Dacă nu ești o persoană geloasă,

nu iubești?
 
                                  

Căci dragostea este tare ca moartea,

și gelozia este neînduplecată ca iadul.
Săgețile ei sunt săgeți de foc
și flacăra ei ca fulgerul din cer.
   
Solomon, Cartea Cântarea Cântărilor
 

 
 Probabil că expresia care întitulează articolul este bine cunoscută de toți
cei care au fost implicați într-o relație de dragoste. Dacă este gelos/geloasă,
înseamnă că mă iubește! Cum altfel? Cu toate acestea, dacă gelozia este un semn
definitoriu al iubirii, ar trebui să admitem și că absența ei, arată clar că nici
iubirea, ca atare nu există.
Dar cine și când a legat dragostea și gelozia într-un singur nod? Și, cel
mai important, cât de adevărată este această afirmație?
Problema în niciun caz nu este pur filosofică, soarta a miliarde de oameni
depinde de rezolvarea acesteia.
Se știe că mai mult de jumătate din căsătorii se destramă (aceasta este
statistică mondială, în diferite orașe și țări cifrele pot fi puțin diferite, dar acest
lucru nu schimbă imaginea de ansamblu). În cealaltă jumătate a căsătoriilor,
relațiile conjugale, de obicei, nici pe departe nu sunt roz. Aproximativ 10%
dintre cupluri se pot lăuda că viața lor de familie este fericită. Pentru majoritatea
oamenilor, se pare că este mult mai ușor să agonisească o avere impresionantă,
decât să susțină cu brio examenul unei relații!
Există multe motive pentru un asemenea eșec, dar nu le vom clasifica aici,
acum un singur aspect pentru noi este important: gelozia ocupă cel mai
important loc printre acestea.
Psihologii susțin că există doar 3-5% persoane care niciodată nu au fost
geloase. Dacă acest lucru este adevărat, atunci reiese că aproape toate cuplurile
care doresc să creeze o uniune de iubire, cu siguranță vor întâmpina acest
obstacol, care fie distruge, fie afectează serios relația.
Însăși relațiile dintre oameni sunt pătrunse de emoții. Putem spune că
emoțiile sunt atât nucleul, cât și carcasa relației. Iar gelozia este o emoție foarte
puternică, nu degeaba este însoțită de epitete precum nebună, turbată, sălbatică,
diabolică, chinuitoare, dureroasă, violentă, aprinsă etc. Pentru nava familiei
adesea se dovedește a fi la fel ca aisbergul pentru ”Titanic”. Totuși, dacă
„Titanic” a avut șansa de a evita coliziunea fatală, atunci îndrăgostiții sunt lipsiți
de această șansă, dacă în mintea lor este bine înrădăcinată ideea că dragostea și
gelozia obligatoriu și întotdeauna se însoțesc reciproc.
Se pare, că |Sfântul Augustin se face vinovat de această eroare
monstruoasă, care a distrus viața a milioane de oameni, cel căruia descendenții
recunoscători i-au conferit titlurile onorifice de „Învățător al harului” și „Tatăl
Bisericii creștine”. El, Aurelius Augustin, a fost cel care în urmă cu mai mult de
o mie cinci sute de ani a pronunțat faimoasa frază: „Acela care nu este gelos, nu
iubește”.
În opinia majorității, oameni de acest nivel sunt autorități incontestabile,
sunt crezuți necondiționat. Declarațiile lor devin parte a viziunii asupra lumii,
din care decurg emoțiile, apoi gândurile, apoi faptele și în cele din urmă,
rezultatele.
Viziunea asupra lumii este cea care determină întreaga viață a unei
persoane, în ea se află rădăcina tuturor problemelor și cheia rezolvării lor. Dar
viziunea asupra lumii nu vine odată cu nașterea omului. Aceasta derivă din
informațiile care ne sunt puse la dispoziție din exterior din prima zi de viață:
părinți, prieteni, educatori, profesori, cărți, mass-media etc.
Zicala Preafericitului Augustin a fost întărită ferm în viziunea asupra
lumii a creștinilor mai întâi, și apoi s-a răspândit activ în întreaga lume, depășind
cu ușurință granițele etnice și religioase. Și în prezent miliarde de oameni de pe
planetă cred cu tărie că nu există dragoste fără gelozie („Focul iubirii se hrănește
cu lemnul geloziei” - Valery Bruskov, scriitor rus) ”. Și dacă așa este, ne putem
elibera de ea doar împreună cu dragostea.
Cu o astfel de atitudine, orice metodă întreprinsă pentru a ne debarasa de
gelozie nu va da niciun efect, programul încorporat în subconștient, în care
gelozia este o parte integrantă a iubirii, va fi întotdeauna mai puternic decât
exercițiile psihologice și eforturile psihiatrilor. Aceștia din urmă, de altfel,
recunosc că ideile delirante de gelozie în raport cu prognosticul de recuperare
sunt extrem de nefavorabile și se tratează cu mare dificultate.
Totuși, există un remediu pentru gelozie și vom împărtăși cu plăcere
rețeta, dar mai întâi să facem un scurt excurs în esența problemei.
Enciclopedia psihologică definește gelozia ca „orice stare emoțională,
clasificată ca o formă specială de anxietate, se crede că aceasta provine din lipsa
de încredere în afecțiunea persoanei iubite. Gelozia se adresează unei terțe
persoane, unui concurent, care este perceput ca cel ce captivează afecțiunea
obiectului iubirii”.
Dicționarul explicativ oferă o definiție mai concisă:
„Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana
iubită este necredincioasă”.
Experții identifică mai multe tipuri de gelozie:

1. Gelozia posesivă, în care obiectul iubirii este perceput de persoana

geloasă ca proprietatea sa.
2. Gelozia din cauza neîncrederii de sine și sentimentului de inferioritate.
3. Gelozia reflectată (inversă), ca o proiecție a propriei infidelități asupra
partenerului (dacă eu sunt așa, atunci și el (ea) cu siguranță este capabil/ă
să facă așa ceva.
4. Gelozia dobândită sub influența unor idei precum „toți bărbații sunt niște
porci libidinoși”, „toate femeile sunt niște curve”.

Este ușor să observăm că toate aceste tipuri de gelozie sunt unite de o emoție
comună - frica: o persoană geloasă se teme să piardă, să fie înșelată, ridiculizată,
trădată, umilită, dezonorată etc. Prin urmare, există oportunitatea de a crea o
rețetă generală pentru a trata gelozia, indiferent de tipul acesteia.
În literatura de specialitate, există multe recomandări privind înfruntarea
geloziei: de la fraza „să conștientizez, apoi să reduc gradul de dependență
emoțională față de soț/soție” până la „acceptă-iartă-lasă-l să plece și iubește-ți
rivala”.
Există, de asemenea, o părere că gelozia în doze mici este chiar utilă
pentru dragoste, precum otrava în unele medicamente.
Nu vom evalua eficacitatea acestor sfaturi și corectitudinea
raționamentului cu privire la beneficiile geloziei, vom spune doar că, noi vedem
soluția oricărei probleme în eliminarea rădăcinilor sale și nu în lupta împotriva
manifestărilor sale.
  Lupta, în opinia noastră, este ceva dăunător. În timp ce se desfășoară,
inevitabil apare un consum mare de energie, care este îndreptată spre inamic. Iar
această energie, dacă este insuficientă pentru distrugerea completă, alimentează
obiectul sau persoana împotriva căruia/căreia este îndreptată. Suntem de acord
cu Yu.V. Șcerbatîh, care susține că gelozia „este iarba rea din sufletul nostru și
nu poate fi distrusă dacă nu-i scoatem rădăcinile. Cu cât mai mult îi rupem și îi
călcăm în picioare tulpinile și frunzele, cu atât mai violent ne va înșela psihicul,
până când îl va sufoca complet (ceea ce se întâmplă în cazul delirului de
gelozie)” („ Psihologia iubirii și a sexului”).
Rădăcinile tuturor emoțiilor se află în viziunea asupra lumii. În funcție de
programul implementat, reacționăm față de oameni, evenimente și fenomene.
Prin urmare, dacă dorim să scăpăm de anumite emoții (de gelozie, de exemplu),
metoda cea mai radicală și de încredere este de a reporni viziunea noastră asupra
lumii, cu ajutorul căreia să sădim informații absolut noi în ea. Acestea vor
înlocui fișierele cu informații false și apoi rezultatul dorit va fi obținut automat.
După cum a remarcat pe bună dreptate Marianne Williamson, autoarea
celei mai bine vândute cărți de dragoste din lume, „gândurile noastre sunt ca
datele unui computer - sunt afișate pe ecranul vieții noastre. Dacă nu vă place
ceea ce vedeți, este inutil să încercați pur și simplu să le ștergeți de pe ecran.
Trebuie să schimbați conținutul computerului - ceea ce este înregistrat pe hard
disk. Gândirea este cauza principală. Emoția cea secundară, aceasta este deja o
consecință”. „Revenirea la dragoste. Cursul de miracole”.
Pentru prima dată ne-am confruntat cu acest punct de vedere în urmă cu
15 ani, când, după ce am părăsit locul de muncă, am început să desfășurăm
activități didactice în cadrul propriei Academii de Afaceri și Dezvoltare
Personală. Desigur, toată experiența noastră de viață anterioară s-a răzvrătit
vehement împotriva noțiunii de prioritate a conștiinței față de realitatea fizică.
Încă din universitate ni s-au insuflat ideile materialismului dialectic, care afirmă
că, conștiința este o reflectare a realității obiective, adică lumea fizică, iar
miracolele provin din tărâmul ficțiunii și al basmelor bunicii. Am trăit și am
muncit cu astfel de concepte - mai întâi în administrația publică, apoi în
structurile de afaceri. Eram ferm convinși că viața nu poate fi schimbată decât
prin acțiuni și ... am trăit ca toți ceilalți, cu întreaga gamă de suferințe, conflicte,
certuri și boli. Desigur, scenele de gelozie nu au lipsit din decor.
 Predarea este cel mai bun mod de a înțelege multe aspecte în mod
independent, care până în acel moment erau necunoscute. Întrebările elevilor,
uneori destul de tăioase, care depășeau cu mult limitele curriculumului nostru,
ne-au determinat să ne aruncăm într-o lume complet nouă - lumea fizicii
cuantice, a psihologiei, a biologiei, a filosofiei, a bioenergeticii, a
ezoterismului ... Și a început repornirea „hard disk-ului” cu fișiere noi.
Primele rezultate au apărut la scurt timp, la început în starea lor fizică,
apoi în cea materială, după care și în relația de familie, care încet, dar sigur au
trecut în stadiul iubirii adevărate, unde nu există loc pentru gelozie sau certuri.
Este imposibil să rezumăm într-un articol atât de scurt conținutul
„fișierelor” care au stat la baza noii noastre viziuni asupra lumii, permițându-ne
să trăim fericiți indiferent de orice factori externi. Chintesența informațiilor
obținute cu greu, a fost pusă pe hârtie în două cărți voluminoase: ”Nectar pentru
suflet” și ”Nectar pentru suflet: Drumurile iubirii”, însă vom formula câteva idei
de importanță strategică și aici.
Există doar două emoții umane de bază: dragostea și frica, toate celelalte
sunt derivate din ele. Aceste emoții sunt contradictorii și, în principiu,
incompatibile. Gelozia este un produs al fricii, așadar afirmația „dacă este
gelos/geloasă înseamnă că mă iubește” este fundamental greșită. Dacă partenerul
este gelos, înseamnă că îi este frică, dar nu iubește. Și acolo unde există frică,
iubirea nu trăiește.
Ceea ce oamenii de obicei consideră că ar fi iubire, nici pe departe nu este
așa. Oamenii de știință au demonstrat că îndrăgostirea este doar un joc de
hormoni pe termen scurt (până la 36 de luni), „dragoste chimică”, nimic mai
mult. Poate fi un vestitor al iubirii adevărate, dacă partenerii înțeleg sensul vieții
și lecțiilor pe care le învățăm în întruparea pământească. Învingerea geloziei este
doar una dintre aceste lecții și calea către depășirea ei constă în planul de
obținere a informațiilor despre esența omului, programul său de viață, pe care îl
implementăm prin dezvoltarea relațiilor, inclusiv a relațiilor de dragoste.
Sentimentul de proprietate față de o altă persoană, stima de sine scăzută și alte
emoții care provoacă gelozie chiar și fără motive reale, toate acestea sunt rodul
ignoranței elementare. Înfruntarea acesteia, vă permite să vă vedeți pe voi înșivă
și pe ceilalți oameni în lumina adevărată, ceea ce duce imediat la schimbarea
atitudinii, față de sine, de alți oameni și de întreaga lume.
Notă importantă: trebuie să porniți pe calea transformării conștiinței
voastre împreună cu persoana iubită. În caz contrar, odată cu gelozia, va pleca și
ea. În practica noastră, au existat multe cazuri în care dezvoltarea doar a unuia
dintre soți a generat formarea unei prăpastii de neînvins între ei și, ca urmare, la
divorț. Însă trezindu-se împreună din somnul ignoranței, viața lor se umplea
rapid cu miracole, care, de fapt, sunt o manifestare a Legilor Universale care ne
guvernează viața.
 În încheiere, vă dăm un sfat: înainte de a invita persoana iubită să se
implice într-o problemă atât de serioasă, testați compatibilitatea. Există un
exercițiu foarte bun de la A.P. Cehov: „Dacă nu știți ce simțiți pentru o persoană,
închideți ochii și imaginați-vă: aceasta nu există. Nicăieri. Nu a existat și nu va
exista niciodată. În acel moment totul va deveni foarte clar”.