VIRUSOLOGIE

1. Microbiologia e stiinta care se ocupa cu studiul celor mai mici vietati a microorganismelor
care nu pot fi vazute decat cu ajutorul microscoapelor. Microbiologia medicala e doar o
sectiune a acesteia si in cadrul ei se studiaza 4 specialitati:
2. Bacteriologie medicala
3. Micrologie medicala
4. Parazitologie medicala.
Istoria microbiologiei si progresul ei sunt legate de descoperirea microscopului si de nume
precum: LEE VIEW IN HEXsi PASTEUR. Pasteur a pus bazele microbiologiei ca stiinta in
general , si microbiologiei medicale in special fiind prima care a facut legatura intre microbi
si boala. Dintre savantii romani de renume: V. Babes (1854-1926) si e fondatorul
microbiologiei romanesti, fiind primul profesor de microbiologie al Academiei de Medicina
din Bucuresti. Este primul care sustine imunizarea cu ser provenit de la animale
vaccinate=initiatorul SEROTERAPIEI. Tot el a descoperit 40 de microorganisme cuprinse in
familia care ii poarta numele = Babesiile. Un alt reprezentant important e I. Cantacuzino care
a organizat scoala romana de Microbiologie, deci a infiintat Institutul de Seruri si vaccinuri
care ii poarta numele. Acest institut a preparat vaccinul antitifiparatific. Vaccinul antibaleric,
anticarbunos, vaccinul antituberculos (tara noastra fiind a 2-a care a folosit acest vaccin).
Constantin Levoditi, care in 450 lucrari a studiat probleme de bacteriologie, imunologie,
chimioterapie, in special in virusologie. A introdus bismutul in chimioterapia sifilismului.
Stefan Nicolau si N. Constantinescu sunt legate de cercetarea virusurilor creand Scoala de
Virusologie. D.p.d.v al consecintelor fata de alte vietuitoare, microorganismele pot fi utile
(ind. Alimentara – dospitul painii, prepararea branzeturilor, bauturi; - ind, textila: topitul
inului, inte; - ind.pielariei: tabacarie; -ind.farmaceutica: producerea de antibiotice, vitamine,
amidoacizi, enzime etc). Virusologia se ocupa cu studiul virusurilor si cu afectiunile pe care
le pot provoca acestea. Virusurile sunt structuri extrem de mici foarte putin evoluate, dar cu
potential infectios situatata pe primele trepte de dezvoltare ale vietii. Aceste forme primitive
de viata are o organizare sedimentara incompleta astfel ca nu-si pot realiza un metabolism
propriu, multiplicarea lor fiind legata de parizitarea obligatorie a celulelor vii
Virusurile au urmatoarele particularitati:
1. Sunt particulare de dimensiuni foarte mici intre 10-300 = 1 nm ( 1 nm= m). Pentru acest
motiv nu pot fi vazuti decat cu ajutorul microscopului electronic.
2. Absenta structurii celulare
3. Poseda un singur tip de acid nucleic (ADN + ARN)
4. Absenta metabolismului propriu (in absenta organismului gazda sunt incapabile sa se
reproduca)
5. Sunt filtrabile si ultrafiltrabile, pe baza acestui caracter pot fi separate de bacterii)
. 6. Sunt paraziti intra celulari obligatorii. Nu pot fi cultivate pe medii de cultura obisnuite
folosite in mod normal , in bacteriologie
7. Nu cresc si nu se divid, inmultirea lor se face prin replicare
8. Sunt specifice, fiecare virus provocand o anumita boala
9. Produc incluzii in celulele parazitate. Prezenta acestor incluzii nucleare citoplasmatice sau
concomitent in nucleu si citoplasma, in anumite tesuturi sugereaza diagnosticul de laborator
al unor viroze deoarece sunt caracteristice
10. Fiecare virus prezinta o structura antigenica specifica, adica structura lor proteica induce
in organismul uman in care patrund sinteza de anticorpi specifici. Omul si animalele infectate
cu un anumit virus produc anticorpi specifici, iar imunitatea dobandita este solida si de lunga
durata (tehnicile de serologie utilizate in diagnosticul de laborator al virozelor, detecteaza
acesti anticorpi).
11.Virusurile au rezistenta naturala la antibioticele uzuale si la unele substante ce distrug
bacteriile, de aici, inutilitatea administrarii antibioticelor in caz de viroza.

CLASIFICAREA VIRUSURILOR
In functie de gazda parazitata, virusurile pot fi :
1. Patogene, pentru anumite vertebrate/nevertebrate.
2. Virusuri patogene pentru plante
3. Virusuri patogene pentru bacterii ( bacteriologie)
in functie de compozitia genoniului avem :
1. Virusuri ADN , din care fac parte ADENOVIRUSURI ce dau ( ADENOVIPOZE),
papovavirusuri care dau negii herpesvirusul (herpes in zona zoster), Poxivirus care da variola
si vaccinia)
2. Virusi ARN, din care fac parte : Piroruavirus care da polionuielita, enterovirozele.
Togavirus (rubeola), Arenavirus (febre hemoragice sud-americane), Loronavirus dau infectii
respiratorii, Ortomixovirusuri (da SIDA) .
In functie de dimensiunile particulei:
1. Virusuri mici intre 20-50 nm.
2. Virusuri medii intre 50-150 nm.
3. Virusuri mari peste 150 nm.
In functie de simetria capsidei:
1. Luliciodala.
2. Cubica
3. Mixta, etc.
In functie de compozitia chimica:
1. VIRUSURI SIMPLE care au numai acid nucleic si invelis proteic.
2. VIRUSURI COMPLEZE care au acid nucleic , invelis proteic si inca un invelis extern
Dupa dupa aspectul clinic de boli, virozele pot fi:
1. Infectii virotice generalizate. In cursul acestor viroze, virusul se raspandeste pe cale
sanguina in tot organismul si poate determina eruptii caracteristice pe piele sau mucoasa. In
acest grup sunt cuprinse: variola, rujeola, rubeola, varicela.
2. Infectii cu localizare primara , in anumite organe, pentru care virusul respectiv are anumita
afinitate. Raspandirea se face tot pe cale sanguina, pe calea nervilor periferici sau pe ambele
cai. Din acest grup fac parte :
1. Infectii ale SNC: poliovuielita, turbarea.
2. Infectii ale aparatului respirator : gripa, guturai.
3. Infectii localizate pe piele si mucoase: herpesul, negii , zona zoster.
4. Infectii ale ficatului: hepatita epidermica.
5. Infectii ale glandelor salivare: parotidida.
6. Infectii ale ganglionilor limfatici: limfogramulomatoza venerica.
O particularitate virala se numeste si VIRION si se compune din : nucleid/ acid nucleic, care
este ADN sau ARN, si capsida, care e un invelis , protector format din substructuri numite
capsomere
,,nucleid = ac.nucleic - nucleocapsida.
(ADN/ARN)

COMPOZITIA CHIMICA
Structura , morfologia – visionii – unitate virulenta, agentul cauzal al unei viroze.
Forma virusurilor este variata. A fost determinata cu ajutorul microscopului electronic si se
pot prezenta sub urmatoarele forme:
1. Forma sferica (sferoidala, la virusul poliomelistic, virus gripal.
2. Forma prismatic , la virusul variolic.
3. Forma de spermatozoid, la bacteriofogi.
4. Forma filduentoasa/ de bastonas (intalnita la virusurile plantelor virusurilor mozaicului
tutunului).
Capsida – e de natura proteica. In structura capsidei moleculelor de proteina se grupeaza in
capsomere dupa o anumita simetrie:
1. Simetrie lulicoidala ( ca petala de floare)..
2. Simetrie cubica (icosaedrica)
3. Simetrie mixta.
Functia capsidei este de a proteja acidul nucleic, are rol antigenic, de coleziune. Aceasta e
schema structurii virusurilor simple.
Virusurile lungi complexe au in plus o membrana de natura lipoproteica/ glicoprateica =
SUPERCAPSIDA. Are rol de protectie , prezinta antigene de supr.rol in adeziune.
BACTERIOFOGII
Desi pastreaza in general structura virusurilor au totusi o forma caracteristica. In general un
fog are un cap si o coada.
Corpul de forma sferica alungita sau de prisma hexagonala prezinta o portiune centrala mai
densa alcatuita din ADN si capsida formata din capsomere.
Coada e formata dintr-un cilindru axial rigid invelit intr-un manson contractile si o placa
terminala prin care bacteriofogul se fixeaza de celula gazda (bacteria).
Compozitia chimica a virusurilor
In compozitia chimica se intalnesc elemente de baza care sunt aproape nelipside in orice
celula vie (proteine, ac,nucleic, lipide, hidrati de carbon).
Virusurile cele mai simple sunt constituite numai din proteina si acid nucleic.
Virusul poliomielistic ( care are ARN si proteina).
Virusurile mai complexe , cun.sunt virusurile gripale, au genonul viral protejat de un invelus
constituit dintr-o patura interna proteica si o patura externa lipoproteica
MULTIPLICAREA VIRUSURILOR
Virusurile se multiplica intr-un mod cu totul special. Aceste microorganisme se autoreproduc
folosind mecanismele celulare, din interiorul celuleii vii, de unde iau hrana, enzimele si
energia necesara multiplicarii
Multiplicarea se desfasoara in mai multe etape:
1. Alipirea/absorbtia este faza de adeziune, cand virusul se alipeste de o celula daca la
suprafata ei exista receptori cu afinitate pentru receptorii de la suprafata virusurilor. Atat
receptorii celulari, cat si cei virali sunt formatiuni glicoproteice si interactiunea dintre ei se
prezinta ca relatia model-matrita.
Intre receptorii virali si cei celulari exista forte electrostatice
2. Patrunderea virusului in celula gazda. Aceasta etapa e obligatorie pentru a se produce
infectia in conditii naturale. In celula gazda virusul poate patrunde in intregime sau numai
acidul nucleic cu o mica parte din capsul
3. Faza de elipsa sau dezvelirea virusului. Se numeste asa deoarece virusul patrunde in celula
se dezintegreaza in acid nucleic si proteina si nu poate fi pus in evidenta.
4. Faza de multiplicare activa, este aceea in care acidul nucleic si separat capsida si alte
componente ale virusului se multiplica pentru ca in cele din urma, aceste elemente sa se
cupleze si sa formeze particule virale complete.
5. Faza de eliberare a virusului. Virusul astfel format poate parasi celula treptat, pe masura
formarii sale sau se acumuleaza si produc explozia celulei gazde eliberandu-se si infectand
alte celule. In prima varianta eliberarea visionilor se realizeaza prin liza celulei, inmugurirea
sau exocifoza.