CRIMINALISTICĂ – Curs 3

II.Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare.

1.Clasificarea urmelor de picioare se realizeaza in: urmele plantei

piciorului (gol), urmele piciorului semiincaltat, urmele de incaltaminte.
Amprenta plantara cu caracteristicile papilare proprii si particularitatile
morfofiziologice, poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu
identificarea bazata pe amprentele digitale.

2.Formarea urmelor de picioare-se intalnesc sub forma statica sau

dinamica, de suprafata sau de adancime, vizibile sau latente.
Urma piciorului aflat in miscare este putin mai lunga decat o urma
formata intr-un repaus relativ, iar o urma formata in alergare este arcuita si apar
pregnant si formele regiunii metatarsofalangiana, metatarsiana sau regiunea
varfului incaltamintei, in functie si de plasticitatea obiectului primitor de urma.

3.Cercetarea criminalistica la fata locului a urmelor de picioare.

a.Descoperirea urmelor de picioare-sunt urmele care se cauta printre

primele la fata locului si presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa
se calce ( parchet, linoleum, covor, sol).
Activitatea poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros
de catre cainele de urmarire.
Pentru descoperirea acestor tipuri de urme se aplica aceleasi metode
utilizate la descoperirea urmelor de maini, cu ajutorul unei raze incidente de
lumina sau dispozitive ce pot pune in evidenta urma pe baza electricitatii statice
(in cazul covoarelor, mochetelor).
Dupa descoperirea si revelarea urmelor, fotografierea si masurarea
bidimensionala a acestora, este necesara conservarea impotriva factorilor
externi care le pot distruge.

b.Fixarea si ridicarea urmelor de picioare-in cadrul procesului verbal de

cercetare la fata locului se procedeaza la o descriere detaliata a numarului si
tipurilor de urme de picioare descoperite, a formei si particularitatilor acestora, a
naturii suportului in care s-au format, precum si a elementelor cararii de urme,
daca exista.
Fotografierea urmelor de picioare impune fixarea imaginii de ansamblu a
grupului de urme si fixarea imaginii urmei care contine cele mai multe si mai
clare elemente de individualizare a obiectului creator.

c.Ridicarea prin mulaj a urmei create in adancime-se realizeaza dupa ce

in prealabil urma a fost pregatita si a fost scoasa apa sau corpurile straine cazute
in ea.
- urmele formate in nisip necesita o intarire prin pulverizarea unui strat
subtire de serlac sau colodinium, sau ulei, pentru a preveni aderarea nisipului la
mulaj;
- urmele formate in pamant zgrumturos-se astupa gaurile prin presararea
de parafina razuita, care se incalzeste si se intinde uniform , oprind scurgerea
pastei de ghips in pamant;
- urmele care prezinta prea mare umiditate sunt intarite prin presararea
unui strat foarte subtire de ghips, dupa care se pulverizeaza un strat fin de ulei in
urma,pentru a preveni aderarea unor bucati de pamant;
- urmele in zapada-se efectueaza un mulaj din sulf topit, datorita
proprietatii acestuia de a se raci rapid, fara a-si pierde prea repede fluiditatea, iar
urma se ridica cu un mulaj de ghips sau cu materiale plastice;

d.Principalele elemente ce caracterizeaza o carare de urme sau mersul

unei persoane: directia de miscare, linia mersului, latimea pasului, unghiul de
mers.
Interpretarea la fata locului a urmelor de picioare ofera date cu privire la
numarul de persoane, talia , varsta, sexul, greutatea aproximativa, viteza si
directia de deplasare, eventualele defecte anatomice, inaltime, starea psihofizica
sau patologica (boala, betie, neliniste).

III.Cercetarea urmelor de dinti si de buze-investigarea odontologica

judiciara.

1.Urmele de dinti ofera o baza sigura de identificare datorita unor

caracteristici ale formei, dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare
dinte, dupa varsta de 25 de ani, cand intreaga dantura este formata.
 a.Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti-sunt urme dinamice care se
intalnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consistenta si un grad de plasticitate
adecvat.
Fixarea urmelor de dinti se face prin consemnarea in procesul verbal si
prin fotografiere, insistandu-se asupra detaliilor si asupra pozitiei corpurilor
purtatoare de urme fata de celelalte obiecte principale.
Ridicarea si transportarea obiectelor purtatoare de urme se realizeaza cu
precautie sporita pentru a preveni alterarea si deformarea acestora, dupa ce s-a
realizat o conservare adecvata (temperatura scazuta, impachetate in hartii
imbibate cu formol).

b.Expertiza odontologica poate oferi organului de urmarire penala

raspunsuri cu privire la natura umana sau animala a urmei, sexul, varsta si tipul
antropologic al persoanei, mecanismul de formare si caracteristicile dintilor
reflectate in urma.

2.a.Cercetarea urmelor de buze

-prin particularitatile anatomice si prin unicitatea dispunerii si a formei
papilelor sau santurilor coriale, este posibila identificarea certa a unei persoane.
Se are in vedere stabilitatea desenelor coriale si faptul ca identificarea se
realizeaza la un interval de timp scurt de la momentul savarsirii faptei penale,
astfel incat buzele nu pot suferi o modificare de ordin calitativ (principiul
stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare).
Urmele de buze se intalnesc la fata locului sub forma de urme statice sau
dinamice, vizibile sau latente, ca urme de suprafata.
Cercetarea la fata locului necesita o cautare atenta si exigenta a obiectelor
cu care vin in contact firesc (pahar, cana , tacamuri), inclusiv pe imbracaminte.
Procedeele de revelare si fixare a urmelor de buze sunt similare cu cele ale
amprentelor papilare sau urmelor de picioare.

b.Expertiza criminalistica a urmelor de buze poate raspunde la intrebari

privind natura umana sau animala a urmei, mecanismul de formare, vechimea
urmei, varsta, sexul si tipul antropologic aproximativ al individului.

IV.Cercetarea urmelor de sange.

1.Descoperirea urmelor sangvinolente - se efectueaza potrivit
particularitatilor locului sau suportului cercetat, fiind orientata in urmatoarele
directii principale: imbracamintea si corpul persoanelor implicate in savarsirea
faptei penale, portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii
sau in locul in care a fost descoperit cadavrul, instrumentele folosite in
savarsirea infractiunii, instalatiile sanitare sau obiectele care ar fi putut servi la
inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrelor.
Se apeleaza la reactii cu caracter orientativ sau de probabilitate-pe baza de
apa oxigenata, luminol, acidul sulfuric, reactivul Medinger, reactiv Adler, leuco-
malachit,etc.

2.Ridicarea urmelor de sange

– daca sunt uscate se pot razui sau racla impreuna cu o portiune din
suport, iar daca se prezinta sub forma unor balti, se pot absorbi cu pipeta sau cu
hartia de filtru; crengile sau vegetatia se taie, iar pamantul sau nisipul ce contine
asemenea urme, se ridica cu totul.
Ambalarea si transportarea urmelor de sange se realizeaza in stare uscata
in saci sau pungi de hartie.

3.Interpretarea urmelor de sange la locul descoperirii lor poate oferi

informatii cu privire la data aproximativa de formare a urmei, vechimea
acesteia, cantitatea scursa, directia in care a fost deplasat cadavrul, existenta
unui raport dinamic victima-agresor, daca sangele provine din vene sau artere.

4.Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange poate oferi raspunsuri la

urmatoarele intrebari principale:
- daca urma este sau nu de sange?
- daca sangele este de natura umana sau animala?
- caror grupe de sange apartine urma sangvinolenta?
- care este zona sau organul din care provine?
- sangele contine alcool sau alte elemente de natura toxica?
- sangele apartine unui barbat sau unei femei?
- care este vechimea aproximativa a urmei?
- in ce conditii este posibil sa se fi format urma?
- poate fi stabilit profilul ADN?
- ce alte date sau informatii mai pot fi aflate-boli,etc?
Reactii de certitudine privind urma de sange sunt reactiile
microcristalografice Teichman sau Takayama sau cele microspectroscopice
bazate pe benzile spectrale de absorbtie.
 V.Cercetarea urmelor de saliva si de sperma.

1.Cercetarea urmelor de saliva-este posibila numai in cazul in care

autorul infractiunii este un tip secretor, adica elimina in secretiile organismului
antigene ce se gasesc si pe hematiile sangelui, ceea ce face posibila stabilirea
grupei sanguine.
Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se realizeaza cu mijloace
optice si de iluminare curente, aflate in dotarea truselor criminalistice (lupe,
lampi cu radiatii ultraviolete, lanterne).
Ridicarea si transportarea urmelor presupuse a fi de saliva se realizeaza in
stare uscata a obiectului, in conditii de urgenta, pentru a nu fi distruse
antigenele.
Interpretarea urmelor de saliva poate oferi informatii cu privire la
modalitatea de formare a urmei, mediul profesional din care provine persoana,
starea de sanatate, unele deprinderi sau vicii, numarul de persoane care au creat
urmele, eventual timpul petrecut la locul cercetat.
Expertiza urmelor de saliva poate raspunde la aceleasi intrebari ca si cea a
urmelor de sange.

2.Cercetarea urmelor seminale –aceste urme se intalnesc in cazul

savarsirii unor infractiuni cu un grad de periculozitate deosebit si in cazul
infractiunilor privitoare la viata sexuala, putand face dovada savarsirii
infractiunii, prin relevarea mobilului si naturii faptei penale.
Cautarea urmelor seminale are in vedere faptul ca acestea prezinta un
contur neregulat, o culoare gri-albicioasa si sunt aspre la pipait, se formeaza pe
suporturi absorbante, de tipul tesaturilor din fibre naturale, iar pe tesaturi
sintetice, urmele seminale au un aspect de crusta solzoasa si lucioasa.
Se examineaza orificiile naturale de catre cadre medicale, lenjeria de corp
si de pat, imbracamintea, precum si orice alte obiecte.
Sunt relativ usor de descoperit datorita fluorescentei lor relativ specifice,
de natura albastruie, sub actiunea radiatiilor ultraviolete.
Ridicarea urmelor seminale se realizeaza prin ridicarea intregului obiect
purtator de urme sau se taie portiunea cuprinzand pata, fara a se indoi; revelarea
urmelor seminale pe piele se face prin umezirea cu apa distilata a petei si
transferarea pe o hartie de filtru, in laborator, de catre un cadru de specialitate.
Urmele seminale se transporta in stare uscata, la adapost de caldura si de
lumina soarelui.
 Intrepretarea la fata locului a urmelor seminale ofera informatii cu privire
la natura, mobilul si modul de savarsire a faptei, anumite deprinderi, aberatii
sexuale sau stari psihopatologice ale autorului.
Expertiza urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este
de sperma sau nu , daca este de origine umana sau animala, caracterului de
secretor sau nu, grupa sanguina, vechimea petei, substante straine prezente in
urma, eventual boli venerice.
Reactii de probabilitate-reactii cristalografice Florence si Barberio, reactii
cromatografice si spectrografice,etc.
-spermatozoizii pot supravietui intravaginal aproximativ 48 de ore la o
femeie in viata, respectiv pana la 19 zile in cazul unor cadavre inghetate;

VI.Investigarea si identificarea biocriminalistica pe baza profilului

ADN.
Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la intelegerea
conceptului de ereditate si ulterior, la identificare, prin decodarea informatiilor
genetice pe care molecula de ADN le are in componenta, intrucat prezinta o
structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor.
-singurele celule din corpul uman fara nucleu sunt globulele rosii din
sange (hematii);

Clasificarea probelor biologice:

-probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN : sange,
lichid seminal, saliva;
-probe cu potential in definirea profilului ADN:fluidul vaginal, secretiile
nazale, parul, bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase;
-probe cu potential in analizele ADN mitocondrial-orice proba.
Cercetarea la fata locului a urmelor apte sa serveasca la identificari
genetice parcurge aceleasi etape ca la urmele biologice-descoperire, fixare
fotografica si ridicare, cu evitarea contaminarii probelor.
Efectuarea expertizei ADN:
a.Analiza prin metoda enzimei de restrictie presupune existenta unei
cantitati suficiente de ADN, cantitate ce este supusa izolarii si purificarii cu
ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate (proteinaza K).
A doua etapa o reprezinta decuparea ADN-ului cu ajutorul unor enzime de
restrictie, in fragmente de marimi diferite.
 -electroforeza=fragmentele decupate sunt triate dupa lungime cu ajutorul
unui gel de agaroza;
-transfer ”Southern”=transferarea fragmentelor de pe gel pe o membrana
de nailon si ruperea puntilor de hidrogen dintre bazele complementare;
-hibridarea=reunirea ADN-ului;
-autoradiografia membranei-ultima etapa, astfel incat vizualizarea
fragmentelor ADN se realizeaza sub forma unor benzi intunecate.

b.Analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR).

-amplificarea in vitro a secventelor ADN prin cicluri de denaturare ADN,
fixarea primerilor si extinderea cu polimeraza ADN.
-avantajul acestei metode: se poate folosi o singura molecula de ADN,
este rapida si simpla.

VII.Cercetarea firului de par.

Componentele firului de par sunt: tija(tulpina) si radacina.
Firul de par este format din trei straturi: cuticula (aflata la exteriorul
firului), cortexul (contine pigmentii parului), medulara (canalul medular).
Descoperirea firului de par se realizeaza cu ajutorul unor lupe si surse de
lumina puternice.
Se cerceteaza imbracamintea, lenjeria si corpul persoanei, obiecte de
igiena personala.
Ridicarea firelor de par are in vedere mentinerea intacta a firului, evitarea
amestecarii lui cu alte fire de par.Se introduc in eprubete sau plicuri separate,
preferabil din celofan, facandu-se mentiuni clare si exacte cu privire la locul si
modalitatea de descoperire.
Recoltarea firelor de par de la persoanele suspecte in vederea obtinerii
modelelor de comparatie se poate face prin smulgere, pieptanare sau taiere
(radacina trebuie recoltata).
Expertiza criminalistica a urmelor de natura piloasa poate raspunde la
intrebari legate de natura si originea umana sau animala a firului de par; zona
corpului din care provine; modul de detasare a firelor de par; sexul, varsta
aproximativa si rasa persoanei; eventuale boli si natura depunerilor de pe
suprafata firului de par; identificarea persoanei pe baza profilului ADN.