Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucru Individual
La disciplina Finanțe

Impozitul ca principal element al

politicii fiscale.

Gurghiș Cristina

Coordonatori științifici:
Lachi Cristina, lect.univ.

Chişinău, 2019
1
 Cuprins
I. Analiza impozitului al politicii fiscal………..................................................3

1.1. Conceptul de „impozit” și clasificarea impozitelor.......................................3-6

1.2. Determinarea impozitului pe venit pentru perioada fiscală...............................7

1.3.Impozitele indirecte ca pîrghiile de influenţare asupra activităţii agenţilor

economici...........................................................................................................9-10

1.4. Politica fiscală în perioada de tranziţie către economia de piaţă în Republica

Moldova.................................................................................................................11

II. Sistemul impozitelor indirecte ........................................ ................................12

2.1 Aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor de stat.........................12

2.2. Dinamica veniturilor financiare publice ale sistemului bugetar în anii 1997-

2007........................................................................................................................14

Concluzii ...............................................................................................................15

Bibliografie............................................................................................................16

2
 1.1. Conceptul de „impozit” și clasificarea impozitelor

Noțiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul „impozitus” și din

limba franceză de la cuvintul “impot”.
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie cu tiitlu nerambursabil
datorită potrivit legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru
veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.
Impozitul are caracter universal, și este o instituție de drept publică fără de
care nu se poate concepe existența statului, făcând parte organică din el.
Din punct de vedere al instituirii, în epoca antică impozetele și taxele erau hotărâte
de fondurile legislative cât și de conducătorii acestor state, iar dreptul de a institui
impozetele și taxele reprezintă prerogative de conducere statală.
Evoluția impozetelor în evul mediu este evidentă în sporirea treptată a
numărului și felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natură ca părți
determinate din anumite produse,cât mai ales a celor percepute în bani.
În evoluția modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimțământul
contribuabililor a fost subordonată compotiției parlamentare, ca organe legislative
cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele și celelante venituri necesare
acoperirii cheltuielilor publice.
În mod exceptional, în împrejurări de necesități financiare deosebite,
competența legislative în materie fiscal a fost delegate puterii executive.
Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice și juridice
care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere.
Dereptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organelle puterii
central Parlamentul și ale administrașiei locale de stat.

3
Impozitele- sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitive ți nerambursabil. În
schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare
egală sau apropiată.
Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic și social, definit de
o etapă de dezvoltare a economiei de alta.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în
sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor bănești
necesare acoperirii cheltuielilor publice. În țările dezvoltate din punct de vedere
economic, prin intermediul impozitelor și taxelor se procură între 80-90 % din
totalul resurselor financiare publice.
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe
care statul le ia pentru a intervene în activitățile economice cu ajutorul impozitelor
care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activități
economice, de creștere sau reducere a producției sau a consumului unui anumit
produs, de stimulare sau îngrădire a comerțului exterior, etc.
Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcții, dintre care
se poate menționa rolul de instrument de redistribuire a unei părți din P.I.B. între
clase și pături sociale, între personae fizice și juridice .
Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social și
politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criteria științifice:
a) După trăsătura de fond și de formă, pot fi grupate în impozitele directe și
indirecte.
Impozitele directe-se stabilesc nominal în sarcina unor personae juridice în
funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotei de impozit prevăzute de
lege.
În funcție de criteriile care sau la baza așezării lor impozitele directe se pot grupa
în impozite reale și personale.
4
 Impozitele reale – se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legărură cu
anumite obiecte material (fabric,magazine, cladiri,pământ etc.) făcându-se
abstracție de situație personal a subiectului impozabil.
Ele mai sunt numite și impozite obiective și pe produs, deoarece se așează asupra
produsului sau venitului brut al obiectului impozitabil, fără să se țină cont de
situația subiectului impozabil.
Impozitele personale țin cont de situația personal a subiectului, de aceea se mai
numesc impozite subiective.
Impozitele indirecte- se percep cu prilejul vînzărilor unor bunuri ți prestării
unor servicii(transport, spectacole, etc ) ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea
de subiect al impozitului altei personae fizice sau juridice decât ale acestora.
Impozitele generale de stat :
 Impozitul pe venit
 TVA.
 Taxe vamale
 Accizele
 Taxe rutiere
 Impozitul privat

Sistemul impozitelor şi taxele locale includ:

 Impozite pe bunurile imobiliare
 Taxe pentru resurse naturale
 Taxe pentru amenajarea teritoriului
 taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii pe teritoriul unităţii
administrativ - teritoriale
 taxa de plasare a publicităţii (reclamei);
 taxa de aplicare a simbolicii locale;
5
  taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire social.
 taxa de piaţă;
 taxa pentru cazare; 
 taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele
municipale, orăşăneşti şisăteşti (comunale);
 taxa pentru parcare;
 taxa de la posesorii de cîini;
 taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri
(posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.

În funcţie de scopul urmărit, impozitele pot fi grupate în impozite financiare si

impozite de ordine.
Impozitele financiare-sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru
acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit ,
taxe de consumaţie.
Impozitele de ordine-sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni au
în vederea atingerii unui ţel care nu are caracter fiscal. Astfel, pentru instituirea
unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului , se urmăreşte
limitarea consumului având în vedere afectul nociv asupra organismului uman.
După frecvenţa cu care se încaseată la bugetul statului , impozitele pot fi
permanente , când se încasează periodic ,(anual) l bugetul statului şi incidentale
sau întîmplătoare, cînd se instituie o singură dată(exemplu impozitul pe avere).

6
 1.2 Determinarea impozitului pe venit pentru perioada fiscală 2018

Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II din Codul fiscal va

fi completată cu un nou capitol – V, ce va conține normele speciale privind
determinarea impozitului pe venit pentru perioada fiscală 2018.

Astfel, pentru persoanele fizice rezidente ale RM care desfășoară activitate de

întreprinzător și cele care nu desfășoară această activitate, precum și persoanele
fizice cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate în RM, perioada fiscală
privind impozitul pe venit pentru anul 2018 se va diviza în următoarele două
etape:

1. Etapa I – 1 ianuarie 2018 – 30 septembrie 2018, pentru care se va determina

venitul impozabil și se va calcula și achita impozitul conform cotelor în vigoare
(7% și 18%)
2. Etapa II – 1 octombrie – 31 decembrie 2018, pentru care se va determina
venitul conform cotei unice de 12%, ce va intra în vigoare la 1 octombrie.

Obligațiile fiscale aferente impozitului pe venit se vor determina pentru fiecare

etapă a perioadei fiscale în parte. Pentru etapa I – conform situației de la 30
septembrie 2018, iar pentru ce-a de-a II – conform situației de la 31 decembrie
2018.

Pentru etapa I a perioadei fiscale 2018 pentru persoanele fizice și întreprinzătorii

individuali, suma impozitului se va determina în mărime de 7% din suma venitului
impozabil aferent etapei I a perioadei fiscale 2018 ce nu depășește suma de 24
750 lei. 

7
În același timp, pentru etapa II a perioadei fiscale 2018, suma impozitului pe venit
se va determina în mărime de 12% din venitul impozabil aferent etapei II a
perioadei fiscale 2018.

Art. 44 din capitolul V prevede reguli speciale referitoare la venit. Acesta

stipulează că întreprinzătorul individual care face o donație sub formă de mijloace
bănești în etapa 1 a perioadei fiscale 2018 se va considera drept persoană care a
obținut venit în mărimea sumei mijloacelor bănești donate. 

Totodată, persoana fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător și face o

donație sub formă de mijloace bănești în prima etapă a perioadei fiscale 2018, se
va considera persoană care a obținut venit în mărimea în care această sumă totală
depășește venitul impozabil obținut în etapa I a perioadei fiscale 2018. Aceste
prevederi nu se extind asupra persoanelor care fac donații persoanelor care cu
calitate de rudă sau afin de gradul I.

În același timp, întreprinzătorii care fac donație în etapa a II vor fi în calitate de

persoane care au obținut venit în mărimea sumei mijloacelor bănești donate.
Persoana fizică care face donație în etapa II și nu este întreprinzător individual se
va considera persoana care a obținut venit în mărimea în care această sumă
depășește venitul impozabil obținut în etapa II a perioadei fiscale.

Totodată, capitolul propus conține reguli speciale privind prezentare

declarației cu privire la impozitul pe venit și a documentelor privind plățile sau
impozitele reținute.

8
Pentru prima și a doua etapă a perioadei fiscale 2018, declarațiile cu privire la
impozitul pe venit se vor prezenta la SFS nu mai târziu de 25 martie 2019 în cazul
formelor organizatorice rezidenți cu statut de persoană fizică și 30 aprilie 2019 – în
cazul persoanelor fizice cetățeni ai RM și apatrizi, inclusiv membri ai societăților și
acționarilor ai fondurilor de investiții.

Persoanele care sunt obligate să rețină impozitul până la 25 ianuarie 2019, vor
prezenta la SFS dări de seamă separate (Forma IALS14) aferent etapei I și,
respectiv, etapei II. În acestea se vor indica numele și prenumele, adresa și codul
fiscal al persoanei fizice și juridice în folosul căreia au fost efectuate plățile pe
parcursul etapelor respective, precum și suma totală a plății și a impozitului pe
venit reținut.

De asemenea, în dările de seamă se va include și datele despre persoanele scutite

de impozitare și sumele veniturilor achitate în folosul lor. În cazul în care, pe
parcursul anului 2018, persoanele se lichidează sau se reorganizează prin
dezmembrare, vor prezenta dările de seamă în termen de 15 zile de la data
aprobării bilanțului de lichidare a întreprinderii.

1.3.Impozitele indirecte ca pîrghiile de influenţare asupra activităţii agenţilor

economici

Impozitele indirecte- se realizează în principal sub forma impozitelor pe

consum, percepîndu-se l vânzarea anumitor mărfuri sau la efectuarea anumitor
servicii.Ele se realizază de la toţi cei care consumă buniri din categoria celor
9
impuse de veniturile, averea sau situaţia personal a acestora. Cota impozitului
indirect la vânzarea unei anumite mărfuri este unică indifferent dacă cumpărătorul
acestuia este muncitor sau patron.
Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de antreprenori şi
comercianţi, însă sunt suportate de consumatori deoarece se include în preţul de
vînzare al mărfurilor.Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile
nominale ,ci numai pe cele reale, micşorînd puterea de cumpărare.
Referindu-se la rolul de pârghie a impozitelor indirecte, economistul Gabriel
Ardont scrie că de la începutul celui de-al doilea război mondial ne dăm seamă că
rolul impozitului nu mai este Acela de a procura bani guvernului , ci de a limita
consumul în perioada de criză, de a-i stimula creşterea atunci cînd capacităţile de
producţie pot să se orienteze spre satisfacerea nevoilor în timp de pace.
Statul foloseşte ca pârghii economice de influenţă asupra activităţilor economice
toate impozitele indirecte ce-I stau la dispoziţie.Pentru creşterea consumului şi
averii, statul foloseţte taxele de consumaţie, taxele vamale şi alte taxe.
Prin utilizarea taxelor de consumaţie şi în special al accizelor, statul acţionează
asupra cererii solvabile.Acesta are un dublu rol economic şi unul social.
În plan economic prin perceperea unor accize statul poate influenţa cererea
anumitor produse punând accize mari la produsele din import în comparaţie cu cele
autohtone, protejând agenţii economici interni.Acest lucru poate stimula pr
consumul de produse interne.
Au rol social pentru că accizele sunt percepute în special asupra unor produse
dăunătoare sănătăţii ca tutunul ţi băuturilor alcoolice.
Accizele sunt folosite şi ca mijloc de atragere de resurse spre bugetul statului. De
aceea unor produse de lux (blănuri,bijuterii) se percep accize deosebit de
mari,mergînd până la 50% din valoarea lor.

10
De asemenea ţările dezvoltate folosesc taxele vamale de import pentru
protejareaindustriei proprii prin impunerea unor preţuri limită la materii
prime,cereal, petrol, etc.
Pe lîngă taxele vamale de import, ţările capitaliste mai folosesc ţi diverse
instrumente pentru protejarea agenţilor economici interni.
Exportul este de asemenea încurajat , prin scutirea de taxe vamale, taxa pe valoare
adaugată şi alte taxe , acessta fiind o practică adoptată de majoritatea ţărilor.

1.4. Politica fiscală în perioada de tranziţie către economia de piaţă în

Republica Moldova
 
În ansamblul politicilor macroeconomice ale statului, de functionare şi
dezvoltare deansamblu a economiei, un loc deosebit de important ocupa politica fiscală.
Politica fiscal a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un
ansamblude masuri si actiuni privind rolul impozitelor in sistemul veniturilor bugetare, tipurile
de impozite, perceperea si modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a
cresterii economice, felul in careeste gandita eficacitatea fiscala in tara respectiva. Ea
consta intr-un set de decizii guvernamentale prin care se urmareste
influentarea activitatii economico-sociale cu ajutorul mobilitatii veniturilor si
cheltuielilor bugetului public.

Politica fiscală este o componentă de bază a politicii economice, care, prin

intermediulsistemului taxării şi impunerii, urmăreşte să influenţeze (să stimuleze)
activitatea economică lanivel agregat. Ea cuprinde totalitatea măsurilor referitoare
la cuantumul şi modul de percepere /utilizare a impozitelor şi taxelor într-o economie

11
 Un sistem fiscal perfect reprezintă una din cele mai complicate sarcini ale
piliticii economice a statului, nu doar pentru ţările în tranziţie , dar ţi pentru cele
dezvoltate.Pe de o parte politica fiscală trebuie să asigure resurse financiare pentru
existenţa statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze agenţilor economici
condiţii favorabile pentru activitate.
Apare necesitatea în aceste condiţii pentru organizrea unui sistem fiscal
coerent şi eficient care să asigure obţinerea, pe cale fiscală şi nu prin metode
administrative ale cetăţenilor cu privire la învăţămînt, sănătate, cultură şi
artă,sport,apărare şi ordine publică,protecţie socială precum şi pentru finanţarea
unor acţiuni şi obiective economice de interes naţional.
O caracteristică principală a politicii fiscale este corelarea volumului resurselor
fiscale cu volumul cheltuielilor considerate indispensabile pentru satisfacerea
nevoilor economico sociale în perioada considerată.
Functiile/rolul sistemului fiscal

- rolul financiar,de procurare a resurselor finaciare necesare pentru acoperirea

cheltuielilor publice;
- rolul intervenţionist,de încurajare sau franare a activităţilor economice;
- rolul social,de redistribuire a unei parti importante din produsul intern brut intre
grupările sociale şi indivizi.

Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a percepe impozitele şi de a

cheltui. Ea se manifestă ,în practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea de
venituri şi pe cea de cheltuieli.
Veniturile bugetului de stat se obţin în cea mai mare parte pe calea impozitelor.

12
Spre exemplu ,în cazul în care statul constată că se impune luarea unor măsuri
pentru a preveni declinul economic şi a crea noi lucrări de muncă , trece la
realizarea unor pierderi de lucrări publice, precum construcţia de unităţi de
învăţămînt, de spitale, electrificarea statelor, extinderea reţelelor de termoficare,
canalizare, alimentarea cu gaze, apă, etc.
Prin efectuarea unor asemenea lucrări se crează un număr mare de locuri de
muncă şi o creştere rapidă a activităţilor economice.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor

şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi
anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor
ce asigură achitarea lor.
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de
efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit
sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport
cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

13
2.2. Dinamica veniturilor financiare publice ale sistemului bugetar în anii
1997-2007

Analiza datelor prezentate confirmă faptul că descentralitarea activităţii bugetare

şi asigurarea unei autonomii locale rămân o problem deschisă. În raporturile cu
finanţele locale, se păstrează un grad înalt de centralizare atît în formarea
veniturilor cît şi în alocarea cheltuielilor.
De asemenea datele din table scot în evidenţă volumul tot mai crescut al fondurilor
extrabugetare.

14
Concluzie
Rolul impozitului pe venitul persoanelor fizice și juridice ar putea crește
substanțial în Republica Moldova, dacă s-ar perfecționa metodele de administrare a
acestuia.
În urma analizei efectuate putem constata că principalele căi de îmbunătățire a
administrării impozitului pe venit sun: pregătirea personalului administrativ care
ar fi implicat în gestionarea impozitului pe venit, precum şi crearea profesiunii
contabile de cenzor (de verificare) a registrelor de conturi care furnizează
informaţiile privind corecta evidenţiere a cuantumului impunerii respective.
Să intensifice controlul asupra sporirii calității controalelor executate și
deciziilor adoptate, cu fortificarea acțiunilor în vederea asigurării încasării sumelor
calculate în rezultatul controalelor fiscale.Să conformeze permanent cadrul
regulator intern la modificările Codului fiscal, concomitent stabilind proceduri și
mecanisme prescrise interne întru implementarea și aplicarea corectă și uniformă a
cadrului legal. Să intensifice controlul asupra disciplinei de raportare și asigurării
prezentării în termen a dărilor de seamă fiscale, cu utilizarea tuturor pîrghiilor de
administrare fiscală.
La fel de utilă este şi o regîndire a modalităţilor de sancţionare a celor care comit
evaziune şi fraudă fiscală referitor la impozitul pe venit.
Introducerea unei cote adecvate a impozitului pe venit, atît pentru persoanele
fizice,cît și pentru cele juridice este absolut necesară pentru economia Republicii
Moldova. Mărimea acestuia nu trebuie să fie nici mică, nici mare, cu una pur-

15
simbolică, dar insăși existența lui ar genera apariția unei culturi și responsabilități
fiscale ale întreprinzătorului,extrem de importante pentru societatea contemporană.

Bibliografie
1. Codul Fiscal.Titlul I “Noţiuni generale” şi Titlul II ”Impozitul pe venit”.
2. Mărgulescu D. ș.a. Analiza economico-financiară, Bucureşti: Editura

Fundaţiei România de Mâine, 1999

3. Impozitul pe venitul persoanelor fizice. În: Buletin informativ-analitic. 2000,

nr.5
4. Stratulat O. Impozitele,Chișinău: Editura Evrica, 2004

5. www.fisc.md
6. www.old.fisc.md
7. www.statistica.md
8. www.finconsult.md
9. www.contabilsef.md

16