TIPURI DE EMOŢII

a) După polaritatea lor, emoţiile se împart în:

emoţii pozitive – apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele
concrete
sunt în concordanţă cu scopurile persoanei;
emoţii negative – apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile
persoanei,
blocându-le sau îngreunând atingerea acestora;
b) După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în:
emoţii funcţionale – facilitează adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta se
găseşte. O
emoţie funcţională pozitivă (satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui examen) poate
motiva
elevul să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu (mulţumire, bucurie). O emoţie
funcţională
negativă (nemulţumirea în urma ratării unui examen) poate motiva elevul să identifice şi să
completeze lacunele din cunoştinţele sale (îngrijorare, tristeţe, părere de rău, dezamăgire,
regret)
emoţii disfuncţionale – acele trăiri subiective care împiedică adaptarea persoanei la situaţia
concretă
în care aceasta se găseşte. O emoţie disfuncţională pozitivă (fericirea trăită în urma luării
unei note
mari) îl poate determina pe un elev să nu mai înveţe pentru lecţia următoare. O emoţie
disfuncţională
negativă (frica puternică în momentul scoaterii la tablă) îl poate “paraliza” pe elev,
reducându-i foarte
mult capacitatea de concentrare (deprimare, furie, vinovăţie, sentimente de rănire, ruşine).
c) După stabilitatea în timp a emoţiei:
emoţia ca stare generată de un stimul sau o situaţie
emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa generală de a ne simţi într-un anumit mod sau la
uşurinţa
cu care stimulii ne activează emoţia