MANAGEMENTUL

CONCEPT. FUNCTII. PRINCIPII GENERALE

CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Management [ˈmænɪdʒmənt] (din lat. manum agere „a conduce cu mâna”) „arta de a

înfăptui ceva împreună cu alți oameni” (conform definiției date de Mary Follet).
Management este funcția organizațională care asigură desfășurarea eficientă a
activităților și care urmărește obținerea nivelului maxim de rezultate prin folosirea optimă a
resurselor. Activitatea de management poate avea în vedere grupuri de oameni (echipe) sau
procese.
Termenul desemnează:
1. Funcțional

 activitate, o acțiune sau un process

 exemple: managementul proiectului, managementul timpului, management personal,
managementul comenzilor, managementul configurației, managementul cunoștințelor,
managementul schimbarii
 totalitatea acțiunilor obișnuite de conducere sau administrare a organizațiilor,

2. Instituțional

 un grup de persoane cu preocupări predominante pentru acțiuni organizatorice sau de

conducere (un grup de manageri)
 agenți ai sportivilor sau artiștilor.
Majoritatea teoreticienilor în management găsesc începuturile managementului
la Frederick Taylor și la Henry Fayol. Unii consideră că au existat și înaintea acestora specialiști
și practicieni care puseseră în evidența elemente manageriale (R. Owen, Ch. Babbage etc).
Potrivit unor cercetători, începuturile managementului trebuie văzute în antichitate.
Resursele pe care un manager le are, în principal, la dispoziție: timpul, talentul, resursele
financiare și resursele umane.
Management este de asemenea denumirea dată echipei de manageri din cadrul unei
organizații.
 FUNCTII ALE MANAGEMENTULUI

Functiile (atributele) manageriale, ca insusiri esentiale ale activitatii de conducere, au fost

formulate prima oara in anul 1916 de catre Henry Fayol, care considera ca activitatea
“administrativa” sau de conducere poate fi definita prin cinci infinitive: a prevedea, a organiza, a
comanda, a coordona si a controla.
Functiile manageriale nu pot fi concepute si exercitate independent una de alta, ci trebuie
sa fie legate intre ele prin modul de desfasurare a muncii de conducere. Astfel, o activitate este
corect dirijata daca se respecta succesiunea: fixarea obiectivelor (prevederea), definirea
metodelor si mijloacelor de realizare a lor (organizarea); dispozitia si antrenarea executantilor
(comanda, decizia), armonizarea si sincronizarea activitatilor necesare (coordonarea), evaluarea
rezultatelor in raport cu obiectivele (controlul).

 FUNCTIA DE PREVEDERE-PLANIFICARE

Functia de prevedere-planificare poate fi privita ca un ansamblu de eforturi de gandire si

actiune ale conducerii, in scopul de a detecta cu anticipatie problemele cu care se vor confrunta
in viitor colectivele de munca, de a pregati solutii, de a face posibila corectarea actiunii pe
masura realizarii ei.
Prevederea se materializeaza in prognoza, prin intermediul careia se pot prefigura
conditiile in care va evalua sistemul “intreprindere” intr-un anumit interval de timp, modul de
comportare si de functionare al sistemului.
In exercitarea functiei de prevedere-planificare managerii trebuie sa cunoasca temeinic
activitatile ce se desfasoara in intreprindere, in subdiviziunile organizatorice, sa aiba un orizont
larg, capacitate de sinteza si sesizare a aspectelor noi, generate de dinamismul pietei.

 FUNCTIA DE ORGANIZARE

In baza functiei de organizare a managementului se asigura stabilirea structurii sistemului

conducator, a sistemului condus, precum si a sistemului informational, care sa permita legaturile
directe si inverse intre elementele celor doua sisteme. In exercitarea acestei functii activitatile
conducerii sunt indreptate, de asemenea spre asigurarea functionalitatii sistemului condus si
conducator, rationala sau chiar optima a procesului de productie si managerial.

 FUNCTIA DE MOTIVARE-ANTRENARE

Aceasta functie reuneste activitatile conducerii indreptate spre transmiterea si

transformarea deciziilor in actiuni, materializarea lor prin precizarea sarcinilor ce revin
executantilor, a termenelor si modalitatilor concrete pentru realizarea lor.
 Comanda constituie dreptul managerului de a da dispozitii obligatorii subordonatilor sai,
in virtutea autoritatii cu care este investit.
Functia de comanda exprima un raport de relatii interpersonale intre conducator si
subordonati.

 FUNCTIA DE COORDONARE

Coordonarea se refera la armonizarea si sincronizarea activitatilor din cadrul

intreprinderii si a subdiviziunilor sale, la directionarea unitara a eforturilor, corelarea activitatilor
cadrelor de conducere situate pe diferite niveluri ierarhice, in scopul atingerii obiectivelor fixate.
Prin coordonare trebuie imbinate eforturile tuturor in combinatia cea mai eficienta,
incurajandu-se in acelasi timp gandirea independenta si initiativa, urmarindu-se solutionarea
conflictelor ce pot sa apara intre lucratori in cadrul activitatii asigurandu-se echilibrul intern al
unitatii.

 FUNCTIA DE CONTROL

A controla inseamna a compara rezultatele cu obiectivele, a masura diferentele intre

acestea, a verifica in ce masura structurile si metodele de antrenare a oamenilor favorizeaza
realizarea obiectivelor.
In baza acestei functii, conducerea poate verifica eficacitatea modalitatilor si
instrumentelor de aplicare a deciziilor, sa constate la timp sau previzional succesele tehnico-
productive si economico-financiare.

PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTUL

ORGANIZATIEI

La baza conceperii si exercitarii managementului organizatiei se afla un ansamblu de

principii care au aceeasi tripla determinare socio-economica, tehnico-materiala si umana,
prezentata in paragraful consacrat relatiilor de management. Aceste principii se divid, in functie
de sfera de cuprindere a proceselor de management si a ansamblului activitatilor care alcatuiesc
organizatiile, in generale si specifice.
Principiile generale, exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului si
fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management
ale organizatiilor, alcatuind impreuna un sistem a carui cunoastere si aplicare este indispensabila
pentru toti managerii si pentru personalul de specialitate implicat in managementul activitatilor.
Principiile specifice se refera la subsistemele manageriale sau la alte componente majore
ale managementului. Principiile specifice sunt, in mare masura, particularizari sau detalieri ale
principiilor generale la specificul managerial al activitatilor implicate.

Principiile generale ale managementului organizatiei sunt:

 Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al

organizatiei cu caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant

Acest principiu reflecta caracterul de sistem deschis si dinamic al organizatiilor. Enuntul

acestui princpiu este urmatorul:

Functionalitatea si competitivitatea organizatiei implica o permanenta corelare,

adaptare si perfectionare a sistemului de management la situatia efectiv existenta in cadrul sau,
la cultura organizationala si la contextul socio-economic in care-si desfasoara activitatile.

 Principiul managementului participativ

Prezentul principiu se refera la implicarea resurselor umane ale organizatiei, a

stakeholderilor sai in managementul acesteia. Enuntul acestui principiu este urmatorul:

Exercitarea celor mai importante si complexe procese si relatii de management in cadrul

organizatiei este necesar sa se bazeze pe implicarea de manageri, specialisti, reprezentanti ai
proprietarilor si alti stakeholderi apeland la leadership si realizand un nou tip de cultura
organizationala

 Principiul motivarii tuturor factorilor implicati, a stakeholderilor in activitatile

organizatiei

Functionalitatea si profitabilitatea activitatilor fiecarei firme depind decisiv de modul de

imbinare a intereselor economice ale factorilor implicati, evident determinate decisiv de natura si
formele de exercitare a proprietatii si de conceptia pe care se bazeaza luarea lor in considerare,
prin utilizarea unui ansamblu de parghii economice si de alta natura, intre care un rol esential il
detine motivarea.
In ultimii ani, stiinta si practica manageriala se bazeaza pe asa numitii “stakeholderi”,
prin acestia desemnandu-se acele organisme si categorii de persoane cu interese majore in
desfasurarea si rezultatele activitatilor firmei, a caror luare in considerare de catre manageri are
un impact major asupra performantelor organizatiei. Enuntul acestui principiu este urmatorul:

Motivarea, ca principiu de management al firmei, exprima necesitatea unei asemenea

stabiliri si utilizari a stimulentelor si sanctiunilor materiale si morale de catre factorii
decizionali incat sa asigure o impletire armonioasa a intereselor tuturor partilor implicate, a
stakeholderilor organizatiei, generatoare de performante superioare sale.
  Principiul eficacitatii si eficientei

Enuntul acestui principiu este urmatorul:

Dimensionarea, structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor manageriale este

necesar sa aiba in vedere maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile si
necuantificabile ale organizatiei in vederea asigurarii unei competitivitati ridicate

Pentru starea si evolutia oricarei organizatii, un rol decisiv il au performantele acesteia.

Ca urmare, este firesc ca un principiu general al managementului sa se refere la acest aspect.
Desigur, cunoasterea si insusirea principiilor de management ale firmelor sunt esentiale pentru
toti cei implicati direct sau indirect in activitatile acestora. Tot atat de esentiala este insa si
utilizarea lor adecvata, astfel incat sa li se valorifice la un nivel cat mai inalt valentele de
amplificare a competitivitatii ce le sunt proprii.