Proiectarea curriculumului reprezintă o acţiune continuă, permanentă, care precede

demersurile instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau

durata acestora. De maximă importanţă în proiectarea curriculară este
conştientizarea esenţei şi a importanţei experienţelor de învăţare, precum şi a
faptului că, în ansamblul lor, conţinuturi le curriculare includ nu doar sisteme de
cunoştinţe, ci şi sisteme de determinare şi generare a abilităţi lor, competenţelor şi
atitudinilor specificate în finalităţile educaţionale. La nivelul macrostructurii (la
nivel naţional), respectiv la nivelul strategic, proiectarea curriculumului reprezintă
un proces continuu, care implică atât perioade şi demersuri de schimbare profundă,
cât şi de stabilitate, referitoare la Curriculumul Naţional . Acest proces presupune
anticiparea (funcţie de opţiunile pedagogice, filozofice şi politice) ansamblului
acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţilor de instruire şi educare
conform celor mai generale finalităţi educaţionale asumate la nivel de sistem şi de
proces (idealul educaţional) în vederea asigurării funcţionalităţii acestuia în sens
managerial şi strategic. Proiectarea curriculară este urmată de implementarea,
evaluarea şi ameliorarea curriculumului ; funcţie de cadrul general şi marile
axe/direcţiile generale ale politicii educaţionale naţionale. Parcurgerea tuturor
acestor etape esenţiale complementare ale demersului curricular îi asigură acestuia
coerenţa, pertinenţa, eficienţa şi valoarea educati vă. La nivelul mezostructurii (la
nivel judeţean), respectiv la nivelul tactic, se pot oferi recomandări pentru
proiectarea curriculumului la nivelul şcolii, pentru coordonarea implementării
acestuia, pentru evaluarea lui secvenţială şi finală (Inspectoratele Şcolare Judeţene
participă la luarea deciziilor curriculare alături de instituţiile de învăţământ). La
nivelul microstructurii, respectiv la nivelul operativ, proiectarea didactică
presupune ansamblul operaţiilor de anticipare a obiectivelor, conţinuturi lor,
strategiilor instrucţiei şi educaţiei şi strategiilor de evaluare, precum şi a relaţiilor
dintre acestea. În cazul acestui nivel putem identifica următoarele nivele
subordonate : 81 1) Nivelul instituţional - angajează decizii referitoare la:
proiectarea şi implementarea curriculumului la nivelul şcolii; activitatea de
coordonare şi monitorizare a implementării curriculumului; evaluarea secvenţială
şi finală a curriculumului (alături de instanţele superioare de la nivelul
mezostructurii şi macrostructurii); stabilirea relevanţei şi a eficienţei
curriculumului . 2) Nivelul departamental (al catedrelor şi comisiilor de
curriculum) - nivel la care se elaborează elemente de curriculum la decizia şcolii şi
de curriculum local (zonal) şi se oferă consultanţă educaţională. 3) Nivelul
individual - este nivelul la care se situează profesorul/cadrul didactic, care, în
calitate de membru al instituţiei de învăţământ, poate participa la elaborarea
curriculumului la decizia şcolii şi a curriculumului locaVzonal.

curriculumului la decizia şcolii şi a curriculumului locaVzonal. Din perspectivă

pragmatică, la nivel individual, profesorul realizează proiectarea didactică a
activităţilor pe care le va organiza, ceea ce presupune stabilirea mentală şi, de
preferat, obiectivată într-un instrument didactic scris (proiect de activitate
didactică/lecţie) a paşilor care vor fi parcurşi, ţinându-se cont de condiţiile
instruirii, de resursele curriculare existente etc. În perspectiva organizării
funcţionaLe a procesului de învăţământ, proiectarea didactică devine activitatea
principaLă a cadreLor didactice. Practic, la nivelul micropedagogic, respectiv la
nivel individual, curriculumul reprezintă un instrument de lucru, care trebuie să
favorizeze, în principal : organizarea unui proces instructiv-educativ care să aibă o
bază referenţială precisă, conferită de sistemul de competenţe generale şi
competenţe specifice (obiective cadru şi obiective de referinţă), precum şi de
conţinuturile instructi v-educati ve; realizarea unei instruiri care să îi ajute pe elevi
să înţeleagă într-o manieră complexă şi comprehensivă realitatea înconj urătoare;
realizarea unei instruiri diferenţiate, prin selectarea elementelor de conţinut, a
activităţilor de învăţare, precum şi a parcursurilor individuale de instruire;
deplasarea semnificativă de accent din zona conţinuturilor (supralicitate până în
prezent) în direcţia construirii competenţelor asumate; asigurarea apropierii şi
articulării cât mai puternice şi, în acelaşi timp, fireşti. între logica ştiinţelor, logica
pedagogică şi didactică a predării disciplinelor de studiu şi logica internă a
învăţării acestora, vizându-se dimensiunea aplicativă a procesului curricular;
manifestarea creativităţii didactice a profesorului şi adecvarea demersurilor
didactice la particularităţile elevilor. Valorificând abordarea sistemică, putem
spune că, la microni vei pedagogic, la baza elaborării şi revizuirii curriculare stă
ideea conform căreia, proiectarea curriculumului presupune o anticipare, în
interacţiunea lor, a finalităţilor educaţionale de diferite grade, a conţinuturilor
instructiv-educative, a activităţilor de învăţare, a strategiilor de instruire şi a
strategiilor de evaluare.