Reglementarea prețurilor în Republica Moldova

Autor : Ionas Mariana ,

studenta gr FB 192
Frecvență la zi

Conducător științific :
lect. Univ. Natalia Costova
 Cuprins:

INTRODUCERE ...………………………………………………………………….3
PIATA PETROLIERA IN REPUBLICA MOLDOV..……………………………...3-4
PIATA FARMACEUTICA IN REPUBLICA.............................................................5
TIPURILE DE PRETURI SI CLASIFICAREA LOR.................................................6
OFERTA......................................................................................................................8
PARTICULARITĂŢILE DETERMINĂRII PREŢURILOR ÎN UNELE RAMURI ALE
ECONOMIEI NAŢIONALE DIN R. MOLDOVA……………………………………………10
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................13
 Introducere :
REGLEMENTAREA PREŢURILOR ÎN UNELE SECTOARE ECONOMICE DIN REPUBLICA
MOLDOVA
Inflaţia este o provocare permanentă pentru economia Republicii Moldova. Majorările de preţuri la noi au
un efect social deosebit de acut, deoarece populaţia are venituri mici. În condiţiile noastre, masa monetară
contribuie nesemnificativ la generarea inflaţiei. O asemenea stare a lucrurilor este caracteristică pentru
statele cu performanţe economice reduse.
În Republica Moldova, o influenţă importantă asupra preţurilor o au factorii externi: variaţiile cursului de
schimb şi fluctuaţiile preţurilor de import.
La fel, studiile empirice indică asupra faptului că printre factorii, ce determină nivelul înalt al preţurilor în
Republica Moldova, se numără:
- distorsiunile economice (existenţa sectoarelor economice în care se aplică practici anticoncurenţiale,
funcţionarea ineficientă a multor întreprinderi publice);
- includerea intenţionată a unor componente nejustificate în structura preţului;
- practicarea schemelor ce depăşesc câmpul legal sau care pot fi catalogate drept frauduloase, dar pentru
care nu sunt prevăzute sancţiuni în legislaţia naţională.
Încercarea de a reglementa administrativ preţurile ar putea avea efecte contra-productive: pe de o parte,
reglementările excesive nu vor permite înlăturarea cauzelor ce determină majorarea preţurilor (inclusiv
cele nejustificate), pe de altă parte ar genera riscuri pentru iniţiativa privată. Pornind de la această ipoteză,
considerăm că doar realizarea reformelor economice structurale (crearea mediului concurenţial autentic,
restructurarea sau privatizarea întreprinderilor publice, ajustarea tarifelor la costuri), ce ar avea ca efect
schimbarea modului de funcţionare al pieţii, ar face, cel puţin, ca şi evoluţiile preţurilor să fie justificate.
La fel, trebuie de realizat investigaţii serioase, autentice din partea organelor abilitate (fără a ţine cont de
indicaţiile „celor” interesaţi) privind practicarea unor scheme ilegale de către unii agenţi economici
(trebuie să fie controlaţi nu numai micii agenţi economici, creând astfel impresia că se lucrează).
Informaţia despre agenţii economici ce încalcă legea trebuie făcută publică. În ultima perioadă, evoluţii
spectaculoase au bulversat piaţa petrolieră şi piaţa produselor farmaceutice.

Piaţa petrolieră
Funcţionarea pieţei produselor petroliere poate fi caracterizată prin coluziune – situaţie care reflectă
similaritatea în acţiunile agenţilor economici şi care poate fi cauzată de existenţa unei înţelegeri explicite
dintre aceştia – coluziune explicită sau poate exista în absenţa unui acord, caz când se vorbeşte de o
înţelegere tacită – coluziune tacită. La rândul său, cartelul este un caz particular al coluziunii tacite.
Sunt 3 categorii de factori ce determină apariţia coluziunii:
1.variabile structurale;
2.factorii cererii;
3.factorii ofertei.
În cazul pieţei petroliere a Republicii Moldova sunt prezente aspecte ce reprezintă toate categoriile de
factori.
1. Variabile structurale:
- Coluziunea poate fi determinată de prezenţa unui număr restrâns de actori ce pot influenţa semnificativ
piaţa. Ambele segmente ale pieţei produselor petroliere au un înalt grad de concentrare: cei mai mari
importatori de benzină sunt Lukoil-Moldova, PetromMoldova şi Tirex-Petrol, care deţin împreună o cotă
de 80,5%, iar la importul de motorină tot aceste companii deţin poziţia de lider, însumând împreună o cotă
de piaţă de 75,5%3 .
- Transparenţa sporită pe piaţă, la fel cauzează coluziunea. Actorii de pe piaţa autohtonă a produselor
petroliere se cunosc reciproc destul de bine.
2. Factorii din partea cererii:
- Elasticitatea redusă face mai atractivă realizarea unei înţelegeri între actorii pieţei. În general cererea
pentru petrol este inelastică.
- Puterea limitată a cumpărătorilor. Pe piaţa petrolieră există mulţi cumpărători ce au o putere relativ
limitată, fapt care îi lipseşte de posibilităţi de contracarare a unor acţiuni din partea celor ce coluzionează,
favorizând, astfel, crearea unei înţelegeri.
3. Factorii din partea ofertei:
- Petrolul este un produs omogen. Omogenitatea produselor stimulează crearea unor înţelegeri între
agenţii economici pentru a controla piaţa.
Totuşi, pentru moment, nu putem spune cu certitudine care este natura coluziunii, explicită sau tacită, de
pe piaţa petrolieră. Bazându-se pe o înţelegere verbală, cartelul este destul de greu de depistat şi necesită
investigaţii serioase4 . În acest sens, se face necesară o investigare serioasă a pieţii în vederea determinării
existenţei înţelegerii de cartel.
Alternativa impunerii unei noi reglementări, prin care se va introduce o formulă ce va limita nivelul
costurilor, nu este corectă faţă de agenţii economici. În vederea identificării depăşirii nivelului de
rentabilitate de 10%, ar fi oportun de mărit periodicitatea efectuării controalelor privind activitatea
economico-financiară a operaţiilor de pe piaţa petrolieră.

Piaţa farmaceutică

În vederea contracarării majorărilor de preţuri pe piaţa farmaceutică, Guvernul emite Hotărârea Nr.525
„Pentru aprobarea regulamentului cu privire la modul de aprobare şi înregistrare a preţurilor de producător
la medicamente”. În Hotărâre se stabileşte introducerea Catalogului naţional de preţuri de producător la
medicamente, ce reprezintă registrul oficial de evidenţă a preţurilor de producător. În urma acestei
hotărâri, preţul de vânzare a medicamentelor în farmacii trebuie să fie calculat în funcţie de preţul
producătorului stabilit în catalog.
De asemenea, se stabileşte că "preţul propus de producătorul de medicamente ar trebui să fie preţul mediu
pentru cele mai scăzute trei preţuri la medicamentele similare în ţările de referinţă." Iar ţările de referinţă
sunt:
- ţările-membre ale CSI: Federaţia Rusă, Republica Belarus, Ucraina;
- alte ţări: Marea Britanie, Germania, Franţa, România, Elveţia, Grecia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Croaţia,
Cehia, Slovacia, Lituania, Polonia şi Ungaria .
În general, noua reglementare într-un mod indirect determină agenţii economici să importe medicamente
din anumite state şi la un anumit preţ. O asemenea stare de lucruri va crea dificultăţi pentru importatori.
Nu este la discreţia Guvernului Republicii Moldova de a reglementa evoluţiile pe pieţele externe. S-ar
putea întâmpla ca anumite ţări de referinţă, care au cele mai mici preţuri la medicamente, în funcţie de
care ne orientăm la crearea preţurilor de producător, să nu dorească să exporte în Republica Moldova.
Piaţa Republicii Moldova e mică, respectiv şi necesităţile de medicamente sunt reduse comparativ cu alte
state, iar producătorii externi, pentru obţinerea economiilor de scară, sunt interesaţi în cooperarea cu
agenţii economici ce solicită cantităţi sporite de produse farmaceutice care, de obicei, nu sunt din ţara
noastră. Apare întrebarea: cum ar trebui în acest caz să se comporte importatorii moldoveni pentru a
asigura piaţa internă cu produse farmaceutice şi, în acelaşi timp, să nu încalce prevederile normative?
În fond, ideea creării catalogului este corectă. O abordare liberală ar consta în includerea în catalog doar a
preţului producătorului prezentat de importator, în baza documentelor justificative, fără a se recurge la o
ulterioară determinare a unui anumit preţ mediu al celor mai mici preţuri pentru medicamente în anumite
ţări de referinţă. Existenţa catalogului într-o atare formulă ar permite uşor stabilirea preţurilor efective la
medicamente pe piaţa internă, prin adăugarea la preţurile producătorilor a altor componente ale preţului,
cum ar fi:
costuri,
impozite,
marjă de rentabilitate – în acest caz majorările nejustificate de preţ, dacă ele s-ar produce în interiorul
Republicii Moldova, ar fi uşor de identificat.

În prezent, farmaciile nu au mari spaţii de manevră pentru încălcarea prevederilor legale şi activitatea
acestora poate fi controlată cu uşurinţă. Per ansamblu, adaosurile comerciale operate de farmacii nu
depăşesc normele reglementate. Actualmente, controalele desfăşurate de Centrul pentru Combaterea
Corupţiei şi Crimelor Economice se fac preponderent la unităţile de vânzare cu amănuntul, iar cazuri de
utilizare a unor scheme frauduloase nu s-au depistat. Medicamentele au costuri exagerate înainte de a fi
furnizate unităţilor de vânzare cu amănuntul, iar farmaciile includ doar adaosul reglementat legal.
Probabil, preţurile sunt umflate înainte de a ajunge pe teritoriul Republicii Moldova. Anume schemele
frauduloase operate în exteriorul Republicii Moldova, s-au considerat a fi cauza principală a preţurilor
exagerate la medicamente, însă până acum organele abilitate nu au adus niciun exemplu concret în acest
sens.
Fiind încă în era „capitalismului sălbatic”, Republica Moldova este extrem de expusă schemelor
frauduloase operate de agenţi economici naţionali, în afara hotarelor ţării. Sub aspect legal,
Republica Moldova este slab pregătită pentru a contracara aceste practici şi Guvernul ar fi trebuit să-şi
concentreze eforturile pe această direcţie. Ar fi oportună introducerea în legislaţia naţională a unor
concepte care ar prevedea operarea unor tranzacţii la preţuri stabilite în condiţii diferite decât cele
existente pe piaţă, în baza unei înţelegeri cu caracter neonest pentru a reduce baza impozabilă sau de a
majora nejustificat preţurile. S-ar putea de operat cu conceptul similar specific preţului de transfer –
noţiune care, în practica internaţională, reflectă utilizarea unui preţ de tranzacţie între persoane
interdependente, diferit de preţul de piaţă, ce are ca efect distorsionarea pieţei. Evident că pentru
introducerea acestui concept e nevoie de lărgit preliminar categoria de persoane interdependente, care
actualmente în legislaţia naţională se referă doar la persoanele ce se află în legătură de rudenie sau care,
singure sau împreună cu alte rude, deţin cel puţin 50% din capitalul unei persoane6 . În categoria de
persoane interdependente ar trebui incluse: entităţile ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii
Moldova şi cooperează cu entităţile ce îşi desfăşoară activitatea în zone off-shore şi persoanele ce încheie
acorduri cu scopul premeditat de a obţine avantaje, dar care prejudiciază economia naţională. Legislaţia
statelor UE are asemenea prevederi7 . La fel, trebuie de prevăzut introducerea penalităţilor pentru
practicarea schemelor frauduloase în exteriorul Republicii Moldova.

Funcțiile preturilor și clasificarea lor

Esența oricarei categorii economice poate fi cunoscuta în toata amploarea ei prin studierea functiilor
îndeplinite .În cadrul mecanismului economico-financiar prețurile sunt menite sa indeplindeasca
urmatoarele funcții
1) funcția de instrument de masura
Prin care se masoara consumurile de muncă , materie prima , materiale ,precum și mărimea profitului .
În cadrum pieței concurențiale , mărimea pretului poate fi diferita de cea dorita de vânzător datorită
confruntării ceririi cu oferta .În situaatia pietei imperfect pretul , la fel se abate la marimea justificată
prin cost si un profit rezonabil datorita presiunii din partea producatorilor , ce urmaresc folosirea ofertei
deficitare sau ale altor factori pentru manipularea pretului in scopul maximizarii profitului asteptat
2)Functia de stimulare
Se manifesta prin marimea profitului inclus in structura pretului .Cu ajutorul pretului pot fi stimulate
sau nu urmatoarele procese :
-pregresul tehnico-stiintific , ce presupune elaborarea si implementarea tehnolohiilor gamei de produse ,
economiei resurselor materiale
- modificarea structurii ded profuctie si de consum alre loc in contul de differentiate de impozite sit
axe , precum si datorita practicii preturilor diferentiale la produsele substituibile
3)Funtia de distribuire
rezida in faptul ca pretul oscileaza in jurul valorii sub influenta factorilor pietei .Pretul participa la
distribuirea si redistribuirea veniturilor intre ramuri , intre regiuni , intre diverse forme de proprietate ,
intre fondul de acumulare sic el de consum , intre clasele sociale , intre vinzatori si cumoaratori , De
exemplu , nivelul ridicat al preturilor la matfurilor de lux , prin intermediul accizelor si Al TVA ,
pemite alocarea resurelor finainciare accumulate in scopuri sociale . Sau in cazul cind statul stabileste
limite de pret mai mari decitr marimea valorii , are de cistigat producatorul pe seama cresterii diferentei
dintre pretul si practica si constul productiei
4)Funcţia de echilibrare a cererii cu oferta
reflectă legătura dintre producţie şi consum, legătură posibilă numai prin intermediul preţului. În cazul
apariţiei disproporţiilor în dezvoltarea economiei semnalul vine din partea preţurilor. În cadrul
sistemului administrativ de comandă această funcţie a fost îndeplinită în totalitate de către stat care
stabilea mărimea ofertei, a cererii, precum şi nivelul de preţ ce trebuie practicat. În cadrul economiei
libere preţul limitează sau stopează producţia ce nu are cerere şi favorizează oferta la producţia cu
utilitate înaltă.
5)Prin intermediul funcţiei de pârghie a politicii economice
preţurile au menirea de a orienta activitatea întreprinderilor spre utilizarea raţională a resurselor
materiale, umane şi financiare. Această funcţie deseori este îndeplinită de către stat

Totalitatea preţurilor care stau la baza schimburilor de mărfuri pe piaţa internă şi internaţională, precum şi
totalitatea relaţiilor dintre ele formează sistemul de preţuri. Acest sistem se prezintă ca un mecanism
complex bazat pe principii, metode şi tehnici de funcţionare foarte variate, integrând categorii, forme şi
tipuri de preţ, limitele de diferenţiere a acestora în funcţie de anumite variabile economice, elementele
structurale ale preţurilor, limitele de competenţă şi responsabilitate ale organelor cu drept de decizie în
domeniul de preţ.
La etapa actuală, sistemul de preţuri în R. Moldova include următoarele categorii de preţuri:
1. După modul de formare:
a) preţuri libere,
b) preţuri reglementate.
2. După domeniul de aplicare:
a) preţuri cu ridicata (en-gros),
b) preţuri de achiziţie a producţiei agricole pentru necesităţile statului,
c) preţuri de consum , preţuri în construcţii capitale,
d) dobânda (preţul creditului),
e) salariul (preţul muncii),
Factorii ce determină reducerea preţurilor: ↓
- creşterea producţiei,
- progresul tehnic,
- reducerea costurilor de producţie şi de realizare,
- creşterea productivităţii muncii,
- concurenţa,
- cotele mici de impozitare,
- dezvoltarea infrastructurii de comercializare a producţiei fără implicarea intermediarilor.
Factorii ce determină creşterea preţurilor: ↑
- scăderea producţiei,
- instabilitatea economică,
- existenţa monopolurilor,
 - cererea mare,
- majorarea masei monetare aflate în circulaţie,
- cote mari de impozitare,
- creşterea salariilor,
- majorarea profitului întreprinderii,
- sporirea calităţii mărfurilor,
- eficienţa redusă a capitalului, utilajului, forţei de muncă, a pământului.
Reunind cele expuse, putem scoate în evidenţă următorii factori principali ce influenţează
procesul formării preţurilor, nivelul şi dinamica lor:
1. Oferta (cantitatea oferită de marfă, concurenţa dintre producători);
2. Cererea (comportamentul consumatorilor, elasticitatea cererii faţă de variaţia preţului);
3. Costurile de producţie;
4. Reglementarea de stat (inflaţia, impozitele etc.).

Oferta
Prin ofertă se înţelege cantitatea de produse sau servicii pe care producătorul este dispus să o vândă pe
piaţă la un preţ dat. Între ofertă şi preţ, la fel ca între cerere şi preţ, există relaţii de intercondiţionare
reciprocă. Relaţia de influenţă a ofertei asupra preţului se manifestă în procesul schimbului pe piaţă şi
este legată de evoluţia raportului cerere-ofertă. Preţul poate influenţa oferta prin nivelul său în raport
direct proporţional. Astfel, când nivelul preţului este ridicat, oferta are tendinţe de creştere, şi invers.
Aceste relaţii sunt reflectate de curba ofertei care exprimă legăturile ce se stabilesc între nivelul
preţurilor pe piaţa unui bun sau serviciu şi cantităţile din bunul sau serviciul respectiv pe care
producătorii sunt de acord să le vândă la preţurile date . O ofertă elastică semnifică faptul că cantitatea
oferită reacţionează în acelaşi sens cu variaţia preţului. Iar în cazurile de ofertă neelastică cantitatea
oferită nu se modifică (sau se modifică neesenţial) în raport cu preţurile (figura

Curba cererii
Curba cererii reprezintă evoluţie diferită în funcţie de elasticitatea ei, care exprimă variaţia cererii în
funcţie de variaţia venitului sau al preţului unui ori altui produs. Pentru bunurile ce se caracterizează
prin cerere neelastică cantitatea cumpărată nu se modifică (sau se modifică puţin) vis-à-vis de
evoluţia preţului (figura 1.2 (b)). Această situaţie este caracteristică mai ales pentru produsele
alimentare şi pentru bunurile de primă necesitate.
Elasticitatea cererii în funcţie de preţuri exprimă variaţia relativă a cererii în raport cu variaţia
relativă a preţurilor bunurilor şi poate fi: elasticitate directă şi elasticitate indirectă sau încrucişată.
Elasticitatea directă exprimă un raport între variaţia relativă a cererii unui bun şi variaţia relativă
a preţului bunului respectiv:

∆ Q Po
ke= x Ke – coeficientul de elasticitate a cererii;
∆ P Qo
∆Q – variaţia cantităţii cerute pentru un bun;
∆P – variaţia preţului pentru un bun;
 P0 – preţul iniţial pentru acelaşi bun;
Q0 – cantitatea iniţială solicitată a aceluiaşi bun.

Elasticitatea indirectă (încrucişată, transversală) se calculează pentru bunurile substituibile,

complementare sau asociate şi măsoară variaţia cererii pentru produsul i în raport cu modificarea
preţului altui produs j.

∆ Qt ∆ Pj
Keij= x
Qi Pj
Keij – coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii;
∆Qi – modificarea cererii pentru bunul i;
Qi – cererea pentru bunul i înainte de modificarea preţului la bunul j;
∆ Pj – modificarea preţului la bunul j;

Costurile influenţează preţurile prin mărimea şi structura sa, modul în care variază anumite
componente de cost la variaţia anumitor factori, şi anume:
- modificarea preţurilor factorilor de producţie;
- modificarea gradului de utilizare a capacităţilor întreprinderii;
- modificarea volumului şi structurii comenzilor;
- eficienţa organizării producerii şi realizării;
- factorul timpului.

Pj – preţul bunului j înainte de modificare.

Reglementarea preţurilor de către stat este o încercare de a influenţa mecanismul de formare a
preţurilor cu ajutorul unor măsuri de ordin legislativ, administrativ şi prin diverse pârghii financiare
cu scopul de a asigura stabilitatea sistemului economic în general. Scopurile principale ale
reglementării procesului formării preţurilor se concretizează în:
 neadmiterea majorărilor inflaţioniste ale preţurilor, a creşterii preţurilor la materie primă şi
resurse energetice;
 reglarea activităţii agenţilor economici monopolişti;
 crearea unui climat concurenţial sănătos;
 creşterea nivelului de trai şi protecţia socială a populaţiei.
Inflaţia, ca fenomen monetar, înseamnă exces de masă monetară în raport cu cantitatea de bunuri
şi servicii care îi asigură acoperirea. Acest raport este exprimat prin preţuri. Între preţuri şi inflaţie
există o intercondiţionare reciprocă, preţurile fiind atât cauză cât şi efect al inflaţiei. Influenţa
preţurilor asupra inflaţiei se poate urmări la 3 niveluri organizatorice: la producători, la consumatori
şi pe ansamblul economiei. La nivelul producătorilor, factorii de creştere a preţurilor se evidenţiază
în creşterea costurilor prin majorarea preţurilor la materie primă, creşterea salariilor în urma
indexărilor, creşterea costului creditului, creşterea impozitelor şi taxelor suportate prin costuri sau
profit. Aceste influenţe îi obligă pe producători să majoreze preţurile de vânzare ale produselor sale.
La nivelul pieţei, în condiţiile raportului cerere-ofertă, concurenţa ar trebui să contracareze tendinţa
de creştere a preţurilor, obligând producătorii să-şi comprime costurile şi profitul. Dar concurenţa
poate acţiona în acest mod numai dacă ea există şi dacă oferta satisface cererea. Astfel, se pot
manifesta două tendinţe: menţinerea nivelului preţului sau reducerea lui prin vânzarea în cantităţi
mari şi majorarea preţului urmată de vânzarea unor cantităţi stabile sau mici. Dacă cererea este în
creştere, nefiind acoperită de ofertă, aceasta favorizează creşterea preţurilor şi inflaţia. La nivel de
economie naţională, nevoia de resurse financiare a statului poate conduce la creşterea cantităţii de
bani, prin emisiune de bani, peste nevoile reale de circulaţie monetară, care atrage după sine
creşterea preţurilor.
 PARTICULARITĂŢILE DETERMINĂRII PREŢURILOR ÎN UNELE RAMURI ALE
ECONOMIEI NAŢIONALE DIN R. MOLDOVA

Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu amănuntul este

înregistrată ca plătitor TVA
1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)
2) PP cu TVA = PP fără TVA x (1 + cota TVA)
3) PR fără TVA = PP fără TVA x (1 + cota ACr)
4) PR cu TVA = PR fără TVA x (1 + cota TVA)
5) PA fără TVA = PR fără TVA x (1+cota ACa)
6) PA cu TVA = PA fără TVA x (1 + cota TVA)
Semne convenţionale:
PP – preţul producătorului
PR – preţul cu ridicata
PA – preţul cu amănuntul
ATC – costul total mediu
Mp – marja de profit
Acr – adaosul comercial cu ridicata
Aca – adaosul comercial cu amănuntul
Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu amănuntul nu
este înregistrată ca plătitor TVA
Relaţiile 1,2,3 şi 4 rămân valabile, dar se schimbă relaţia 5, iar 6 se elimină.
1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp)
2) PP cu TVA = PP fără TVA x (1 + cota TVA)
3) PR fără TVA = PP fără TVA x (1 + cota ACr)
4) PR cu TVA = PR fără TVA x (1 + cota TVA)
5) PA fără TVA = PR cu TVA x (1 + cota ACa)
Dacă produsul figurează pe lista mărfurilor supuse accizelor, suma accizului se adaugă la preţul
producătorului fără TVA. Accizele se calculează:
a) fie ca o cotă fixă în lei sau în Euro pe unitatea de măsură specifică (de exemplu, pe litru, pe
gradul de concentraţie, pe cifra octanică etc.). În acest caz, preţul se va determina astfel:
PP fără TVA = ATC x (1 + Mp);
 PP fără TVA cu acciz = PP fără TVA + ACZ;
ACZ = cota ACZ în mărime absolută / Q;
PP cu TVA = PP fără TVA cu acciz x (1 + cota TVA);
Semne convenţionale: ACZ – acciz,
Q – cantitatea producţiei
b) fie ca o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare. Mecanismul
determinării preţului va fi diferit doar rezultând din modul de calculare a accizului.
PP fără TVA = ATC x (1 + Mp);
PP fără TVA cu acciz = PP fără TVA + ACZ;
ACZ = cota ACZ x PP fără TVA
PP cu TVA = PP fără TVA cu acciz x (1 + cota TVA).
Atunci când produsul parcurge celelalte etape de realizare, ca bază pentru determinarea preţului
ulterior va servi preţul producătorului, inclusiv accizul. De ex.: PR fără TVA = PP fără TVA cu
acciz x (1 + cota ACr).

În domeniul producţiei agricole, mai mult decât în orice alt sector productiv, acţionează o mare
varietate de factori extraeconomici, cum ar fi cei climaterici şi de structură naturală a solului, precum
şi cei economici legaţi de procesul muncii, de investiţii etc. O particularitate însemnată în agricultură
este denumită ca „efectul King” după numele celui care l-a definit şi explicat (Gregory King) încă
din sec.
Şi anume, în anii cu recolte bune preţurile produselor agricole scad, determinând reducerea
veniturilor producătorilor agricoli, şi invers, ceea ce nu este pe departe un stimulent pentru
investiţii. King lămureşte acest paradox prin caracterul inelastic al cererii la produsele agricole.
Vom demonstra acest lucru în felul următor:

Efectul King
fenomenul paradoxal ce caracterizează pieţele agricole, de modificare foarte amplă a preţului la o
uşoară variaţie a ofertei, în sensul scăderii bruşte în caz de excedent şi de urcare în caz de deficit.
Remarcat de statisticianul englez Gregori King (1648-1712), fenomenul a fost definit de acesta ca
fiind situaţia în care deficitul de recoltă (la grâu) determină o urcare a preţului de vânzare al
produsului până la nivelul corespunzător valorii producţiei care ar acoperi întreaga cerere. Invers,
recoltele bune şi excedentul de ofertă antrenează căderea preţului şi reducerea masivă a veniturilor
agricultorilor. Această situaţie este determinată de caracterul foarte puţin elastic al cererii în raport
cu preţul la produsele agricole de bază. Drept urmare, o creştere puternică a producţiei şi a ofertei
nu poate fi absorbită de piaţă şi atrage o diminuare drastică a preţului. E.K. este prezent în toate
situaţiile în care fluctuaţii însemnate ale producţiei la produsele agricole de bază se confruntă cu o
slabă elasticitate a cererii. Consecinţele sale asupra veniturilor agricultorilor motivează măsurile de
intervenţie a statului pe pieţele agricole, pentru a împiedica sărăcirea acestora.
Pământul, ca şi oricare bun economic, este o marfă care se vinde şi se cumpără pe piaţa factorilor
de producţie. Preţul la pământ reprezintă suma de bani ce se plăteşte pentru cedarea drepturilor de
proprietate a unei persoane fizice şi/sau juridice asupra unei suprafeţi de teren altei persoane în baza
actului de vânzare-cumpărare. El este influenţat de următorii factori:
1) cererea şi oferta de terenuri agricole – limitarea naturală a pământului conferă ofertei un
caracter rigid, ea fiind insensibilă la variaţia preţului. Drept urmare, preţul la pământ
evoluează în raport cu cererea, cu numărul de persoane disponibile să facă investiţii în
agricultură,
2) sporirea cererii de produse agricole determină sporirea cererii de terenuri agricole,
ridicându-le preţul,
 3) mărimea şi evoluţia rentei,
4) posibilitatea folosirii alternative a pământului: agricultură, silvicultură, construcţii, fiind
aleasă ca varianta ce oferă venitul maxim,
5) rata dobânzii – achiziţia unui lot de pământ presupune o investiţie, de aceea, dacă rata
dobânzii este mai mare ca eficienţa aşteptată de la utilizarea lotului respectiv, investitorul va
prefera plasarea banilor la bancă, influenţând cererea la terenurile agricole.

În ramura construcţiilor se stabilesc şi se aplică următoarele tipuri de preţuri:

1) Preţuri pe articole de deviz, se stabilesc pe unitate de articole de deviz, pe baza a două
elemente:
- normele de deviz, care prevăd consumurile specifice de materiale, de manoperă, de ore de
funcţionare a utilajelor de transport,
- preţurile practicate pentru materialele de construcţii, tarifele pentru manoperă, chiriile de
utilaje de construcţii sau preţurile de deviz pe ora de funcţionare a utilajelor, tarifele la
transporturi.
2) Acest tip de preţuri nu sunt unice pe ţară, după cum nici normele de deviz nu sunt unice. Ele
depind de sisteme proprii de normare şi stimulare a muncii, de modul de negociere a preţurilor sau tarifelor
cu furnizorii de la unităţile da transport etc. Aceste preţuri sau tarife pot diferi sensibil de la o unitate de
construcţii la alta, formând obiectul competiţiei dintre ele.
Preţurile de deviz pe categorii de lucrări, stabilirea căror este specifică investiţiilor de construcţie-
montaj. La baza elaborării devizului pe categorii de lucrări stau datele din antemăsurătoare, ca, de
exemplu: volumul fizic necesar de lucrări pentru fiecare articol de deviz, lista utilajelor care
necesită montaj, extrasul de resurse necesare privind manopera, materialele, utilajele pentru
construcţii şi transportul. Toate aceste date sunt stabilite de proiectant.
Acest tip de preţ cuprinde costurile directe ce se determină pe fiecare articol de deviz pe total şi
pe cele patru elemente de cheltuieli: materiale, manoperă, utilaje şi transport, costurile indirecte şi
profitul calculate prin aplicarea unor cote procentuale la totalul cheltuielilor directe.
3) Preţul de deviz pe obiect de construcţii se obţine prin însumarea devizelor pe categorii de
lucrări pentru obiectul respectiv. El cuprinde şi TVA.
4)metoda de calculare a rentabilităţii investiţiilor efectuate la întreprinderi;

Mecanismul aplicat la calcularea şi reglementarea tarifelor se bazează pe următoarele principii:

- alimentarea fiabilă a consumatorilor cu energie electrică, termică şi apă de adaos la costuri
reale, strict necesare pentru producerea lor;
- acoperirea consumurilor şi cheltuielilor aferente exploatării eficiente a unităţilor energetice
de producţie şi cheltuielile necesare pentru protecţia mediului ambiant;
- efectuarea unei activităţi eficiente şi profitabile, ceea ce ar oferi întreprinderilor posibilitatea
de a-şi recupera mijloacele financiare investite în dezvoltarea şi reconstrucţia capacităţilor
de producţie;
- la stabilirea tarifelor se va ţine cont de securitatea energetică a ţării şi conjunctura pieţei, de
politica statului privind producerea, importul şi exportul resurselor energetice.
Metodologia stabileşte:
- componenţa consumurilor şi cheltuielilor incluse la calcularea tarifelor;
-modul de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor de bază;
- modul de ajustare a tarifelor de bază pentru perioada ulterioară de valabilitate a Metodologiei

Tarifele la producerea energiei electrice, energiei termice şi la apa de adaos se calculează separat pentru
fiecare producător (agent economic) în parte şi se stabilesc la 1 kWh de energie electrică, 1 Gcal energie
termică şi 1m3 apa de adaos şi se determină, conform formulei:
 Cp+ Rn+ Rc+ Dsev
¿=
V

Сp – consumurile şi cheltuielile întreprinderii pentru producerea formei date de energie

(energie electrică, energie termică) sau apa de adaos;
Rn – rentabilitatea activelor noi (investiţiilor);
Rc – profitul, calculat din rata de rentabilitate 5 % către consumurile şi cheltuielile proprii ale
întreprinderii. Acest profit se include în calculul tarifelor, la decizia autorităţilor abilitate cu
funcţia de reglementare a tarifelor, în cazul, în care există argumente suficiente că
întreprinderea nu a avut posibilităţi financiare de a efectua investiţii.
Desv – devierile financiare, care trebuie luate în consideraţie în tariful anului curent, rezultate
din diferenţa dintre parametrii aplicaţi la stabilirea tarifelor şi cei reali înregistraţi (preţul de
procurare a combustibilului, indicele inflaţiei, rata de schimb a valutei naţionale, volumul de
energie electrică, termică şi apă de adaos livrată etc.);
V – cantitatea energiei electrice, energiei termice sau apei de adaos livrate de la liniile
electrice de plecare, colectoarele centralei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Agenţia Naţională Pentru Protecţia Concurenţei, Raport cu privire la activitatea Agenţiei Naţionale
pentru Protecţia Concurenţei în 2009, Chişinău, 2010, p. 67. Disponibil la:
http://www.anpc.md/reports/report2009.pdf;
2. Fala, A., Şeptelici, V., Aspecte cantitative în trioul: variabile monetare, inflaţie, creştere economică
(cazul Republicii Moldova), Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică, Chişinău, 2011, p.19.
Disponibil la: http://www.iefs.md/ro/activitatea-iefs/publicacii/74- aspecte-cantitative-n-trioul-
variabile-monetare-inflaie-cretere- economic-cazulrepublicii-moldova.html;
3. http://www.fisc.md/ro/lege/fiscrm/1/; 6. http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=334986;
http://www.oecd.org/document/25/0,3343,en_2649_33753_37837401_1_1_1_1,00.html.
4. Preturi si tarife (Ana GUMOVSCHI , Eugenia BUSMACHIU)