Profilul T helper 2

Surse primare = Th2, Tc2 (T-citotoxic de tip 2) , celule NK1.1, limfocite T cu TCR
gamma,delta , mastocite, eozinofile si celule rezidente.

Cele 5 citokine importante sunt: IL4, IL5, IL6, IL9, IL13.

IL4
Citokina principala pentru ca promoveaza profilul de tip Th2 si inhiba profilul Th1.

Este cea care va face switch-ul catre sinteza de IgE. Adica stimulare limfocit B,
transformare in plasmocit care va sintetiza IgE. Se intampla atat in raspunsul imun
primar cat si in raspunsul imun secundar. Apare datorita prezentarii antigenului de
catre o celula de tip 2 in raspunsul imun primar.

Atat la nivelul mucoaselor cat si la nivel sistemic, in raspuns imun primar si

secundar de tip Th2 se sintetizeaza IgE sub actiunea acestor IL4.

Actioneaza asupra a doua celule importante in inflamatia de tip Th2: mastocitul si

eozinofilul (le stimuleaza cresterea si functia).

Daca scade profilul de tip Th1 inseamna ca va inhiba sinteza de monokine (sunt
cele care vor favoriza un profil de tip Th1). Ceea ce face este stimularea
macrofagelor cu sinteza de arginaza si de colagen si promovarea fagocitozei
microbilor (apararea antibacteriana nu are de suferit in profilul de tip Th2).

IL5
Efectele pe eozinofile.

Stimuleaza hematopoeza si eliberarea din maduva.

Le duce catre focarul de inflamatie (chemotaxie) exprimand o molecula de

adeziune speciala pentru eozinofile pe endoteliu vascular (VCAM).

Le activeaza si degranuleaza pe eozinofile.

Le prelungeste supravietuirea tisulara prin inhibaea apoptozei.

1
 IL9
Este factor de crestere si activare mastocitar.

La nivelul limfocitelor T ea determina proliferare si le inhiba apoptoza.

Actioneaza secundar IL5 si prelungeste supravietuirea tisulara a eozinofilelor.

Are un efect special foarte important pentru copil: timopoeza. Si hematopoeza care
se continua la varsta adulta.

La nivelul celulelor rezidente determina secretie de mucus cu hiperplazia celulelor

caliciforme care vor sustine secretia de mucus excesiv.

IL13
Are efecte sinergice cu IL4, fiind co-factor pentru aceasta.

In plus, are rol important pe tesuturi: exercita efect profibrotic in bolile inflamatorii
cronice cum ar fi: astm, fibroza pulmonara, sclerodermie, boli parazitare.

Stimuleaza sinteza de mucus impreuna cu IL9 in astm.

Este chemotactica pentru granulocite si monocite in tesut (le recruteaza).

Citokine reglatorii
1. IL10

Sursele primare: limfocitele T reglatorii care sunt induse in raspunsul imun,

macrofagele si keratinocitele.

Inhiba sinteza de citokine de catre profilul de tip Th1, celula prezentatoare de

antigen (CPA) si celulele natural-killer din sistemul imun innascut (NK).

Inhiba si activitatea macrofagelor.

Favorizeaza profilul de tip Th2: efect mitogen pe limfocitul B si pe mastocit.

Stimuleaza sinteza de anticorpi.

2
Virusul Ebstein-Bar este cel care da monoucleoza infectioasa. Contine gena
pentru IL10. Este o infectie virala cronica – ramane in celulele portante toata viata
– nu poate sa fie eliminat. Dupa infectia celulei, ea va secreta IL10 – inhiba
raspunsul imun cu mediere celulara care ar trebui sa elimine virusul.

Daca ai avut infectie cu acest virus o sa ai aceasta hipersecretie de IL10 cronica. O

sa fie hiper-gamma-globulinemie dar atunci cand apar anticorpi o sa apare si auto-
anticorpi cum ar fi anticorpii antinucleari. Aceasta gena a IL10 este demonstrata ca
fiind unul dintre elementele declansatoare a bolilor autoimune cum ar fi lupusul.

2. TGF-b
A doua citokina antiinflamatorie este TGF-b (beta). Ca sursa primara tot limfocite
T reglatorii, dar si limfocite T activate, monocite/macrofage, eozinofile, trombocite
si celule somatice (fibre musculare netede).

Pe langa activitatea ei antiinflamatorie, ea inhiba atat profilul T1, cat si T2. Toate
citokinele proinflamatorii sunt inhibate de TGF-b. Inhiba expresia sistemului major
de histocompatibilitate de clasa II (MHC cl.II) – asta inseamna ca mult TGF-b =:
prezentare deficitara a antigenului cu inhibarea raspunsului imun. Inhiba
proliferarea celulelor mielo-monocitare si a limfocitelor. Stimuleaza dezvoltarea
limfocitelor T reglatorii si de oprire a raspunsului imun. Promoveaza orientarea
catre sinteza de IgA atat local la nivelul mucoaselor cat si sistemic.

Pe langa efectul antiinflamator si imunosupresor stimuleaza si fibrogeneza si

fibroblastul. Impreuna cu IL6 era important in diferentierea limfocitelor Th 17, la
fel importante in leziunile tisulare in bolile autoimune dar si ca raspuns
antibacterian.

IL17
Sursa primara – Th 17.

Este puternic proinflamatorie. Are o celula preferata – neutrofilele.

Stimuleaza macrofagele si celulele endoteliale in sinteza de IL1, TNF-alfa si de

chemokine, dar totul se fnalizeaza cu recrutarea de neutrofile (PMN).

3
Stimuleaza sinteza de factor de crestere granulocito-macrofagic si granulocitar
(GM-CSF si G-CSF), ambele actionand pe hematopoeza neutrofilelor.

IL17 si Th17 sunt responsabile de distructia tisulara in bolile autoimune.

BAFF si APRIL
BAFF – sursa primara: neutrofile, monocite, macrofage, celula dendritica,
limfocite activate

APRIL – sursa primara: monocite, macrofage, celula dendritica si limfocite

activate

Sunt stimulate de citokinele proinflamatorii.

Ei au 2 receptori comuni pe limfocitul B – TACI si BCMA.

Receptor suplimentar doar pt BAFF – BAFF receptor pe limfocitul B.

Dupa stimularea prin aceste 2 limfocite se intampla 3 lucruri importante:

1. Este inhibata apoptoza limfocitului B care supravietuieste foarte mult (este

activat un factor proapoptotic bcl-2 si un factor de transcriptie nucleara NF-
kB)
2. Pe receptorii de tip TACI o sa avem orientare catre IgA (mucoase) si IgG
(ganglioni limfatici)
3. Supravietuirea plasmocitelor cu memorie in maduva osoasa prin stimularea
BCMA.

Cea mai frecvent intalnita imunodeficienta este deficitul selectiv de IgA care apare
prin mutatia receptorului TACI.

Hipersecretia BAFF permite supravietuirea limfocitelor B anergice si este asociata

majoritatii bolilor autoimune.

TACI, BCMA si BAFF-receptor sunt exprimate pe limfoame care sunt neoplazii

cu celule B si sa contribuie la malignitate fiindca celulele B vor fi hiperactive, vor
secreta multi anticorpi si supravietuiesc mult si atunci limfomul va fi mai agresiv.
Sunt tinta terapeutica pt tratamentul limfoamelor cu celule B.

4
 Factori de crestere
Factorul de crestere al celulei Stem actioneaza pe celulele stem, pe mastocite
(determinand cresterea mastocitului impreuna cu IL9) si pe celulele gonadale.

IL3 este un factor de crestere pentru eozinofile, neutrofile, bazofile, dar si pe

monocite si eritrocite.

IL5 este factor de crestere pentru eozinofile.

Factorul de crestere granulocito-macrofagic (GM-CSF) – pe granulocite indeosebi

eozinofile, neutrofile si monocite.

Factorul de crestere granulocitar doar pe neutrofil.

Eritropoetina pe eritrocite.

Trombopoetina pe trombocite.

Chemokine
Are rol indeosebi in traficul celular si se ocupa cu chemotaxia.

Se impart in functie de structura chimica in 4 clase:

Au 2 reziduri cisteinice cu alt aminoacid intercalat sau nu intre ele.

1. 2 reziduri cisteinice cu un aminoacid intercalat = CXC. Denumirea veche era

de alfa-chemokine.
2. 2 reziduri cisteinice una langa alta = CC chemokine. Denumirea veche era
de beta-chemokine.
3. 1 rezid cisteinic = C chemokine
4. 3 aminoacizi interpusi intre rezidurile cisteinice = CX3C chemokine.

1. CXC chemokinele

Reprezentantul principal este IL8. Principala ei actiune este pe neutrofile, secundar

pe limfocite T activate.

5
 2. CC chemokinele

Au treaba indeosebi cu eozinofilul. Secundar pe alte leucocite. Niciodata pe

neutrofile. Avem mai multi reprezentanti: eotaxina 1,2,3 , RANTES (factor de
activare al limfocitului T), MCT 1-4, MIP 1-alfa si 1-beta.

3. C chemokinele

Reprezentantul este limfotactina si asigura traficul limfocitelor T in repaus intre

varii teritorii limfatice.

4. CX3C chemokinele

Reprezentantul este fractalkina si actioneaza pe limfocite T activate.

Unde sunt exprimate aceste chemokine?

Au rol in traficul celular normal. Pot sa fie exprimate constitutiv.

Pot sa fie induse in inflamatie pentru ca atunci traficul celular este directionat catre
focarul inflamator.

Pot sa fie induse in neoplazii pentru ca procesul de metastazare se realizeaza tot in

directia gradientului dictat de chemokine – au rol si in traficul celulelor neoplazice.

Chemotaxia are nevoie de aceste semnale de orientare (chemokinele), iar al doilea

element important in traficul celular sau in comunicarea dintre celule poarta
numele de molecule de adeziune intercelulara.

Molecule de adeziune intercelulara

Sunt proteine membranare (se regasesc la interfata dintre celula si exteriorul ei) si
mediaza interactiunea dintre 2 celule (celula-celula) sau celula-mediu extracelular.

Ca si chemokinele, sunt exprimate constitutiv sau induse de citokine in inflamatie

sau in neoplazii.

Clasificare

1. Selectine
2. Integrine

6
 3. Superfamilia imunoglobulinelor
4. Caderine
5. Adresine

Daca interactiunea are loc intre membrii aceleiasi familii = interactiune homofila.

Daca interactiunea are loc intre membrii din familii diferite = interactiune
heterofila.

1. Selectinele

Sunt glicoproteine de suprafata. Au proprietati lectin-like (leaga reziduuri glucidice

ca structura biochimica).

Sunt 3 grupe:

a. E-selectinele (sunt exprimate pe endoteliu)

b. P-selectine (sunt stocate in granulele lui Palade)
c. L-selectine (sunt exprimate pe leucocite) – receptori de mers acasa (homing)

A+B: Daca acest endoteliu e stimulat de citokine proinflamatorii (IL1, TNF-alfa),

la suprafata endoteliului vascular in primele 1-4 ore este exprimata P-selectina si
astfel e eliberata rapid. P-selectina are ca migrant molecula CD18 de pe suprafata
neutrofilului. Dupa interactiunea celor 2, neutrofilele incep sa traverseze endoteliul
vascular cate stimulul inflamator. Primele care se acumuleaza sunt neutrofilele
pentru ca traficul e favorizat de P-selectina si CD18. Dupa 4-12 ore daca persista
secretia de citokine proinflamatorii, prin neosinteza (transcriere de gene – sinteza
de proteine) o sa apara E-selectina. Aceasta are ca ligant determinantul Lewis de
pe suprafata neutrofilelor. Expresia E-selectinei asigura continuarea trecerii
neutrofilelor catre focarul inflamator (eliberare mai lenta).

C: Corespondentul sunt o alta familie de molecule de adeziune care poarta numele

de Adresine vasculare. Prin interactiunea dintre L-selectine si Adresine, stie unde
sa se duca la nivelul teritorilor limfatice. Endoteliul venular inalt exista la nivelul
ganglionilor limfatici si asigura transferul limfocitelor catre teritorile limfatice
normale. Limfocitele stimulate cu un antigen care are poarta de intrare resiratorie
se vor duce in teritoriile limfatice care marginesc poarta de intare respiratorie.
Daca limfocitul va fi stimulat cu antigen cu poarta de intrare respiratorie va fi

7
tesutul limfoid asociat bronhiilor si invers, daca limfocitul va fi stimulat cu antigen
cu poarta de intrare digestiva, vor avea adresa tractul intestinal.

2. Superfamilia imunoglobulinelor

Sunt glicoproteine implicate in procesele de recunoastere la suprafata celulei:

- Receptorii pt antigen: TCR, BCR

- Moleculele de adeziune: ICAM 1, ICAM 2, VCAM
- LFA2, LFA3, N-CAM
- ICAM3, ICAM R, PECAM

ICAM 1
Au trecut primele 12h in care au trecut neutrofilele in tesuturi. Dupa 24-36h in
conditiile in care persista stimularea prin IL1 si TNF-alfa, celula endoteliala nu mai
exprima E-selectine, ci o sa exprime aceasta molecula de adeziune din
superfamilia imunoglobulinelor ICAM1.

ICAM1 are ca ligant LFA1 de pe limfocit si prin aceasta interactiune traficul

celular se schimba si din neutrofile o sa inceapa sa se acumuleze limfocite (dupa
24h incep sa se acumuleze limfocite la nivelul focarului inflamator) prin
schimbarea perechii de molecule de adeziune. Deci nu mai avem E-selectina si cu
determinant Lewis, ci avem ICAM1 cu LFA1 si vor trece in limfocit.

ICAM2
Are, spre deosebire de primul, expresie constitutiva la nivelul endoteliului (nu e
exprimat in inflamatie, ci e prezent tot timpul pe endoteliu).

Ligantul este tot LFA1 de pe limfocit si au rol in traficul limfocitar normal prin
endoteliu sau daca nu e prezent inseamna ca limfocitele nu vor putea traversa
endoteliul.

8
Sinapsa imunologica intre celula prezentatoare de antigen si limfocit

Aceste molecule de adeziune fac parte din al doilea semnal din structura sinapsei,
din moleculele co-receptor, cele care asigurau declansarea de raspuns imun si nu
toleranta.

ICAM1 este exprimat la nivelul celulei prezentatoare de antigen.

LFA1 este exprimat la nivelul limfocitului.

LFA2 este exprimat la nivelul celului prezentatoare de antigen.

LFA3 este exprimat la nivelul limfocitului.

Ele vor asigura sinapsa imunologica cu declansare de raspuns imun.

N-CAM
La nivel neuronal, molecula de adeziune de tip N-CAM, asigura sinapsa dintre cei
doi neuroni (interactiune homofila).

Integrine
Sunt glicoproteine. Ca structura au 2 lanturi polipeptidice: unul alfa si unul beta.

Sunt 3 subtipuri de lant beta: beta1, 2, 3  3 subclase de integrine

1. Beta 1 integrinele

Sunt extrem de importante. Le mai spunem si VLA = very late antigen – VLA 1-6

Sunt exprimate pe leucocite dupa traversarea endoteliului.

Liganzi = proteinele matricei extracelulare.

VLA – extrem de mobila in tesuturi. Pentru celulele inflamatorii inseamna ca merg

catre focarul de inflamatie.

Nu numai leucocitele pot sa exprime VLA, ci si alte tipuri de celule care se

deplaseaz in tesuturi ca de exemplu celulele tumorale (metastazare).

9
Rol in traficul extracelular al leucocitelor catre focarul de inflamatie

2. Beta 2 integrinele

Sunt reprezentate de:

a. LFA1

Exprimat pe leucocit.

Are la liganzi – ICAM1 si ICAM2

Rol in traficul limfocitar si in interactiunea dintre celula prezentatoare de antigen si

limfocit.

b. CR3 si CR4

Exprimate pe macrofage si neutrofile.

Liganzi = C3b, iC3b si ICAM1

Au rol in activarea complementului in cadrul opsonizarii si rol in aderenta la

endotelii a macrofagelor si a neutrofilelor.

3. Beta 3 integrine

Sunt reprezentate de GPIIbIIIa (glicoproteina 2b3a)

Exprimate pe trombocite si au rol in aderenta la endotelii si in agregarea

trombocitelor.

Adresine vasculare
Sunt glicoproteine exprimate la nivelul endoteliului venular inalt (ganglionii
limfatici in mod fiziologic sau in focarele de inflamatie cronica).

Liganzi = L-selectinele (homing-receptor)

Au rol in traficul limfocitar prin HEV ( tip special de endoteliu venular).

10
Ajung acolo unde este poarta de intrare: daca limfocitul e stimulat cu antigeni
intestinali se duce in placile Payer, daca e stimulat cu antigen cu poarta de intrare
respiratorie se duce in tesutul limfoid asociat bronhic.

Aceasta ne asigura prezenta limfocitului la poarta de intrare.

Caderine

Asigura adezivitatea stransa dintre celule.

Sunt intotdeauna in raport invers cu beta 1 integrinele care asigura traficul celulei.
Acest raport decide ce se intampla cu aglomerarea de celule.

Daca sunt foarte multe caderine – stau impreuna. Daca sunt multe beta integrine
incep sa migreze.

Acest raport este important in imunitatea tumorala.

Exemplu 1:

- Daca o tumora are multe caderine, celulele tumorale stau impreuna si celula
poate fi rezecata fara probleme pentru ca nu are potential metastatic.
- Daca exprima foarte multe beta 1 integrine inseamna ca deja a metastazat si
rezectia trebuie completata de alte masuri adresate metastazei.

Exemplu 2: Embriogeneza

Daca initial expresia este de beta 1 integrine, celulele pleaca din crestele neurale si
se duc in varii locatii. Dupa ce ajung, incep sa faca organe.

Ca sa se produca organogeneza, se schimba profilul celulei embrionare si din

expresie de beta 1 integrine o sa inceapa sa exprime caderine (celulele se aduna
una langa alta si incepe procesul de organogeneza).

Dupa ce antigenul a fost prelucrat in cadrul acestui sector efector, trebuie sa fie
eliminat.

Din polul eferent care are 2 roluri:

- Eliminarea antigenului
- Inhibarea / oprirea raspunsului imun dupa ce antigenul a fost eliminat

11
La nivelul polului eferent urmatoarele procese distrug antigenul si incheie
raspunsul imun:

1. Opsonizare / fagocitoza ( folosim raspunsul imun innascut)

2. Declansare de inflamatie acuta / cronica
3. Interventia unui limfocit T special (de hipersensibilitate intarziata) - LTDH
si a limfocitelor T citotoxice - LTC
4. Inductia apoptozei
1. Opsonizare / fagocitoza
Ca sa inceapa procesul de opsonizare, particula care urmeaza sa fie fagocitata
trebuie sa se imbrace in semnale de tip Eat-me (mananca-ma). Aceste semnale se
numesc opsonine si sunt anticorpii si fractiunea C3b a complementului.

Este recunoscuta prin receptori pentru opsonine. Celulele fagocitare sunt

neutrofilele si macrofagele.

Anticorpii vor fi recunoscuti prin portiunea lor Fc si receptorul care recunoaste

portiunea Fc = FcR. La acest receptor se adauga tipul de anticorpi pe care il leaga.

Pentru C3b si IC3b avem cei 2 receptori pentru complement: CR3 si CR4.

Alte 2 celule care prezinta receptori pentru portiunea Fc a anticorpilor sunt celulele
natural killer si celulele killer. Acestea nu distrug celula prin opsonizare si
fagocitoza ci le distrug prin perforine.

Semnale pentru fagocitoza Eat-me signal:

- Opsonizarea (imbracarea cu un complement sau anticorpi)

- Modificarea continutului in lipide a membranei celulelor ( cand creste
continutul de fosfatidil-serina la nivelul membranei celulei, inseamna ca
celula imbatraneste, va deveni celula apoptotica si va fi fagocitata)

Fagocitoza poate sa aiba loc in doua moduri:

a. Fiziologica – acoperita

-ingurgitarea unui agent patogen

-se formeaza un fagozom

12
-se uneste cu un lizozom

-agentul patogen e distrus in interiorul fagolizozomului

b. Patologica – descoperita

-regurgitare in timpul hranirii – atunci cand se unesc cele doua organite

(fagozomul si lizozomul) ca sa genereze fagolizozomul trebuie sa se inchida
membrana dupa fuziune. Daca membrana nu se inchide inseamna ca enzimele
lizozomale continute in fagolizozom scapa in citoplasma, ele sunt foarte toxice, si
distrug celula fagocitara, vor fi eliberata in tesuturi si va declansa leziune tisulara

- fagocitoza frustrata – se intampla atunci cand celula fagocitara intalneste un agent

patogen prea mare pentru a fi fagocitat. Se distruge pe sine insusi si deverseaza cu
enzime lizozomale in tesuturi, distruge agentul patogen, distruge tesuturile
adiacente si se distruge si pe el.

2. Apoptoza
Se numeste moarte celulara programata.

Poate sa fie:

a. Fiziologica
- Limiteaza numarul de celule atat in proliferarile celulare cat si in inflamatie
- Eliminarea a ceea ce nu avem nevoie: clone autoreactive (limfocite T sau B
indreptate impotriva antigenelor self) chiar daca sunt generate, sunt distruse
imediat prin apoptoza
- Eliminarea celulelor neoplazice
- Eliminarea celulelor infectate (ex: virusuri)

Cum are loc apoptoza?

Incepe prin interactiunea dintre 2 molecule. Celula care urmeaza sa fie distrusa
prin apoptoza exprima molecula Fas. Expresia acestei molecule Fas este primul pas
spre apoptoza.

13
Molecula Fas va angaja molecula pereche = molecula FasL (ligant) este exprimata
pe limfocitul T citotoxic dar poate sa fie prezenta si pe alte celule. Odata ce o
celula exprima FasL ea devine o celula killer.

Dupa ce are loc interactiunea Fas – FasL este recrutata o proteina adaptoare =
FADD (domeniul mortii asociat Fas). Aceasta activeaza o enzima: Caspaza 8
(FLICE). Daca este activata aceasta enzima se perturba echilibrul dintre 2 proteine
care exista in orice celula: proteinele Bax si Bcl.

Proteinele Bax stimuleaza apoptoza (vor fi crescute).

Proteinele Bcl inhiba apoptoza (vor fi scazute).

Raportul Bax- Bcl se calculeaza pentru a afla daca o celula este angajata sau nu in
apoptoza. Mult Bax inseamna pro-apoptoza. Mult Bcl inseamna anti-apoptoza si
celula va supravietui mult.

Dezechilibrul Bax-Bcl va activa 2 enzime: Caspaza 3. Ea poate sa fie activata

direct pe a doua cale de declansare a apoptozei care este interactiunea dintre TNF-
alfa-R sau TNF-alfa.

Daca este activata Caspaza 3, se activeaza si endonucleazele care vor scinda ADN
(celula nu se mai poate replica si moare – fara a declansa inflamatie!).

Exista mai multe sisteme de contrareglare ale apoptozei:

- Interactiunea Fas-FasL este impiedicata de formele lor solubile – sFas si

sFasL (circulante)
- Proteina FLIP – inhiba interactiunea dintre Fas-FasL si proteina adaptoare
FADD
- Proteina inhibitorie a apoptozei (cea mai importanta) – Survivina

Un fenomen care inhiba raspunsul imun este unul normal biologic si se numeste
Apoptoza indusa prin activarea celulei (AICD).

AICD – o celula dupa ce a fost activata e mentinuta in faza activa dupa care
dispare.

14
Limfocitele odata activate in raspunsul imun sunt initial rezistente la apoptoza
(raportul Bax-Bcl va fi in favoarea Bcl). Stimulul de activare initiala ridica Bcl si o
sa fie rezistenta la apoptoza.

Apoi prin epuizaea semnalului de activare apare sensibilitate la apoptoza cu

supresia raspunsului imun si a clonelor reactive fiindca celula va fi distrusa.

Doar cateva limfocite reusesc sa mentina Bcl activat (sa reziste in apoptoza) si
atunci vor persista ca limfocite cu memorie. Cele 5% care trec in limfocite cu
memorie sunt cele la care persista dezechilibrul initial si Bcl ramane in continuare
activat.

Cum vedem ca intr-un tesut este apoptoza?

- Detectam corpii apoptotici prin microscopie electronica

- Putem sa vedem expresia moleculei Fas (CD95) si ne uitam prin
imunohistochimie
- Putem sa le combinam prin tehnica TUNEL

15