Naratorul fără voie îşi împlineşte o datorie, alta decât aceea literară, cea de a

scrie lumea pe dedesubtul ei. Naraţiunea e o subversiune ce recurge „la

obscurităţi”, „la fracţiuni de adevăuri, la metode indirecte”, căci ea nu prezintă
adevăruri, ci fabule, parabole, pilde. Datoria scriitorului este etică în aceeaşi
măsură în care este literar- artistică.
Arghezi se refuză pe sine ca scriitor, în timp ce îşi recunoştea drept unic
meşteşug înşirarea cuvintelor pe hârtie.
„Inscripţiile” şi „Creioanele” risipite în mai multe volume, sunt specii aparte,
invetate de T. Arghezi, aşa cum, în proză va impune „tableta”.
„Prin romanul său, T. Arghezi ne oferă o experienţă literară indeită şi unică,
în care poetul şi pamfletarul se contopesc într-un ton armonic, într-un aliaj cu sunet
nou şi rezonanţe dintre cele mai neaşteptate.” (Mircea Popa)

Note bibliografice:
1) Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române, Studii, Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, Buc., 1979, cap. Poezia între cele două
războaie mondiale, vârsta modernă a lirismului ; Marii poeţi-Tudor Arghezi.
p. 227
2) Eugen Simion, Scriitori români de azi,vol.II, Ed, Cartea Românească, Buc.,
1976, p. 29
3) Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi, 1965, p. 127
4) Nicolae Oprea, Gabriela Dinu, Caius Dobrescu, Istoria literară românească
din perspectivă didactică, Ed. Paralela 45, Piteşti, p. 376
5) Şerban Cioculescu, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, Ed. Fun daţia
Regele Mihai I, Buc., 1945, p. 98
6) Mircea Zaciu, Viaticum, Ed. Cartea Românască, Buc., 1980, p. 297
7) Mircea Zaciu, op. cit., p. 298
8) Cf. Aries, Essais, p. 24
9) Florin Mihailescu, Tudor Arghezi, Testament, Vol. „Analize literare” pentru
bacalaureat şi admiterea în faclutate, Ed. Juniori, Buc., p. 198
10) Mihai Ralea- Tudor Arghezi în volumul „Perspective”, Ed. Casei
Şcoalelor, Bucureşti, 1928, p. 20-21, 23, 31-32
11) Mircea Zaciu, op. cit., p. 261
12) Ion Negoiţescu- Consideraţii argheziene, vol. „Engrame”, Ed.
Albatros, Buc., 1975, p. 6-8
13) Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura românească între cele două
războaie mondiale, volumul II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1974, p. 63
14) Tudor Arghezi, Adevărul literar şi artistic, nr. 367 (27), 1927
15) Ion Pop, Jocul poeziei, cap. „Meşteşug” şi „joc” la Tudor Arghezi, Ed.
Cartea Românească 1985, p. 112
16) Eugen Simion- op. cit., p. 83
17) Hadrian Soare, Gheorghe Soare,- Limba şi literatura română, cls. V-
VIII, Ed. Carmini, Piteşti, 2005, Tudor Arghezi, p- 214