Patria mea

“Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi mări…Patria nu e

pământul pe care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele şi întărit cu
oasele înaintaşilor noştri“ Barbu DELAVRANCEA.
Cuvintele de mai sus de un lirism pătrunzător sunt total eficiente şi la locul lor
pentru cuvintele ce urmează să le scriu. Când aud cuvântul PATRIE involuntar în faţa
ochilor mi se perindă imaginea unui imaş de un verde crud, nişte mioare blânde pe-o
coastă de deal, un strugure mare de poamă în poala bunicii, o ţărancă ţesând la război…
ca mai apoi, într-un final, când sentimentalismul cedează raţiunii, ridic ochii şi mă
ciocnesc de ghimpii unei realităţi usturătoare, conştientizând existenţa mea ca cetăţean
într-o societate bântuită de multe fenomene distrugătoare. Şi totuşi, PATRIA este cel mai
sfânt loc de pe pământ, este casa la care ştii că poţi oricând sa te întorci. Uşile ii sunt
deschise orice ar fi. De ce? Pentru că şi tu la rândul tău o poţi răsplăti! Fiecare cuvânt bun
şi frumos este ca o parte dintr-un scut care apară patria. Fiecare din noi are posibilitatea
sa mânuiască acest scut, deoarece oricine e demn sa trăiască în PATRIA lui!Patria este
ţara în care m-am născut şi al cărei cetăţean sunt. Împreună cu ceilalţi locuitori fac parte
din poporul român. Drapelul patriei mele este tricolorul. Patria este locul de care sunt
legat sufleteşte. Ea înseamnă întinse câmpii, dealuri bogate, munţi înalţi, râuri repezi,
lacuri domoale, neasemuita mare şi extraordinara deltă. Toate acestea au viaţă prin ele
însele, dar şi oamenii care trăiesc aici. Toate acestea nu pot fi uitate şi trădate: locurile şi
oamenii cu care ai legat prietenii, oamenii cu care ai împărţit şi bune şi rele. În acest fel
noi românii am devenit un popor paşnic, iubitor de ţară, primitor, harnic, prietenos. Aşa
se face că şi unele din legendele noastre dau pildă urmaşilor despre astfel de calităţi.
PATRIA este un cuvânt pe care îl poţi pronunţa cu adevărat doar atunci când vine
din suflet, altfel el nu are valoare. E simplu sa zici “Patrie”, însă sufletul nu reacţionează,
inima nu are nici un sentiment. Tot ceea ce te înconjoară este patrie. Pământul străvechi
lăsat de strămoşi. Ei au luptat pentru tine,pentru ca tu sa trăieşti în pace şi să te bucuri de
minunile naturii. Pentru a mulţumi strămoşilor trebuie doar sa-ti iubeşti patria. Sufletul
tău să fie împăcat atunci când rosteşti acest cuvânt. “Vă iubiţi patria, veţi şti dar a o
întări” spunea Al. I. Cuza, iar B. P. Haşdeu amintea “Fie pâinea cât de rea / Tot mai dulce
mi se pare, când o ştiu din ţara mea.”