Patria mea

Ţara mea e roșul care

A stropit ţărâna gliei
Ca să crească galben spicul,
Cerul azuriu să fie!

Patria e tot ce are omul mai scump: părinţii, bunicii, fraţii şi surorile, cerul senin şi pământul
mănos pe care s-a născut şi de care nu poate uita niciodată, dar cel mai important – toate acestea
luate împreună. Părinții educă la copii dragostea de ţară, iubirea de pământ, de cer şi de stele, de
munte şi de mare – de tot şi de toate!
Dragostea de patrie este viata, fericirea pe care o simti trăind în credinta crestină, muncind
si făcând bine semenilor tăi. E sănătatea ta, orizonturile acestui pământ, cerul curat cu miros de
fân si parfum de flori, seninul noptilor cu stele, sclipirile stropilor de rouă de pe iarba înverzită în
diminețile de primăvară când razele soarelui vin să le răpească în sus către văzduh. E bunătatea
din inima ta, dăruirea vietii tale celui ce suferă chinul de neputință, când este răpus de o boală.
Patria mea înseamnă mai mult decât cadrul pitoresc şi binecuvântat în care s-a născut
poporul român, mai mult decât râul, ramul, codru şi marea. Înseamnă locul în care au trăit şi au
creat părinţii mei, dar şi părinţii bunicilor mei. Pe lângă dragostea pe care le-o port părinţilor
mei, o dragoste specială le-o port şi bunicilor mei români.
Dragostea de patrie, e dragostea de pragul casei în care te-ai născut, de vatra focului si de
cuptorul la care te-ai încălzit în iernile aspre cu zăpada scânteietoare spulberată de vânturi sau
scârtâindă sub pasul zburdalnicei copilării.
Dragostea de patrie este cel mai nobil sentiment pe care-l poate simti fiinta omenească.

Zbigli Ana, 11 ani

Gimnaziul Roghi, cl. a V-a,
Sat Roghi, raionul Dubăsari, Republica Moldova
069691770, corazara2020@gmail.com,
cadru didactic coordonator Stogul Svetlana