21= 1; C22= 2 ; C31=1; C51=1,6.

Determinarea expresiei debitului mediu pentru pompa de tipul ij

31
Acţionări hidraulice şi pneumatice

V pij
Qnij = ⋅ ω = V pij ⋅ f
2π
⎧ V p11 2 Ar Arω ρ I 1
⎪Qn11 = 2π ⋅ ω = 2π ⋅ ω = π = π
⎪
⎪ V p 21 4 Ar 2 Arω ρ I 1 + ρ II 1
⎪Q n 21 = ⋅ω = ⋅ω = =
2π 2π π π
⎪
⎪ V 6 Ar 3 Arω ρ I 1 + ρ II 1 + ρ III 1
PPi1 ⎨Qn 31 = p 31 ⋅ ω = ⋅ω = =
⎪ 2π 2π π π
⎪.......................................................................
⎪ N
⎪
⎪ V pi1 2iAr iArω i =1 i1 ∑ ρ
⎪Qni1 = 2π ⋅ ω = 2π ⋅ ω = π = π
⎩

⎧
Q =
V p12
⋅ ω =
(
2 Ar 2 − β2
⋅
)ω =
(
Arω 2 − β2 )
⎪ n12 2π 2π π
⎪
⎪
⎪ Q =
V p 22
⋅ ω =
(
4 Ar 2 − β 2
⋅
)ω =
(
2 Arω 2 − β2 )
PPi 2 ⎨ n 22 2π 2π π
⎪.......................................................................
⎪
⎪
Q =
V pi 2
⋅ ω =
(
2iAr 2 − β2
⋅
)ω =
(
iArω 2 − β2 )
⎪⎩ ni 2 2π 2π π

Se poate scrie:

Qnij = kij ⋅ Ar ω;
j − ( j − 1) ⋅β2
unde: kij = i ;
π
QMij Cij
iar δQij = = .
Qnij kij

Observaţii:
a) Debitul instantaneu rezultant al unei pompe cu pistoane se obţine
prin însumarea debitelor instantanee ale feţelor active care refulează simul-
tan. Numărul de feţe active care refulează simultan sau numărul de vectori
pozitivi se notează cu z şi este egal cu:
N
z= ; N = 2i (pompe cu piston cu număr par de feţe active),
2
N +1 N −1
z= sau ; N = 2i – 1(pompe cu piston cu număr par de feţe active);
2 2

32
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

b) Indiferent de numărul feţelor active debitul rezultant variază sinuso-

idal. Acest lucru se datorează mecanismului bielă – manivelă şi majoritatea
pompelor cu pistoane sunt echipate cu sisteme de uniformizare a debitelor;
c) Coeficientul de supradebit scade odată cu creşterea numărului de fe-
ţe active;
d) δQ este mai mic la pompele cu pistoane cu număr impar de feţe ac-
tive cu excepţia PP11;
e) Numărul de pulsaţii ale debitului la o cursă completă se notează cu
n şi este n = N, la pompele cu pistoane cu N = 2i (în teoria elementară şi
teoria aproximativă),
n = 2 N , în TE ⎫
şi ⎬ la pompe cu piston cu N = 2i − 1 ;
n = N , în TA ⎭
f) Pulsaţia forţei perturbatoare ω1:
ω1 = n·ωac;
ω1
frecvenţa oscilaţiilor, f1 = ;
2π
1 2π
perioada oscilaţiilor, T1 = = .
f1 ω1

2.5.2 Debitul real al pompelor cu piston

În studiul debitului teoretic s-au făcut ipotezele că ρ = ct. şi pierderile

de debit ΔQ = 0.
Debitul real al unei pompe cu piston se calculează cu relaţia,

Qr = Qn − ΔQ , (2.13)

unde ΔQ sunt pierderile de debit,

ΔQ = Qs + Qc ,
în care:
QS este debitul de scurgeri prin neetanşeităţi;
Qc – pierderea de debit datorită compresibilităţii mediului hidraulic.
Se defineşte randamentul volumic, ηv:

Qr Qn − ΔQ ΔQ
ηv = = = 1− . (2.14)
Qn Qn Qn

33
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În tabelul 2.2 sunt prezentate valorile randamentului volumic (ηv) pen-

tru pompele cu pistoane.

Tabelul 2.2 Valorile randamentului volumic pentru pompele cu piston.

Pompe cu piston D [mm] ηv
MARI D ≥ 150 0,94…0,99
MIJLOCII 50 < D < 150 0,90…0,97
MICI D ≤ 50 0,85…0,95

2.6 Presiunea pompelor cu piston

Datorită mişcării neuniforme a lichidului în conducta de aspiraţie şi re-

fulare apar pierderi de energie specifică a lichidului:
• pierderi hidraulice;
• pierderi inerţiale;
• pierderi prin supape etc.
Variaţia presiunii în cursa de aspiraţie şi de refulare este o funcţie de-
pendentă de deplasarea pistonului.
Consumul de energie în cursa de refulare are importanţă practică din
punct de vedere al solicitării unei energii suplimentare de la maşina de forţă.
În cursa de aspiraţie, nivelul energetic fiind scăzut, pierderile de presi-
une pot conduce la scăderea presiunii lichidului în cilindrul pompei astfel
încât să devină mai mică sau egală cu presiunea de vaporizare a lichidului
la temperatura de lucru, conducând în final la apariţia fenomenului de cavi-
taţie.

2.6.1 Variaţia presiunii pe piston în cursa de aspiraţie

Se fac următoarele ipoteze:

A) Se acceptă teoria elementară a cinematicii pompelor cu pistoane:
I) x = r (1 − cos ϕ) ;
⎧⎪v(ϕ) = rω sin ϕ
II) v⎨ ;
⎪⎩v( x ) = ω 2rx − x 2
⎧⎪a(ϕ) = rω2 cos ϕ
III) a⎨ .
⎪⎩a( x ) = ω2 (r − x )
B) Lichidul urmăreşte fidel pistonul în mişcarea sa neuniformă:
IV) Ecuaţia de continuitate: S·c = ct., unde S este secţiunea de curgere;

34
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

v2 p
V) Legea lui Bernoulli: + + z = ct. ;
2 g ρg
v2 ⎛ 1 ⎞
VI) Relaţia lui Weissbach-Darcy: hh = ⎜ λ + ∑ ζi ⎟ .
2g ⎝ d ⎠
Se consideră o secţiune prin cilindru;conductele de aspiraţie şi refulare
de la o pompă cu pistoane de tipul 1.1. (fig. 2.18).

v12 p1
H1 = + + z1 (2.15)
2 g ρg
şi respectiv:
v22 p2
H2 = + + z2 (2.16)
2 g ρg

În planul 1: Datorită faptului că secţiunea rezervorului de aspiraţie este

mult mai mare decât secţiunea conductei de aspiraţie, SRza>>Sa => va>>v1
=> v1=0 şi p1=pa:
• pa=p0 (rezervoare deschise);
• pa>p0 (rezervoare închise şi presurizate).

Figura 2.18 Schema de montaj a unei pompe cu înălţime de aspiraţie pozitivă:

la, da, Sa – lungimea, diametrul şi secţiunea conductei de aspiraţie;
lr, dr, Sr – lungimea, diametrul şi secţiunea conductei de refulare;
va, vr – viteza lichidului în conducta de aspiraţie, respectiv de refulare;
vx – viteza de deplasare a pistonului; px – presiunea lichidului pe piston în cursa de aspiraţie la
o deplasare curentă x; pa – presiunea pe suprafaţa liberă a lichidului din rezervorul de aspiraţie.

35
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În planul 2: v2 = vx, p2 = px.

Relaţiile (2.15) şi (2.16) devin:

pa
H1 ≅ + z1 (2.15’)
ρg
v2 p
H 2 = x + x + z2 (2.16’)
2 g ρg

Se poate scrie:

H 1 = H 2 + ∑ hk , (2.17)

unde ∑ hk este suma pierderilor energetice când lichidul se deplasează

de la planul 1 la planul 2.

∑h k = hh + hi + hs (2.17’)

în care:
hh sunt pierderile hidraulice liniare şi locale;
hi – pierderile inerţiale;
hs – pierderile de energie necesară menţinerii supapei de aspiraţie deschisă.

Figura 2.19 Schema de montaj a unei pompe cu pistoane

cu înălţime de aspiraţie negativă.

36
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Se introduc relaţiile (2.15’), (2.16’), (2.17’) în relaţia (2.17) şi rezultă:

px pa ⎡⎢ vx2 ⎤
= − ( z2 − z1 ) + + hh + hi + hs ⎥
ρg ρg ⎢ 1 424 3 2g ⎥
⎣ Ha ⎦
⎛ ⎞
px pa ⎜ vx2 ⎟
= − ⎜ Ha + + hh + hi + hs ⎟ (2.18)
ρg ρ{g ⎜{ b
2{ g { d
{ {
e f ⎟
a ⎝ c ⎠

pa
a) (fig. 2.20)
ρg

Figura 2.20 Energia specifi-

că a lichidului la suprafaţa
liberă a lichidului din rezer-
vorul de aspiraţie.

pa = p0 – rezervoare deschise;
pa > p0 – rezervoare presurizate.
Presiunea atmosferică scade cu altitudinea după următoarea lege:
p a p0 H
= = 10,33 − , unde H este altitudinea exprimată în metri (fig. 2.21).
ρg ρg 900

Figura 2.21 Variaţia

presiunii atmosferice cu
altitudinea.

b) Ha – depinde numai de condiţiile de montaj ale pompei şi poate să

fie pozitivă ca în figura 2.18 sau negativă ca în figura 2.19.

c) =
(
v x2 ω2 2rx − x 2 )
(fig. 2.22)
2g 2g

37
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.22 Variaţia de

energie specifică datorită
deplasării pistonului.

va2 ⎛ l a ⎞ v⋅d
d) hh = ⎜⎜ λ + ∑ ζ i ⎟⎟ ; λ = f (Re ) ; Re =
2g ⎝ da ⎠ υ
0,3164
Regimul laminar de curgere: Re ≤ 10 5 ; λ = .
Re0, 25
Din IV rezultă:

S a ⋅ va = Q11 = A ⋅ v( x ) = Aω 2rx − x 2
A
va = ω 2rx − x 2
Sa
A2 ⎛ la ⎞ ω2
hh = ⎜⎜ λ + ∑ ζ i ⎟⎟ ⋅
Sa ⎝ d a
( k
) (
2rx − x 2 = h ω2 2rx − x 2 , )
⎠ 2g 2g

A2 ⎛ la ⎞
în care k h = ⎜ λ + ∑ ζ i ⎟⎟ este constanta pierderilor hidraulice.
2 ⎜
Sa ⎝ da ⎠

Figura 2.23 Pierderile hi-

draulice liniare şi locale.

38
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

e) hi = hia + hic + his

{ { {
e1 e2 e3

în care:
hia sunt pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din conducta de as-
piraţie (fig. 2.24);
hic – pierderile de energie datorită inerţiei lichidului din cilindrul pompei
(fig. 2.25);
his – pierderile de energie datorită inerţiei supapei (fig. 2.26).

Fia m ⋅a ρl S l
hia = = a a = a a ⋅ aa = a ⋅ aa =
ρgSa ρgSa ρgSa g
e1)
la Aω2 La ω2
= (r − x) = (r − x)
Sa g g

unde, La este lungimea echivalentă a conductei de aspiraţie.

A dva Ar ω2
S a va = Arω ⋅ sin ϕ ; a = rω ⋅ sin ϕ ; aa = = cos ϕ .
Sa dt Sa

Figura 2.24 Pierderile

inerţiale ale lichidului din
conducta de aspiraţie.

Fic ρxA ⋅ a p ω2
e2) hic = = = x(r − x )
ρgA ρgA g

39
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.25 Pierderile datorită iner-

ţiei lichidului din cilindrul pompei.

e3) his ≅ 0

ms ⋅ g + Fr πDs2
f) hs = ; As = ; Ds = (0,70 ÷ 0,80)D
ρ gAs 4

în care:
ms este masa supapei;
Fr – forţa din arcul supapei;
As – aria supapei.

Se introduc relaţiile a, b, c, d, e1, e2, e3, f în relaţia (2.15) şi rezultă:

Figura 2.26 Pierderea de

energie specifică necesa-
ră ridicării şi menţineri
în poziţie deschisă a su-
papei de aspiraţie.

40
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

px pa ⎡ ω2 ω2
= − ⎢Ha +
ρg ρg ⎣ 2g
( )
2rx − x 2 + kh
2g
( 2rx − x 2 + )
(2.19)
L ω2 ⎤
+ a ω2 ( r − x ) + x ( r − x ) + hs ⎥ .
g g ⎦

Relaţia (2.19) reprezintă legea de variaţie a presiunii pe piston în cursa

de aspiraţie este prezentă în figura 2.27.

Figura 2.27 Legea de variaţie a presiunii pe piston în cursa de aspiraţie.

pm1 px
Prima situaţie apare atunci când hi > hh ; = x =0
ϕ=0 .
ρg ρg
pm 2 px x∈(0 , r )
Situaţia doi apare atunci când hi < hh ; = ⎛ π⎞
.
ρg ρg ϕ∈⎜ 0 , ⎟
⎝ 2⎠

Se observă că în prima jumătate a cursei de aspiraţie px < pa fapt ce

explică curgerea lichidului din rezervorul de aspiraţie în cilindrul pompei.
În partea a II-a a cursei px > pa, lichidul păstrând sensul curgerii datori-
tă inerţiei acestuia.
În practică conductele de aspiraţie sunt scurte şi de diametre mari re-
zultând pierderi inerţiale mai mari ca cele hidraulice.

41
Acţionări hidraulice şi pneumatice

pm pm1 px pa ⎛ L ⎞
= = x =0
ϕ= 0 = − ⎜ H a + a ω2 r + hs ⎟ . (2.20)
ρg ρg ρg ρg ⎝ g ⎠

Se corectează termenul pierdere iniţială prin înmulţire cu factorul

(1+λ) ca şi cum calculul s-ar fi efectuat în teoria exactă.
pm p
= a − ( H a + hia* + hs )
ρg ρg
hia* = (1 + λ)hia max
pm1 pa ⎡ L ⎤
= − ⎢ H a + (1 + λ ) a ω2 r + hs ⎥ . (2.21)
ρg ρg ⎣ g ⎦

2.6.2 Cavitaţia pompelor cu piston şi măsuri de prevenire

Cavitaţia este un fenomen complex care nu este cunoscut în totalitate;

ce se cunoaşte sunt efectele nocive pe care le introduce acest fenomen.
Cavitaţia se declanşează atunci când este îndeplinită condiţia de apari-
ţie a acestora, lichidul începe să fiarbă, apar vapori ce pătrund în micro-
fisurile materialului pe care le accentuează.
Uneori se întrerupe coloana de lichid din conducta de aspiraţie ducând
la scăderea debitului şi randamentului volumic.
În cursa de refulare, presiunea fiind mult mai mare vaporii condensea-
ză brusc, apar goluri vidate în masa de lichid, particulele înconjurătoare
ocupă cu viteze foarte mari aceste goluri, apar vârfuri de presiune, şocuri
hidraulice, trepidaţii, descărcări electrice, coroziune chimică şi se declan-
şează o instabilitate a parametrilor funcţionali.
Măsuri de prevenire a cavitaţiei; ne referim la relaţia (2.21) şi se do-
pm
reşte ca să fie cât mai mare.
ρg
p
a) m să crească; posibilităţi: rezervoare presurizate sau să supraali-
ρg
menteze pompa cu piston.
Ha (+) ; figura 2.18, să fie cât mai mic
b) Ha
Ha (–) ; figura 2.19, să fie cât mai mare

la ⋅ A la să fie cât mai mic

c) La = A = constant
Sa
πd a2
Sa = rezultă da să fie cât mai mare
4

42
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

d) viteza unghiulară ω să fie mică.

Măsuri practice de evitare a cavitaţiei

A) Limitarea înălţimii de aspiraţie

Ha<Hacr; Hacr – înălţime de aspiraţie la care apare cavitaţia, deci se de-
termină din condiţia, pm=pvs, (pvs – presiunea vaporilor saturaţi).

pm pvs pa
= = − ⎡⎣ H acr + hia* + hs ⎤⎦ ,
ρg ρg ρg
P ⎛p ⎞
H acr = a − ⎜ vs + ha* + hs ⎟ , (2.22)
ρg ⎝ ρg ⎠

Hamax ≤ [Hacr − (2…3m col. lichid)]

B) Limitarea vitezei unghiulare

ω < ωcr ; ωcr este viteza unghiulară la care apare cavitaţia:

g ⎡ pa ⎛ pvs ⎞⎤
ωcr = ⎢ − ⎜⎜ H a + + hs ⎟⎟⎥ . (2.23)
(1 + λ )La ⋅ r ⎣ ρg ⎝ ρg ⎠⎦

Relaţiile (2.22) şi (2.23) care stabilesc valorile lui Hacr şi ωcr sunt vala-
bile numai pentru pompa 1.1.

Cazul pompelor de tipul ij

Presiunea minimă pe piston apare tot la x=0 (la începutul cursei de aspiraţie).

px pa ⎡ ω2 ⎤
= − ⎢H a +
ρg ρg ⎣ 2g
( )
2rx − x 2 + hh + hi + hs ⎥ , (2.24)
⎦
pm px x =0 pa
= ϕ= 0 = − ( H a + hh + hi + hs ) , (2.25)
ρg ρg ρg
vaij ⋅ S a = Qij = ρ ij sin (ρ − ϕij ) , (2.26)

unde:
ρij este norma vectorului asociat debitului rezultant al PPij;
φij – unghiul de defazaj dintre vectorul origine şi vectorul qij asociat debitu-
lui rezultant.

43
Acţionări hidraulice şi pneumatice

π π
va 22 ⋅ S a = Q22 = ρ 22 sin (ϕ − ψ 22 ) ; ψ 22 = ; ϕ31 = .
4 3
ρ22 = 2 Arω ; ρ31 = Arω
ρ ij
vaij = sin (ϕ − ψ ij )
Sa
⎞ ρ ij ⎛ l a ⎞ sin (ϕ − ψ ij )
2 2 2
vaij ⎛ la
hhij = ⎜ λ + ∑ ζ i ⎟⎟ = 2 ⎜⎜ λ + ∑ ζ i ⎟⎟ ⋅ (2.27)
2 g ⎜⎝ d a ⎠ Sa ⎝ da ⎠ 2g
x =0
khij
hhij ρ= 0 = sin 2 ψ ij
2g
F m ⋅a ρl S
hi = hia + hic + his ; hia = ia = a aij = a a ⋅ aaij
ρgSa ρgSa ρgSa
l
hia = a ⋅ aaij
g
dv ρ
aaij = aij = ij ⋅ ω⋅ cos ( ϕ − ψ ij )
dt Sa
ρij = QMij = Cij Arω
1⎛ A ⎞
hia = Cij ⎜⎜ ⋅ la ⎟⎟ ⋅ rω2 cos(ϕ − ψ ij ) ,
g ⎝ Sa ⎠
1
x =0
hia ρ= 0 = Cij La ω2 r ⋅ cos ψ ij (2.28)
g

Se introduc relaţiile (2.27) şi (2.28) în (2.25) şi rezultă:

pn pa ⎡ k C ⎤
= − ⎢ H a + hij sin 2 ψ ij + ij La ω2 r ⋅ cos ψ ij + hs ⎥ ;
ρg ρg ⎣ 2g g ⎦
pn pa ⎡ k C ⎤
= − ⎢ H a + hij sin 2 ψ ij + (1 + λ ) ij La ω2 r ⋅ cos ψ ij + hs ⎥ . (2.29)
ρg ρg ⎣ 2g g ⎦

Relaţia (2.29) este valoarea presiunii minime pe piston în cazul pom-

pelor de tipul ij. Din condiţia de apariţie a fenomenului de cavitaţie rezultă:

Pa ⎡ pvs khij C ⎤
H acr = −⎢ + sin 2 ψ ij + (1 + λ ) ij La ω2 r ⋅ cos ψ ij + hs ⎥ ; (2.30)
ρg ⎣ ρg 2 g g ⎦

g ⎡ pa ⎛ p k ⎞⎤
ωcr = ⎢ − ⎜⎜ H a + vs + hij sin 2 ψ ij + hs ⎟⎟⎥ . (2.31)
(1 + λ )Cij La r ⋅ cosψ ij ⎣ ρg ⎝ ρg 2 g ⎠⎦

44
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.6.3 Variaţia presiunii pe piston în cursa de refulare

Relaţiile următoare se referă la figura 2.18. Se scrie relaţia lui

Bernoulli în planurile 2 şi 3 şi rezultă:

v22 p 2
H2 = + + z2 ; (2.32)
2 g ρg
v2 p
H 3 = 3 + 3 + z3 . (2.33)
2 g ρg

Ţinând cont că: v2 = vx , p2 = p x ;

Rezultă: v3 = 0 , p3 = pr ;

v x2 p x
H2 = + + z2 ; (2.32’)
2 g ρg
p
H 3 = r + z3 . (2.33’)
ρg
dar H 2 = H 3 + ∑ hk , (2.34)
şi ∑h k = hh + hi + hs . (2.34’)

Se introduc relaţiile: (2.33’), (2.32’), (2.34’) în (2.34) şi rezultă:

px pr v2
= + ( z3 − z2 ) − x + hh + hi + hs ,
ρg ρg 2g
2
p x pr v
= + H r − x + hh + hi + hs . (2.35)
ρg ρg 2g

Relaţia (2.35) este presiunea pe piston în cursa de refulare (fig. 2.28).

Figura 2.28 Legea de variaţie

a presiunii pe piston în cursa
de refulare.

45
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.7 Ciclul de funcţionare al pompelor cu piston (diagrama indicată)

Ciclul de funcţionare reprezintă variaţia presiunii pe piston în funcţie

de deplasare într-o cursă completă (aspiraţie şi refulare).
Ciclul de funcţionare reprezentat pentru o faţă activă într-o cursă com-
pletă se numeşte diagramă indicată.
În funcţie de modul de obţinere diagramele indicate se clasifică în trei
categorii (fig. 2.29):

a) diagrame indicate teoretice (DIT) ale PP teoretice;

b) diagrame indicate teoretice ale PP reale;
c) diagrame indicate reale (DIR) ale PP.

DIT – se obţin pe baza relaţiilor matematice.

DIR – se trasează experimental cu un aparat numit manograf, dinamo-
graf sau aparat indicator.

PP teoretică este pompa la care nu se ţine cont de pierderi.

PP reală este pompa la care se iau în considerare şi pierderile.

Figura 2.29 Diagrama indi-

cată:
pa – presiunea de aspiraţie;
pr – presiunea de refulare.

Ad = ( pr − pa ) ⋅ S , (2.36)

Ad – aria diagramei.

S
Qnij = k ij ⋅ Arω = k ij ⋅ A ω , (2.37)
2

46
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2Qnij
Ad = p (2.38)
k ij Aω
Ad = C s ⋅ p ⋅ Qnij ,

unde Cs este o constantă de scară a diagramei, iar Ad reprezintă puterea utilă

realizată de faţa activă a pistonului.
Trasarea experimentală a diagramei indicate se realizează cu un aparat
numit manograf sau dinamograf (fig. 2.30).

Figura 2.30. Manograful:

1 – cilindrul manografului; 2 – pârghie cu peniţă;
3 – element de limitare a cursei peniţei (element de ega-
lă rezistenţă); 4 – tambur (cilindru);
5 – cleme de fixare a hârtiei; 6 – priza de presiune de la
cilindrul pompei; 7 – priza de presiune la manometru.

Manograful este de fapt un manometru cu piston şi element de egală

rezistenţă. Este un aparat înregistrator rapid, care furnizează diagrama indi-
cată a pompelor şi compresoarelor cu piston, a motoarelor cu ardere internă
şi a altor maşini a căror funcţionare se bazează pe variaţia periodică a pre-
siunii în funcţie de poziţia pistoanelor în cilindrii maşinilor.
Prin compararea diagramei indicate obţinute experimental cu mano-
graful cu nişte diagrame etalon se pot pune în evidenţă eventualele defecţi-
uni care au apărut în funcţionarea pompei cu piston.

47
 Tabelul 2.3. Diagramele indicate, cauzele defectelor şi remedierea lor

Nr.
Dinamograma Defecţiunea Cauzele Remedierea Observaţii
Crt.
0 1 2 3 4 5
- Pătrunde aer în - S-a golit sorbul sau - Se va opri pompa - Căderea de presiune
pompă; conducta de aspira- şi se vor înlătura înainte de începerea
- Perna de aer înce- ţie nu este etanşă. neetanşeităţile. cursei de aspiraţie se
1. tineşte deschiderea desfăşoară normal.
supapei de refulare;
- Aerul comprimat se
evacuează.
- Pătrunde aer în - Idem - Se evacuează - Se încetineşte des-
pompă; aerul din pompă şi chiderea atât a supa-
2. - Aerul nu se evacu- se asigură etanşei- pei de refulare cât şi a
ează. tatea pompei. celei de aspiraţie.

- Supapa de refulare - Organul de obtura- - Se rodează organul - Lichidul care scapă

are scăpări; re nu se aşează bine de obturare pe scaun, din conducta de refu-
- La sfârşitul cursei pe scaunul său. până la obţinerea lare măreşte presiu-
3.
de aspiraţie are loc o suprafeţei lustruite; nea la sfârşitul cursei
creştere timpurie a - Se curăţă supra- de aspiraţie.
presiunii. feţei de aşezare.
- Supapa de aspira- - Idem supapa de - Idem supapa de - Lichidul ce scapă din
ţie are scăpări; aspiraţie. aspiraţie. conducta de aspiraţie
- La sfârşitul cursei reduce presiunea la
4.
de refulare are loc o sfârşitul cursei de re-
cădere timpurie a fulare.
presiunii.
 (Continuare tabelul 2.3)
0 1 2 3 4 5
- Închiderea întâr- - Arcul supapei este - Se măreşte încăr-
ziată a supapei de prea slab; carea supapei prin
aspiraţie. - Organul de obtura- strângerea arcului.
5. re agaţă.

- Idem supapa de - Idem - Idem

refulare.
6.

- Variaţii importante - Volumul prea mic - Se reduce la mi-

ale nivelului de li- al rezervorului tam- nimum posibil
chid în conducta de pon; frecvenţa curselor
7. refulare. - Diametrul prea mic pompei.
al conductei de refu-
lare.
- Inerţia prea mare a - Diametrul conduc- - Se reduce frec- - La încetinirea depla-
lichidului în conduc- tei de aspiraţie este venţa curselor sării pistonului, lichi-
ta de aspiraţie. prea mic. pompei sau se dul îl ajunge şi măreş-
8. montează o altă te presiunea de aspi-
conductă de aspi- raţie.
raţie cu un diame-
tru mai mare.
 (Continuare tabelul 2.3)
0 1 2 3 4 5
- Aspiraţia defec- - Pompa funcţionea- - Reducerea la mi-
tuoasă a pompei. ză fără amortizor nimum posibil a
sau amortizorul are frecvenţei curselor;
9. efect redus (volum - Se montează
insuficient al amorti- amortizor aspiraţie
zorului). sau se ajută cel
existent.
- Refularea defec- - Idem amortizor - Idem refulare.
tuoasă a pompei. refulare.

10.

- Scăpări pe lângă - Uzura garniturii - Se va opri pompa

piston. pistonului. şi se vor monta noi
garnituri la pistoa-
11 ne.

- Pompa lucrează - Lichidul intră în

înecat sau este su- pompă sub presiune
praalimentat. mai mare decât cea
12. atmosferică.
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.8 Caracteristica reţelei

Aceasta este locul geometric al punctelor ce corelează consumul de

energie specifică pe care-l suferă lichidul în funcţie de debitul ce curge
printr-o conductă. Un generator hidraulic transportă lichidul între două
puncte cu niveluri energetice diferite.
Ca să funcţioneze corespunzător unui generator hidraulic îi trebuiesc
îndeplinite 2 condiţii:

- generatorul hidraulic trebuie să fie intercalat într-o reţea de con-

ducte;
- generatorul hidraulic trebuie să fie capabil să învingă diferenţa de
nivel şi să asigure consumul de energie specifică pentru învinge-
rea rezistenţelor hidraulice de pe traseul de aspiraţie şi refulare.

Figura 2.31 Schema de calcul a

caracteristicii reţelei.

Nivelul energetic al unei particule de lichid situată la înălţimea z la o

presiune p şi animată de viteza v se poate exprima cu ajutorul legii lui
Bernoulli.

v2 p
H= + + z = ct , (2.39)
2 g ρg

Fiecare din termenii relaţiei (2.39) are două semnificaţii:

- o semnificaţie energetică;

51
Acţionări hidraulice şi pneumatice

- o semnificaţie geometrică.
v2
– reprezintă energia specifică de mişcare (cinetică)
2g
şi semnificaţia geometrică – înălţime cinetică.
p
– energie specifică de presiune şi înălţime piezometrică.
ρg
z – energie specifică potenţială de poziţie şi înălţime geodezică.

v12 p1
În planul 1 – energia specifică: H 2 = + + z1 , (2.40)
2 g ρg

v22 p2
În planul 2 – energia specifică: H 2 = + + z2 , (2.41)
2 g ρg

Hi – energia specifică la intrarea în generatorul hidraulic (fig. 2.31),

H i = H 1 − hha , unde hha sunt pierderile pe traseul de aspiraţie;

He – energia la ieşirea din generatorul hidraulic,
H e = H 2 − hhr , unde hhr sunt pierderile pe traseul de refulare.
H – energia specifică transmisă de generator lichidului,

H = H e − H i = H 2 − H 1 + hhr + hha
p2 − p1 v22 − v12
H = z2 − z1 + + + ∑ hh
ρg 2g ,
I II III IV

I) z 2 − z1 = (z 2 − z 0 ) − (z1 − z 0 ) = H a + H r = H g – înălţimea geodezică.

p2 − p1
II) = H p – înălţimea de presiune, dacă p2 − p1 ⇒ H p = 0 .
ρg

I) şi II) – depind de condiţiile iniţiale şi nu de curgerea lichidului prin

conductă.

H s = H g + H p – înălţimea statică de pompare.

Dacă H p = 0 ⇒ H s = H g .

52
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

v22 − v12
III) – se consideră în calcule numai atunci când traseele sunt
2g
scurte şi energia totală H este mică.

v2 ⎛ 1 ⎞ Q2 ⎛ 1 ⎞
IV) ∑h h = ⎜λ + ∑ Ji ⎟ = 2
2g ⎝ d
⎜λ + ∑ Ji ⎟
⎠ A ⋅ 2g ⎝ d ⎠
∑ hh = Rh ⋅ Q 2

H = H s + Rh ⋅ Q 2 . (2.42)

Rh ⋅ Q 2 = H d – înălţime dinamică
H = Hs + Hd , (2.43)
p = ρgH = γH . (2.44)

Figura 2.32 Determinarea punctului de funcţionare.

Teoretic, caracteristica interioară a unei pompe cu piston este o verticală
( | ). În realitate datorită pierderilor aceasta se abate de la verticală (fig. 2.32).
P este punctul de funcţionare care determină parametrii funcţionali ai pompei.

53
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.9 Sisteme de uniformizare a debitului (amortizoare de pulsaţii)

Acestea se mai numesc şi hidrofoare sau acumulatoare hidraulice.

Datorită mecanismului bielă – manivelă, parametrii funcţionali p şi Q
ai pompei cu piston au un caracter pulsator fapt ce conduce la o anumită
instabilitate a acestora.
Se introduc în apropierea pompei cu piston atât pe conducta de aspira-
ţie cât şi pe conducta de refulare. Ele înmagazinează energie hidraulică în
perioadele de vârf şi o cedează când este nevoie.

2.9.1 Clasificarea amortizoarelor de pulsaţii (hidrofoare)

Amortizoarele de pulsaţii se clasifică după mai multe criterii.

a) după destinaţie:

- de aspiraţie;
- de refulare.

b) după formă:

⎧- orizontale;
- cilindrice ⎨
⎩- verticale;
- sferice.

c) după principiul de funcţionare:

- fără presiune iniţială;

- cu presiune iniţială.

d) după construcţie:

- cu membrană de separaţie;
- fără membrană de separaţie.
Notarea amortizoarelor de pulsaţii se face astfel,
AP-pl [MPa ]
în care:
- AP este amortizor de pulsaţii;
- pl – presiunea de lucru.

54
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.9.2 Principiul de funcţionare al amortizoarelor de pulsaţii

Hidroforul de pe conducta de aspiraţie H.A.

0 < ϕ < ϕ1 , Qa < Qna ⇒ Qa → PP
⇒ Qna − Qa – hidroforul se încarcă (fig. 2.33).
Debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de aspiraţie
rămâne sub valoarea debitului mediu teoretic. Din compararea celor două
debite Qna > Qa ⇒ că diferenţa ⇒ Qna − Qa , (ceea ce nu poate prelua pompa)
trebuie să se acumuleze în hidrofor pe seama comprimării gazului. În
această situaţie hidroforul se încarcă.
ϕ = ϕ1 , Qa = Qna ⇒ Qa → PP
⇒ HA → 0 – hidroforul nu lucrează
ϕ1 < ϕ < ϕ 2 , Qa > Qna ⇒ Qa → PP
⇒ Qa − Qna – hidroforul se descarcă
ϕ 2 < ϕ < π , Qa < Qna ⇒ Qa → PP
⇒ Qna − Qa – hidroforul se încarcă
Hidroforul de refulare funcţionează similar dar invers.

Figura 2.33 Schema de funcţionare a hidrofoarelor pompei cu piston.

55
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.9.3 Calculul funcţional al hidrofoarelor

Eficienţa unui hidrofor se apreciază prin capacitatea acestuia de a pre-

lua surplusul de lichid cerut de tipul de pompă respectiv. Volumul total al
hidroforului, Vt depinde de procesul de comprimare şi destindere a gazului
din hidrofor.

Vt = c ⋅Vn , (2.45)

în care:
c este un coeficient de formă, c = 1,5 pentru hidrofoare cilindrice,
(HC) şi c = 3,0 pentru hidrofoare sferice (HS);
Vn – volumul mediu al pernei de gaze.
Dacă transformarea gazului din hidrofor ar fi politropă, după expresia:

p ⋅V n = ct , (2.46)

calculul este mai dificil.

Dacă transformarea este lentă şi are loc un schimb intens de căldură
între lichid şi gaz, între gaz şi mediul exterior se poate aprecia că tempera-
tura este aproximativ constantă. Se poate considera că acest gaz din hidro-
for se comprimă şi se destinde după o izotermă (fig. 2.34).

p ⋅V = ct (2.47)

Figura 2.34 Schema de calcul a volumului total al hidroforului.

56
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

ΔV = VM − Vm , (2.48)

reprezintă volumul de lucru al hidroforului şi este egal cu volumul descris

de nivelul lichidului din hidrofor la o încărcare şi o descărcare completă.

Δp = p M − pm , (2.49)

reprezintă variaţia de presiune a gazului din hidrofor.

p M + pm
pn = , (2.50)
2

reprezintă presiunea medie a gazului din hidrofor.

VM + Vm
Vn = , (2.51)
2

este volumul mediu al pernei de gaz din hidrofor.

Se defineşte coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din hi-

drofor,

p M − pm Δp
ε= = . (2.52)
pn pn

Se scrie relaţia transformării izoterme în punctele extreme A şi B:

pM VM pM − pn VM − Vm Δp ΔV
pM ⋅Vm = pm ⋅VM ⇒ = ; = ⇒ =ε=
pm Vm pM + pn VM + Vn pn Vn
ΔV
Vn = . (2.53)
ε

dacă: ε→0 => Vn→∞ => Vt = ∞.

Se acceptă pentru ε pentru conducta de aspiraţie; εa=0,05÷0,1 şi pentru

conducta de refulare; εr=0,02÷0,05.

Volumul total al hidroforului cât şi Vn depinde de presiunea minimă a

gazului din hidrofor. Situaţia anterioară este pentru hidrofoare la care pre-
siunea minimă a gazului este egală cu cea atmosferică.

57
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Pentru a micşora volumul total al hidroforului se folosesc hidrofoare

cu presiune iniţială a gazului inert. Mărimea presiunii iniţiale

pi = (0,2 ÷ 0,8) pn ≤ 8 MPa .

În cazul hidrofoarelor cu presiune iniţială, toate mărimile vor purta in-

dicele prim:

p M = p M' + pi ; pm = pn' + pi ⇒ p M' = p M − pi

pm' = pm − pi
⇒ Δp ' = p M' − pm' = p M − pm = Δp
p M' + pm' p + p m − 2 pi
pn' = = M = p n − pi
2 2
Δp ' Δp Δp ε
ε' = ' = = = .
pn p n − pi ⎛ pi ⎞ 1 − pi
pn ⎜⎜1 − ⎟⎟
⎝ pn ⎠ pn
ΔV
ε ' > ε ⇒ Vn' = < Vn , Vt ' < Vt .
ε '

În cazul hidrofoarelor cu presiune iniţială a gazului, volumul mediu al

pernei de gaze şi volumul total al hidroforului se reduc.

2.9.4 Calculul volumului de lucru al hidroforului

În continuare se va determina volumul de lucru al hidroforului pentru

pompa cu piston de tipul 1.1 (fig. 2.35).

I) Qij = ρ ij sin (ϕ − ϕij )

II) QMij = Cij Arω = ρ ij
III) Qnij = k ij Arω
j − ( j − i )β 2
IV) k ij = i
π
Qnij Cij
V) δ Qij = =
QMij k ij

Ne propunem să determinăm volumul de lucru pentru PP11 ⇒ ΔV11

N = 1 ⋅1 = 1 − ρI 1 = ρ1I
ρ I 1 = ρ11 = QM 11 + C11 Ar ω = Ar ω C11 = 1

58
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Figura 2.35 Calculul volumului de lucru la pompa de tipul 1.1.

1
Qn11 = k11 Arω k n =
π
Q11 = ρ11 sin ϕ = C11 Arω ⋅ sin ϕ .
t2 1 ϕ2
ΔV11 = Ve11 = ∫ ( Q11 − Qn11 ) dt − ∫ ( ρ11 sin ϕ − Qn11 ) dt =
t1 ω ϕ1
1 ϕ2
= ∫ ( C11 Ar ω⋅ sin ϕ − k11 Ar ω) dϕ
ω ϕ1
ϕ = ωt , dϕ = ω ⋅ dt
⇒ ΔV11 = Ar ⎡⎣C11 ( − cos ϕ ) − k11 ( ϕ2 − ϕ1 ) ⎤⎦ =
= Ar ⎡⎣C11 ( cos ϕ1 − cos ϕ2 ) − k11 ( ϕ2 − ϕ1 ) ⎤⎦
ϕ 2 = π − ϕ1 , cos ϕ 2 = cos(π − ϕ1 ) = − cos ϕ1
⇒ ΔVn = Ar ⎡⎣ 2C11 cos ϕ1 − k11 ( π − 2ϕ1 ) ⎤⎦ =C11 Ar ; (2.54)

Qn11 k11 Arω k11

În ΔOAA’ sin ϕ1 = = = ;
QM 11 C11 Arω δa11
1
ϕ1 = arcsin (2.55)
δQ11
V p11 = AS = 2 Ar
V p11
ΔV11 = Ve11 = [2C11 cos ϕ1 − k11 (π − 2ϕ1 )] . (2.56)
2

Volumul de lucru al hidroforului este determinat numai de tipul pom-

pei pe care o echipează.

La pompele cu număr par de feţe active volumul de lucru se calculează

pentru cea mai mare pulsaţie a debitului (pentru cel mai mare coeficient de
supradebit):

59
Acţionări hidraulice şi pneumatice

ΔVij = Veij = Ar ⎡⎣ 2Cij cos ϕ1 − kij ( π − 2ϕ1 ) ⎤⎦ =Cij Ar ; (2.57)

1
ϕ1 = arcsin . (2.58)
δQij

În cazul pompelor cu număr impar de feţe active, N=2i−1 (cu excep-

ţia PP11):

ΔVij = Veij = 2 Ar ⎡⎣ 2Cij cos ϕ1 − kij ( π − 2ϕ1 ) ⎤⎦ =Cij Ar . (2.59)

Volumul de lucru al hidroforului scade odată cu creşterea numărului de

feţe active şi este mai mic în cazul pompelor cu număr impar de feţe active.

2.10 Supapele pompelor cu piston

Supapele pompelor cu piston reprezintă în sine mecanisme hidraulice

simple, ce permit deplasarea lichidului în sensul dorit şi opresc curgerea
acestuia în sens invers.
Micşorarea supapelor este comandată de vâna de lichid.
Din toate variantele de dispozitive existente pentru închiderea şi dirija-
rea lichidelor, în construcţia pompelor cu piston sunt utilizate supapele în
formă de talere a căror încărcare se realizează cu arcuri elicoidale iar etan-
şarea este asigurată de materialele elastice (cauciuc pentru pompele ce ve-
hiculează fluide de foraj) cu grad înaintat de prelucrare a suprafeţelor în
contact (pompele din rafinării ce vehiculează produse petroliere).
Pentru fiecare cameră de lucru a pompei corespunde minim o supapă
de aspiraţie şi una de refulare.
Supapele pompelor cu piston servesc pentru a face comunicarea alter-
nativă a camerei de lucru cu conducta de aspiraţie respectiv cea de refulare,
de a distribui în mod corespunzător lichidul ce se deplasează din conducta
de aspiraţie către fiecare cameră de lucru, de a nu permite deplasarea aces-
tuia în sens invers, iar lichidul refulat de diferite camere să fie dirijat către
colectorul de refulare şi oprirea acestuia pentru a nu reveni cilindrii.
Din cele de mai sus rezultă că pentru o funcţionare corectă supapele
trebuie să satisfacă anumite condiţii printre care menţionăm:
- să asigure o închidere perfectă – adică să oprească trecerea li-
chidului în sens invers scopului urmărit;
- rezistenţa hidraulică opusă de supapă la trecerea lichidului să
fie minimă;

60
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

- forţele de frecare mecanică din sistemul de ghidare al talerului

supapei să fie minime;
- aşezarea talerului pe scaunul supapei să aibă loc fără lovituri.
După modul de acţionare al supapelor întâlnite în construcţia pompe-
lor cu piston distingem supapele autocomandate (cele mai răspândite) şi
cele a căror acţiune este comandată din afară (de obicei de către arborele
cotit al pompei prin intermediul unor mecanisme).
Datorită utilizării largi a supapelor autocomandate în construcţia pom-
pelor cu piston, în cele ce urmează se va expune principiul de funcţionare şi
metoda de calcul a acestei categorii de supape.
În ipoteza că lichidul vehiculat este incompresibil, atunci funcţionarea
supapelor ce dirijează dirijarea lichidului în pompă este strâns legată de
mişcarea pistonului în camera de lucru. Pentru o urmărire uşoară a funcţio-
nării supapelor în figura 1 este reprezentată schema de principiu a unei
pompe cu piston prevăzută cu supape autocomandate.

Fig. 2.36 Schema de principiu a unei pompe cu

piston prevăzută cu supape autocomandate.

Considerând că pistonul (2) se deplasează spre dreapta în sensul creş-

terii volumului, în camera de lucru se creează o presiune mai mică datorită
dislocuirii volumului ocupat de piston. Ca urmare a acestei situaţii, echili-
brul forţelor ce acţionează de o parte şi de cealaltă a supapei „SA” este în
favoarea forţei „F1” şi talerul se ridică de pe scaun, permiţând lichidului
vehiculat să pătrundă în interiorul camerei respective.
Deplasarea lichidului din conducta de aspiraţie în camera de lucru va
avea loc atât timp cât pistonul se deplasează în sensul creşterii volumului
de lucru.
La sfârşitul cursei pistonului, când acesta trece prin punctul mort (vi-
teza pistonului este nulă) forţele ce acţionează de o parte şi de alta a taleru-
lui supapei se află din nou în echilibru, iar modificarea acestuia este reali-
zată de deplasarea aceluiaşi piston în sens invers, conducând la creşterea
presiunii din camera de lucru şi închiderea supapei „SA”. În ipoteza că li-

61
Acţionări hidraulice şi pneumatice

chidul este incompresibil, iar gradul de umplere este unitar, pentru ca de-
plasarea pistonului să fie posibilă este necesară ridicarea talerului supapei
de refulare „SR”.
Din cele de mai sus rezultă că între începutul mişcării pistonului şi cel
al supapelor există o întârziere ce face parte din însăşi modul de funcţiona-
re al acestor elemente de închidere şi dirijare a vânei de lichid, ce intră în
componenţa pompelor cu piston.
În realitate fenomenele sunt mai complexe faţă de cele prezentate, iar
pentru studiul mişcării supapelor precum şi dimensionării lor se fac unele
ipoteze simplificatoare.
Printre aceste ipoteze menţionăm:
- Lichidul este considerat incompresibil, iar elementele compo-
nente ale pompelor au o rigiditate întâlnită;
- Când talerul supapei de aspiraţie este ridicat, cel al supapei de
refulare se află pe scaun şi invers;
- Supapa de aspiraţie este deschisă în perioada când pistonul
efectuează cursa de aspiraţie (se deplasează în sensul creşterii volumului
de lucru), iar cea de refulare este închisă. Supapa de refulare, în această
perioadă, preîntâmpină curgerea lichidului prin conducta de refulare în
camera de lucru;
- La efectuarea cursei de refulare de către piston, lichidul împins
de acesta trece prin supapa de refulare deschisă şi pătrunde în colectorul
de refulare. În această perioadă supapa de aspiraţie se află închisă;
- Viteza lichidului în fanta creată prin ridicarea talerului de pe
scaun se consideră constantă indiferent de înălţimea la care se află
aceasta.
Considerând că lichidele sunt incompresibile, pe baza legii de continu-
itate volumul de lichid ce trece prin orificiul supapei de secţiune (A0), este
egal cu volumul de lichid ce trece prin fanta creată de ridicarea talerului de
diametru (Ds) de pe scaun, plus volumul de lichid dislocuit de ridicarea ta-
lerului cu viteza (vs) (vezi figura 2.36).
Cele de mai sus permit scrierea ecuaţiei:

d hs
A0 ⋅ v0 = λ ⋅ Ψ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ hs ⋅ v ± f s (2.60)
dt

în care:
λ – coeficientul de contracţie al vanei de lichid;
Ψ – coeficient ce ţine seama de neuniformitatea vitezei pe grosimea
fantei;

62
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

λ·Ψ = μ – coeficient de debit ce poate fi determinat din graficul pre-

zentat în figura 2.37 în funcţie de mărimea adimensională „x” calculată cu
formulele:

Fig. 2.37 Legea de variaţie a

coeficientului de debit.

hs ⋅ l s
x= - pentru supapele cu suprafaţă de etanşare plană.
A0
4 Ds ⋅ hs ⋅ cos α
x= - pentru supapele cu suprafaţă de etanşare conică, în care:
d 02
d0 – diametrul scaunului supapei;
α – unghiul măsurat între generatoarea suprafeţei conice de etanşare şi
orizontală – la construcţiile existente este cuprins între α = 30÷450.
Din ecuaţia (1) se determină înălţimea de ridicare a talerului supapei.

1 ⎛ dh ⎞
hs = ⎜ A0 v0 − f s s ⎟ (2.61)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎝ dt ⎠

Pentru determinarea vitezei de deplasare a talerului supapei se ia deri-

vata spaţiului parcurs, dat de expresia (2.61):

d hs 1 ⎛ d v0 d 2 hs ⎞
= ⎜ A0 − f ⎟,
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎜⎝ ⎟
s
dt dt dt2 ⎠

Dacă se neglijează al doilea termen din paranteză se obţine:

63
Acţionări hidraulice şi pneumatice

d hs 1 dv A0 a0
vs = = ⋅ A0 ⋅ 0 =
d t μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v d t μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v

Introducând valoarea obţinută pentru „vs” în expresia (2.61) se obţine:

A0 ⎛ f s ⋅ a0 ⎞
hs = ⎜⎜ v0 − ⎟ (2.62)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎝ μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎟⎠

Potrivit ecuaţiei de continuitate, debitul dat de pompa cu piston trebuie

să fie egal cu debitul ce trece prin orificiul scaunului supapei. În condiţiile
în care se consideră că lungimea bielei este infinită, ecuaţia debitului este
dată de expresia:
AR ⋅ ω ⋅ sin ϕ = A0 v0 (2.63)

Înlocuind în expresia (2.62) se obţine formula finală pentru „hs”

AR ⋅ ω ⎛ f ⋅ ω ⋅ cos ϕ ⎞
hs = ⎜⎜ sin ϕ − s ⎟ (2.64)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎝ μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v ⎟⎠

Pentru punctul mort φ = ω·t = 0

AR ⋅ ω2
hs = − ⋅f (2.65)
(μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v )2 s

Din ecuaţia (2.64) rezultă că pentru hs = 0, unghiul descris de manivelă

ω·t = δ va fi dat de expresia:
ω cos δ
sin δ = rs ⋅
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v
sau (2.66)
fs ⋅ω
tg δ =
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v

Unghiul „δ” arată mărimea întârzierii deschiderii supapei faţă de înce-

putul deplasării pistonului.
În figura 2.38 este reprezentată legea de variaţie a înălţimii de ridicare
a talerului supapei corespunde unghiului φ = 900

64
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Fig. 2.38 Legea de variaţie

a înălţimii de ridicare a
discului supapei în funcţie
de unghiul descris de buto-
nul manivelei (linia între-
ruptă).

AR ⋅ ω
hs max = (2.67)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v

iar pentru φ = 1800 înălţimea la care se află talerul supapei va fi dată

de expresia:

AR ⋅ ω2 ⋅ f s
hs = (2.68)
(μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v )2
Aşezarea talerului pe scaunul supapei va avea loc atunci când expresia
din paranteza formulei (2.63) se anulează, iar unghiul φ = ω·t = (180+δ).
În această situaţie se poate scrie:

fs ⋅ω
tg (180 + δ ) = (2.69)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v

Dacă se are în vedere formula (2.61) se poate determina viteza de aşe-

zare a talerului supapei pe scaun când hs = 0; de unde rezultă:

AR ⋅ ω ⋅ sin δ = A0 v0
sau (2.70)
d hs
AR ⋅ ω ⋅ sin δ = f s = f s vs
dt

Pentru valori mai mici ale unghiului „δ” se poate considera:

fs ⋅ω
sin δ = tg δ = (2.71)
μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v

65
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Înlocuind (2.70) în (2.69) se obţine:

AR ⋅ ω
ω ⋅ f s = f s vs (2.72)
(μ ⋅ π ⋅ Ds ⋅ v )2

Simplificând cu „fs” şi luând în considerare înălţimea maximă de ridi-

care a talerului se obţine:

πn
vs = hs max ⋅ ω = hs max ⋅ (2.73)
30

Experimental s-a constatat că talerul produce lovituri la aşezarea pe

scaun, atunci când viteza acestuia este de vs ≈ (0,06÷0,07) m/s.
Înlocuind valorile vitezei în ecuaţia (2.73) se obţine:

n ⋅ hs max = (600 ÷ 700 ) (2.74)

Pentru pompele folosite la vehicularea fluidului de foraj, cercetările

experimentale au arătat că limita superioară poate fi majorată la 800, iar în
unele situaţii la (1000÷1100)

n·hsmax = (800 – 1100) (2.75)

Formula (2.74) reprezintă condiţiile de aşezare fără lovituri a talerului

pe scaun, stabilită de I. I. Cucolevski.
Cunoaşterea înălţimii maxime de ridicare „hsmax” permite determinarea
diametrului necesar din ecuaţia de continuitate pentru viteza maximă a pis-
tonului

AR ⋅ ω
Ds = (2.76)
μ ⋅ π ⋅ hs max ⋅ v

Pentru calculul diametrului supapei „Ds” se consideră 0,8 din diame-

trul maxim al pistonului, adică se ia în considerare diametrul pistonului cel
mai utilizat.
Pentru calculul diametrului supapei, viteza „v” din fanta creată la ridi-
carea talerului se consideră că poate avea valori cuprinse în limitele:

v = (4÷6) m/s, pentru supapele de refulare;

v = (2÷4) m/s, pentru supapele de aspiraţie.

66
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

Din motive de exploatare supapele de aspiraţie şi refulare în marea

majoritate a cazurilor sunt identice.
Referitor la supapele autocomandate folosite în construcţia pompelor
cu piston menţionăm că, deşi aceste elemente de obturare şi dirijare a lichi-
dului vehiculat sunt utilizate de multă vreme, sunt încă multe aspecte ce
necesită ample cercetări teoretice şi experimentale pentru a primi un răs-
puns corespunzător.
În această ordine de idei menţionăm neconcordanţa între mărimile ce
caracterizează mişcarea talerului supapei determinate analitic şi experimen-
tal, influenţa formei discului asupra regimului de curgere a lichidului în
fantă, legea de variaţie a vitezei lichidului în fantă etc.
Toate acestea se datorează în primul rând complexităţii fenomenelor
hidrodinamice ce au loc în timpul funcţionării acestor elemente şi în acelaşi
timp dificultăţilor întâmpinate în cercetarea lor.
Supapele de aspiraţie, ca şi cele de refulare, din construcţia pompelor
cu piston în marea lor majoritate sunt autocomandate, având încărcarea lor
cu un arc elicoidal.

2.11 Turaţia maximă de funcţionare a pompelor cu piston cu su-

pape autocomandate

Supapele de aspiraţie, ca şi cele de refulare, din construcţia pompelor

cu piston au asigurată comanda închiderii şi deschiderii acestora de către
forţa dată de resortul elicoidal, greutatea discului şi presiunea ce acţionează
de o parte şi de alta a acestuia.
În această situaţie subansamblul constituit din talerul supapei şi arcul
elicoidal poate fi examinat ca un sistem elastic ce efectuează o mişcare al-
ternativă într-un mediu vâscos, aşa cum se prezintă în figura 2.39.

Fig. 2.39 a) Sche-

ma subansamblului
supapei; b) Schema
de calcul a siste-
mului elastic

67
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În ipoteza că masa talerului supapei şi cea echivalentă a resortului, de-

terminată pe baza criteriului energetic de echivalenţă (metoda Rayleight)
sunt concentrate în centrul de greutate, sistemul elastic poate fi reprezentat
ca în figura 2.39,b în care notaţiile folosite au următoarele semnificaţii:
mR – masa redusă a sistemului (masa discului supapei la care se adau-
gă 1/3 din masa resortului) cu considerarea efectului de flotabilitate;
F – forţa perturbatoare ce acţionează asupra sistemului elastic;
K – constanta elastică a resortului;
C – coeficientul de amortizare datorită mişcării discului într-un mediu
vâscos şi existenţei sistemului de ghidare al acestuia.
Mărimea acestui coeficient este influenţată de mai mulţi factori şi poa-
te fi exprimată orientativ pentru anumite sisteme de amortizare cu formula:

128 ⋅ η ⋅ l ⋅ A2
C= (2.77)
π ⋅ D2

în care:
η este coeficientul de viscozitate dinamică;
l – perimetrul orificiului;
A – aria secţiunii transversale a elementului mobil (în cazul de faţă
discul supapei şi tija acestuia ce se deplasează în sistemul de ghidare);
D – diametrul orificiului în care se deplasează elementul mobil.
Având în vedere cele menţionate, ecuaţia de mişcare a sistemului elas-
tic reprezentat în figura 2.39,b are următoarea formă:

mR &x&s + Cx& s + Kxs = F ⋅ sin ωt , (2.78)

În ecuaţia de mişcare a discului supapei s-a considerat că forţa pertur-

batoare are legea de variaţie asemănătoare debitului refulat sau aspirat de
R
piston, în ipoteza că raportul = 0.
2⋅l
Prin împărţirea ecuaţiei de mişcare la „mR” şi introducerea notaţiilor:

K C F
p2 = ; 2n = şi f = , se obţine ecuaţia:
mR mR mR

&x&s + 2n ⋅ x& s + p 2 x s = f ⋅ sin ωt (2.79)

Soluţia ecuaţiei omogene (fără membrul drept) va avea forme diferite

în funcţie de raportul dintre n şi p. Din toate variantele posibile n < p, n = p
şi n > p, interesează cazul când n < p – pentru ultimele doua, oscilaţiile li-

68
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

bere se amortizează mult mai repede ca urmare a frecărilor vâscoase din

sistem.
Pentru n < p, cazul frecărilor vâscoase mici, soluţia ecuaţiei omogene
este dată de ecuaţia caracteristică de forma:

z2 + 2 ⋅ n ⋅ z + p2 = 0 (2.80)
Pentru n<p, ecuaţia caracteristică are rădăcini imaginare de forma:

z1 = −n + ip1 , z1 = −n − ip1
unde:
p1 = p2 − n2 , i = − 1

iar soluţia ecuaţiei omogene va avea forma:

xs 0 = e − nt (B1 cos p1t + C1 sin p1t ) (2.81)

în care coordonatele B1 şi C1 se determină în funcţie de condiţiile iniţi-

ale (t = 0).
Soluţia ecuaţiei omogene poate fi scrisă sub o nouă formă dacă se fac
notaţiile B1=A·sinβ, C1= A·cosβ.

x s 0 = A ⋅ e − nt sin ( p1t + β) (2.82)

Deplasarea „Ae-nt” a discului supapei cu frecare vâscoasă se reduce

treptat în timp, tinzând asimptotic către valoarea zero, iar oscilaţiile libere
ale sistemului se amortizează.
Soluţia generală a ecuaţiei (2.79) este suma dată de soluţia ecuaţiei
omogene (2.81) şi soluţia particulară, considerând membrul drept.
Soluţia particulară xs1 a ecuaţiei (2.81) va fi de forma:

xs1 = M ⋅ sin ωt + N ⋅ cos ωt (2.83)

Derivând de două ori şi introducând în ecuaţia (2.79) se obţine:

− ω2 (M sin ωt + N cos ωt ) + 2nω(M cos ωt − N sin ωt ) + p 2 (M sin ωt + N cos ωt ) = f sin ωt

Din gruparea şi identificarea termenilor după sinωt şi cosωt se obţine:

69
Acţionări hidraulice şi pneumatice

[ ( ) ]
sin ωt M p 2 − ω 2 − 2nωN = f sin ωt
cos ωt [M ( p − ω ) + 2nωM ] = 0
2
2

− 2nωM
şi rezultă: N =
p 2 − ω2

Înlocuind în prima ecuaţie, se obţine:

⎛ 4n 2 ω 2 ⎞
M ⎜⎜ p 2 − ω 2 + 2 ⎟= f
⎝ p − ω 2 ⎟⎠

şi rezultă:

M=
(
f p 2 − ω2 ) − 2 nω f p 2 − ω2
iar N = 20 2 ⋅ 2 2 2 .
( )
( 2
)
p 2 − ω 2 + 4n 2 ω2 p −ω p − ω + 4n 2 ω2 ( )( )
Cunoaşterea coeficienţilor „M” şi „N” din expresia soluţiei particulare
permite scrierea unui singur coeficient de forme:

[( ) + 4n ω ]
f 2 p 2 − ω2
2 2 2
f
Q+ M 2 + N2 =
[( p − ω ) + 4n ω ][(p − ω ) + 4n ω ] = ( p
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
− ω2 ) 2
+ 4n 2 ω2

iar expresia finală a soluţiei particulare va avea forma:

f ⋅ sin (ωt − Ψ )
xs1 = , (2.83’)
(p 2
−ω 2 2
) + 4n ω 2 2

în care:

Ψ – unghiul de decalaj dintre deplasarea discului supapei şi forţa per-

turbatoare

2nω
tg Ψ =
( p − ω2
2
)
Soluţia totală a ecuaţiei de mişcare va fi:

70
 Acţionări hidraulice şi pneumatice

f ⋅ sin (ωt − Ψ )
x s = x s 0 + x s1 = e −nt (B1 cos p1t + C1 sin p1t ) + (2.84)
(p 2
− ω2 )
2
+ 4n 2 ω 2

Considerând că oscilaţiile libere ale sistemului elastic se amortizează

datorită frecării vâscoase, discul supapei va oscila sub acţiunea forţei per-
turbatoare, iar deplasarea corespunzătoare este dată de expresia (2.83’).
Din expresia oscilaţiei forţate se observă că pentru situaţia când ω = p,
amplitudinea are o valoare limitată şi nu corespunde cu valoarea maximă a
amplitudinii de oscilaţie. Valoarea maximă a amplitudinii de oscilaţie va
corespunde pentru acea mărime a pulsaţiei forţei perturbatoare pentru care
d x s1
numitorul expresiei (2.83’) are valoarea minimă (adică = 0 ) ceea ce
dω
conduce la următoarea expresie:

ω2 = p 2 − 2n 2 (2.85)

Din ultima ecuaţie (2.85) rezultă că valoarea maximă a amplitudinii de

oscilaţie are loc înainte ca sistemul să îndeplinească condiţiile necesare
pentru a intra în rezonanţă.
Considerăm util de reţinut faptul că atât în cazul când viteza unghiula-
ră de funcţionare a pompei cu piston va fi egală ca valoare cu pulsaţia osci-
laţiilor proprii a sistemului elastic (ω = p) cât şi în situaţia când
ω2 = p 2 − 2n 2 , înălţimea de ridicare a supapei nu va corespunde cu mărimea
rezultată din ecuaţia de continuitate, stabilită anterior.
În aceste condiţii de funcţionare ale pompei, înălţimea de ridicare a
discului supapei poate înregistra abateri importante de la legea sa de varia-
ţie, iar randamentul volumic să aibă scăderi importante, făcând neraţională
exploatarea pompei în aceste condiţii.
Pentru aceste motive, valoarea vitezei unghiulare a arborelui cotit dată
de expresia (2.85) poate fi considerată ca o viteză critică ce trebuie evitată
în exploatarea pompelor cu piston utilizate pentru vehicularea fluidului de
foraj la care viscozitatea dinamică înregistrează uneori variaţii importante.
În figura 2.40 sunt prezentate mai multe variante constructive ale su-
papelor pompelor cu piston pentru vehicularea fluidului de foraj, folosite
curent în construcţia acestor agregate.

71
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Fig. 2.40 Forme constructive de discuri pentru supapele pompelor cu piston utili-
zate în vehicularea fluidului de foraj.