<<Focul simbol al sacrului are o dublă valoare, fastă şi nefastă, focul ceresc

purifică, dar omeneşte el ucide: „A rodi metale” înseamnă o falsă rodnicie, o

proliferare contrară firii umane.>>15)
Poetul îi cere Creatorului său „semn al depărtării fiind singur şi
dezdănăjduit:

„Trimite, Doamne, semnul depărtării,

Din când în când, câte un pui de înger, cu rostul de a reda speranţa, chiar şi
iluzorie, în argint de lună, de a a nima credinţa spre stingere:
„Să bată alb din aripă de lună,
Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.”

Psalm 4 ( „Ruga mea e fără cuvinte” )

<<Psalm al dorului de divin, textul ce se deschide cu versul „Ruga mea e

fără cuvinte” reconstituie atmosfera sufletească a psalmilor biblici. Ca şi în cazul
profetului, smerenia tăcută a psalmistului arghezian e semnul unei crâncene
neîmpliniri.>>16)
Chinul rezultă din lipsa revelaţiei, din lipsa lui Dumnezeu pe Pământ; uneori,
poetul stăruie în mod repetat,, alteori, nu-şi rosteşte rug, smerindu-se şi
concentrându-se; îndoiala face ca ruga să-i fie fără valoare:

„Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,

Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard către tine-ncet ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.”

În realitate, credinciosul aşteaptă revelaţia:

„Sufletul meu, deschis ca şapte cupe

Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un Ştergar cu brâie de lumină.”

<<Cearta lui Arghezi cu Dumnezeu este, mai presus de toate, confruntarea sa

cu Logosul, Cu Dumnezeu-Cuvântul. Resentimentul celui