Stogul Svetlana

Numele, prenumele

Ora practică 1. Stilul științific

Chestionar. Completați:
1. La stilul științific se referă texte care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice; comunicarea
este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni, cunostinte, idei etc.,
astfel ca functia limbajului este cognitiva;
2. Stilul științific se definește prin:
- are functie exclusiv referentiala;
- trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive,
argumentate;
- respecta proprietatea termenilor;
- se folosesc multe neologisme;

3. Din stilul științific fac parte lucrările: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de
cercetatori, savanti, persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa
exploreze, sa explice, sa argumenteze cunostinte factuale.

Probe practice
1. Citiți 2 paragrafe dintr-un manual de limba română. Extrageți termenii.
Metaforă, personificare, eufonie, aliterație, asonanșă, figuri de sunet, derivare, onomatopeea...
2. Analizați un text științifico-didactic de chimie, fizică, matematică. Extrageți simbolurile
utilizate și scrieți în dreptul lor echivalentele verbale (de ex.: + plus).
Multipli și submultipli ai unităților mărimilor fizice:
Multipli – deca-da
Hecto-h
Kilo – k
Mega – M
Submultipli
Deci – d
Centi – c
Mili – m
Temperatură, echilibru termic, difuziune, molecule, atomi , protoni, argint-ag
3. Confruntați 2 texte din două stiluri diferite (științific și artistic) care ar conține aceeași
informație. Prezentați caracteristicile lexicale, morfologice și sintactice.
Era pe la sfârşitul lui august, şi pădurea Petrişorului, bătrână şi nestricată de mână de om, îşi desfăşura
tăcută bolţile de frunzişuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe întrun pisc prăpăstios, în
vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor.
Aşa urca lin spre asfinţit, şi de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzişurile. (Mihail
Sadoveanu „În pădurea Petrișorului”)

Pădurea reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori. În sens mai larg, se referă la
arborii care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase specii
de plante, mușchi, ciuperci, ierburi, arbuști etc. și de animale care cresc aici. Numeroase alte definiții
mai precise ale termenului sunt utilizate în întreaga lume, luând în considerare factori precum
densitatea copacilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului, situația legală și funcția
ecologică. Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură folosită pe scară largă, în
2006 pădurile au acoperit 4 miliarde de hectare, respectiv aproximativ 30% din suprafața mondială a
uscatului.

În ţihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaie deasă şi caldă de raze; roiuri de musculiţe se
roteau ici-colo, ţesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta
nemişcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele ca gălbenuşul oului; întindea din vreme
în vreme gâtul şi da drumul unei fluierături gâlgâite, care trezea un răsunet lung în urmă, în ramurile
pădurii. Paseri mărunte, stropite cu felurite culori, se chemau de pe vârfuri de nuieluşe mlădioase; erau
stigleţi cu pete de sânge, piţigoi rotunzi cu pene cenuşii şi negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se
priveau cu ochişori sticliţi ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri şi fărâmau melodios chemările, fâlfâiau
apoi uşurel, şi-n urmă-le nuieluşele se clătinau, tremurându-şi frunzele lucii.

Grangurul (Oriolus oriolus) este o pasăre migratoare din familia oriolidelor (Oriolidae),

ordinul paseriformelor (Passeriformes) care cuibărește în pădurile luminoase de șes, văile râurilor
montane, în plantații, livezi, terenuri de cultură cu copaci din Europa, Asia, nord-vestul Africii.
Iernează în Africa sub-sahariană. Are o lungime de 21–24 cm. Masculul are un penaj galben-auriu
cu aripile și coada negre. Femela și păsările tinere au un colorit verzui cu aripile și coada mai
întunecate. Cântecul este un fluierat sonor. Cuibul de forma unui hamac se află pe o înfurcitură
aproape de capătul unei crăci orizontale, mascat de frunziș. Ponta are loc în mai-iunie și constă din
3-4 ouă albe cu pete brun-roșcate. Incubația este asigurată mai ales de femelă și durează circa 15
zile. Puii sunt nidicoli. Se hrănește cu insecte și fructe, în special cu cireșe.
În România este o pasăre comună răspândita în zăvoaie și pădurile luminoase de șes, urcând și pe
văile râurilor montane, până în partea lor mijlocie. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece.