SERBAREA ABECEDARULUI

Introducerea: Cântec: „Alfabetul”

1.Auzeam mereu în jurul meu:

Al-fa-be-tul nu e greu!
Vă voi spune-acum, la rândul meu:
Al-fa-be-tul nu e greu!

Literele trăiesc în pace şi bună înţelegere. Numai odată, demult, nu ştiu ce le-a
apucat, de-au început gâlceava. Se certau înţepându-se una pe alta şi lăudându-se fiecare.

2. (litera A): Eu sunt cea mai importantă.

Cu mine începe alfabetul.
Mi se cuvine respect!(celelalte se închină, cu excepţia literei C)

3. (litera C): Ba eu! Eu încep cuvântul „casă”. Ce poate fi mai trainic şi mai frumos
decât o casă?

4.(apare litera Ş care susţine ideea): Are dreptate! Tot o casă sunt şi eu, dar una plină de
mistere, de taine ale cunoaşterii, pe care copiii încearcă să le desluşească în timp. Nimic nu e mai
important decât ŞCOALA!
Frumoasă-i şcoala noastră-n care
Muncim şi învăţăm cu drag.
Ea azi ne-aşteaptă zâmbitoare
Cu dascăli şi cu flori în prag.

5. (intră grăbită litera Î): Frumos, foarte frumos, însă, fără mine, munca în şcoli nu s-ar
putea realiza. Eu încep cuvântul „învăţător”. Fără el, cum ar fi posibil să înveţe copiii lucruri
folositoare, frumoase?
Când am venit la şcoală-n toamnă
Eram un ţânc sfios şi mic;
M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,
Şi parcă m-am simţit voinic.

Ce caldă mână mi-aţi întins!

Şi-am scris şi am citit cu spor;
Nimic în viaţă nu-i uşor!
Să fim destoinici ne-aţi pretins.

Şi în dulapuri ferecate
Sunt toate poznele-ncuiate,
Le-aţi adunat ca pe mărgele,
Dar noi … am învăţat din ele.
6. (apare litera M): Învăţătoarei trebuie să îi fiţi recunoscători! Vă învaţă lucruri bune cu
răbdare şi multă dragoste. Pentru voi dânsa este ca o mamă iubitoare . Uite! Aţi ajuns să
ştiţi de ce sunt eu importantă. Fără mine nu aţi putea rosti cel mai duios cuvânt din lume:
MAMA.
Ce dragă-mi este mama
Când mă gândesc la ea.
Pe braţul ei, cu glasul ei,
Uşor mă legăna.

Şi-atunci când voi fi mare

Şi-ndepărtat de ea,
Tot gândul meu va fi mereu,
Mereu la mama mea!

7. (intră în grabă litera N): E foarte bine! Dar de mine…ce ziceţi? Cuvântul „noi”
înseamnă unire şi putere. Păi, vedeţi? Nu-i acesta lucrul cel mai însemnat? Ce s-ar face
oamenii dezbinaţi, dacă n-ar cunoaşte acest cuvânt?( se aliniază literele U, N, I, R, E şi
rostesc într-un glas: ÎN UNIRE STĂ PUTEREA!)

8.(intervine litera P): V-am prins! V-am dovedit că eu sunt cea mai importantă? Altfel,
cum aţi fi rostit cuvântul” putere”? Să nu uităm de momentul revenirii la viaţă a naturii,
Primăvara!

Rochia pân’ la pământ, Cer albastru, soare cald,

Pletele lăsate-n vânt, Iarbă verde, flori mărunte,
Sunt o zână-ncântătoare Păsări ciripind pe ram,
Şi sunt toată numai floare! Veselie pe-orice frunte!

9. (apare litera F): E frumoasă Zâna Primăverii! Atât de veselă şi plină de culoare! Cu ce
este ea acoperită?
Toţi: Cu flori!

(litera F) Cu ce literă începe cuvântul? Cu F. Iată de ce EU sunt cea mai importantă!

10. (intervine litera S) : Ha! Ha! Ha! Florile tale cum ar înflori dacă nu aş fi EU , Soarele,
să dau căldură şi lumină? Soarele e neîntrecut!
S e-n sală, sere, Soare;
Chiar şi doamna-nvăţătoare
Când un „s” lung ea şopteşte
Repede ne potoleşte!
Ascultaţi-mă pe mine:sssssss!
E bine?
Toţi : Nu e bine!

11. (B): Bine…” Totul e bine când se termină cu bine!” Aşa îmi spunea bunicul când
dădeam de greu. Bunicii sunt o prezenţă importantă în lumea copilăriei.

Cântec: „ Celor mici, celor mari….”

Toţi: Câtă veselie!

12. (litera V): Sunt încântată că nu mă uitaţi"! Vă daţi seama de importanţa mea? Eu
încep cuvintele: veselie, viaţă, vara…..
„ Cu cireşe la urechi, Şi în marea cea cu soare
Roşii şi perechi-perechi, Valuri mii, nerăbdătoare,
Vara vine la oricine. S-au gătit ca să vă facă
Jucării din stropi de apă.

13. (litera G): Toată lumea ştie bine

Că G intr-acum în lume
În ghicitori, gând şi glume.

Toţi bucuroşi: Ghicitori!

a) – Cioc! Cioc! Cioc!

Toţi: - Cine e oare?
-Sunt nepoţica cea iubită şi am pornit la drum prin pădure cu mâncare pentru
bunica cea bolnavă. Mă grăbesc s-ajung degrabă!
Toţi: SCUFIŢA ROŞIE!

b) (apare în scenă o fetiţă cu un căţeluş)

- Cu Sora Soarelui mă sfătuii
- Şi-apoi spre căsuţa bunicilor pornii.
Toţi: LIZUCA!

(litera F) : Ce fetiţă drăgălaşă e Lizuca! Zic „fetiţă” şi mă aud la începutul cuvântului.

„F” e fluture, fetiţă,
Este fulg şi furculiţă,
Foarfece şi tot ce crezi
Doar să ştii să-l desenezi.

Un elev : Multe altele mai ştim:

Să vorbim, să socotim,
Fiecare din noi ştie
Să citească şi să scrie.
Sănătoşi, voioşi suntem
Şi cu cântec încheiem:
Cântec: „Eu sunt numai un copilaş”

Toţi: Iar acum, la încheiere

Vă zicem „La revedere!”
( copiii vor ridica literele L, A, R, E, V, E, D, E, R, E – 2 R ŞI 4 E)

Toţi: Vom veni peste trei luni şi mai harnici şi mai buni!