CAPITOLUL 2

METODE ANALITICE CLASICE DE OPTIMIZARE

Metodele analitice de optimizare descrise în cadrul acestui capitol se

aplică pentru determinarea punctelor de extrem ale unor funcții de performanță
cu restricții de tip egalitate sau inegalitate, sau fără restricții. În cadrul acestor
modele, funcțiile de performanță trebuie să fie derivabile și cu derivatele
continue.

2.1. Metode analitice de determinare a punctelor de extrem ale

funcțiilor de performanță fără restricții

În acest paragraf, vom prezenta condițiile necesare de extrem și

condițiile suficiente de extrem pentru funcții de performanță reale de una sau
mai multe variabile reale, fără restricții.
Fie dată funcția de performanță f : E ⊆  n →  , unde E este o
mulțime deschisă din  n și fie= un punct a ( a1 , a2 ,..., a n ) ∈ E .
Definiția 2.1. Un punct a ∈ E este punct de minim local al unei funcții
f , dacă există o bilă deschisă Bq ⊂ E cu centrul în punctul a , astfel încât să
aibă loc inegalitatea:
f ( x) − f (=
a ) ≥ 0, ∀x ( x1 , x2 ,..., xn ) ∈ Bq (a) (2.1)
Definiția 2.2. Un punct a ∈ E este punct de maxim local al unei funcții
f , dacă există o bilă deschisă Bq ⊂ E cu centrul în punctul a , astfel încât să
aibă loc inegalitatea:
f ( x) − f (=
a ) ≤ 0, ∀x ( x1 , x2 ,..., xn ) ∈ Bq (a) (2.2)
Definiția 2.3. Dacă punctul a ∈ E este punct de minim local (sau punct
de maxim local) al funcției f , putem spune că punctul a este punct de extrem
local al funcției f .
Definiția 2.4. Punctul a ∈ E se numește punct critic (sau punct
staționar) al funcției f , dacă funcția f este derivabilă parțial, în punctul
 Tehnici de optimizare şi control optimal

a ∈ E , și dacă în acest punct sunt satisfăcute condițiile de optim de ordinul I,

adică:
∂f ( x)
= 0, ∀j = 1, n (2.3)
∂x j
Conceptul de punct de extrem a fost introdus pentru prima dată de P.
Fermat. Din acest motiv, în continuare vom formula teorema care îi poartă
numele:
Teorema 2.1. (Teorema lui Fermat) Fie dată funcția f : E ⊆  n →  ,
cu E mulțime deschisă din  n și fie dat= un punct a ( a1 , a2 ,..., a n ) ∈ E . Dacă
a) funcția f este derivabilă parțial în punctul a ∈ E ;
b) punctul a ∈ E este punct de extrem local al funcției f ,
atunci a ∈ E este punct critic (staționar) al funcției f .
Din Teorema lui Fermat, rezultă că punctele de extrem local ale funcției
f se găsesc printre punctele critice ale acestei funcții.
Teorema 2.2. Fie dată funcția f : E ⊆  n →  , cu E mulțime deschisă
punctul A ( a1 , a2 ,..., an ) ∈ E . Dacă
din  n și=
a) funcția f este derivabilă parțial, f ∈ C n ( E ) ;
b) sunt satisfăcute condițiile de optim
 ∂f
 ∂x ( A) = 0
 1
 ∂f
 ( A) = 0
 ∂x2 (2.4)
...

 ∂f
 ∂x ( A) = 0
 n
și dacă notăm cu:
∂2 f
∆1 = 2 ( A) (2.5)
∂x1
∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x12 ∂x1∂x2
∆2 = (2.6)
∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22

44
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A)
∂x12 ∂x1∂x2 ∂x1∂x3
∂2 f ∂2 f ∂2 f
∆3 = ( A) ( A) ( A) (2.7)
∂x2 ∂x1 ∂x22 ∂x2 ∂x3
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A)
∂x3∂x1 ∂x3∂x2 ∂x32
..............................................................................................
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A ) ( A ) ( A ) ... ( A)
∂x12 ∂x1∂x2 ∂x1∂x3 ∂x1∂xn
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A) ... ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22 ∂x2 ∂x3 ∂x2 ∂xn
∆n = ∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f (2.8)
( A) ( A) ( A) ... ( A)
∂x3∂x1 ∂x3∂x2 ∂x32 ∂x3∂xn
... ... ... ... ...
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A) ... ( A)
∂xn ∂x1 ∂xn ∂x2 ∂xn ∂x3 ∂xn2
atunci:
1. dacă ∆1 > 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 > 0,..., ∆ n > 0 , punctul A este punct de minim
local pentru funcția f și f min = f ( A) ;
2. dacă ∆1 < 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 < 0,..., (−1) n ∆ n > 0 , punctul A este punct de
maxim local pentru funcția f și f max = f ( A) ;
3. dacă cel puțin unul dintre determinanții ∆=
j j 1, n , atunci nu se
0, =
poate preciza natura punctului critic A ;
4. dacă determinanții ∆ j , j =
1, n sunt nenuli, iar semnele lor nu satisfac
condițiile de la punctele 1. și 2., atunci punctului critic A nu este punct
de extrem local.
Condițiile introduse la punctele 1-4, poartă denumirea de condiții de tip
Silvester. De fapt, determinanții ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 ,...∆ n sunt determinanții matricelor
Hessiene de ordinul unu, doi, trei, respectiv de ordinul n.
În cele ce urmează, vom considera următoarele cazuri particulare de
determinare a extremului unei funcții de performanță de o variabilă, de două și
respectiv de trei variabile, fără restricții.

45
 Tehnici de optimizare şi control optimal

A. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță monovariabile, fără restricții

În cadrul acestei secțiuni, vom formula teorema prezentată mai sus,

pentru cazul în care funcția de performanță depinde de o singură variabilă.
Teorema 2.3. Fie funcția f : E ⊆  →  , cu E un interval din  și
punctul a ∈ E . Dacă
a) funcția f este derivabilă parțial, f ∈ C n ( E ) ;
b) sunt satisfăcute condițiile de optim
 f ′(a ) = 0
 ′′
 f (a) = 0

 f ′′′(a ) = 0 (2.9)
...

 f ( n ) (a ) = 0
atunci:
1. dacă= n 2k , k ∈  și f (2 k ) (a ) > 0 , punctul a ∈ E este punct de minim
local pentru f și f min = f (a ) ;
2. dacă= n 2k , k ∈  și f (2 k ) (a ) < 0 , punctul a ∈ E este punct de maxim
local pentru f și f max = f (a ) ;
3. dacă n = 2k + 1, k ∈  , punctul a ∈ E este nu punct extrem local pentru
funcția f .
Mai mult, prin particularizare, dacă considerăm că n = 2 , atunci
teorema de mai sus devine:
Teorema 2.4. Fie funcția f : E ⊆  →  , cu E un interval din  și
punctul a ∈ E . Dacă
a) funcția f este derivabilă parțial, f ∈ C 2 ( E ) ;
b) sunt satisfăcute condițiile de optim
f ′(a ) = 0 (2.10)
atunci:
1. dacă f ′′(a ) > 0 , punctul a ∈ E este punct de minim local pentru f
și f min = f (a ) ;
2. dacă f ′′(a ) < 0 , punctul a ∈ E este punct de maxim local pentru f
și f max = f (a ) ;
3. dacă f ′′(a ) = 0 , punctul a ∈ E este nu punct extrem local pentru
funcția f .

46
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Exemplu 2.1. Să se determine punctele de extrem ale funcției f :  →  ,

f ( x) 2 x 3 ( 2 x − 1) .
2
=
Rezolvare. Vom determina punctele critice ale funcției f care sunt de fapt
soluțiile reale ale ecuației f ′( x) = 0 , adică ale ecuației 40 x 4 − 32 x3 + 6 x 2 =
0
sau 2 x 2 ( 20 x 2 − 16 x + 3) =
0 . Soluțiile acestei ultime ecuații sunt
1 3
x1 0,=
= x2 =, x3 .
2 10
Calculăm derivatele de ordinul doi și trei ale funcției f . Astfel:
f ′′( x) = 160 x3 − 96 x 2 + 12 x
.
f ′′′( x) = 480 x 2 − 192 x + 12
Verificăm pentru fiecare dintre cele trei puncte critice determinate mai sus,
valorile derivatelor de ordinul doi și trei ale funcției f :
- pentru punctul x1 = 0 , avem f ′(0) = 0, f ′′(0) = 0, f ′′′(0) = 12 > 0 . Se
observă că punctul critic x1 = 0 nu este punct de extrem local pentru
funcția f ;
1 1 1
- pentru punctul x2 = , avem f ′  = 0, f ′′  = 2 > 0,
2 2 2
1 1
f ′′′  = 34 > 0 . Se observă că punctul critic x2 = este punct de
2 2
minim local pentru funcția f ;
3  3  3 18
- pentru punctul x3 = , avem f ′   = 0, f ′′   = − <0,
10  10   10  25
 3 12
f ′′′   = − < 0.
 10  5
3
Se observă că punctul critic x3 = este punct de maxim local pentru
10
funcția f .

B. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de două variabile reale, fără restricții

Fie dată, în acest caz, funcția f : E ⊆  2 →  , cu E mulțime deschisă

din  n și punctul
= A ( a1 , a2 ) ∈ E .
Teorema 2.5. Dacă au loc următoarele proprietăți:

47
 Tehnici de optimizare şi control optimal

a) funcția f este derivabilă parțial, f ∈ C 2 ( E ) ;

b) sunt satisfăcute condițiile de optim
 ∂f
 ∂x ( A) = 0
 1
 (2.11)
 ∂f ( A) = 0
 ∂x2
și dacă notăm cu
∂2 f
∆1 = 2 ( A) (2.12)
∂x1
∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x12 ∂x1∂x2
∆2 = (2.13)
∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22
atunci
1. dacă ∆1 > 0, ∆ 2 > 0 , punctul A este punct de minim local pentru funcția
f și f min = f ( A) ;
2. dacă ∆1 < 0, ∆ 2 > 0 , punctul A este punct de maxim local pentru funcția
f și f max = f ( A) ;
3. dacă unul din determinanții ∆1 =0 sau ∆ 2 =0 , atunci nu se poate
preciza natura punctului critic A ;
4. dacă nu ne încadrăm în nici unul din punctele de mai sus, atunci punctul
critic A nu este punct de extrem local.
Pentru a înțelege mult mai bine modul de deterninare a punctelor de
extrem ale unei funcții de performanță de două variabile reale fără restricții,
vom prezenta în continuare următorul exemplu.
Exemplu 2.2. Să se determine punctele de extrem ale funcției
2
f : → ,
x2 ) x12 x22 ( x1 − x12 − x1 x2 ) .
f ( x1 ,=
Rezolvare. Se poate observa, că funcția f poate fi scrisă și sub
următoarea formă f ( x1 , x2 ) = x13 x22 − x14 x22 − x13 x23 .
Vom determina punctele critice ale funcției f ca soluții ale următorului
sistem:

48
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 ∂f
 ∂x = 0 3 x12 x22 − 4 x13 x22 − 3 x12 x23 =
0
 1
 ⇔ 3 .
 ∂f = 0
4 3 2
2 x1 x2 − 2 x1 x2 − 3 x1 x2 = 0
 ∂x2
Sistemul de mai sus poate fi scris sub forma următoare:
 x12 x22 ( 3 − 4 x1 − 3 x2 ) = 0
 3
 x1 x2 ( 2 − 2 x1 − 3 x2 ) = 0
Rezultă ( x1 )1 = 0 și ( x2 )1 = 0 și
4 x1 + 3 x2 =
3
 .
2 x1 + 3 x2 =
2
1 1
( x1 )2
Soluțiile acestui ultim sistem sunt= =, ( x2 )2 . Prin urmare,
2 3
pentru funcția definită mai sus, avem un următoarele două puncte critice
1 1
A ( 0, 0 ) și B  ,  .
 2 3
În continuare, vom determina natura extremului celor două puncte
critice. Pentru acesta, vom calcula valorile determinanțiilor ∆1 și ∆ 2 , în aceste
puncte. Astfel, pentru punctul A ( 0, 0 ) vom avea:
∂2 f ∂  ∂f  ∂
=∆1 =
∂x12 (
0, 0 )  =  ( 0, 0 )
∂x1  ∂x1  ∂x1
( 2 ) ( 0, 0 )
3 x12 x22 − 4 x13 x22 − 3 x12 x=
3

.
= ( 6 x1 x22 − 12 x12 x22 − 6 x1 x23 ) ( 0, 0 ) = 0
Deoarece primul determinant ∆1 =0 , putem spune că nu se poate
1 1
preciza natura punctul critic A ( 0, 0 ) . Pentru punctul B  ,  , vom avea:
 2 3
∂ f  1 1  ∂  ∂f   1 1  ∂
2
1 1
= ∆1 =
2 
,   =  , 
∂x1  2 3  ∂x1  ∂x1   2 3  ∂x1
( )
3 x12 x22 − 4 x13 x22 − 3 x12 x23 =  , 
 2 3

=( 6 x1 x22 − 12 x12 x22 − 6 x1 x23 )  12 , 13  =− 19 < 0

∂2 f  1 1  ∂2 f  1 1  1 1
2 
,   ,  − −
∂x1  2 3  ∂x1∂x2  2 3  9 12 1
∆=2 = = >0,
2
∂ f 1 1 ∂ f 1 1 2
1 1 144
 ,  2 
,  − −
∂x2 ∂x1  2 3  ∂x2  2 3  12 8

49
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂ 2 f  1 1  ∂  ∂f   1 1  ∂ 1 1
 ,=    ,=
∂x1∂x2  2 3  ∂x1  ∂x2   2 3  ∂x1
 ( 2 x13 x2 − 2 x14 x2 − 3 x13 x22 )  , =
 2 3

unde
= ( 6 x12 x2 − 8x13 x2 − 9 x12 x22 )  12 , 13  =−
1
12
∂ 2 f  1 1  ∂  ∂f   1 1  ∂ 1 1
 ,=    ,=
∂x2 ∂x1  2 3  ∂x2  ∂x1   2 3  ∂x1
 ( 3 x12 x22 − 4 x13 x22 − 3 x12 x23 )  , =
 2 3


=( 6 x12 x2 − 8x13 x2 − 9 x12 x22 )  12 , 13  =

−
1
12
∂ f  1 1  ∂  ∂f   1 1  ∂
2
1 1
2 
,=     ,=
∂x2  2 3  ∂x2  ∂x2   2 3  ∂x2
 ( 2 x13 x2 − 2 x14 x2 − 3 x13 x22 )  ,= 
 2 3

=( 2 x13 − 2 x14 − 6 x13 x2 )  12 , 13  =− 18 < 0

Din cele de mai sus, se observă că ∆1 < 0 , iar ∆ 2 > 0 , adică punctul
1 1
A  ,  este punct de maxim local pentru funcția f .
 2 3
1 1 1
Maximul funcției de performanță este
=  , 
f max f= .
 2 3  432

C. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de trei variabile reale, fără restricții

Fie dată, în acest caz, funcția f : E ⊆  3 →  , cu E mulțime deschisă

din =
 n și A ( a1 , a2 , a3 ) ∈ E .
Teorema 2.6. Dacă:
a) funcția f este derivabilă parțial, f ∈ C 3 ( E ) ;
b) sunt satisfăcute condițiile de optim
 ∂f
 ( A) = 0
 ∂x1
 ∂f
 ( A) = 0 (2.14)
 ∂x2
 ∂f
 ( A) = 0
∂
 3x
și dacă notăm cu:

50
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂2 f ∂x12 ∂x1∂x2
=∆1 (=
A); ∆ 2
∂x12 ∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A) (2.15)
∂x12 ∂x1∂x2 ∂x1∂x3
∂2 f ∂2 f ∂2 f
∆3 = ( A) ( A) ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22 ∂x2 ∂x3
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A)
∂x3∂x1 ∂x3∂x2 ∂x32

atunci:
1. dacă ∆1 > 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 > 0 , punctul A este punct de minim local
pentru funcția f și f min = f ( A) ;
2. dacă ∆1 < 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 < 0 , punctul A este punct de maxim local
pentru funcția f și f max = f ( A) ;
3. dacă cel puțin unul dintre determinanții ∆= i i 1,3 , atunci nu se
0, =
poate preciza natura punctului critic A ;
4. dacă determinanții ∆ i , i = 1,3 sunt nenuli, iar semnele lor nu stisfac
condițiile de la primele două puncte, atunci punctului critic A nu
este punct de extrem local.
Exemplu 2.3. Să se determine punctele de extrem ale funcției
3
f :  →  , f ( x1 , x=
2 , x3 ) x1 x22 x33 ( 7 − x1 − 2 x2 − 3 x3 ) .
Rezolvare. Se poate observa că funcția f poate fi scrisă și sub
următoarea formă f ( x1 , x2 , x3 ) = 7 x1 x22 x33 − x12 x22 x33 − 2 x1 x23 x33 − 3 x1 x22 x34 .
Vom determina punctele critice ale funcției f , ca soluții ale următorului
sistem de trei ecuații cu trei necunoscute:
 ∂f
 =0
 ∂x 7 x22 x33 − 2 x1 x22 x33 − 2 x23 x33 − 3 x22 x34 =
1 0
 ∂f 
 = 0 ⇔ 14 x1 x2 x33 − 2 x12 x2 x33 − 6 x1 x22 x33 − 6 x1 x2 x34 = 0 .
∂
 2x  2 2 2 2 2 3 2 2 3
 ∂f 21x1 x2 x3 − 3 x1 x2 x3 − 6 x1 x2 x3 − 12 x1 x2 x3 = 0
 =0
 ∂x3

51
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Sistemul de mai sus, poate fi scris sub forma:

 x22 x33 ( 7 − 2 x1 − 2 x2 − 3 x3 ) =0

2 x1 x2 x3 (14 − 2 x1 − 6 x2 − 6 x3 ) =
3
0 .

3 x1 x2 x3 ( 21 − 3 x1 − 6 x2 − 12 x3 ) =
2 2
0
Din acest sistem, se observă că o soluție este= x1 0,= x3 0 . Cealaltă
x2 0,=
soluție se determină din sistemul:
2 x1 + 2 x2 + 3 x3 = 7

 x1 + 3 x2 + 3 x3 = 7 ,
x + 2x + 4x = 7
 1 2 3

acesta fiind=
x1 1,= x3 1 . Prin urmare, pentru funcția definită mai sus,
x2 1,=
avem două puncte critice, acestea fiind A ( 0, 0, 0 ) și B (1,1,1) .
În continuare, vom căuta tipul extremului local al acestor puncte critice.
Pentru acesta, vom calcula valoarea determinanților ∆1 , ∆ 2 și ∆ 3 în primul rând
în punctul A ( 0, 0, 0 ) , apoi în punctul B (1,1,1) . Astfel, pentru A ( 0, 0, 0 ) avem:
∂2 f ∂  ∂f 
2 (
=∆1 = 0, 0, 0 )  =  ( 0, 0, 0 )
∂x1 ∂x1  ∂x1 
∂
=
∂x1
( 7 x22 x33 − 2 x1 x22 x33 − 2 x23 x33 − 3 x22 x34 ) ( 0, 0,=
0) .

( −2 x22 x32 ) ( 0, 0, 0 ) =
= 0
Deoarece, în acest punct ∆1 =0 , putem spune că nu se știe nimic despre
natura extremului acestui punct. Pentru punctul B (1,1,1) , avem:
∂2 f ∂  ∂f 
2 (
=∆1 = 1,1,1)  =  (1,1,1)
∂x1 ∂x1  ∂x1 
∂
=
∂x1
( 7 x22 x33 − 2 x1 x22 x33 − 2 x23 x33 − 3x22 x34 ) (1,1,1
= )
=( −2 x22 x32 ) (1,1,1) =−2 < 0
∂2 f ∂2 f
( A) ( A)
∂x12 ∂x1∂x2 −2 −2
∆2 = = = 8>0
∂2 f ∂2 f −2 −6
( A) ( A)
∂x2 ∂x1 ∂x22
unde

52
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂2 f ∂  ∂f 
= (1,1,1) =   (1,1,1)
∂x1∂x2 ∂x1  ∂x2 
∂
=
∂x1
(14 x1 x2 x33 − 2 x12 x2 x33 − 6 x1 x22 x33 − 6 x1 x2 x34 ) (1,1,1)

(14 x2 x33 − 4 x1 x2 x33 − 6 x22 x33 − 6 x2 x34 ) (1,1,1) =

= −2
∂2 f ∂  ∂f  ∂
∂x2 ∂x1
(1,1,1
= )   (1,1,1
∂x2  ∂x1 
= )
∂x2
( 7 x22 x33 − 2 x1 x22 x33 − 2 x23 x33 − 3 x22 x34 ) (1,1,1)

(14 x2 x33 − 4 x1 x2 x33 − 6 x22 x33 − 6 x2 x34 ) (1,1,1) =

= −2
∂2 f ∂  ∂f 
2 (
= 1,1,1) =   (1,1,1)
∂x2 ∂x2  ∂x2 
∂
=
∂x2
(14 x1 x2 x33 − 2 x12 x2 x33 − 6 x1 x22 x33 − 6 x1 x2 x34 ) (1,1,1
= )
(14 x1 x33 − 2 x12 x33 − 12 x1 x2 x33 − 6 x1 x34 ) (1,1,1) =
= −6
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A)
∂x12 ∂x1∂x2 ∂x1∂x3
−2 −2 −3
∂2 f ∂2 f ∂2 f
∆3 = ( A) ( A) ( A) =−2 −6 −6 =−42 < 0
∂x2 ∂x1 ∂x22 ∂x2 ∂x3
−3 −6 −12
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( A) ( A) ( A)
∂x3∂x1 ∂x3∂x2 ∂x32
∂2 f ∂  ∂f 
= (1,1,1) =   (1,1,1)
∂x1∂x3 ∂x1  ∂x3 
∂
=
∂x1
( 21x1 x22 x32 − 3 x12 x22 x32 − 6 x1 x23 x32 − 12 x1 x22 x33 ) (1,1,1)

( 21x22 x32 − 6 x1 x22 x32 − 6 x23 x32 − 12 x22 x33 ) (1,1,1) =

= −3
∂2 f ∂  ∂f 
= (1,1,1) =   (1,1,1)
∂x2 ∂x3 ∂x2  ∂x3 
∂
=
∂x2
( 21x1 x22 x32 − 3 x12 x22 x32 − 6 x1 x23 x32 − 12 x1 x22 x33 ) (1,1,1)

( 42 x1 x2 x32 − 6 x12 x2 x32 − 18x1 x22 x3 − 24 x1 x2 x33 ) (1,1,1) =

= −6

53
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂2 f ∂  ∂f 
= (1,1,1 ) =   (1,1,1)
∂x32 ∂x3  ∂x3 
∂
=
∂x3
( 21x1 x22 x32 − 3 x12 x22 x32 − 6 x1 x23 x32 − 12 x1 x22 x33 ) (1,1,1
= )
( 42 x1 x22 x3 − 6 x12 x22 x3 − 12 x1 x23 x3 − 36 x1 x22 x32 ) (1,1,1) =
= −12
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
( )
1,1,1 = ( )
1,1,1 =− 3; ( )
1,1,1 = (1,1,1) =
−6
∂x3∂x1 ∂x1∂x3 ∂x3∂x2 ∂x2 ∂x3
Se observă că ∆1 < 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 < 0 , deci punctul A(1,1,1) este punct de
maxim local pentru funcția f , iar
= f max f= (1,1,1) 1 .

2.2. Metode analitice de determinare a punctelor de extrem ale

funcțiilor de performanță cu restricții de tip egalitate

În acest paragraf vom prezenta condițiile necesare și suficiente de

extrem pentru funcții de performanță de una sau mai multe variabile reale, cu
restricții de tip egalitate.
Astfel, sunt descrise cele mai utilizare metode analitice de determinare a
condițiilor necesare pe care trebuie să le satisfacă funcțiile de performanță cu
restricții de tip egalitate. De asemenea, sunt analizate condițiile suficiente care
permit să se decidă dacă soluțiile posibile realizează efectiv un extrem pentru
funcția de performanță studiată și dacă acest extrem este de maxim sau de
minim.

2.2.1. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de n variabile reale, cu restricții de tip egalitate, prin metoda
eliminării variabilelor

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) ,

unde E este o mulțime deschisă din  n . Funcției f i se asociază restricțiile de
tip egalitate gi : E ⊂  n → , i =
1, m , cu m<n :
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
 g ( x , x ,..., x ) = 0
 2 1 2 n
 (2.16)
 ...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
Se rezolvă sistemul (2.16), în raport cu m variabile alese convenabil:

54
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 x1 = h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )
 x = h ( x , x ,..., x )
 2 2 m +1 m+2 n
 (2.17)
 ...
 xm = hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )
Aceste variabile alese sub forma (2.17) sunt introduse în funcția de
performanță, care în acest caz va avea următoarea formă:
ϕ = f (h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ), h2 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ),..., hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )) (2.18)
adică o funcție de n-m variabile, fără restricții.
Punctele critice, se determină în urma rezolvării sistemului:
 ∂ϕ  ∂f ∂h1 ∂f ∂h2 ∂f ∂hm ∂f
 ∂x = 0  ∂x ⋅ ∂x + ∂x ⋅ ∂x + ... + ∂x ⋅ ∂x + ∂x = 0
 m +1
 1 m +1 2 m +1 m m +1 m +1

 ∂ϕ  ∂f ∂h1 ∂f ∂h2 ∂f ∂hm ∂f

 =0  ⋅ + ⋅ + ... + ⋅ + = 0
 ∂xm + 2 ⇔  ∂x1 ∂xm + 2 ∂x2 ∂xm + 2 ∂xm ∂xm + 2 ∂xm + 2 (2.19)
............ .......................
 
 ∂ϕ  ∂f ∂h1 ∂f ∂h2 ∂f ∂hm ∂f
 ∂x = 0  ∂x ⋅ ∂x + ∂x ⋅ ∂x + ... + ∂x ⋅ ∂x + ∂x = 0
 n  1 n 2 n m n n

Acestă metodă este dificil de aplicat în cazul în care restricțiile sunt

neliniare. În cazul în care funcția de performanță și restricțiile sunt liniare,
metoda eliminării variabilelor devine foarte simplă de aplicat.
În continuare, vom considera următoarele două cazuri particulare, mai
precis cazul în care funcția de performanță este de două, respectiv trei variabile
reale, iar restricțiile sunt de tip egalitate.

A. Cazul funcției de performanță de două variabile reale, cu o

restricție de tip egalitate

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 ) , unde

E este o mulțime deschisă din  2 . Funcției f i se asociază restricția de tip
egalitate
g ( x1 , x2 ) = 0 (2.20)
Dacă explicităm din restricție, una din variabile în funcție de cealaltă,
vom avea:
x2 = h( x1 ) (2.21)
Variabila alesă de forma (2.21) este introdusă în funcția de performanță,
care în acest caz va avea următoarea formă:
ϕ = f ( x1 , h( x1 )) (2.22)

55
 Tehnici de optimizare şi control optimal

adică o funcție de o variabilă.

Punctele de extrem ale funcției ϕ , privită ca o funcție de performanță
fără restricții, se determină așa cum s-a făcut în primul paragraf, la punctul A.
Exemplu 2.4. Să se determine, punctele de extrem ale funcției
f :  →  de forma f ( x1 , x2 ) = 6 x12 + 5 x22 + 3 , condiționată de restricția
2

x1 + 2 x2 − 3 =, 0
cu metoda eliminării variabilelor.
Rezolvare. Vom nota restricția cu:
g ( x1 , x2 ) =x1 + 2 x2 − 3 , cu g ( x1 , x2 ) = 0 .
Pentru determinarea punctelor critice ale funcției de performanță,
constrânsă de restricția de mai sus, vom aplica metoda eliminării variabilelor.
Din restricția problemei, explicităm variabila x2 în funcție de x1 , adică
3 1
x2= − x1 .
2 2
Dacă vom înlocui variabila x2 în funcția de performanță, aceasta devine
 3 1  29 15 57
ϕ ( x1 ) = f  x1 , − x1  = x12 − x1 + .
 2 2  4 2 4
Pentru determinarea punctelor critice ale funcției ϕ , calculăm derivata
de ordinul I:
29 15 15
ϕ ′( x1 ) = 0 , adică x1 − = 0 , de unde x1 = . Prin urmare, avem un
2 2 29
15
punct critic A = .
29
Pentru a vedea dacă punctul critic găsit este punct de extrem, vom
verifica semnul derivatei de ordinul II a funcției ϕ în acest punct>
 29 15 ′ 29
ϕ ′′( A) =
 x1 −  ( A) => 0 .
 2 2 2
29
Prin urmare, am obținut că ϕ ′( x1 ) = 0 , ϕ ′′( A=
) > 0 , rezultă că
2
15
punctul A = este punct de minim pentru funcția ϕ .
29

56
 Tehnici de optimizare şi control optimal

15 3 1
În continuare, dacă înlocuim variabila x1 = în expresia x2= − x1 ,
29 2 2
36  15 36 
atunci vom avea x2 = . Punctul  ,  este punct de minim pentru
29  29 29 
 15 36 
funcția =  ,  12,31 .
f , cu f min f=
 29 29 

B. Cazul funcției de performanță de trei variabile reale, cu două

restricții de tip egalitate

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 , x3 ) ,

unde E este o mulțime deschisă din  3 . Funcției f i se asociază restricțiile de
tip egalitate
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
(2.23)
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
Dacă explicităm două variabile în funcție cealaltă variabilă rămasă, vom
avea, de exemplu:
x2 = h1 ( x1 )
(2.24)
x3 = h2 ( x1 )
Variabilele alese de forma (2.24) sunt introduse în funcția de
performanță, care în acest caz va avea următoarea formă:
ϕ = f ( x1 , h1 ( x1 ), h2 ( x1 )) (2.25)
Punctele de extrem ale funcției ϕ , privită ca o funcție de performanță
fără restricții, se determină la fel ca în exemplul precedent.
Exemplu 2.5. Să se determine, punctele de extrem ale funcției
3
f :  →  de forma f ( x1 , x2 , x3 ) = x1 x2 x3 , condiționată de restricțiile
x1 + x2 + x3 − 3 = 0
,
x3 − x2 − 4 = 0
cu metoda eliminării variabilelor.
Rezolvare. Vom nota cele două restricții cu:
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 − 3
.
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = x3 − x2 − 4
Pentru determinarea punctelor critice ale funcției de performanță,
constrânsă de restricțiile de mai sus, vom aplica metoda eliminării variabilelor.

57
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Astfel, din cea de-a doua restricție, se observă că x3= 4 + x2 . Dacă

introducem variabila x3 în prima restricție, vom avea x1 + 2 x2 = −1 , adică
1 1
x2 =− − x1 .
2 2
7 1
Deci variabila x3 va deveni: x3= − x1 .
2 2
Dacă vom înlocui variabilele x2 și x3 în funcția de performanță, aceasta
 1 1 7 1  1 3 6 2 7
devine ϕ ( x1 =
) f  x1 , − − x1 , − x1 = x1 − x1 − x1 .
 2 2 2 2  4 4 4
Calculăm derivata de ordinul I ϕ ′( x1 ) = 0 , adică
3 2 7
x1 − 3 x1 − =0 sau 3 x12 − 12 x1 − 7 =.
0
4 4
Rezolvând ultima ecuație, se obțin soluțiile ( x1 )1 = 4,5; ( x1 )2 = −0,5 .
Verificăm, în continuare dacă aceste puncte critice sunt puncte de
extrem local. Cum problema a fost redusă la o problemă fără restricții, vom
verifica doar semnul derivatei de ordinul doi a funcției ϕ în punctele
( x1 )1 = 4,5 și ( x1 )2 = −0,5 . Astfel , pentru ( x1 )1 = 4,5 , avem:
3 7 ′ 3 
ϕ ′′(4,5)=  x12 − 3x1 −  (4,5)=  x1 − 3  (4,5)= 3,375 > 0 .
4 4 2 
Prin urmare, am obținut că punctul ( x1 )1 = 4,5 este punct de minim
pentru funcția ϕ .
Verificăm semnul derivatei de ordinul II a funcției ϕ în cel de-al doilea
punct ( x1 )2 = −0,5 :

3 2 7 ′ 3 
ϕ ′′(−0,5) =
 1x − 3 x1 −  (−0,5) =
 x1 − 3  (−0,5) =
−3, 75 < 0
4 4 2 
Prin urmare, punctul ( x1 )2 = −0,5 este punct de maxim pentru funcția
ϕ.
Înlocuind cele două soluții ( x1 )1 și ( x1 )2 în expresiile lui x2 și x3 , vom
obține: ( x2 )1 =
−2, 75; ( x2 )2 = 25 și ( x3 )1 1,=
−0,= 25; ( x3 )2 3, 75 .
Prin urmare, punctul A ( 4,5; − 2, 75;1, 25 ) este punct de minim pentru
funcția de performanță f , constrânsă de cele două restricții, iar punctul
B ( −0,5; − 0, 25; 3, 75 ) este punct de maxim pentru funcția de performanță f ,
constrânsă de cele două restricții.

58
 Tehnici de optimizare şi control optimal

2.2.2. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de n variabile reale, cu restricții de tip egalitate, prin metoda
variației restrânse sau a Jacobianului

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) ,

unde E este o mulțime deschisă din  n . Funcției f i se asociază restricțiile de
1, m , cu m < n :
tip egalitate gi : E ⊂  n → , i =
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
 g ( x , x ,..., x ) = 0
 2 1 2 n
 (2.26)
...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
Teorema 2.7. (Teorema de existență și unicitate a funcțiilor
implicite). Fie funcțiile f , gi : E ⊂  n → , i = 1, m , unde E ⊂  n este o
mulțime deschisă. Fie = punctul A (a1 , a2 ,..., an ) ∈ E . Dacă sunt îndeplinite
condițiile:
a) gi ( A) 0,=
= i 1, m ;
b) f , gi ∈ C1 , i = 1, m ;
∆( g1 , g 2 ,..., g m )
c) ( A) ≠ 0 , unde
∆( x1 , x2 ,..., xm )
∂g1 ∂g1 ∂g1
( A) ( A) ... ( A)
∂x1 ∂x2 ∂xm
∂g 2 ∂g 2 ∂g 2
∆( g1 , g 2 ,..., g m ) ( A) ( A) ... ( A)
= ( A) ∂x1 ∂x2 ∂xm ≠0 (2.27)
∆( x1 , x2 ,..., xm )
... ... ... ...
∂g m ∂g m ∂g m
( A) ( A) ... ( A)
∂x1 ∂x2 ∂xm
atunci:
1. Există o sferă deschisă Bq ( A) ⊂ E cu centru în punctul A ∈ E și un
sistem unic de funcții continue hi ∈ C1 ( Bq ( A)) astfel încât
gi ( h1 ( x), h2 ( x),..., hm ( x) )= 0, i= 1, m, ∀x= ( x1 , x2 ,..., xm ) ∈ Bq ( A)
2. h1 , h2 ,..., hm ∈ C1 ( Bq ( A))
Ținând cont de teorema de mai sus, vom explicita restricțiile sub forma:

59
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 x1 = h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )
 x = h ( x , x ,..., x )
 2 2 m +1 m+2 n
 (2.28)
 ...................................
 xm = hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )
Aceste variabile alese sub forma (2.28) sunt introduse în funcția de
performanță, care în acest caz va avea următoarea formă:
ϕ = f (h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ), h2 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ),..., hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )) (2.29)
adică o funcție de n-m variabile, fără restricții.
Presupunem că funcțiile f , gi ∈ C1 , cu = gi 0,= i 1, m .
Punctul B = (am +1 , am + 2 ,..., an ) este punct de extrem local pentru funcția
ϕ , adică au loc egalitățile:
 ∂ϕ
 ∂x ( B) = 0
 m +1
 ∂ϕ
 ( B) = 0
 ∂xm + 2 (2.30)
............

 ∂ϕ
 ∂x ( B) = 0
 n
Sistemul de mai sus, se mai scrie sub forma:
 ∂f ∂h1 ∂f ∂h2 ∂f ∂hm ∂f
 ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ... + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) = 0
 1 m +1 2 m +1 m m +1 m +1

 ∂f ∂h1 ∂f ∂h ∂f ∂h ∂f
 ( A) ⋅ ( B) + ( A) ⋅ 2 ( B) + ... + ( A) ⋅ m ( B) + ( A) =0
 ∂x1 ∂xm+ 2 ∂x2 ∂xm+ 2 ∂xm ∂xm+ 2 ∂xm+ 2 (2.31)
.......................

 ∂f ∂h1 ∂f ∂h2 ∂f ∂hm ∂f
 ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ... + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) = 0
 1 n 2 n m n n

În formă restrânsă, sistemul (2.31) devine:

∂f ∂h ∂f ∂h ∂f ∂h ∂f
( A) ⋅ 1 ( B) + ( A) ⋅ 2 ( B) + ... + ( A) ⋅ m ( B) + 0 (2.32)
( A) =
∂x1 ∂xk ∂x2 ∂xk ∂xm ∂xk ∂xk
unde k= m + 1, n .
De asemenea, variabilele de forma (2.28) sunt introduse în restricțiile
gi , i = 1, m , adică

60
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 g1 (h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ), h2 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ),..., hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )) = 0

 g (h ( x , x ,..., x ), h ( x , x ,..., x ),..., h ( x , x ,..., x )) = 0
 2 1 m +1 m + 2 n 2 m +1 m+2 n m m +1 m+2 n
 (2.33)
 ...
 g m (h1 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ), h2 ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn ),..., hm ( xm +1 , xm + 2 ,..., xn )) = 0
Derivăm restricțiile gi , i = 1, m în raport cu xm +1 , xm + 2 ,..., xn în același
punct:
 ∂g1
 ∂x ( B) = 0
 m +1
 ∂g 2
 ( B) = 0
 ∂xm + 2 (2.34)
............

 ∂g m
 ∂x ( B) = 0
 n
adică
 ∂g1 ∂h1 ∂g1 ∂h2 ∂g1 ∂hm ∂g1
 ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ... + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) = 0
 1 m +1 2 m +1 m m +1 m +1

 ∂g 2 ∂h ∂g ∂h ∂g ∂h ∂g
 ( A) ⋅ 1 ( B) + 2 ( A) ⋅ 2 ( B) + ... + 2 ( A) ⋅ m ( B) + 2 ( A) = 0
 ∂x1 ∂xm + 2 ∂x2 ∂xm + 2 ∂xm ∂xm+ 2 ∂xm+ 2 (2.35)
.......................

 ∂g m ∂h1 ∂g m ∂h2 ∂g m ∂hm ∂g m
 ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ... + ∂x ( A) ⋅ ∂x ( B) + ∂x ( A) = 0
 1 n 2 n m n n

Sistemul (2.35), mai poate fi scris sub următoarea formă condensată:

∂gi ∂h ∂g ∂h ∂g ∂h ∂g
0 (2.36)
( A) ⋅ 1 ( B) + i ( A) ⋅ 2 ( B) + ... + i ( A) ⋅ m ( B) + i ( A) =
∂x1 ∂xk ∂x2 ∂xk ∂xm ∂xk ∂xk
unde k = m+1,n și i = 1, m .
Din relațiile (2.32) și (2.36) vom putea forma următorul sistem de m+1
ecuații cu m+1 necunoscute, de următoarea formă:
 ∂f ∂f ∂f ∂f
 ∂x ( A) ⋅ v1 + ∂x ( A) ⋅ v2 + ... + ∂x ( A) ⋅ vm + ∂x ( A) ⋅ vm +1 = 0
 1 2 m k
 (2.37)
 ∂g ∂g ∂g ∂g
i
( A) ⋅ v1 + i
( A) ⋅ v2 + ... + i
( A) ⋅ vm + i
( A) ⋅ vm +1 = 0, i = 1, m
 ∂x1 ∂x2 ∂xm ∂xk
Se observă că determinanul acestui sistem, adică jacobianul funcțiilor f
și gi , i = 1, m este nul, adică:

61
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∆( f , g1 , g 2 ,..., g m )
( A) = 0 , k = m+1,n (2.38)
∆( x1 , x2 ,..., xm , xk )
iar soluția sistemului este de forma:
 ∂h1
v1 = ∂x ( B)
 k

 ∂h2
v2 = ∂x ( B)
 k

...................... (2.39)
 ∂h
vm = m ( B)
 ∂xk
v = 1
 m +1

Punctele de extrem ale funcției f , condiționată de restricțiile gi ,
i = 1, m se găsesc printre soluțiile sistemului:
 gi ( x1 , x2 ,..., x= n) 0,= i 1, m

 ∆( f , g1 , g 2 ,..., g m ) = 0
 ∆( x1 , x2 ,..., xm , xm +1 )
 (2.40)
.....................................
 ∆( f , g , g ,..., g )
 1 2 m
=0
 ∆ ( x1 , x2 ,..., xm , xn)

În continuare, vom considera următoarele două cazuri particulare, mai

precis cazul în care funcția de performanță depinde de două, respectiv trei
variabile reale, iar restricțiile sunt de tip egalitate.

A. Cazul funcției de performanță de două variabile reale, cu o

restricție de tip egalitate

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 ) , unde

E este o mulțime deschisă din  2 . Funcției f i se asociază restricția de tip
egalitate
g ( x1 , x2 ) = 0 (2.41)
Presupunem că restricția g satisface ipotezele teoremei funcțiilor
implicite, pentru un punct de extrem a = (a1 , a2 ) . Astfel, din egalitatea (2.41),
putem explicita variabila x2 în funcție de x1 , adică x2 = h( x1 ) .

62
 Tehnici de optimizare şi control optimal

În aceste condiții funcția de performanță devine:

ϕ ( x1 ) = f ( x1 , h( x1 )) (2.42)
Considerăm că punctul a1 este punct de extrem pentru funcția ϕ , adică
∂ϕ
(a1 ) = 0 (2.43)
∂x1
∂f ∂f ∂h
sau (a1 , a2 ) + (a1 , a2 ) ⋅ (a1 ) = 0 (2.44)
∂x1 ∂x2 ∂x1
Derivăm restricția g în raport cu x1 , în același punct:
∂g ( x1 , h( x1 ))
(a1 ) = 0 (2.45)
∂x1
∂g ∂g ∂h
adică (a1 , a2 ) + (a1 , a2 ) ⋅ (a1 ) = 0 (2.46)
∂x1 ∂x2 ∂x1
Din relațiile (2.44) și (2.45), rezultă următorul sistem liniar și omogen:
 ∂f ∂f
 ∂x (a1 , a2 ) ⋅ v1 + ∂x (a1 , a2 ) ⋅ v2 = 0
 1 2
 (2.47)
∂ g
 (a , a ) ⋅ v + ∂ g
(a , a ) ⋅ v = 0
 ∂x1 1 2 1 ∂x2 1 2 2
Ținând cont de cele de mai sus, sistemul (2.47) admite soluția
∂h
= v1 1;= v2 (a1 ) (2.48)
∂x1
Se observă, de asemenea că determinantul sistemului
∂f ∂f
(a1 , a2 ) (a1 , a2 )
∆( f , g ) ∂x1 ∂x2
= (a1 , a2 ) = 0 (2.49)
∆( x1 , x2 ) ∂g ∂g
(a1 , a2 ) (a1 , a2 )
∂x1 ∂x2
Punctele de extrem ale funcției de performanță f ( x1 , x2 ) , constrânsă de
restricția g ( x1 , x2 ) = 0 se găsesc printre soluțiile sistemului:
 g ( x1 , x2 ) = 0

 ∆( f , g ) (2.50)
 ∆( x , x ) = 0
 1 2

Exemplu 2.5. Să se determine, punctele de extrem ale funcției

f :  2 →  de forma f ( x1 , x=2) 5 x12 + 2 x22 , condiționată de restricția
0 cu metoda Jacobianului.
x1 + 2 x2 + 6 =,

63
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Rezolvare. Vom nota restricția problemei cu g ( x1 , x2 ) =x1 + 2 x2 + 6 .

Pentru a determina punctele critice ale funcției f supusă la restricția g ,
vom rezolva următorul sistem
 g ( x1 , x2 ) = 0

 ∆( f , g ) ,
 ∆( x , x ) = 0
 1 2

∆( f , g )
unde Jacobianul metodei este de forma:
∆( x1 , x2 )
∂f ∂f
∆( f , g ) ∂x1 ∂x2 10 x1 4 x2
= = = 20 x1 − 4 x2 .
∆( x1 , x2 )
∂g ∂g 1 2
∂x1 ∂x2
Rezultă următorul sistem:
 x1 + 2 x2 =−6
 .
20 x1 − 4 x2 =0
Soluțiile acestui sistem se determină foarte simplu, acestea fiind
6 30  6 30 
x1 = − și x2 = − . Prin urmare, am găsit că punctul  − , −  este
11 11  11 11 
punct critic pentru funcția de performanță f.
În continuare, din restricție, explicităm variabila x2 în funcție de x1 ,
1
adică x2 = − x1 − 3 . Prin urmare, funcția de performanță devine, în acest caz:
2
 1  11 2
ϕ ( x1 )= f  x1 , − x1 − 3 = x1 + 6 x1 + 18 .
 2  2
Formulăm condiția de anulate a derivatei de ordinul I a funcției ϕ în
punctul x1 :
6
ϕ ′( x1 ) = 11x1 + 6 ⇒ ϕ ′( x1 ) = 0 ⇒ 11x1 + 6 = 0 ⇒ x1 = − .
11
6
Punctul x1 = − , este punct critic pentru funcția ϕ . Se verifică natura
11
extremul acestui punct: ϕ ′′( x1= ) 11 > 0 .
Prin urmare, observăm că ϕ ′( x1 ) = 0 și ϕ ′′( x1 ) > 0 , deci punctul
6
x1 = − este punct de minim pentru funcția ϕ , fără restricții.
11

64
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 6 30 
Punctul  − , −  este punct de minim pentru funcția de performanță
 11 11 
f , cu restricția de tip egalitate dată.

B. Cazul funcției de performanță de trei variabile reale, cu două

restricții de tip egalitate

Fie dată funcția de performanță f : E ⊂  n →  , f = f ( x1 , x2 , x3 ) ,

unde E este o mulțime deschisă din  3 . Funcției f i se asociază restricțiile de
tip egalitate
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
(2.51)
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
Presupunem că restricțiile g1 și g 2 satisfac ipotezele teoremei funcțiilor
implicite, pentru un punct de extrem a = (a1 , a2 , a3 ) .
Din egalitățile (2.51), putem explicita variabilele x3 și x2 în funcție de
x1 , adică
x2 = h1 ( x1 )
. (2.52)
x3 = h2 ( x1 )
În aceste condiții funcția de performanță devine:
ϕ ( x1 ) = f ( x1 , h1 ( x1 ), h2 ( x1 )) (2.53)
Considerăm că punctul a1 este punct de extrem pentru funcția ϕ , adică
∂ϕ
(a1 ) = 0 (2.54)
∂x1
∂f ∂f ∂h ∂f ∂h
(a1 , a2 , a3 ) + (a1 , a2 , a3 ) ⋅ (a1 ) + (a1 , a2 , a3 ) ⋅ (a1 ) =
0 (2.55)
∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂x3 ∂x1
Derivăm restricțiile g1 și g 2 în raport cu x1 , în același punct:
 ∂g1 ( x1 , h1 ( x1 ), h2 ( x1 ))
 (a1 ) = 0
 ∂x1
 (2.56)
 ∂g 2 ( x1 , h1 ( x1 ), h2 ( x1 )) (a ) = 0
1
 ∂x1
adică

65
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 ∂g1 ∂g1 ∂h1 ∂g1 ∂h1

 ∂x (a1 , a2 , a3 ) + ∂x (a1 , a2 , a3 ) ⋅ ∂x (a1 ) + ∂x (a1 , a2 , a3 ) ⋅ ∂x (a1 ) = 0
 1 2 1 3 1
 (2.57)
 ∂g 2 (a , a , a ) + ∂g 2 (a , a , a ) ⋅ ∂h2 (a ) + ∂g 2 (a , a , a ) ⋅ ∂h2 (a ) = 0
 ∂x1 1 2 3 ∂x2 1 2 3 ∂x1 1 ∂x3 1 2 3 ∂x1 1
Din relațiile (2.55) și (2.57), rezultă următorul sistem liniar și omogen:
 ∂f ∂f ∂f
 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v1 + (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v2 + (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v3 =
0
 ∂x 1 ∂x 2 ∂x3
 ∂g1 ∂g ∂g
 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v1 + 1 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v2 + 1 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v3 = 0 (2.58)
 ∂x1 ∂x2 ∂x2
 ∂g 2 ∂g ∂g
 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v1 + 2 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v2 + 2 (a1 , a2 , a3 ) ⋅ v3 = 0
 ∂x1 ∂x2 ∂x2
Ținând cont de cele de mai sus, sistemul (2.58) admite soluția
∂h1 ∂h2
= v1 1;= v2 (a1 );= v3 (a1 ) (2.59)
∂x1 ∂x1
Se observă, de asemenea că determinantul sistemului de mai sus este
∂f ∂f ∂f
∂x1 ∂x2 ∂x3
∆( f , g1 , g 2 ) ∂g1 ∂g1 ∂g1
= = 0 (2.60)
∆( x1 , x2 , x3 ) ∂x1 ∂x2 ∂x2
∂g 2 ∂g 2 ∂g 2
∂x1 ∂x2 ∂x3
Punctele de extrem ale funcției de performanță f ( x1 , x2 , x3 ) , constrânsă
de restricțiile g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 și g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 se găsesc printre soluțiile
sistemului:

 g (x , x , x ) = 0
 1 1 2 3
 g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 (2.61)
 ∆( f , g , g )
 1 2
=0
 ∆ ( x 1 , x2 , x3)

Exemplu 2.5. Să se determine, punctele critice ale funcției f :  3 → 

de forma f ( x1 , x2 , x3 ) =x12 + 2 x22 + 5 x32 , condiționată de restricțiile
x1 + 2 x2 + x3 + 3 = 0
,
x2 + 5 x3 − 1 =0

66
 Tehnici de optimizare şi control optimal

cu metoda Jacobianului.
Rezolvare. Vom nota restricțiile problemei cu
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 + 2 x2 + x3 + 3
.
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) =x2 + 5 x3 − 1
Pentru a determina punctele critice ale funcției f supusă la restricțiile
g1 și g 2 , vom rezolva următorul sistem

g (x , x , x ) = 0
 1 1 2 3
 g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 ,
 ∆( f , g , g )
 1 2
=0
 ∆ ( x1 , x2 , x3)

∆( f , g1 , g 2 )
unde Jacobianul metodei este de forma:
∆( x1 , x2 , x3 )
∂f ∂f ∂f
∂x1 ∂x2 ∂x3
2 x1 4 x2 10 x3
∆( f , g1 , g 2 ) ∂g1 ∂g1 ∂g1
=
= = 1 2 1 =−18 x1 20 x2 + 10 x3 .
∆( x1 , x2 , x3 ) ∂x1 ∂x2 ∂x2
0 1 5
∂g 2 ∂g 2 ∂g 2
∂x1 ∂x2 ∂x3
În aceste condiții, sistemul de mai sus, devine:
 x1 + 2 x2 + x3 =
−3

 x2 + 5 x3 = 1 .
18 x − 20 x + 10 x =0
 1 2 3

185
În urma rezolvării acestui sistem, se obțin soluțiile x1 = − ,
136
139 55  185 139 55 
x2 = − și x3 = . Prin urmare punctul  − ,− ,  este punct
136 136  136 136 136 
critic pentru funcția f supusă la restricțiile g1 și g 2 .
În cele ce urmează, vom explicita variabilele x3 și x2 în funcție de
variabila x1 , adică
16 5 1 1 5 1
x2 = − − x1 și x3 =− x2 =+ x1 .
9 9 5 5 9 9
Funcția de performanță este în acest caz:

67
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 16 5 5 1  136 2 370 637

ϕ ( x1=
) f  x1 , − − x1 , + x1=
 x1 + x1 + .
 9 9 9 9  81 81 81
Calculăm derivata de ordinul I, a funcției ϕ în raport cu punctul x1 :
272 370
ϕ=′( x1 ) x1 + .
81 81
272 370 185
Din condiția ϕ ′( x1 ) = 0 , rezultă x1 + = 0 , adică x1 = − .
81 81 136
Punctul x1 este punct critic pentru funcția ϕ . Verificăm natura
extremului acestui punct, prin verificarea semnului derivatei de ordinul doi a
acestei funcții în punctul critic găsit:
272
ϕ ′′(=x1 ) >0.
81
185
Observăm că ϕ ′( x1 ) = 0 și ϕ ′′( x1 ) > 0 , adică punctul x1 = − este
136
punct de minim pentru funcția ϕ .
 185 139 55 
Prin urmare, punctul  − ,− ,  este punct de minim pentru
 136 136 136 
funcția de performanță f supusă la restricțiile de tip egalitate date.

2.2.3. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de n variabile reale, cu restricții de tip egalitate cu metoda
multiplicatorilor lui Lagrange

Fie dată funcția f : E ⊂  n → , n ≥ 1 , unde E ⊂  n este o mulțime

deschisă. Funcției f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) i se asociază restricțiile
1, m :
g i : E ⊂  n → , i =
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0

 g 2 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
 (2.62)
...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
Vom nota cu
S= {
x ∈ E gi ( x) =
0, i =
1, m, x =
( x1 , x2 ,..., xn ) ∈ E } (2.63)
mulțimea soluțiilor sistemului (2.62).
Fie de asemenea, punctul a= ∈ S , cu a (a1 , a2 ,..., an ) ∈ E pentru care au
loc egalitățile:

68
 Tehnici de optimizare şi control optimal

gi (=
a ) 0,=i 1, m (2.64)
Ținând cont de cele de mai sus, din teorema funcțiilor implicite,
presupunem că au loc următoarele proprietăți:
1. funcțiile f , gi ∈ C1 ( E ) ;
2. determinantul funcțional al restricțiilor g1 , g 2 ,..., g m în raport cu
variabilele ( x1 , x2 ,..., xn ) este
∆( g1 , g 2 ,..., g m )
(a) ≠ 0 (2.65)
∆( x1 , x2 ,..., xn )
Pentru determinarea punctelor critice ale funcției de performanță f,
constrînsă de restricțiile de tip egalitate (2.62), se aplică metoda
multiplicatorilor lui Lagrange, a căror etape de rezolvare sunt descrise în
continuare:
1. Se construiește funcția lui Lagrange L :  n + m →  de forma:
L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm ) =f ( x1 , x2 ,..., xn ) + λ1 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) +
(2.66)
+ λ2 g 2 ( x1 , x2 ,..., xn ) + ... + λm g m ( x1 , x2 ,..., xn )
unde parametrii reali λ1 , λ2 ,..., λm poartă denumitea de multiplicatori ai lui
Lagrange.
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I:
 ∂L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm )
 =0
∂x1

 ∂L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm )
 =0
∂x2

......................................................

 ∂L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm ) = 0
 ∂xn
 (2.67)
 ∂L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm ) = 0
 ∂λ1

 ∂L( x1 , x2 ,..., xn , λ1 , λ2 ,..., λm ) = 0
 ∂λ2

...................................................
 ∂L( x , x ,..., x , λ , λ ,..., λ )
 1 2 n 1 2 m
= 0
 ∂ λ m

Sistemul de mai sus se mai poate scrie sub forma:

69
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn )

 + λ1 1 1 2 + λ2 2 1 2 + ....λm m 1 2 = 0
∂x1 ∂x1 ∂x1 ∂x1

 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn ) ∂g ( x , x ,..., xn )
 + λ1 1 1 2 + λ2 2 1 2 + ....λm m 1 2 = 0
∂x2 ∂x2 ∂x2 ∂x2

............................................................................................................................................

 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn ) + λ ∂g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) + λ ∂g 2 ( x1 , x2 ,..., xn ) + ....λ ∂g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0 (2.68)
 ∂xn
1
∂xn
2
∂xn
m
∂xn

 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
 g ( x , x ,..., x ) = 0
 2 1 2 n

...............................

 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0
3. În urma rezolvării sistemului (2.68), se determină punctele critice
( x1* , x2* ,..., xn* , λ1* , λ2* ,..., λm* ) ale funcției f constrânsă de restricțiile
(2.62).
Punctele de extrem local ale funcției f condiționate de restricțiile date
în (2.62), se găsesc printre punctele critice ale funcției lui Lagrange L . Pentru a
decide dacă punctul ( a, λ * ) este punct de extrem local al funcției L , se
calculează diferențialele d 2 L ( a, λ * ) și astfel vom avea:
1. dacă d 2 L ( a, λ * ) > 0 atunci punctul ( a, λ * ) este punct de minim local al
funcției L , și deci punctul a este punct de minim local al funcției F ;
2. dacă d 2 L ( a, λ * ) < 0 atunci punctul ( a, λ * ) este punct de maxim local al
funcției L , și deci punctul a este punct de maxim local al funcției F ;
3. dacă d 2 L ( a, λ * ) = 0 atunci nu se știe nimic despre natura punctului de
extrem.
Observația 2.1. Pentru determinarea naturii punctelor de extrem se pot
aplica și condițiile lui Silvester descrise în paragraful 2.1.
În continuare vom considera două cazuri particulare de determinare a
extremelor unei funcții de performanță condiționată de restricții de tip egalitate.
Mai precis cazul în care funcția de performanță și restricțiile depind de două,
respectiv de trei variabile.

70
 Tehnici de optimizare şi control optimal

A. Cazul funcției de performanță de două variabile reale, cu o

restricție de tip egalitate

Fie dată funcția f : E ⊂  2 → , , unde E ⊂  2 este o mulțime

deschisă. Funcției f = f ( x1 , x2 ) i se asociază restricția g1 : E ⊂  2 →  :
g1 ( x1 , x2 ) = 0 (2.69)
Pentru determinarea punctelor de extrem ale funcției f ( x1 , x2 ) ,
condiționată de restricția g1 ( x1 , x2 ) = 0 , se parcurg următoarele etape:
1. Se construiește funcția lui Lagrange:
1 , x2 , λ )
L( x= f ( x1 , x2 ) + λ g1 ( x1 , x2 ) (2.70)
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I de forma:
 ∂L( x1 , x2 , λ )
 =0
∂x1

 ∂L( x1 , x2 , λ )
 =0 (2.71)
 ∂ x 2
 g1 ( x1 , x2 ) = 0


3. Se determină punctele critice ale funcției L( x1 , x2 , λ ) , obținute în
urma rezolvării sistemului (2.71). Fie punctul A(a1 , a2 , λ ) punctul
critic găsit.
4. Se calculează diferențiala de ordinul I a restricției, și găsim:
∂g1 ∂g
= dg1 (A) ( A)dx1 + 1 ( A)dx2 , cu dg1 (A) = 0 (2.72)
∂x1 ∂x2
Din expresia de mai sus, se poate determina, de exemplu dx2 în funcție
de dx1 .
5. Se calculează diferențiala de ordinul II a Lagrangianului în punctul
A(a1 , a2 , λ ) , adică
∂2 L ∂2 L ∂2 L
d 2 L ( A) = 2
( A) dx1
2
+ 2 ( A) dx1 dx2 + 2
( A)dx22 (2.73)
∂x1 ∂x1∂x2 ∂x2
6. Se interpretează semnul acestei diferențiale. Astfel:
a) dacă d 2 L ( a1 , a2 , λ * ) > 0 , atunci punctul ( a1 , a2 , λ ) este punct de minim
local al funcției L , iar punctul ( a1 , a2 ) este punct de minim local al
funcției f , cu f min = f (a1 , a2 ) ;

71
 Tehnici de optimizare şi control optimal

b) dacă d 2 L ( a1 , a2 , λ * ) < 0 atunci punctul ( a1 , a2 ) este punct de maxim

local al funcției L , și deci punctul ( a1 , a2 ) este punct de maxim local al
funcției f , cu f max = f (a1 , a2 )
Exemplu 2.6. Să se determine punctele de extrem ale funcției de
performanță f :  2 →  , f ( x1 , x2= ) x12 + x22 , condiționată de restricția:
x x
g :  2 →  , g( x1 , x2 ) = 1 + 2 − 1 .
3 4
Rezolvare. Pentru determinarea punctelor critice ale funcției f ,
condiționată de restricția g , se aplică metoda multiplicatorilor lui Lagrange:
1. Se construiește funcția lui Lagrange:
x x 
L( x1 , x2 , λ ) = x12 + x22 + λ  1 + 2 − 1
3 4 
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I de forma:
 ∂L( x1 , x2 , λ )  1
 =0 2 x1 + λ = 0
∂x1  3
 
 ∂L( x1 , x2 , λ )  1
 =⇔ 0 2 x2 + λ = 0
 ∂ x2  4
 g ( x1 , x2 ) = 0  x1 x2
 3 + 4 = 1
 
3. Se determină punctele critice ale funcției L( x1 , x2 , λ ) , obținute în urma
rezolvării sistemului de mai sus. Soluțiile acestui sistem sunt
3 3 
x1 = , x2 = 2, λ = −9 . Prin urmare, avem un punct critic A  , 2, −9  .
2 2 
În continuare, pentru determinarea naturii punctului de extrem, se
calculează diferențiala de ordinul I a restricției, și găsim:
1 1 4
dx1 + dx2 = 0 ⇒ dx2 = − dx1
3 4 3
Se calculează diferențiala de ordinul II a Lagrangianului în punctul
2
3  3  ∂ L3 
A  , 2, −9  , adică d 2 L  ,= 2, −9  2 
, 2, −9  dx12 +
2  2  ∂x1  2 
2
∂ L 3  ∂2 L  3 
+2  , 2, − 9 dx
 1 2dx + 2 
, 2, −9  dx22 =
∂x1∂x2  2  ∂x2  2  .
8 10
= 2dx12 + 2dx22 = 2dx12 − dx12 = dx12 > 0
9 9

72
 Tehnici de optimizare şi control optimal

3  3 
Prin urmare, am obținut că d 2 L  , 2, −9  , deci punctul A  , 2, −9  este
2  2 
3 
punct de maxim local al funcției L , iar punctul  , 2  este punct de minim
2 
 3  25
local al funcției f ,=  ,2
cu f min f= .
2  4

B. Cazul funcției de performanță de trei variabile reale, cu o restricție

de tip egalitate

Fie dată funcția f : E ⊂  3 → , , unde E este o mulțime deschisă.

Funcției f = f ( x1 , x2 , x3 ) i se asociază restricția g1 : E ⊂  3 →  :
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 (2.74)
Pentru determinarea punctelor de critice ale funcției f ( x1 , x2 , x3 ) ,
condiționată de restricția g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 , se aplică metoda multiplicatorilor lui
Lagrange:
1. Se construiește funcția lui Lagrange:
, x2 , x3 , λ1 ) f ( x1 , x2 , x3 ) + λ1 g1 ( x1 , x2 , x3 )
L( x1= (2.75)
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I de forma:
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 )
 =0
∂x1

 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 )
 =0
 ∂x2 (2.76)
 ∂L( x , x , x λ )
 1 2 3 1
=0
 ∂x 3
g (x , x , x ) = 0
 1 1 2 3
3. Se determină punctele critice ale funcției L( x1 , x2 , x3 , λ1 ) , obținute în
urma rezolvării sistemului (2.76). Fie punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 ) punctul critic
găsit.
Se calculează diferențiala de ordinul I a restricției, și găsim:
∂g ∂g ∂g
dg1 ( A) = 1 ( A)dx1 + 1 ( A)dx2 + 1 ( A)dx3 , cu dg1 ( A) = 0 (2.77)
∂x1 ∂x2 ∂x3
Din expresia de mai sus, se poate determina, de exemplu dx3 în funcție
de dx1 și dx2 .

73
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Se calculează diferențiala de ordinul II a Lagrangianului, în punctul

A(a1 , a2 , a3 , λ1 ) , adică
2
 ∂L ∂L ∂L 
d L ( A) = 
2
( A)dx1 + ( A)dx2 + ( A)dx3 
 ∂x1 ∂x2 ∂x3 
2 2 2 2
∂ L ∂ L ∂ L ∂ L
= 2 ( A)dx12 + 2 ( A)dx22 + 2 ( A)dx32 + 2 ( A)dx1dx2 + (2.78)
∂x1 ∂x2 ∂x3 ∂x1∂x2
∂2 L ∂2 L ∂2 L
+2 ( A)dx1dx3 + 2 ( A)dx2 dx3 + 2 ( A)dx22
∂x1∂x3 ∂x2 ∂x3 ∂x2
Se interpretează semnul acestei diferențiale. Astfel:
a) dacă d 2 L ( A ) > 0 , atunci punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 ) este punct de minim
local al funcției L , iar punctul ( a1 , a2 , a3 ) este punct de minim local al
funcției f , cu f min = f (a1 , a2 , a3 ) ;
b) dacă d 2 L ( A ) < 0 atunci punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 ) este punct de maxim
local al funcției L , și deci punctul ( a1 , a2 , a3 ) este punct de maxim local
al funcției f , cu f max = f ( a1 , a2 , a3 )
Exemplu 2.7. Să se determine punctele de extrem ale funcției
f :  →  , f ( x1 , x2 , x3 ) = 3 x12 + 2 x22 + x32 , condiționată de restricția:
3

g :  3 →  , g ( x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 − 3 .
Rezolvare. Pentru determinarea punctelor de extrem ale funcției
f ( x1 , x2 , x3 ) , condiționată de restricția g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 , se parcurg următoarele
etape:
1. Se construiește funcția lui Lagrange:
L( x1 , x2 , x3 , λ ) = 3 x12 + 2 x22 + x32 + λ ( x1 + x2 + x3 − 3)
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I de forma:
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ )
 =0
∂x1
 6 x1 + λ = 0
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ ) 
 =0 4 x2 + λ = 0
 ∂x2 ⇔
 ∂L( x , x , x , λ ) 2 x3 + λ = 0
 1 2 3
=0  x1 + x2 + x3 =
3
 ∂x3
g (x , x , x ) = 0
 1 1 2 3
3. Se determină punctele critice ale funcției L( x1 , x2 , x3 , λ ) , obținute în urma
rezolvării sistemului de mai sus. În urma rezolvării acestui sistem de patru

74
 Tehnici de optimizare şi control optimal

ecuații cu patru necunoscute, se obține următoarea soluție

6 9 18 36
x1 = , x2 = , x3 = , λ = − . Astfel, observăm că avem un punct critic,
11 11 11 11
 6 9 18 36 
mai precis punctul A  , , , −  .
 11 11 11 11 
În continuare, vom determina tipul extremului funcției lui Lagrange, în
 6 9 18 36 
punctul A  , , , −  .
 11 11 11 11 
Astfel, se calculează diferențiala de ordinul I a restricției în acest punct,
și găsim:
∂g  6 9 18 36  ∂g  6 9 18 36  ∂g  6 9 18 36 
 , , , −  dx1 +  , , , −  dx2 +  , , , −  dx3 = 0
∂x1  11 11 11 11  ∂x2  11 11 11 11  ∂x3  11 11 11 11 
sau
dx1 + dx2 + dx3 = 0 ⇒ dx3 =− ( dx1 + dx2 )
Se calculează diferențiala de ordinul II a Lagrangianului, în punctul
 6 9 18 36 
A  , , , −  , adică
 11 11 11 11 
2 2
 6 9 18 36  ∂ L  6 9 18 36  2 ∂ L  6 9 18 36  2
d 2 L  , , ,= −  2 
, , , − dx
 1 +  , , , −  dx2 +
 11 11 11 11  ∂x1  11 11 11 11  ∂x22  11 11 11 11 
∂ 2 L  6 9 18 36  2 ∂ 2 L  6 9 18 36 
+  , , , − dx
 3 + 2  , , , −  dx1dx2 +
∂x32  11 11 11 11  ∂x1∂x2  11 11 11 11 
∂ 2 L  6 9 18 36  ∂ 2 L  6 9 18 36 
+2  , , , −  dx1dx3 + 2  , , , −  dx2 dx3 =
∂x1∂x3  11 11 11 11  ∂x2 ∂x3  11 11 11 11 
= 6dx12 + 4dx22 + 2dx32
− ( dx1 + dx2 ) , atunci
Dacă vom înlocui în ultima expresie, relația dx3 =
vom avea:
 1 2
d 2 L 1,1,1, − = 6dx12 + 4dx22 + 2  − ( dx1 + dx2 )  =
 2
= 6dx12 + 4dx22 + 2dx12 + 2dx22 + 4dx1dx2 =
= 8dx12 + 6dx22 + 4dx1dx2 > 0
 6 9 18 36 
Prin urmare, am obținut că d 2 L  , , , −  > 0 , deci punctul
 11 11 11 11 
 6 9 18 36 
A  , , , −  este punct de minim local al funcției L , iar punctul
 11 11 11 11 

75
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 6 9 18 
 , ,  este punct de minim local al funcției f, cu
 11 11 11 
 6 9 18  54
=  , , 
f min f= .
 11 11 11  11

C. Cazul funcției de performanță de trei variabile reale, cu două

restricții de tip egalitate

Fie dată funcția f : E ⊂  3 → , , unde E este o mulțime deschisă.

Funcției f = f ( x1 , x2 , x3 ) i se asociază restricțiile gi : E ⊂  3 → , i = 1, 2 :
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
(2.79)
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0
Pentru determinarea punctelor de extrem ale funcției f ( x1 , x2 , x3 ) ,
condiționată de restricțiile g1 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 și g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0 , se aplică
metoda multiplicatorilor lui Lagrange:
1. Se construiește funcția lui Lagrange:
L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 ) =f ( x1 , x2 , x3 ) + λ1 g1 ( x1 , x2 , x3 ) + λ2 g 2 ( x1 , x2 , x3 ) (2.80)
2. Se pun condițiile de optim de ordinul I de forma:
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0
∂x1

 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0
∂x2

 ∂L( x1 , x2 , x3λ1 , λ2 )
 =0 (2.81)
 ∂x3
g (x , x , x ) = 0
 1 1 2 3
 g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 0



3. Se determină punctele critice ale funcției L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 ) , obținute
în urma rezolvării sistemului (2.81). Fie punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 , λ2 ) punctul
critic găsit.
Se calculează diferențiala de ordinul I a restricției, și găsim:

76
 Tehnici de optimizare şi control optimal

∂g1 ∂g ∂g
dg1 ( A) = ( A)dx1 + 1 ( A)dx2 + 1 ( A)dx3
∂x1 ∂x2 ∂x3 dg1 ( A) = 0
, cu (2.82)
∂g 2 ∂g 2 ∂g 2 dg 2 ( A) = 0
dg 2 ( A) = ( A)dx1 + ( A)dx2 + ( A)dx3
∂x1 ∂x2 ∂x3
Din expresia de mai sus, se poate determina, de exemplu dx3 în funcție
de dx1 și dx2 în funcție de dx1 .
Se calculează diferențiala de ordinul II a Lagrangianului, în punctul
A(a1 , a2 , a3 , λ1 , λ2 ) , adică
2
 ∂L ∂L ∂L 
d L ( A) = 
2
( A)dx1 + ( A)dx2 + ( A)dx3 
 ∂x1 ∂x2 ∂x3 
2 2 2 2
∂ L ∂ L ∂ L ∂ L
= 2 ( A)dx12 + 2 ( A)dx22 + 2 ( A)dx32 + 2 ( A)dx1dx2 + (2.83)
∂x1 ∂x2 ∂x3 ∂x1∂x2
∂2 L ∂2 L ∂2 L
+2 ( A)dx1dx3 + 2 ( A)dx2 dx3 + 2 ( A)dx22
∂x1∂x3 ∂x2 ∂x3 ∂x2
Se interpretează semnul acestei diferențiale. Astfel:
a) dacă d 2 L ( A ) > 0 , atunci punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 , λ2 ) este punct de
minim local al funcției L , iar punctul ( a1 , a2 , a3 ) este punct de minim
local al funcției f , cu f min = f (a1 , a2 , a3 ) ;
b) dacă d 2 L ( A ) < 0 atunci punctul A(a1 , a2 , a3 , λ1 , λ2 ) este punct de maxim
local al funcției L , și deci punctul ( a1 , a2 , a3 ) este punct de maxim local
al funcției f , cu f max = f ( a1 , a2 , a3 )
Exemplu 2.8. Să se determine, punctele de extrem ale funcției
3
f :  →  de forma f ( x1 , x2 , x3 ) = 3 x12 + 2 x22 + x32 , condiționată de restricțiile
g i :  3 → , i =
1, 2
g1 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 − 3
.
g 2 ( x1 , x2 , x3 ) = 3 x1 + 2 x2 + x3
Rezolvare. Pentru determinarea punctelor critice ale funcției f
condiționară de restricțiile gi , vom aplica metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.
În primul rând, vom construi Lagrangianul L :  5 →  de forma
L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 ) =f ( x1 , x2 , x3 ) + λ1 g1 ( x1 , x2 , x3 ) + λ2 g 2 ( x1 , x2 , x3 )
sau după înlocuirea expresiilor analitice ale funcțiilor f , g1 și g 2 , de forma

77
 Tehnici de optimizare şi control optimal

L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 ) = 3 x12 + 2 x22 + x32 + λ1 ( x1 + x2 + x3 − 3) + λ2 ( 3 x1 + 2 x2 + x3 ) .

Vom formula condițiile de optim de ordinul I:
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0
 ∂ x1
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0
 ∂x2
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0.
 ∂x3
 ∂L( x1 , x2 , x3 , λ1 , λ2 )
 =0
 ∂λ1
 ∂L( x , x , x , λ , λ )
 1 2 3 1 2
=0
 ∂λ2
După efectuarea derivatelor partiale, se ajunge la următorul sistem de
cinci ecuații cu cinci necunoscute:
6 x1 + λ1 + 3λ2 = 0

4 x2 + λ1 + 2λ2 = 0
2 x3 + λ1 + λ2 = 0
x + x + x = 3
 1 2 3
3 x1 + 2 x2 + x3 = 0
Pentru rezolvarea acestui sistem, vom exprima prima, a doua și a treia
ecuație în funcție de λ1 și λ2 , adică
1 1
x1 = − λ1 − λ2
6 2
1 1
x2 = − λ1 − λ2 .
4 2
1 1
x3 = − λ1 − λ2
2 2
Înlocuind cele trei soluții parțiale în ultimele două ecuații ale sistemului,
vom ajunge la următorul sistem:
 11 3
− 12 λ1 − 2 λ2 = 3
 .
3
− λ − 3λ = 0
 2 1 2

78
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Soluțiile acestui sistem se determină foarte simplu, acestea fiind

λ1 = −18 și λ2 = 9 .
3
Revenind în soluțiile parțiale de mai sus, se obține în final x1 = − ,
2
9
x2 = 0 și x1 = .
2
Astfel punctul critic obținut cu ajutorul metodei multiplicatorilor lui
 3 9 
Lagrange este A  − , 0, , −18, 2  .
 2 2 
În continuare, se calculează diferențialele de ordinul I ale celor două
restricții, în acest punct:
 ∂g1 ∂g1 ∂g1
 ∂x ( A)dx1 + ∂x ( A)dx2 + ∂x ( A)dx3 = 0
 1 2 3
 ,
 ∂g ∂ g ∂ g
2
( A)dx1 + 2
( A)dx2 + 2
( A)dx3 =0
 ∂x1 ∂x2 ∂x3
dx1 + dx2 + dx3 =0
adică  ,
3dx1 + 2dx2 + dx3 =0
de unde rezultă dx2 = −2dx1 și dx3 = dx1 .
Se calculează, în continuare, diferențiala de ordinul II a Lagrangianului,
 3 9 
în punctul A  − , 0, , −18, 2  , adică
 2 2 
 3 9 
d 2 L  − , 0, , −18, 2  = 6dx12 + 4dx22 + 2dx32 .
 2 2 
Dacă vom înlocui expresia lui dx2 și ce a lui dx3 , în acestă relație vom
avea:
 3 9 
d 2 L  − , 0, , −18, 2  = 24dx12 > 0 .
 2 2 
 3 9 
Prin urmare, punctul A  − , 0, , −18, 2  este punct de minim local al
 2 2 
 3 9
funcției L , iar punctul  − , 0,  este punct de minim local al funcției f , cu
 2 2
 3 9
f  − , 0,  =
f min = 27 .
 2 2

79
 Tehnici de optimizare şi control optimal

2.3. Metode analitice de determinare a punctelor de extrem ale

funcțiilor de performanță cu restricții de tip inegalitate

În acest paragraf vom prezenta condițiile necesare și suficiente de

extrem pentru funcții de performanță reale de una sau mai multe variabile reale,
cu restricții de tip inegalitate. Pentru rezolvarea unor astfel de probleme se pot
utiliza următoarele metode: metoda neglijării restricțiilor, metoda transformării
variabilelelor, metoda transformării restricțiilor și condițiile Kuhn-Tucker.

2.3.1. Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de n variabile reale, cu restricții de tip inegalitate cu metoda
neglijării restricțiilor

Fie dată funcția f : E ⊂  n →  , unde E ⊂  n este o mulțime

deschisă. Funcției f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) i se asociază restricțiile
1, m :
g i : E ⊂  n → , i =
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
 g ( x , x ,..., x ) ≤ 0
 2 1 2 n
 (2.84)
...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
Metoda neglijării restricţiilor constă în rezolvarea problemei, doar
testând funcţia de performanţă, fără a lua în considerare restricţiile, adică se
calculează:
 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn )
 =0
∂x1

 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn )
 =0
 ∂x2 (2.85)
.............................

 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn )
 =0
 ∂xn
În urma rezolvării sistemului (2.85), se determină punctele critice.
Se verifică, apoi, dacă punctele critice găsite se află sau nu, în interiorul
domeniului admisibil al restricţiilor. Domeniul admisibil se determină prin
reprezentarea grafică a restricțiilor considerate de tip egalitate.

80
 Tehnici de optimizare şi control optimal

În cazul în care punctele critice nu se află în interiorul domeniului

admisibil, se verifică dacă acestea se găsesc pe frontiera acestui domeniu. Dacă
acestea se găsesc pe frontiera domeniului, atunci se verifică dacă aceste puncte
sunt puncte de extrem pentru funcția de performanță dată. Acest lucru se face în
același mod cu cel descris în paragraful 2.1.
În continuare, vom considera un exemplu de determinare a punctelor de
extrem ale unei funcții de performanță de două variabile, cu două restricții de
tip inegalitate.
Exemplu 2.9. Fie dată funcția f :  2 →  de forma
f ( x1 , x2 ) = 2 x12 + 3 x22 + 5 ,
constrânsă de restricțiile
x1 − x2 ≤ 0
,
2 x1 + 3 x2 ≤ 6
cu ajutorul metodei neglijării restricțiilor.
Rezolvare. Vom trata problema ca pe o problemă fără restricții. Astfel,
vom determina punctele critice cu ajutorul derivatelor parțiale
 ∂f ( x1 , x2 )
 ∂x =0
 1 4 x1 =
0 0
 x1 =
 ⇔ ⇔ .
 ∂f ( x1 , x2 ) = 0 6 x2 =
0 0
 x2 =
 ∂x2
Am obținut punctul critic A(0, 0) . Verificăm dacă acest punct, se află în
interiorul domeniului admisibil al restricțiilor. Pentru acesta, în primul rând,
vom reprezenta grafic domeniul admisibil al restricțiilor.
Considerăm prima restricție de tip egalitate, adică x1 = x2 , deci graficul
acesteia este chiar originea sistemului de axe.
Considerăm și pe cea de-a doua restricție de tip egalitate, adică
6 . Observăm că din punct de vedere geometric acesta este o dreaptă.
2 x1 + 3 x2 =

81
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Figura 2.1. Reprezentarea grafică a domeniul admisibil

Observăm că punctul A(0, 0) este chiar originea și de asemenea

observăm că acesta se află pe frontiera domeniului admisibil.
Pentru a vedea dacă punctul critic A(0, 0) este punct de extrem, vom
calcula următorii determinanți:
∂2 f
∆1 = (0, 0) = 4 > 0;
∂x12
∂2 f ∂2 f
(0, 0) (0, 0) .
∂x12 ∂x1 x2 4 0
∆2 = = = 24 > 0
∂2 f ∂2 f 0 6
(0, 0) (0, 0)
∂x2 x1 ∂x22
Cum ∆1 > 0 și ∆ 2 > 0 , rezultă că punctul A(0, 0) este punct de minim,
iar f min (0, 0) = 5 .

2.3.2.Determinarea punctelor de extrem pentru funcții de

performanță de n variabile reale, cu restricții de tip inegalitate cu metoda
transformării restricțiilor de tip inegalitate în restricții de tip egalitate

Fie dată funcția f : E ⊂  n →  , unde E ⊂  n este o mulțime

deschisă. Funcției f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) i se asociază restricțiile
1, m :
g i : E ⊂  n → , i =

82
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
 g ( x , x ,..., x ) ≤ 0
 2 1 2 n
 (2.86)
 ...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
În cadrul acestei metode, toate restricțiile de tip inegalitate se transformă
în restricții de tip egalitate, prin adăugarea unor variabile pozitive, în funcție de
semnul restricțiilor (vezi Capitolul 4, paragraful 4.1).
Deci, restricțiile de tip inegalitate gi ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0, i =1, m se
transformă în gi ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+1 =0, i =1, m .
După transformarea restricțiilor, problema poate fi văzută ca o problemă
cu restricții de tip egalitate, punctele critice putându-se determina cu metoda
multiplicatorilor lui Lagrange, de exemplu, sau orice altă metodă descrisă mai
sus, care permite acest lucru.
Exemplu 2.10. Fie dată funcția f :  2 →  de forma
f ( x1 , x2 ) =− x12 + x22 − 2 x1 + 5 ,
constrânsă de restricția
x12 + x22 − 1 ≤ 0 ,
cu ajutorul metodei transformării restricțiilor.
Rezolvare. În primul rând transfomăm restricția problemei, în restricție
de tip egalitate prin adăugarea unei variabile pozitive:
g ( x1 , x2 , x3 ) = x12 + x22 − 1 + x32 , cu g ( x1 , x2 , x3 ) = 0
Pentru determinarea punctelor critice, vom aplica metoda
multiplicatorilor lui Lagrange. Construim Lagrangianul:
L( x1 x2 , x3 , λ ) = − x12 + x22 − 2 x1 + 5 + λ ( x12 + x22 − 1 + x32 ) .
Formulăm condițiile de optim de ordinul I:
 ∂L( x1 x2 , x3 , λ )
 =0
∂x1
 −2 x1 − 2 + 2λ x1 = 0
 ∂L( x1 x2 , x3 , λ ) 
 =0 2 x2 + 2λ x2 = 0
 ∂x2 ⇔ .
 ∂L( x x , x , λ ) 2λ x3 = 0
 1 2 3
=0  2 2 2
1
 ∂x3  x1 + x2 + x3 =

g1 ( x1 x2 , x3 , λ ) = 0
Pentru determinarea soluțiilor acestui sistem, vom proceda în felul
următor:

83
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Cazul 1. Din cea de-a treia relație, rezultă că x3 = 0 sau λ = 0 . Înlocuind pe λ

în prima și a doua ecuație, se obțin x1 = −1 și x2 = 0 .
Primul punct critic obținut este A(−1, 0, 0, 0) .
Cazul 2. Din cea de-a doua relație, rezultă că x2 = 0 sau λ = −1 . Înlocuind pe
1
λ în prima ecuație, se obține x1 = − . De asemenea, înlocuind pe x2 și x1 în
2
3 3
ultima ecuație, obținem ( x3 )1 = și ( x3 )2 = − .
2 2
 1 3 
Astfel, avem următoarele puncte critice obținute B  − , 0, , −1 și
 2 2 
 1 3 
C  − , 0, − , −1 .
 2 2 
Cazul 3. Din cea de-a treia relație, rezultă că x3 = 0 și din cea de-a doua ecuație
x2 = 0 . Înlocuind în ultima ecuație cele două soluții, vom avea x1 = 1 și
x1 = −1 . Din prima ecuație, pentru x1 = 1 se obține λ = 2 .
Prin urmare, ultimul punct critic obținut este D (1, 0, 0, 2 ) .
În continuare, verificăm dacă aceste puncte sunt puncte de extrem.
Astfel, pentru punctul A(−1, 0, 0, 0) vom calcula diferențiala de ordinul I
a restricției:
∂g ∂g ∂g
( A)dx1 + ( A)dx2 + ( A)dx3 = 0 , adică
∂x1 ∂x2 ∂x3
2 x1 (−1, 0, 0, 0)dx1 + 2 x2 (−1, 0, 0, 0)dx2 + 2 x3 (−1, 0, 0, 0)dx3 = 0 , de unde dx1 = 0 .
Vom calcula, apoi, diferențiala de ordinul II a Lagrangianului.
∂2 L ∂2 L ∂2 L ∂2 L
d 2 L ( A ) = 2 ( A)dx12 + 2 ( A)dx22 + 2 ( A)dx32 + 2 ( A)dx1dx2 +
∂x1 ∂x2 ∂x3 ∂x1∂x2
∂2 L ∂2 L ∂2 L
+2 ( A)dx1dx3 + 2 ( A)dx2 dx3 + 2 ( A)dx22 =
∂x1∂x3 ∂x2 ∂x3 ∂x2
( −2 + 2λ ) (−1, 0, 0, 0)dx12 + ( 2 + 2λ ) (−1, 0, 0, 0)dx22 + 4λ (−1, 0, 0, 0)dx32 =
=
−2dx12 + 2dx22
=
Dacă înlocuim pe dx1 = 0 în relația de mai sus, vom avea:
d 2 L(−1, 0, 0, 0) =
2dx22 > 0 .

84
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Prin urmare, punctul A(−1, 0, 0, 0) este punct de minim pentru funcția lui
Lagrange, iar punctul ( −1, 0, 0 ) este punct de minim pentru funcția f , cu
f min =f ( −1, 0, 0 ) =
3.
 1 3 
Pentru punctul B  − , 0, , −1 vom calcula diferențiala de ordinul I a
 2 2 
restricției:
 1 3   1 3   1 3 
2 x1  − , 0, , −1 dx1 + 2 x2  − , 0, , −1 dx2 + 2 x3  − , 0, , −1 dx3 =
0,
 2 2   2 2   2 2 
1
de unde dx3 = dx1 .
3
Vom calcula, apoi, diferențiala de ordinul II a Lagrangianului:
 1 3   1 3 
d 2 L  − , 0, , −1 = ( −2 + 2λ )  − , 0, , −1 dx12 +
 2 2   2 2 
 1 3   1 3 
+ ( 2 + 2λ )  − , 0, , −1 dx22 + 4λ  − , 0, , −1 dx32 = −4dx12 + 4dx32
 2 2   2 2 
1
Dacă înlocuim expresia lui dx3 = dx1 în relația de mai sus, vom avea:
3
 1 3  4 2
d 2 L  − , 0, , −1 = −4dx12 + dx1 = −1, 69dx12 < 0 .
 2 2  3
 1 3 
Prin urmare, punctul B  − , 0, , −1 este punct de maxim pentru
 2 2 
 1 3
funcția lui Lagrange, iar punctul  − , 0,  este punct de maxim pentru
 2 2 
 1 3 3
funcția f , cu f max = f  − , 0,  = .
 2 2  4
 1 3 
Pentru punctul C  − , 0, − , −1 se procedează în același mod. Din
 2 2 
1
diferențiala de ordinul I a restricției, se obține dx3 = − dx1 .
3
Vom calcula, diferențiala de ordinul II a Lagrangianului:

85
 Tehnici de optimizare şi control optimal

 1 3   1 3 
d 2 L  − , 0, − , −1 = ( −2 + 2λ )  − , 0, − , −1 dx12 +
 2 2   2 2 
 1 3   1 3 
+ ( 2 + 2λ )  − , 0, − , −1 dx22 + 4λ  − , 0, − , −1 dx32 =−4dx12 + 4dx32
 2 2   2 2 
1
Dacă înlocuim expresia lui dx3 = − dx1 în relația de mai sus, vom
3
avea:
 1 3  4 2
d 2 L  − , 0, − , −1 = −4dx12 − dx1 = −6,3dx12 < 0 .
 2 2  3
 1 3 
Prin urmare, punctul C  − , 0, − , −1 este punct de maxim pentru
 2 2 
 1 3
funcția lui Lagrange, iar punctul  − , 0, −  este punct de maxim pentru
 2 2 
 1 3 3
funcția f , cu f max =f  − , 0, − = .
 2 2  4
În final, verificăm dacă punctul D (1, 0, 0, 2 ) este punct de extrem.
Astfel, din diferențiala de ordinul I a restricției, se obține dx1 = 0 .
Vom calcula, diferențiala de ordinul II a Lagrangianului:
d 2 L (1, 0, 0, 2 ) =
( −2 + 2λ )(1, 0, 0, 2 ) dx12 + ( 2 + 2λ )(1, 0, 0, 2 ) dx22 +
+ 4λ (1, 0, 0, 2 ) dx32 = 2dx12 + 6dx22 + 8dx32
Dacă înlocuim dx1 = 0 în relația de mai sus, vom avea:
d 2 L (1, 0, 0, 2 ) = 6dx22 + 8dx32 > 0 .
Prin urmare, punctul D (1, 0, 0, 2 ) este punct de minim pentru funcția lui
Lagrange, iar punctul (1, 0, 0 ) este punct de minim pentru funcția f , cu
f min = f (1, 0, 0 ) = −3 .

2.3.3. Condițiile Kuhn-Tucker

Condițiile Kuhn-Tucker reprezintă de fapt, o generalizare a metodei

multiplicatorilor lui Lagrange, pentru determinarea punctelor critice ale unei
funcții de performanță supusă la restricții de tip inegalitate.

86
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Fie dată funcția f : E ⊂  n →  , unde E ⊂  n este o mulțime

deschisă. Funcției f = f ( x1 , x2 ,..., xn ) i se asociază restricțiile
1, m :
g i : E ⊂  n → , i =
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
 g ( x , x ,..., x ) ≤ 0
 2 1 2 n
 (2.87)
 ...
 g m ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0
Tranformăm restricțiile de tip inegalitate în restricții de tip egalitate:
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+1 = 0
 2
 g 2 ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn + 2 = 0
 . (2.88)
...
 g ( x , x ,..., x ) + x 2 = 0
 m 1 2 n n+m

Se construiește funcția lui Lagrange de forma:

L( x1 , x2 ,..., xn , xn +1 , xn + 2 ,...,, xn + m , λ1 , λ2 ,..., λm ) =
= f ( x1 , x2 ,..., xn ) + λ1 ( g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+1 ) + λ2 ( g 2 ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+ 2 ) + (2.89)
+... + λm ( g m ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+ m )
Se pun condițiile de optim de ordinul I:
 ∂L ∂f ∂g1 ∂g 2 ∂g m
 ∂x = ∂x + λ1 ∂x + λ2 ∂x + ... + λm ∂x = 0
 1 1 1 1 1

..........

 ∂L = ∂f + λ1 ∂g1 + λ2 ∂g 2 + ... + λm ∂g m = 0
 ∂xn ∂xn ∂xn ∂xn ∂xn
 2
 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn +1 = 0

............................... (2.90)
 g ( x , x ,..., x ) + x 2 = 0
 m 1 2 n n+m

 ∂L
= 2= λ1 xn +1 0
 ∂xn +1
.............

 ∂L
= 2=λm xn + m 0
 ∂xn + m


87
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Din condițiile gi ( x1 , x2 ,..., xn ) + xn2+i = 0, i =1, m , rezultă că pentru fiecare

i = 1, m , gi ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0 , numai dacă xn2+i = 0 .
∂L
De asemenea, din condițiile = 0,= i 1, m , rezultă că 2λi xn +i = 0 .
∂xn +i
În aceste condiții, eliminând pe xn +i și din celelalte relații ale sistemului
(2.51) , se observă acesta va fi de forma următoare:
 ∂f ∂g1 ∂g 2 ∂g m
 ∂x + λ1 ∂x + λ2 ∂x + ... + λm ∂x = 0
 1 1 1 1

..........

 ∂f + λ1 ∂g1 + λ2 ∂g 2 + ... + λm ∂g m = 0
 ∂xn ∂xn ∂xn ∂xn

 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0

............................... (2.91)
 g ( x , x ,..., x ) ≤ 0
 m 1 2 n

λ1 g1 ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0

.............
λm g m ( x1 , x2 ,..., xn ) = 0



Restrâns, sistemul (2.52) se va scrie sub forma:
 ∂f ( x1 , x2 ,..., xn ) m ∂gi ( x1 , x2 ,..., xn )
 + ∑ λi = 0, i = 1, m
∂x j ∂x j
 i =1

 gi ( x1 , x2 ,..., xn ) ≤ 0, i = 1, m (2.92)

λi gi ( x1 , x2 ,..., x= n) 0,=i 1, m


În urma rezolvării sistemului (2.92) se obțin punctele critice, ca soluții
ale acestui sistem.
Pentru ca punctul critic găsit să fie de minim, trebuie satisfăcută în plus
condiția
λi ≥ 0, i = 1, m (2.93)
De asemenea, pentru ca punctul critic găsit să fie de maxim, trebuie
satisfăcută, pe lângă condițiile de mai sus, și condiția
λi ≤ 0, i = 1, m (2.94)

88
 Tehnici de optimizare şi control optimal

Relațiile (2.92)-(2.94) poartă denumirea de condițiile Kuhn-Tucker, de

determinare a punctelor de extrem ale unor probleme supuse la restricții de tip
inegalitate.
Chiar dacă în demonstrarea acestor condiții, s-au utilizat restricțiile de
tip egalitate, prin introducerea variabilelor fictiv, în final se observă că
utilizarea acestor variabile este evitată.
Pentru a înțelege mult mai bine modul de aplicare a condițiilor Kuhn-
Tucker, se poate vedea aplicația propusă în Capitolul 4, paragraful 4.2.1.

89