Cântec de leagăn

- cântecul de leagăn este o creaţie lirică populară sau cult, care are un scop precis, practic şi
vizează un anumit efect ;
- se desfăşoară într-un context familial, intim, în momentul adormirii pruncului, prin crearea unei
stări prielnice, inducerea unei stări de calm, linişte şi siguranţă ;
- este o expresie a sentimentului vital de ocrotire/protecţie, întâlnit ca instinct la toate
vieţuitoarele lumii ;
- este o creaţie individuală, intimă, apărută din necesitatea îngrijirii cu dragoste a somnului
copilului ;
- se situează la graniţa dintre lirica ritualică şi cea neritualică ;
- include o dimensiune ritualică care constă în ursirea destinului celui mic prin invocarea unor
elemente menite să prefigureze soarta prosperă a acestuia ;
- este o fuziune sincretică: textul poetic fiind însoţi adesea de o muzică ritmată, cu efect
liniştitor ; pentru a adormi, copilul are nevoie de o uşoară legănare a corpului, de line mişcări
ritmice, care se reflectă în ritmul calm, odihnitor al melodiei ;
- cântecul de leagăn se raportează unei anumite stări psihofiziologice, „situându-se în rândul
acelor categorii folclorice ce îşi au originea în manifestări de ordin primar” exprimând un impuls
vital, numit kinestezic-interoreceptiv.
Avem de a face cu una din foarte puţinele categorii folclorice, care pentru îndeplinirea
propriu-zisă a funcţionalităţii, aproape că nu are nevoie de cuvinte. Sunete, ritm şi o mişcare cât
de uşoară a legănatului, sunt suficiente pentru a constitui adormirea copilului.
Petru Caraman afirmă că: „însuşi legănatul — prin ritmica soporiferă a mişcărilor sale
regulate şi line — este o acţiune magică prin excelenţă, pe care am putea-o denumi vrajă
fiziologică, dar fiind că efectele ei se transmit în modul cel mai direct asupra omului
determinându-i o anumită funcţie organiză şi o anumită stare psihică.” De asemenea, cercetătorul
menţionează că „diferiţi vrăjitori sau vrăjitoare — la unele popoare exotice — înainte de a vrăji
sau profeţi, se dau în leagăn pentru a se ameţi, provocându-şi un fel de vertijuri şi o specială stare
sufletească, ce îi predispune, zice-se, la inspiraţie, punându-i în legătură cu unele spirite sau chiar
cu divinităţi. Se înţelege, mult mai sensibili sânt la acţiunea legănatului pruncii decât oamenii
maturi.”
 Pe lângă acestea, folcloristul subliniază că la „ritmica de vrajă a legănatului — a acestui
procedeu născocit de om, în toate regiunile planetei noastre, pentru determinarea somnului pe
cale artificială — se adaugă de asemenea vraja cântecelor de leagăn, care acţionează exclusiv
acustic, secundând perfect legănatul, prin muzicalitatea specifică lor, cu o linie melodică complet
deosebită de a altor cântece, cu un timbru tipic al vocii cântăreţei, care îl apropie de cel al
anumitor descântece tainice şi un ritm care îl reproduce întocmai pe cel al mişcării legănatului.
Nu există incantaţie care să nu fie puternic impregnată de ritm. Vraja cântecelor de
leagăn este în acelaşi timp şi de natură fiziologică şi psihologică.”
Ritmul acesta lin şi liniştitor, derivă din însăşi mişcările braţelor, ale legănatului.
Formulele de adormire sunt însoţite de aceste pulsaţii ritmice, care, la rândul lor, corespund cu
expresiile silabice din textul poetic.
Astfel, ritmul deţine în cântecul de leagăn rolul de element decisiv în adormirea copilului,
fie că este, sau nu este însoţit de vreo legănare a acestuia.
În spectrul complex al funcţiilor, cântecul de leagăn îndeplineşte şi o funcţie de „bumerang” (cu
sensul de afectare concomitentă a mai multor ținte). Acesta este determinat de efectul feedback.
Tematica literară exprimă în forme idilice, dragostea duioasă şi profundă a mamei, speranţele şi
visele ei legate de viitorul copilului şi stările sufleteşti intime.
În timpul legănatului, gândurile mamei alunecă de la acel legănat, spre diverse
evenimente cotidiene. Cu toate că foloseşte onomatopee, formule de adormit, diminutive, mama
interpretează deseori cântece de leagăn cu melodii şi texte poetice preluate din alte categorii
folclorice, în special din cântecul liric propriu-zis. Astfel, ajutându-l pe copil să adoarmă, mama,
prin cântecul de leagăn îşi cântă propria viaţă, durerile, necazurile, bucuriile, dorul de părinţi sau
soţ. Astfel, are loc nu numai legănarea, liniştirea şi adormirea copilului, dar se produce şi un
efect invers, de relaxare emoţional-psihologică a interpretei. Cântecul de leagăn devine o
confesiune extrem de intimă, mama știind că micuțul nu înțelege, dar în nevoia de a se descărca
sufletește, găsește în acest fel o formă de ușurare.
O altă funcţie importantă a cântecului de leagăn, este cea comunicativă, care reprezintă şi
prima cale de înlesnire a formării percepţiei copilului, privind cunoaşterea atât a limbajului
muzical şi a celui verbal, cât şi a mediului înconjurător.
 După cum se știe, caracterul preponderent vocal al folclorului nostru izvorăşte din
sincretismul muzică-poezie, deoarece o mare parte a poeziei populare este cântată.
În acest context, cercetătorul O. Papadima menționa: „Este evident că nu putem să facem
abstracție nu numai de melodie, dar și de felul cum textul poetic însuși, mai ales în creații lirice
populare, se întregește și se potențează prin grupările și repetările de versuri impuse de melodie,
de felul cum intensitatea sentimentului e subliniată și nuanțată prin liniile melodiei și chiar prin
pauzele ei.

Formula onomatopiecă, exponent al textului poetic în cântecul de leagăn, poate să se

repete pe parcursul creaţiei, să alterneze cu versurile ce au un conținut concret, sau să le
substituie, în rezultat, întreaga creaţie se axează doar pe aceste formule. Astfel, spre deosebire de
alte creaţii folclorice, cântecul de leagăn concentrează un „nomenclator lexical special”, „cu
complexe sonore de structură morfologică mono-, bi-, trisilabică: a, ai, liu, lea, liu, nani,
liuliuţu”.
Formulele date, constituie un motiv tematic specific doar acestei categorii folclorice –
cântecul de leagăn, care realizează o impresionantă expresivitate.
În structura textului poetic un rol anumit îl au rimele, care „pe lângă funcţia lor euforică,
pe plan estetic conferă versului muzicalitate, ritmicitate şi antren suav.
Deasemenea, în textele cântecului de leagăn se întâlneşte frecvent repetarea versurilor,
cuvintelor, care au funcţia de a acţiona pozitiv asupra psihicului prin sistemul auditiv, având un
efect de hipnoză.