metode în paralel cu metoda pe comenzi.

Rezultă că toată producţia care se fabrică trebuie să se

regăsească pe o comandă. 7. Metoda pe comenzi uşurează exercitarea controlului financiar preventiv
(CFP) cu ocazia lansării comenzilor şi a controlului financiar intern (CFI)

În cazul aplicării metodei „fără semifabricate”, calculul costului unitar se face conform următoarei
relaţii:

k
Ctu=∑ ¿ ¿ ¿
i=1

Semnificaţia simbolurilor: Ctu – costul unitar total Chd – cheltuieli directe Chi – cheltuieli indirecte Q
– cantitatea de produse finite obţinute (nu cele lansate) x, y – articole de calculaţie i = 1, k – secţia de
producţie x = 1-n – articolele de calculaţie pentru cheltuieli directe y = 1-m – articolele de calculaţie
pentru cheltuieli indirecte

B. VARIANTA „CU SEMIFABRICATE” A METODEI PE COMENZI Atunci când se aplică varianta „cu
semifabricate”, relaţia de calcul a costului unitar are următoarea formă:
k
Ctu=∑ ( C pu∗q )+ ¿ ¿ ¿
i=1

Semnificaţia simbolurilor: q – consumul specific de semifabricate p – piese, repere, subansamble sau

semifabricate asamblate Cpu = costul unitar al semifabricatului p. a = coeficient cheltuieli ansamblare

8. Metoda pe comenzi permite identificarea căilor de reducere a costurilor prin observarea

diferenţelor dintre costurile unitare ale aceluiaşi produs în comenzi diferite. 9. Se aplică, de regulă, în
următoarele ramuri: – industria constructoare de maşini – industria electrotehnică – reparaţiile de
maşini şi utilaje (activităţi specializate) – industria producătoare de piese de schimb – industria
mobilei – alte ramuri care produc bunuri de folosinţă îndelungată.

Etapele fluxului informaţional al metodei pe comenzi

Etapa I Faza preliminară emiterii unei comenzi. Pasul 1. Semnarea unui contract sau primirea unei
comenzi externe. Comanda internă de la clienţi diferă de comanda internă pentru calculaţia
costurilor. Pasul 2. Referatul compartimentului comercial aprobat de conducere pentru ofertarea
unor produse noi. Pasul 3. Referatul unui compartiment din unitate pentru nevoi interne aprobat de
conducerea unităţii.

Etapa II Întocmirea comenzii de către Compartimentul Programarea şi Urmărirea Produsului

(Programarea, Lansarea şi Urmărirea Produsului).

Etapa III Vizarea şi aprobarea comenzii de către compartimentele implicate: – compartimentul

comercial: cantitatea din comandă să corespundă cu cantitatea din referat – compartimentul buget
stabileşte costul programat (antecalculat) – compartimentul contabilitate: exercitarea CFP.

Etapa IV Lansarea propriu-zisă a comenzii.

Etapa V Executarea comenzii.

Este interzisă efectuarea de cheltuieli directe fără indicarea comenzii sau de trecere a cheltuielilor
directe la cheltuieli indirecte, deoarece se alterează conţinutul indicatorilor (devin nerelevanţi, nu
mai reflectă realitatea). Repartizarea cheltuielilor indirecte pe comenzi se face lunar pe baza unuia
din procedeele studiate în lucrarea Contabilitate de gestiune. Noţiuni fundamentale.

Probleme organizatorice ale metodei pe comenzi Obiectul calculaţiei costurilor în cazul metodei pe
comenzi îl constituie, aşa cum am mai precizat, comanda. În raport de comenzile lansate se
colectează costurile directe şi se repartizează costurile indirecte. Aceasta înseamnă că nu pot fi
colectate costuri pe alte obiecte de calculaţie decât comenzile lansate şi rămase deschise până la
sfârşitul lunii de raportare. Pentru repartizarea costurilor indirecte se pot utiliza procedeele studiate
în Contabilitate de gestiune. Noţiuni fundamentale, cap 4 sau în capitolul 4 din prezentul manual.
Costul unitar se poate calcula numai la terminarea comenzii prin împărţirea costurilor totale
colectate ale respectivei comenzi la cantitatea fizică de bunuri economice (produse finite, servicii,
lucrări) rezultate din comanda respectivă. În cazul predărilor parţiale se poate estima un calcul al
costului unitar, dar nu are relevanţă suficient de credibilă pentru preluarea datelor în sistemul de
analiză economică. Pot fi efectuate totuşi analize operative pe baza acestor estimări dacă există un
inventar al producţiei neterminate.

Costul efectiv al bunului economic (produsul, serviciu, lucrare) lansate printr-o comandă se va stabili
numai la sfârşitul perioadei de gestiune în care s-a terminat complet comanda respectivă. În ipoteza
în care o comandă este finalizată în cursul lunii se aşteaptă totuşi sfârşitul perioadei de gestiune
pentru colectarea tuturor costurilor. Nu mai pot fi înregistrate consumuri de nici un fel după
închiderea financiară a perioadei de gestiune (finalizare balanţă de verificare din contabilitatea
financiară şi depunere deconturi fiscale la autorităţile publice competente) deoarece s-ar încălca
principiul contabil al înregistrării în ordine cronologică. Dacă o comandă cuprinde mai multe unităţi
de produs şi au loc predări parţiale se împart cheltuielile colectate pe elemente de cheltuieli sau
articole de calculaţie la cantitatea de produse obţinute, rezultând un cost mediu pe produs. În
situaţia în care se cunoaşte stadiul fizic de realizare a unei comenzi şi costurile colectate până la acel
moment se poate estima costul efectiv la „închiderea” comenzii. Se observă de aici că informaţiile
privind costurile trebuie complectate cu stadiul fizic real de realizare.

şi metoda coeficienţilor de echivalenţă

Progresele realizate în perfecţionarea producţiei au făcut să devină tot mai evidente aspectele de
tradiţionalism şi conservatorism ce se manifestă în domeniul calculaţiei costurilor. Ca o reacţie la
acestea s-a căutat perfecţionarea continuă a procedeelor şi tehnicilor de calculaţie prin formularea
unor metode de calculaţie adecvate stadiului de perfecţionare a tehnologiei producţiei84 Budugan
D., Berheci I., Georgescu I., Beţianu L., Contabilitate de gestiune, Editura C.E.C.C.A.R, Bucureşti, 2007,
p.245. Evoluţia tehnologiilor a determinat modernizarea metodelor de calculaţie a costurilor şi
dezvoltarea metodologiei de calculaţie prin concepte şi procedee noi, eficiente în noile condiţii.

La etapa actuală, contabilitatea managerială nu este doar o contabilitate a costurilor, ea devine o

contabilitate a performanţei. De aceea putem vorbi despre o interdependenţă dintre contabilitatea
managerială şi managementul costurilor. Ca urmare, metodele de calculaţie şi metodele de
management au corelat, astfel dând naştere unor metode moderne de calculaţie a costurilor şi în
viziunea autorului, ele pot fi numite metode de calculaţie şi gestiune a costurilor. Astfel, metodele
moderne de calculaţie pot fi grupate în: • metode de calculaţie şi gestiune a costurilor; • metode de
calculaţie şi optimizare a activităţii prin costuri. Această viziune asupra metodelor şi clasificării lor
este axată pe diferiţi factori economici. a. În primul rând, performanţele tehnologice de ultimă oră au
impus apariţia unor noi sisteme informaţionale mai bine adaptate la nevoile utilizatorilor interni.
Tehnologiile avansate moderne vizează sistemul procesului de producere care
includ````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````