Curs Economie Mondiala

Prof. univ. dr.
Ovidiu Puiu
Lect. univ. dr. Iulica Mihai
Lect. univ. dr. Alina VoiculeŃ
Asist. univ. drd. Mirela Răcăşan
ECONOMIE ŞI ORGANIZAłII
MONDIALE
- curs aplicativ -
2014
2
CUPRINS
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului ............................................................. 5
b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare .................................................... 5
c) Descrierea cursului............................................................................... 5
d) CompetenŃe.......................................................................................... 6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului............................................. 6
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs ..................................... 7
g) Materiale bibliografice......................................................................... 7
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs ...................................... 9
i) Calendarul cursului............................................................................... 9
j) Politica de evaluare şi notare................................................................. 9
k) Elemente de deontologie academică..................................................... 9
l) Strategii de studiu recomandate .......................................................... 10
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
Modulul I. Fundamentele economiei mondiale................................... 11

LecŃia 1. Economia mondială – origini, conŃinut, dimensiuni.
Diviziunea internaŃională a muncii.
Circuitul economic mondial................................................ 12
Modulul II. Tipologia economiilor naŃionale ...................................... 25
LecŃia 2. Gruparea Ńărilor după potenŃialul economic şi după
nivelul de dezvoltare........................................................... 26
Modulul III. Cadrul instituŃional al economiei mondiale................... 46
LecŃia 3. OrganizaŃiile internaŃionale – conceptualizare şi clasificare....... 47
LecŃia 4. Sistemul NaŃiunilor Unite.................................................... 52
Modulul IV. Integrarea economică interstatală.................................. 64
LecŃia 5. UE şi procesul de integrare economică ................................ 65
Modulul V. SocietăŃile transnaŃionale şi implicaŃiile lor asupra
economiei mondiale.......................................................... 82
LecŃia 6. SocietăŃile transnaŃionale – agenŃi economici globali ........... 83
Modulul VI. Globalizare – Mondializare ............................................ 98
LecŃia 7. Globalizarea – proces contradictoriu.................................... 99
3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului

semestrul IV nr. credite 5
a. formativă
Categoria DG
(DF – fundamentală, DS – specialitate, DC – complementară)
disciplinei
b. opŃionalitate
DO
(DO – obligatorie, DA – la alegere, DF – facultativă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 28 14
Prof. univ. dr. Ovidiu Puiu
Colectivul Lect. univ. dr. Iulica Mihai
disciplinei: Lect. univ. dr. Alina VoiculeŃ
Lect. univ. dr. Mariana Mihăilescu
b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare
Cursul de „Economie şi organizaŃii mondiale” nu este condiŃionat de
promovarea niciunui examen din anii anteriori, însă cunoştinŃele dobândite prin
aprofundarea disciplinelor de Microeconomie, Macroeconomie, Management,
Marketing sporesc considerabil accesibilitatea temelor pe care le propunem.
c) Descrierea cursului
Cursul de „Economie şi organizaŃii mondiale” îşi propune formarea la
viitorii economişti a unei gândiri economice elevate, complexe şi creative,
întemeiate pe un sistem teoretico-metodologic de noŃiuni, principii şi legi
economice cu aplicabilitate mondială.
Obiectivele cursului:
• introducerea studenŃilor în problematica generală a economiei mondiale,
în structura cadrului instituŃional şi în politicile şi procesele economice
internaŃionale;
• formarea unei gândiri economice şi pragmatice a studenŃilor la nivel
mondoeconomic;
• cunoaşterea structurii şi a mecanismelor de funcŃionare a economiei mondiale;
• însuşirea unor concepte de bază şi instrumente de politică mondială în
contextul globalizării;
• înŃelegerea altor aspecte ale relaŃiilor economice internaŃionale.
Beneficiarii cursului vor găsi în acesta instrumente de analiză şi
interpretare a activităŃilor specifice economiei mondiale.
5
Cursul se distinge prin îmbinarea aspectelor conceptuale, cu
instrumentarul metodico-practic şi faptic-statistic, prezent în toate modulele.
d) CompetenŃe
Cursul de “Economie şi organizaŃii mondiale”, familiarizează studenŃii
cu concepte şi metode de analiză specifice activităŃii mondoeconomice. Prin
acestea şi prin tehnicile utilizate, disciplina „Economie şi organizaŃii
mondiale” urmăreşte, pentru cursanŃi, dezvoltarea următoarelor competenŃe:
explicarea şi interpretarea unor idei şi fenomene globale, precum şi a
conŃinuturilor teoretice şi practice ale acestei discipline;
conştientizarea beneficiilor pe care le asigură aplicarea cunoştiinŃelor
de mondoeconomie în orice domeniu de activitate;
abilitatea de a utiliza instrumente şi tehnici specifice analizei relaŃiilor
economice internaŃionale;
capacitatea de a identifica soluŃii în rezolvarea problemelor globale
contemporane, pentru a reduce riscurile generate de acestea;
cunoaşterea şi aplicarea politicilor europene şi internaŃionale în
materie de relaŃii internaŃionale;
identificarea celor mai bune căi de a transforma tendinŃele globalizării
în avantaje competitive ale economiilor în dezvoltare şi pentru a
reduce decalajele dintre Ńări;
capacitatea de a evalua obiectiv şi constructiv stări critice din
domeniul relaŃiilor economice internaŃionale;
utilizarea adecvată a noŃiunilor specifice economiei mondiale.
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

Cursul este structurat pe şase module:
Modulul I. Fundamentele economiei mondiale
LecŃia 1. Economia mondială – origini, conŃinut, dimensiuni.
Diviziunea internaŃională a muncii. Circuitul economic mondial
Modulul II. Tipologia economiilor naŃionale
LecŃia 2. Gruparea Ńărilor după potenŃialul economic şi după nivelul de
dezvoltare
Modulul III. Cadrul instituŃional al economiei mondiale
LecŃia 3. OrganizaŃiile internaŃionale – conceptualizare şi clasificare
LecŃia 4. Sistemul NaŃiunilor Unite
Modulul IV. Integrarea economică interstatală
LecŃia 5. UE şi procesul de integrare economică
Modulul V. SocietăŃile transnaŃionale şi implicaŃiile lor asupra economiei mondiale
LecŃia 6. SocietăŃile transnaŃionale – agenŃi economici globali
6
Modulul VI. Globalizare - Mondializare
LecŃia 7. Globalizarea – proces contradictoriu
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

Acest silabus a fost elaborat pentru a uşura ”munca” studentului în
citirea cursului de “Economie şi organizaŃii mondiale”. Parcurgerea cursului
presupune atât activităŃi obligatorii, cât şi facultative din partea studentului, în
funcŃie de cuprinsul fiecărui modul. ActivităŃile facultative constau în
activităŃi tutoriale, consultaŃii on-line şi faŃă în faŃă. ActivităŃile obligatorii
presupun prezenŃa studenŃilor la sediul UniversităŃii Constantin Brâncoveanu
din oraşul unde aceştia activează.
g) Materiale bibliografice
de bază:
1. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O. – “Economie Mondială”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006;
2. Puiu O. (coordonator) – Economie şi organizaŃii mondiale. Curs
aplicativ, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010;
3. Puiu O. Gust M., Mihăilescu M. – “Organisme şi politici economice
internationale”, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006;
facultativă:
1. Bari I. – ”Probleme globale contemporane”, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
2. Briscaru A. – ”Globalizare etică. Responsabilitate socială
corporativă”, Editura Institutul European, Bucureşti, 2012;
3. Bonciu F. – ”Investitiile străine directe înainte şi după criza
economică mondială”, Editura Universitară, Bucureşti, 2012;
4. Bran F., Manea G. – ”Globalizarea. Manifestări şi reacŃii”, Editura
Economică, Bucureşti, 2012;
5. Canton James – ”Provocările viitorului: principalele tendinŃe care vor
reconfigura lumea în următorii 5,10,20 de ani”, Editura Polirom, 2010;
6. Câmpeanu V., Pencea S., (coordonatori), ”China. Un elefant care nu
mai poate fi ignorat”, Editura Universitară, 2012;
7. Dobrotă N. (coordonator) – ”DicŃionar de economie”, Editura
Economică, Bucureşti, 1999;
8. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O. – “Economie Mondială”, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2003;
9. Estulin D. – “Clubul Bilderberg. Conducerea secretă a lumii”,
Editura MeditaŃii, Bucureşti, 2008;
10. Florea L. – “Globalizare şi securitate economică”, Editura Lumen,
Iaşi, 2007;
7
11. Farndon J. – “India. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale”,
Editura Litera InternaŃional, Bucureşti, 2008;
12. Farndon J. – “Secretele Chinei. Ascensiunea unei noi superputeri
mondiale”, Editura Litera InternaŃional, Bucureşti, 2008;
13. Fuerea Augustin – ”Manualul Uniunii Europene EdiŃia a IV-a”,
Editura Universul Juridic, 2010;
14. Gilpin R. – “Economia mondială în secolul XXI. Provocarea
capitalismului global“, Editura Polirom, Iaşi, 2004;
15. Ian Morris –”De ce Vestul deŃine încă supremaŃia şi ce ne spune
istoria despre viitor”, Polirom, 2012;
16. Jones Andrew – “Globalizarea. Teoreticieni fundamentali”, Editura
C.A. Publishing, 2011;
17. Keohane R., Nye S. J. – “Putere şi interdependenŃă”, Editura
Polirom, Iaşi, 2009;
18. Kissinger Henry – “Despre China”, Editura Comunicare.ro, 2012;
19. Lybeck Johan – ” Istoria globală a crizei financiare (2007-2010)”,
Editura Polirom, 2012;
20. NiŃă I., Ciochină I., Dumitrescu S. – “ConstrucŃia europeană – UE”,
Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010;
21. Pascal F. – ”Dix lecon sur l’Europe”, European Commission, 2008;
22. PeicuŃi Cristina – ”Lumea în criză. Erorile sistemului”, Editura
Polirom, 2011;
23. Pomeranz Kenneth – “Marea divergenŃă. China, Europa şi naşterea
economiei mondiale moderne”, Editura Polirom, 2012;
24. Prisecaru P. (coordonator) – ”Procesul de convergenŃă
instituŃională”, vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2008;
25. Smick M.D. – “Lumea e rotunda – Pericole ascunse pentru
economia globala”, Editura Publica, Bucureşti, 2009;
26. Soros G. – “Despre globalizare”, Editura Polirom, Iaşi, 2002
27. Stiglitz J. – “Mecanismele globalizării“, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
28. Stiglitz Joseph E. – ”În cădere liberă: America, piaŃa liberă şi
prăbuşirea economiei mondiale”, Editura Publică, 2010;
29. Starobin Paul – ”Sfârşitul secolului american şi noile puteri
mondiale”, Editura Litera International, 2011;
30. Voinescu George Viorel – “Impactul terorismului asupra economiei
mondiale”, Editura Economică, 2011;
31. “Conjunctura Economiei Mondiale”, Institutul de Economie
Mondială, Bucureşti, 2007-2012;
32. “World Investment Report 2009-2012“, UNCTAD, NewYork and
Geneva;
33. “World Economic Situation and Prospects 2010-2012“, UNCTAD,
NewYork;
8
34. “UNCTAD Handbook of Statistics 2010-2012“, UNCTAD,
NewYork and Geneva;
35. *** www.economist.com, The Economist (2007-2012)
36. *** www.eib.europa.eu
37. *** www.ey.com/RO/en/Home
38. *** www.european-council.europa.eu
39. *** http://europa.eu/
40. ***http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
41. *** www.imf.org
42. *** www.un.org
43. *** www.weforum.org
44. *** www.unctad.org
45. *** www.wto.org
46. *** www.worldbank.org
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs
Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi
echipamente:
- în cazul studiului individual studentului îi este necesar suportul de
curs, manualul şi un calculator de birou. Se poate utiliza şi un calculator cu
legătură internet pentru accesarea suportului de curs,
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor de seminar sunt
necesare: laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate).
i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă va studia individual suportul de curs,
manualul, urmând ca activităŃile aplicative, cum este seminarul la disciplina
“Economie şi organizaŃii mondiale” să aibă loc la sediul UniversităŃii
“Constantin Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului.
Calendarul activităŃilor este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.
j) Politica de evaluare şi notare
Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen oral în sesiunea
de examene din modulele cursului, notă care va avea o pondere de 70% din
nota finală, precum şi din nota primită pentru activităŃile realizate în timpul
semestrului cu pondere de 30%.
Forma de evaluare (E – examen, V – verificare pe parcurs) E
Stabilirea notei finale - examenul 70%
la examene (%) - activitatea din timpul semestrului 30%
Evaluarea activităŃii din - testarea cunoştinŃelor 30%
timpul semestrului (%) - implicarea în cadrul seminarului 30%
9
- activităŃi aplicative (proiecte,
30%
referate, studii de caz etc.)
- frecvenŃa 10%.
k) Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
• orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată
conform reglementărilor în vigoare;
• rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studenŃilor prin comunicare
directă după examinarea orală şi prin afişare la sediul UniversităŃii
“Constantin Brâncoveanu” în maxim 48 de ore de la examen;
• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la anunŃarea
rezultatelor, iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la
momentul depunerii.
l) Strategii de studiu recomandate

Schema modului de lucru recomandat de cadrele didactice care
funcŃionează la această disciplină pentru parcurgerea cursului “Economie şi
organizaŃii mondiale” este următoarea:
1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi

informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor de seminar

2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie.

3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri verbale
sau în scris.

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la
răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza
silabusului şi al bibliografiei suplimentare.

5. RezolvaŃi aplicaŃiile şi studiile de caz consemnate cu ocazia activităŃilor
aplicative.

6. Vă documentaŃi pentru examen.
10
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
Modulul I
FUNDAMENTELE ECONOMIEI MONDIALE
Introducere:
Lumea în care trăim este o lume a interdependenŃelor, a legăturilor tot mai strânse între Ńări,
indiferent de potenŃialul sau de nivelul lor de dezvoltare, de orânduirea socială. Devine tot mai evident
că un eveniment major survenit într-o anumită parte a globului se va repercuta, mai devreme sau mai
târziu, asupra ansamblului comunităŃii internaŃionale. Nicio Ńară, oricât de bogată ar fi, nu se poate
sustrage acestei legităŃi, izolându-se de restul lumii, practic dezvoltarea autarhică este de neconceput în
lumea contemporană.
Economia mondială, aşa cum se prezintă în zilele noastre, este rezultatul unui întreg proces
evolutiv, al dezvoltării schimbului reciproc de activităŃi de la forme inferioare, la forme superioare, de la
simplu la complex1.
În accepŃiunea sa cea mai largă, „economia” sau schimbul reciproc de activităŃi constituie
ansamblul de acŃiuni ale unei comunităŃi umane care are drept scop producerea şi consumul
bunurilor. Realizarea acestui scop presupune, în primul rând, o acŃiune conştientă asupra mediului
ambiant, dar şi activităŃi cum sunt repartiŃia şi schimbul. Economia nu poate fi concepută în afara
umanului, a socialului, deoarece este unul dintre domeniile universului uman, având rolul
fundamental în transformarea omului însuşi.
Obiective:
ÎnŃelegerea originilor economiei mondiale;
Descrierea caracteristicilor economiei mondiale;
Definirea diviziunii internaŃionale a muncii;
Prezentarea principalelor tipuri de specializare internaŃională;
ÎnŃelegerea conceptului de circuit economic mondial şi a celui de flux internaŃional.
Fond de timp:
2 ore studiu individual şi 2 ore activitate de seminar.
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe. Ele sunt grupate
conform programei analitice şi se recomandă respectarea întocmai a acesteia. Ritmul de studiu
recomandat este de o lecŃie la două săptămâni, dar săptămânal să se facă informarea şi
documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în economia mondială, pentru a
putea înŃelege şi urmări evoluŃia acesteia. Timpul recomandat de învăŃare este de maxim 50 de
minute, cu pauză de 10 minute.
1
Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie Mondială, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2006, p. 17
11
Termeni cheie: economie mondială, piaŃa mondială, dimensiunile economiei mondiale, economie
naŃională, specializare internaŃională, diviziune internaŃională a muncii, circuit economic
mondial, flux internaŃional, flux internaŃional cu mărfuri corporale, flux internaŃional cu servicii,
fluxuri financiare internaŃionale.
Recomandări privind studiul:

Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al prezentului material şi a
bibliografiei indicate pe parcurs, practic suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru
sistematizarea materialului. Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se
grupeze subiectele în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se treacă
la rezolvarea temelor şi întrebărilor.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de studiu
la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai reaminteşte aspectele respective este necesară
recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
LecŃia 1
ECONOMIA MONDIALĂ - ORIGINI, CONłINUT,
DIMENSIUNI. DIVIZIUNEA INTERNAłIONALĂ A MUNCII.
CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL
1.1. Economia mondială – formare, dimensiuni şi

caracteristici. PiaŃa mondială.
Foarte mult timp, de la începuturile societăŃii omeneşti şi încă multe

secole din era noastră, factorii de producŃie, cu toate că au cunoscut
perfecŃionări de la o epocă la alta, au păstrat un caracter individual. În
consecinŃă, schimbul reciproc de activităŃi se desfăşura preponderent la nivel
microeconomic, de gospodărie individuală, de unitate economică. Economia
avea, în esenŃă, un caracter închis, scopul urmărit fiind în principal
autoconsumul.
Sfârşitul secolului al XV-lea şi secolul imediat următor anunŃă debutul
unei noi epoci în activitatea economică, în economie în general.
Evenimentele care s-au petrecut în acel timp – marile descoperiri
geografice, importantele cuceriri coloniale – au permis includerea în
circuitul economic a unor vaste regiuni de pe glob şi, în primul rând, a celor
două Americi. Acest lucru a dat un considerabil impuls vieŃii economice.
Secolul al XVI-lea este secolul apariŃiei pieŃei mondiale.
12
PiaŃa mondială nu este o noŃiune geografică, ci una economică; ea
reprezintă ansamblul tranzacŃiilor care au loc între agenŃii economici de
pe glob. PiaŃa mondială este eterogenă, fiind alcătuită din segmente
specifice tranzacŃiilor cu diferite bunuri sau servicii.
În realitate putem vorbi de existenŃa unei pieŃe mondiale a cafelei, a
zahărului, a petrolului, a mobilei, a automobilelor, a cărŃii, a obiectelor de
artă etc. Pe aceste pieŃe, preŃurile se formează în raport cu o serie de factori
specifici, economici sau politici. Între diferitele segmente ale pieŃei
mondiale există o interconexiune. Ca urmare a progresului tehnic,
segmentele pieŃei mondiale se înmulŃesc.
Constituirea pieŃei mondiale a stimulat considerabil activitatea la nivel
microeconomic Asistăm la apariŃia manufacturilor. Multe dintre manufacturi
nu puteau funcŃiona decât pe baza importului de materii prime (cele de
mătase, de exemplu). Semnificativă este şi crearea, de către comercianŃii
mai bogaŃi, a unor manufacturi în alte Ńări decât cele de origine, îndeosebi în
colonii. Stimulate, în bună măsură, de dezvoltarea comerŃului exterior,
manufacturile au contribuit, la rândul lor, la impulsionarea acestuia.
łara care a dominat piaŃa mondială în perioada manufacturieră a
fost Olanda.
Odată cu crearea marilor manufacturi, devine evident că economia
închisă trebuie să cedeze locul în favoarea economiei deschise, orientate
către piaŃă. Tot mai mult se acumulează premisele pentru saltul de la nivelul
microeconomic la cel macroeconomic. PiaŃa mondială, abia constituită,
contribuie şi ea la acest proces. Şi totuşi, despre o economie mondială, în
adevăratul sens al cuvântului, nu poate fi încă vorba.
Adevăratul salt la nivelul mondoeconomic avea să se producă în
perioada marii industrii maşiniste – rezultat al primei revoluŃii industriale
(sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea).
łara care a dominat piaŃa mondială în perioada maşinistă a fost
Anglia.
Treptat, se conturează o tendinŃă de specializare internaŃională în
producŃie; apare o nouă diviziune a muncii, cea mondială. Din acest
moment, se poate vorbi despre o „explozie” a schimbului reciproc de
activităŃi, care nu se mai limitează la nivelele micro sau macroeconomic, ci
face un salt la nivelul mondial. Economia mondială devine un fapt împlinit.
Economia mondială reprezintă acel stadiu al schimbului reciproc
de activităŃi când, în virtutea diviziunii muncii la nivel mondial, este
implicată, în mod obiectiv, majoritatea agenŃilor economici de pe glob2.
2
Ibidem, p. 21
13
Conceptul de economie mondială este expresia teoretică a unui
complex de relaŃii economice, cel mai amplu şi mai profund cunoscut până
în prezent.
Multiple elemente ce exercită influenŃă asupra economiei mondiale
permit să se concluzioneze că însuşi conceptul de economie mondială este
pluridimensional.
În acest context putem identifica următoarele dimensiuni ale

economiei mondiale:
Dimensiunea tehnico- Este determinată de utilizarea unei palete tot
economică mai largi de factori de producŃie în funcŃie de
rezultatele progresului tehnico-ştiinŃific, de
la cei de bază (fundamentali) la neofactori,
caracteristici epocii contemporane.
Dimensiunea geo- Este determinată de existenŃa a peste 190 de
politică state independente, a economiilor lor
naŃionale, a unor teritorii încă dependente, a
unor agenŃi economici cum sunt societăŃile
transnaŃionale şi a unor politici economice
diferite.
Dimensiunea politico- Este determinată de capacitatea de negociere
diplomată a principalilor protagonişti de pe scena
internaŃională, în primul rând state şi
organizaŃii internaŃionale.
Economia mondială se prezintă astăzi ca un ansamblu de economii

naŃionale, de entităŃi regionale şi de societăŃi transnaŃionale ajunse la un
stadiu avansat de interdependenŃe.
În sinteză, economia mondială are următoarele caracteristici:
• Celulele sale de bază sunt economiile naŃionale. Ele constituie
cadrul cel mai adecvat pentru dezvoltarea factorilor de producŃie,
pentru manifestarea agenŃilor economici, jucând un rol de factor
determinant al diviziunii mondiale a muncii, al relaŃiilor economice
internaŃionale şi al circuitului economic mondial, al economiei
mondiale însăşi.
• AgenŃii economici care operează pe teritoriul unei Ńări sunt naŃionali
(unităŃi economice – particulare sau publice, statul însuşi) sau
străini (filiale ale societăŃilor transnaŃionale, organizaŃii economice
internaŃionale). Ei sunt consideraŃi rezidenŃi atunci când desfăşoară
o activitate, în interiorul Ńării, de cel puŃin un an.
14
• ConŃinutul economiei mondiale este eterogen, fiind alcătuită din
Ńări cu regimuri social-politice diferite, din Ńări bogate şi Ńări sărace,
mari sau mici. Raporturile de forŃe dintre aceste Ńări nu sunt fixe, ci
se modifică în virtutea acŃiunii legii dezvoltării economice şi politice
inegale şi în salturi.
• Pe parcursul dezvoltării apar contradicŃii al căror rol se modifică,
de la o perioadă la alta.
• InterdependenŃele care se află la baza existenŃei sale alcătuiesc un
sistem. Dezvoltarea economiilor naŃionale determină adâncirea
diviziunii mondiale a muncii care, la rândul ei, constituie baza
obiectivă a interrelaŃiilor dintre economiile naŃionale, interrelaŃii care
generează o serie de subsisteme la scară mondială (comercial,
valutar, financiar); între aceste subsisteme există, de asemenea, o
strânsă interdependenŃă, cu implicaŃii asupra economiilor naŃionale.
• Are loc un proces de regionalizare a pieŃelor prin integrarea
diferitelor economii naŃionale;
• În cadrul economiei mondiale există diferite centre de putere,
tendinŃa, fiind de multipolaritate.
• Echilibrul economiei mondiale are un caracter relativ. El se
manifestă ca o tendinŃă, pe termen lung, către o concordanŃă între
diferitele elemente componente ale sistemului, reprezentând o „stare
ideală”.
Odată constituită, economia mondială unică nu reprezintă un
proces finit, încheiat. Dezvoltarea sa va continua, structura sa va tinde să
devină tot mai complexă. Totodată, pe măsura perfecŃionării factorilor de
producŃie, a revoluŃionării mijloacelor de transport, a telecomunicaŃiilor, se
vor crea condiŃiile materiale pentru un nou salt, spre un nivel superior, al
schimbului reciproc de activităŃi. Perspectiva actuală a folosirii spaŃiului
extraterestru în scopuri economice, a exploatării resurselor altor planete, va
deveni o realitate palpabilă; economia va depăşi cadrul mondial, planetar şi
va deveni o economie la scară cosmică. Secolul XXI marchează începutul unei
noi ere - cea a economiei cosmice, eră care va cunoaşte, la rândul ei, diferite stadii
de dezvoltare.
1.2. Economia naŃională – definire şi structură
Un moment decisiv pentru procesul de constituire a economiilor

naŃionale îl reprezintă formarea pieŃei interne, naŃionale, fenomen
determinat atât de factori economici (dezvoltarea factorilor de producŃie, a
diviziunii sociale a muncii, a producŃiei pentru schimb), cât şi de factori
politici (revoluŃia burgheză, formarea statelor centralizate).
15
Economia naŃională este o entitate rezultată din dezvoltarea
schimbului reciproc de activităŃi între membrii unei comunităŃi umane pe
ansamblul teritoriului unui stat naŃional.
Această definiŃie necesită unele precizări:
• PopulaŃia exercită o influenŃă dublă asupra economiei naŃionale: pe
de o parte, ea furnizează cel mai important factor de producŃie, pe de
altă parte, în totalitatea ei, populaŃia contribuie, prin cererea sa de
consum, la dezvoltarea pieŃei interne.
• Ca element component al economiei naŃionale, teritoriul naŃional
reprezintă spaŃiul, delimitat prin frontiere, asupra căruia se exercită
suveranitatea statului naŃional. Infrastructura (căi de transport, de
comunicaŃii etc.) se dezvoltă în strânsă legătură cu caracteristicile
teritoriului naŃional şi cu necesităŃile economice şi sociale ale epocii.
• Economia naŃională presupune existenŃa unui aparat de producŃie
care este o parte componentă a avuŃiei naŃionale. La toate acestea se
adaugă aparatul legislativ ce asigură bunul mers al societăŃii în
ansamblu.
Privită prin prisma structurii sale, economia naŃională poate fi
structurată pe ramuri sau sectoare de activitate.
Prin ramură a economiei naŃionale se înŃelege ansamblul de activităŃi
organizate într-un mod specific şi desfăşurate în scopul producerii aceleiaşi
categorii de produse sau al furnizării aceleiaşi categorii de servicii.
Sectoarele de activitate sunt compartimente mai cuprinzătoare, fiind
grupate astfel:
sectorul primar (agricultura, silvicultura, industria extractivă etc);
sectorul secundar (ramurile industriei prelucrătoare, construcŃiile)
fiind cunoscut şi sub numele de sector de prelucrare;
sectorul terŃiar sau sectorul serviciilor (comerŃ, învăŃământ,
sănătate, turism, transporturi, asigurări, comunicaŃii, domeniul
financiar-bancar etc);
sectorul cuaternar (cercetarea ştiinŃifică) – este caracteristic Ńărilor
dezvoltate.
RevoluŃia ştiinŃifico-tehnică reprezintă un nou moment de referinŃă în
evoluŃia structurii economiilor naŃionale. Alături de domenii clasice de
activitate, apar altele noi. Ca o consecinŃă a tendinŃei generale de adâncire a
specializării în producŃie, numărul subramurilor sporeşte simŃitor. În fine, într-o
serie de Ńări dezvoltate creşte ponderea sectorului terŃiar în detrimentul celui
primar. Structura economiilor naŃionale cunoaşte, aşadar, un proces evolutiv, de
la simplu la complex.
16
Nu există şi nu poate exista o structură ideală a economiei naŃionale,
un model general valabil. Aceste structuri se formează în timp, în raport cu
o serie de condiŃii interne, specifice fiecărei Ńări. Totodată, un rol în această
privinŃă revine şi factorilor externi însă, atunci când influenŃa lor devine
excesivă, se poate ajunge la structuri economice deformate, neconforme cu
interesul naŃional.
1.3. Diviziunea mondială a muncii
Unul dintre elementele constitutive ale sistemului economiei mondiale

este diviziunea mondială a muncii. Despre o diviziune mondială a muncii se
poate vorbi numai în măsura în care se conturează un anumit potenŃial de
producŃie, anumite structuri ale economiilor naŃionale şi, pe baza lor,
specializarea internaŃională în producŃie a acestora.
Diviziunea mondială a muncii reprezintă expresia sintetică a
tendinŃelor de specializare internaŃională în vederea participării la
circuitul economic mondial.
Specializarea internaŃională are drept scop adaptarea potenŃialului
naŃional dintr-un domeniu sau altul la caracteristicile cererii de pe piaŃa mondială.
Specializarea internaŃională este determinată de diferiŃi factori.
Astfel, specializarea internaŃională în diverse „producŃii primare”
(cafea, ceai, citrice, minereuri etc.) depinde, înainte de toate, de existenŃa
unor condiŃii naturale favorabile. Cele mai multe Ńări în dezvoltare cunosc o
astfel de specializare. În cazul lor, însă, trebuie arătat că şi factorii de ordin
politic, exogeni, au jucat un rol fundamental, acest gen de specializare
fiindu-le impus cu forŃa de fostele regimuri coloniale.
Specializarea internaŃională în domeniul producŃiei manufacturiere
depinde mai ales de factori tehnico-economici şi sociali: nivelul aparatului
de producŃie şi gradul său de diversificare, calificarea forŃei de muncă,
disponibilităŃile de capital, tradiŃiile industriale etc. În primele faze de
existenŃă a economiei mondiale, factorii de ordin extraeconomic (asuprirea
colonială, războiul) au facilitat specializarea ulterioară a unor Ńări capitaliste
în producŃia industrială.
Din punct de vedere istoric, diviziunea mondială a muncii, apărută
odată cu trecerea la marea industrie mecanizată, s-a caracterizat prin mai
multe tipuri de specializare.
17
Principalele tipuri de specializare
specializare intersectorială • industrie-agricultură.
specializare inter-ramură • industrie-industrie,
• agricultură-agricultură.
specializare intra-ramură, • electronică-electronică,
pe subramuri economice • chimie-chimie,
• zootehnie-zootehnie etc.
Modelul actual al diviziunii mondiale a muncii a devenit foarte

eterogen.
La baza „scării” Ńărilor lumii se află cele slab dezvoltate, a căror
specializare internaŃională este unilaterală - unul, cel mult două produse
primare. Urmează Ńările în dezvoltare şi cele mediu dezvoltate, unde
specializarea internaŃională tinde să devină mai largă: alături de produse
primare, pot fi întâlnite şi produse manufacturate, iar, în unele cazuri, numai
produse manufacturate. În fine, în partea superioară se situează grupul
Ńărilor dezvoltate, caracterizate prin specializare internaŃională de înaltă
eficienŃă; ea priveşte mai ales domenii „de vârf” ale industriei, dar şi ramuri
de mare productivitate ale agriculturii (cereale, zootehnie). În economia
mondială există, aşadar, grade diferite de specializare internaŃională.
Dinamica specializării nu este aceeaşi la nivelul tuturor Ńărilor lumii.
În timp, Ńările dezvoltate şi-au schimbat de mai multe ori specializarea;
nu acelaşi lucru se poate spune despre tinerele state independente, care, în
majoritatea lor, au păstrat aceeaşi specializare îngustă, nerentabilă.
În cazul Ńărilor dezvoltate, specializarea internaŃională în producŃie este
rezultatul unor decizii cu caracter conştient, dar care nu aparŃin numai
statului, ci, îndeosebi marilor firme private aflate sub imperiul forŃelor
pieŃei. În ce priveşte tinerele state independente, trebuie spus că, pe măsură
ce ele obŃin controlul asupra propriilor bogăŃii naŃionale şi îşi ameliorează
capacitatea utilizării lor eficiente, se creează premise pentru o dezvoltare
de-sine-stătătoare, pentru conturarea unor noi tendinŃe de specializare la
scară internaŃională.
1.4. Circuitul economic mondial
Circuitul economic mondial reprezintă totalitatea fluxurilor

economice internaŃionale privite nu ca o simplă sumă aritmetică, ci în
strânsa lor interdependenŃă. El exprimă împletirea unor forme ale
schimbului reciproc de activităŃi dintre diverse economii naŃionale, care nu
se limitează la sfera circulaŃiei, ci cuprind şi sferele producŃiei şi cercetării
ştiinŃifice.
18
Principalele trăsături ale circuitului economic mondial:
• participarea la circuitul economic mondial nu este egală. Economiile
naŃionale înregistrează grade de dezvoltare diferite, ceea ce determină
în mod automat şi o participare diferită la schimburile internaŃionale;
• circuitul economic mondial are un caracter universal şi dinamic;
• accentuarea sau intensificarea instituŃionalizării atât la nivel
bilateral, cât şi la nivel multilateral;
• diversificarea mijloacelor şi tehnicilor de participare la circuitul
economic mondial;
• are loc creşterea intervenŃiei statului în schimburile economice
internaŃionale;
• are loc sporirea influenŃei societăŃilor transnaŃionale;
• au loc mutaŃii în cadrul multipolarizării economiei mondiale.
Utilizarea conceptului de circuit economic mondial decurge din
necesitatea reflectării unor fluxuri rezultate din amplificarea şi diversificarea
schimbului reciproc de activităŃi între diferitele economii naŃionale, pe
măsura dezvoltării lor.
Prin flux internaŃional se înŃelege mişcarea unor valori materiale,
băneşti sau spirituale de la o Ńară la alta.
Fluxurile circuitului economic mondial
Fluxul cu mărfuri corporale Reprezintă o componentă tradiŃională a
circuitului economic mondial. În cadrul
acestui flux se manifestă ca o principală
tendinŃă schimbarea raportului dintre
comerŃul cu produse de bază şi cel cu
produse manufacturate, iar în acest
context se identifică deteriorarea
raportului de schimb în defavoarea Ńărilor
în dezvoltare.
Fluxul internaŃional cu Serviciile reprezintă ansamblul bunurilor
servicii materiale invizibile sau ce rămâne din
producŃia globală după ce se deduc
activităŃile din sectorul primar, secundar
şi cuaternar.
Fluxurile financiare Sunt acele mişcări de valori economice
internaŃionale care se exprimă şi se realizează prin
mijloace de plăŃi şi de credit.
19
Din punct de vedere istoric, în evoluŃia şi dezvoltarea fluxurilor
financiare se disting mai multe etape:
• Prima etapă de dezvoltare, care poate fi localizată de la începuturile
apariŃiei monedei şi a schimburilor economice internaŃionale şi până
către sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a caracterizat prin aceea că
activităŃile financiare însoŃeau schimburile de mărfuri, fiind “o
contrapartidă a acestora”, prin ele stingându-se creanŃele dintre agenŃii
economici şi/sau state.
• A doua etapă de evoluŃie către economia financiară, ce poate fi
localizată în prima jumătate a secolului XX, constă în separarea
fluxurilor financiare de cele comerciale, primele fie precedând, fie
urmând celor din a doua categorie. Astfel, asistăm la apariŃia şi
utilizarea unor produse şi servicii financiare noi, precum creditele
bancare internaŃionale, plăŃile la termen, operaŃiunile de acoperire a
riscurilor, apariŃia unor instrumente şi tehnici de plată care înlocuiesc
cu desăvârşire moneda şi nu în ultimul rând, a primelor mişcări de
capitaluri, cu caracter de investiŃie internaŃională.
• A treia etapă are drept caracteristică principală apariŃia europieŃelor,
adică dezvoltarea unor pieŃe financiare pure, fără nici o legătură cu
operaŃiunile comerciale, dominante fiind mişcările de capitaluri
(tranzacŃii cu titluri de valoare), operaŃiunile şi creditele de trezorerie.
Are loc trecerea de la economia fluxurilor financiare la economia
stocurilor financiare, tranziŃie generată de cursurile flotante,
caracteristice ultimelor decenii, şi de extinderea afacerilor bursiere.
Totodată, asistăm la o creştere fără precedent a deficitelor
internaŃionale, la finanŃarea acestora, într-o măsură însemnată, din
surse private.
În acest context, fluxurile financiare internaŃionale sunt transferuri
de fonduri de la un agent economic dintr-o anumită Ńară către un altul din
altă Ńară, fără a se declanşa în acelaşi timp o mişcare în sens invers de
bunuri şi servicii.
Fluxurile financiare internaŃionale le depăşesc ca importanŃă pe cele
comerciale.Trebuie remarcat că deşi la nivelul fluxurilor, raportul dintre cele
comerciale şi cele financiare este în favoarea ultimelor, la nivelul raportului
dintre volumul şi dinamica comerŃului internaŃional şi evoluŃia rezervei de
valute convertibile şi aur, întâietate au primele.
Rolul pieŃelor de capital – ca loc de formare a fluxurilor financiare
internaŃionale – creşte în paralel cu atribuirea unui nou rol pentru băncile
comerciale în desfăşurarea relaŃiilor economice internaŃionale.
20
Are loc creşterea mobilităŃii internaŃionale a capitalurilor ca urmare a
dereglementării sectorului financiar, a înlăturării barierelor din calea
circulaŃiei capitalurilor, dar şi prin legiferarea, într-o serie de state, a unor
facilităŃi pentru intrările de capitaluri, aspect care majorează gradul lor de
remunerare.
AplicaŃii practice
A. Teme de discuŃie:
Ce este şi cum a apărut piaŃa mondială?
Ce Ńară a dominat piaŃa mondială în perioada manufacturieră? ExplicaŃi!
În ce perioadă are loc saltul la nivel mondoeconomic?
Ce Ńară a dominat piaŃa mondială în perioada maşinistă? De ce?
PrezentaŃi dimensiunile economiei mondiale.
Care sunt caracteristicile fundamentale ale economiei mondiale?
Ce sunt agenŃii economici rezidenŃi?
Ce presupune caracterul de eterogenitate al economiei mondiale?
DefiniŃi economia naŃională şi prezentaŃi factorii ce au stat la baza
apariŃiei pieŃei naŃionale.
Cum poate fi structurată o economie naŃională?
Cum explicaŃi apariŃia celui de-al patrulea sector de activitate?
DefiniŃi diviziunea internaŃională a muncii şi prezentaŃi modelul actual
al acestei diviziuni.
Care este raŃiunea specializării internaŃionale?
DefiniŃi circuitul economic mondial şi analizaŃi trăsăturile sale.
PrezentaŃi fluxurile circuitului economic mondial. ExplicaŃi care este
rolul pieŃelor de capital, ca loc de formare a fluxurilor financiare
internaŃionale.
Care este dinamismul mutaŃiilor în cadrul circuitului economic mondial
în condiŃiile multipolarizării economiei mondiale?
B. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:
1. PiaŃa mondială a apărut înaintea economiei mondiale.

2. ConŃinutul economiei mondiale este omogen.
3. Conceptul de economie mondială este pluridimensional.
4. Celulele de bază ale economiei mondiale sunt economiile naŃionale.
5. Ramurile sunt compartimente mai cuprinzătoare decât sectoarele de
activitate.
6. Sectorul cuaternar este caracteristic Ńărilor dezvoltate.
21
7. Specializarea internaŃională este determinată de diferiŃi factori.
8. Participarea la circuitul economic mondial nu este egală.
9. Fluxurile comerciale le depăşesc ca importanŃă pe cele financiare
internaŃionale.
10. Fluxurile financiare internaŃionale reprezintă componenta tradiŃională a
circuitului economic mondial.
C. ComentaŃi următoarele aserŃiuni:
1. PiaŃa mondială nu este o noŃiune geografică, ci una economică; ea

reprezintă ansamblul tranzacŃiilor care au loc între agenŃii economici de
pe glob.
2. Economia mondială se prezintă astăzi ca un ansamblu de economii
naŃionale, de entităŃi regionale şi de societăŃi transnaŃionale ajunse la un
stadiu avansat de interdependenŃe.
3. Economia mondială unică nu reprezintă un proces finit, încheiat.
4. "Economia mondială poate fi înŃeleasă cu uşurinŃă. O dată ce înŃelegem
ideile fundamentale,... ea poate deveni o mare aventură, în care regiuni
străine şi locuitorii lor intercondiŃioneză în moduri fascinante.” – Randy
Charles Epping
5. Nu există şi nu poate exista o structură ideală a economiei naŃionale, un
model general valabil.
6. În economia mondială există grade diferite de specializare internaŃională.
7. łările dezvoltate şi-au schimbat de mai multe ori specializarea.
8. Circuitul economic mondial are un caracter universal şi dinamic.
D. Teste grilă: (o singură variantă este corectă)
1) Ce reprezintă piaŃa mondială?

a) suma preŃurilor mărfurilor vândute pe întregul glob;
b) ansamblul tranzacŃiilor dintre agenŃii economici de pe glob;
c) suma pieŃelor naŃionale.
2) łara care a dominat piaŃa mondială în perioada maşinistă a fost:
a) Anglia;
b) Olanda;
c) FranŃa.
3) AgenŃii economici rezidenŃi sunt:
a) numai cei naŃionali;
b) cei care desfăşoară o activitate economică pe teritoriul Ńării în cauză,
de cel puŃin un an;
c) cetăŃenii Ńării respective.
22
4) Echilibrul economiei mondiale are un caracter:
a) static;
b) relativ;
c) convergent.
5) Factorul decisiv al apariŃiei economiilor naŃionale este:
a) formarea pieŃei interne;
b) formarea pieŃei mondiale;
c) apariŃia diviziunii muncii.
6) Ponderea cea mai ridicată în PIB-ul Ńărilor dezvoltate revine
sectorului:
a) primar;
b) terŃiar;
c) cercetării ştiinŃifice.
7) Primul tip de specializare internaŃională a fost:
a) agricultură-agricultură;
b) industrie-agricultură;
c) zootehnie-zootehnie.
8) Printre trăsăturile circuitului economic mondial nu se află:
a) accentuarea sau intensificarea instituŃionalizării atât la nivel bilateral,
cât şi la nivel multilateral;
b) dinamismul mutaŃiilor în cadrul multipolarizării economiei mondiale;
c) celulele sale de bază sunt economiile naŃionale.
9) Fluxurile financiare internaŃionale:
a) sunt depăşite ca importanŃă de cele comerciale;
b) sunt egale cu cele comerciale;
c) le depăşesc ca importanŃă pe cele comerciale.
10) Circuitul economic mondial reprezintă:
a) mişcarea unor valori materiale, băneşti sau spirituale de la o Ńară la
alta;
b) totalitatea fluxurilor economice internaŃionale privite nu ca o simplă
sumă aritmetică, ci în strânsa lor interdependenŃă;
c) modul de dispunere şi de organizare, în timp şi de spaŃiu, a
elementelor economiei mondiale.
E. Teme de referate:
1. Economia mondială între echilibru şi dezechilibru.

2. Multipolaritatea – trăsătură fundamentală a economiei mondiale actuale.
3. Diviziunea mondială a muncii – element constitutiv al economiei
mondiale.
23
4. Specializarea internaŃională a Ńărilor în dezvoltare – impunere sau
alegere?
5. Fluxul cu mărfuri corporale – componentă tradiŃională a circuitului
economic mondial.
Rezumat:
Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente
fundamentale – economii naŃionale, societăŃi transnaŃionale, organizaŃii
internaŃionale şi din elemente derivate, de conexiune – piaŃa mondială,
diviziunea internaŃională a muncii, fluxuri internaŃionale etc.
Secolul XXI va modifica, în mare măsură, imaginea actuală a
economiei mondiale, ca urmare a schimbărilor majore ce se vor produce atât
în interiorul componentelor sale fundamentale, cât şi în raporturile dintre
ele. De aceea, acest modul îşi propune familiarizarea studenŃilor cu
problematica generală a economiei mondiale, recomandându-se
aprofundarea următoarelor subcapitole:
Economia mondială: origini, conŃinut, perspective ;
Economiile naŃionale;
Diviziunea mondială a muncii;
Circuitul economic mondial.
Bibliografie:
1. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie Mondială, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006
2. Dumitrescu S., Bal A., Economie mondială, EdiŃia a II-a, Editura
Economică, Bucureşti, 2002
3. Gilpin R., Economia mondială în secolul XXI. Provocarea
capitalismului global, Editura Polirom, Iaşi, 2004
Răspunsurile aplicaŃiilor practice:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A F A A F A A A F F

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
b a b b a b b c c b
24
Modulul II
TIPOLOGIA ECONOMIILOR NAłIONALE
Introducere:
Economia mondială este alcătuită din economii naŃionale care traversează procese şi
stadii diferite de dezvoltare, care se diferenŃiază, de asemenea, prin cultură, religie, tradiŃii şi
obiceiuri. Având în vedere profilul economic al acestei lucrări vom grupa Ńările lumii după criterii
economice, iar într-o anumită măsură, ne vom referi şi la cel demografic, pe care îl vom
subsuma criteriului economic.
Există diverse criterii de grupare şi clasificare a economiilor naŃionale. Printre cele mai
frecvent utilizate de către statistica internaŃională sunt cele care Ńin seama de potenŃialul
economic şi de nivelul de dezvoltare.
Obiective:
cunoaşterea criteriilor de grupare şi clasificare a economiilor naŃionale;
prezentarea structurii economiilor naŃionale;
cunoaşterea caracteristicilor Ńărilor dezvoltate şi a Ńărilor în dezvoltare;
înŃelegerea conceptului de subdezvoltare şi a implicaŃiilor acestuia asupra economiei
mondiale.
Fond de timp: 2 ore studiu individual şi 2 ore seminar

Ritmul de studiu:
conform programei analitice şi se recomandă urmărindu-se respectarea întocmai a acesteia.
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână.
Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu pauză de 10
minute.
Cuvinte cheie: economie naŃională, potenŃial economic, nivel de dezvoltare, numărul populaŃiei,
produsul intern brut, produs naŃional brut, venitul naŃional brut,

bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru
sistematizarea materialului.
Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se grupeze subiectele în
funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea
aplicaŃiilor şi studiilor de caz. Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la
trecerea spre alte subiecte neînrudite.
De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul anilor de
studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi aminteşte aspectele respective, este
necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
25
LecŃia 2
GRUPAREA łĂRILOR DUPĂ POTENłIALUL ECONOMIC
ŞI DUPĂ NIVELUL DE DEZVOLTARE
2.1. Gruparea Ńărilor după potenŃialul economic

Orice grupare a Ńărilor în funcŃie de potenŃialul lor economic
presupune, în mod inerent, o anumită doză de aproximaŃie, dat fiind
numărul relativ mare de factori determinanŃi şi, mai ales, dificultatea
corelării acestora. Din multitudinea acestor factori au fost reŃinuŃi următorii:
Numărul (mărimea) populaŃiei. În practica actuală, în funcŃie de
numărul locuitorilor, se disting Ńările mari (cu peste 50 de milioane de
locuitori), mijlocii (15-50 de milioane de locuitori), mici (până la 15
milioane de locuitori)3. În general, Ńările cu o populaŃie numeroasă au şi un
teritoriu de dimensiuni corespunzătoare, sunt însă şi state mari cu o
suprafaŃă mică (Japonia). Pentru determinarea mărimii unei Ńări este preferat
indicatorul „numărul (mărimea) populaŃiei”, deoarece el oferă o imagine
asupra dimensiunii pieŃei interne: populaŃia fiind un factor determinant,
atât al cererii de consum, cât şi al potenŃialului productiv (factorul muncă).
Conform statisticilor Biroului de ReferinŃă a PopulaŃiei, în 2009
clasamentul primelor zece Ńări mari se prezenta astfel:
Tabelul 2.1
PopulaŃia primelor zece Ńări mari şi evoluŃia estimată pentru anul 2050
Numărul Numărul Numărul Modificarea
populaŃiei populaŃiei populaŃiei numărului
în 2009 la mijlocul estimat populaŃiei,
(milioane anului 2012 pentru 2050 estimată
locuitori) (milioane (milioane pentru 2050
locuitori) locuitori) (%)
China 1.331 1.351 1.437 + 21
India 1.171 1.260 1.748 + 49
SUA 307 314 439 + 43
Indonezia 243 241 343 + 41
Brazilia 191 195 215 + 24
Pakistan 181 181 335 + 85
Bangladesh 162 153 222 + 37
Nigeria 153 170 285 + 87
Rusia 142 143 117 - 18
Japonia 128 128 95 - 25
Sursa: Tabelul a fost întocmit de către autori. Datele au fost preluate din:Population
Reference Bureau, 2009şi 2012 World Population Data Sheet, www.prb.org.
3
Conform Population Reference Bureau, 2009 şi 2012 World Population Data Sheet, www.prb.org
26
În ceea ce priveşte Ńările mijlocii, acestea se estimează a avea o creştere
demografică semnificativă până în anul 2050, excepŃie făcând Ńările europene din
această categorie. Astfel, populaŃia Spaniei va scădea de la 46,9 milioane
locuitori, la 43 milioane (-7%), iar Polonia va înregistra o scădere a populaŃiei de
la 38,1 milioane locuitori, la 31,8 milioane (-17%). România va înregistra şi ea o
scădere de 15% a populaŃiei în această perioadă, numărul locuitorilor ajungând
de la 21,5 milioane (în 2009) la 18,1 milioane (în 2050).
Structura economiei, specializarea în producŃie. Economiile
naŃionale au structuri diferite în ceea ce priveşte ponderea industriei,
agriculturii, serviciilor. În mod tradiŃional, se ia în considerare în clasificare
nivelul de dezvoltare a industriei, cu toate că, în ultimul timp, o atenŃie
sporită se acordă serviciilor, ca expresie a gradului de dezvoltare a
economiei naŃionale. Cu rezervele amintite, luând în considerare nivelul de
dezvoltare a industriei, Ńările pot fi grupate în industriale, cu orientare
industrială (cele în curs de industrializare), sau cu orientare primară*.
Gradul de valorificare a potenŃialului unei Ńări depinde de ponderea
sectorului primar sau a celui secundar în ansamblul producŃiei naŃionale.
Dimensiunea absolută a produsului intern brut (PIB). Acest
indicator oferă o imagine sintetică asupra gradului de valorificare a potenŃialului
natural, uman, tehnologic etc. al unei Ńări. El este, de fapt, rezultatul interacŃiunii
dintre cei doi factori menŃionaŃi anterior. Specializarea în producŃie are totuşi
avantajul rolului cel mai important, în sensul că cele mai dezvoltate Ńări ale lumii
au o industrie puternică, cu un grad înalt de prelucrare şi valorificare a resurselor
materiale, cu o concentraŃie deosebită a tehnicii şi tehnologiei avansate.
Venitul naŃional brut (VNB) devine un indicator macroeconomic
tot mai important. O utilizare a VNB-ului, larg răspândită în
comparaŃiile internaŃionale, constă în cuantificarea prosperităŃii unei
economii şi, ca urmare, a standardului de viaŃă al naŃiunii care o
creează, pe baza indicatorului VNB pe locuitor.
2.1.1. Marile Ńări industriale

Marile Ńări industriale sunt cele care domină economia mondială.
EvoluŃia lor n-a urmat însă, de-a lungul timpului, aceeaşi traiectorie.
În perioada aşa-zisă manufacturieră, secolele al XVI-XVII şi
începutul secolului al XVIII-lea, Olanda era în prim-plan. Pe la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, în
condiŃiile dezvoltării marii industrii maşiniste, Anglia a devenit atelierul
industrial al lumii. În partea a doua a secolului al XIX-lea şi în secolul al
*
Terminologie adoptată de ONUDI, www.unido.org
27
XX-lea, aria industrializării se extinde, cuprinzând treptat numeroase Ńări:
Germania, FranŃa, S.U.A., Japonia etc. În fapt, de la britanici, ştafeta de
primă putere economică a lumii a fost preluată de Statele Unite, a căror
economie a avut o evoluŃie ascendentă. După prăbuşirea U.R.S.S., Statele
Unite au rămas singura superputere. Un salt spectaculos au înregistrat
Japonia şi Germania, deşi au fost învinse în ultimul război mondial.
Statele Unite ale Americii se află în fruntea grupului marilor Ńări
industriale. În anul 2010, S.U.A. aveau un PIB de circa 14.5464 de miliarde
de dolari, cel mai mare din lume, deşi, pe parcursul crizei economice
mondiale a înregistrat şi scăderi, prima fiind în anul 2008 (-2,4% faŃă de
2007), după zece ani de creştere. Dat fiind potenŃialul său economic şi
militar uriaş, S.U.A. reprezintă o superputere mondială.
Celelalte Ńări din acest grup, mari puteri industriale împreună cu
S.U.A, au rolul determinant în raportul de forŃe pe plan internaŃional –
ordinea economică mondială.
Raportând potenŃialul economic valorificat al marilor Ńări industriale la
cel al S.U.A (tabelul nr. 2.2.), pot fi observate atât distanŃele faŃă de S.U.A.
cât şi importante deosebiri dintre ele:
Tabelul nr. 2.2.
Raportarea marilor Ńări industriale la S.U.A. prin prisma
Produsului Intern Brut
(PIB calculat la preŃuri curente şi la rate curente de schimb)
PIB, mld. dolari SUA Raportarea PIB/locuitor, dolari SUA
la PIB-ul
2010 2011 SUA 2010 2010 2011
łara 2008 2008
estimat (%) estimat
S.U.A. 14.315 14.546 15.121 100 46.347 46.290 47.708
Japonia 4.880 5.459 5.832 37,52 38.562 43.141 46.105
Germania 3.624 3.281 3.573 22,55 43.937 39.857 43.484
FranŃa 2.838 2.565 2.775 17,63 44.323 39.608 42.613
Marea 2.636 2.254 2.419 15,49 42.858 36.189 38.611
Britanie
Italia 2.297 2.052 2.190 14,10 38.344 33.877 36.025
Sursa: Tabelul este întocmit de către autori. Datele au fost preluate din: Economic
Trands, National Accounts – United Nations, UNCTAD
http://unctadstat.unctad.org/ReportFolders/reportFolders.aspx (Accesat:18.02.2013)
Criza economică mondială a influenŃat negativ dezvoltarea tuturor Ńărilor

(tabelul 2.2.), cele mai afectate fiind statele europene, vulnerabile din cauza
4
Economic Trands, National Accounts – United Nations, UNCTAD:
28
presiunii datoriilor suverane. Dacă SUA şi Japonia s-au redresat relativ repede şi
au înregistrat creşteri uşoare ale PIB, statele europene şi-au diminuat substanŃial
valoarea acestui indicator, după 2008. Studiind evoluŃia PIB/locuitor se observă
schimbări semnificative de poziŃie ierarhică, aşa cum este cazul FranŃei, care a
pierdut locul doi (2008) şi a coborât pe locul patru (2010), în timp ce Japonia a
făcut un salt măreŃ, de pe locul cinci (2008), pe locul doi (2010).
În consecinŃă, pe termen lung, distanŃa dintre S.U.A. şi celelalte Ńări
dezvoltate se menŃine semnificativă. Există o serie de factori care, luaŃi în calcul,
conduc la concluzia că S.U.A. vor continua să domine economia mondială.
2.1.2. łări mari cu orientare industrială

łările mari – cu orientare industrială, au potenŃialul economic
valorificat mult mai mic decât al Ńărilor industriale mari. Compararea
PIB-ului acestor Ńări cu cel al S.U.A. este prezentată în tabelul nr. 2.3.
Decalajul de potenŃial valorificat este foarte mare. R.P. Chineză, cea
mai bine plasată Ńară cu orientare industrială, are totuşi performanŃe
comparabile cu o mare Ńară industrială – Japonia.
China, Ńară cu un potenŃial uman imens de peste 1.353 milioane de
locuitori în 2012 şi care are un regim social-politic comunist, îşi orientează în
ultimii ani politica economică după sloganul „O Ńară – două sisteme”, care
vrea să însemne o anumită deschidere către forŃele pieŃei libere. În acest sens, se
pune un accent deosebit pe dezvoltarea zonelor economice speciale. Trebuie
reŃinut însă că, până în prezent, promovarea regulilor pieŃei libere nu s-a făcut
în ansamblul economiei, ci numai în aceste „enclave”.
Tabelul nr. 2.3.
ComparaŃie între unele Ńări mari în curs de industrializare sau recent
industrializate şi S.U.A, prin prisma PIB, în perioada 2008-2011
PIB, mld. dolari SUA Raportarea la PIB/locuitor, dolari SUA
2010 2011 PIB-ul SUA 2010 2011
łara 2008 2008
estimat 2010 (%) estimat
R.P. 4.532 5.739 7.063 39,5 3.472 4.354 5.241
Chineză
Brazilia 1.653 2.089 2.414 14,4 8.632 10.716 12.276
Rusia 1.661 1.480 1.841 10,2 11.601 10.351 12.890
India 1.283 1.722 1.944 11,8 1.078 1.406 1.566
Mexic 1.092 1.032 1.150 7,1 9.871 9.101 10.018
Indonezia 510 708 846 4,7 2.172 2.949 3.492
29
Brazilia, Ńară cu orientare industrială, este considerată „uriaşul
Americii Latine”, cu o suprafaŃă de 8.512 mii km2 şi o populaŃie, în 2012, de
195 milioane locuitori. Brazilia beneficiază atât de un avantaj comparativ
dat (resurse naturale imense şi printre cele mai bogate în substanŃă activă),
cât şi de unul creat (vastă reŃea rutieră modernă, o industrie competitivă).
Principalul obstacol este de ordin social – o minoritate foarte bogată şi
majoritatea populaŃiei săracă. Creşterea economică s-a făcut fără o
dezvoltare umană corespunzătoare cerinŃelor unei economii moderne.
Rusia – altă Ńară mare cu orientare industrială – parcurge, încă, o
perioadă de tranziŃie la o reală economie de piaŃă. Destrămarea imperiului
sovietic a determinat o inevitabilă cădere a activităŃii economice în perioada
imediat următoare.
Caracteristică pentru procesul de tranziŃie al Rusiei este îngemănarea
marelui capital financiar cu aparatul de stat. Patronii unor companii
uriaşe („Gazprom”, „Lukoil”, „Norilsk Nichel” etc.) au deŃinut, sau deŃin
şi în prezent, funcŃii publice dintre cele mai înalte (foşti sau actuali membri
ai guvernului). Evaziunea fiscală, corupŃia şi crima organizată reduc
considerabil veniturile statului.
Şansele Rusiei de a reveni în prim plan depind de modul în care vor fi
puse în valoare enormele resurse naturale de care dispune (din acest punct
de vedere este Ńara cea mai dotată din lume), de restructurarea şi
retehnologizarea industriei grele moştenite de la fosta U.R.S.S.
India, un adevărat sub-continent, face parte din rândurile Ńărilor mari
cu orientare primară, depăşind pragul de 1 miliard de locuitori. În întreaga
perioadă 1951-1990, în condiŃiile aşa numitului „socialism indian” care,
oricum nu a fost unul de sorginte marxistă, etatismul şi dirijismul au
caracterizat evoluŃia Ńării. În agricultură s-au realizat performanŃele cele mai
notabile: India a ajuns exportatoare netă de produse agricole. Industria este,
cu mici excepŃii, lipsită încă de competitivitate.
După 1990, s-a trecut la o reformă menită să încurajeze sectorul privat şi
investiŃiile străine. S-au obŃinut succese semnificative în dezvoltarea industriei,
dar în prim plan se menŃine dezvoltarea rurală precum şi lupta împotriva
sărăciei. Măsurile de politică economică urmăresc să redea pieŃei rolul de
regulator al economiei. Obstacolele importante în calea progresului sunt
conservatorismul, extremismele etnice şi religioase. India se bucură, totuşi, de
un număr apreciabil de cadre cu înaltă calificare, în special în domeniul IT,
specialiştii indieni din acest domeniu fiind pe primul loc în lume.
Dacă Ńările mari industriale joacă rolul de puteri mondiale, Ńările mari
cu orientare industrială sau primară reprezintă forŃe de influenŃă la scară
regională. O excepŃie o face, totuşi, Rusia care, datorită în special puterii
militare, dar şi marilor rezerve de resurse naturale, exercită o influenŃă
însemnată la scară planetară.
30
2.1.3. łări mijlocii industriale
łările mijlocii industriale (Spania, Canada, Australia, Africa de
Sud) se situează net înaintea Ńărilor mijlocii cu orientare industrială sau
primară. Mai mult încă, primele trei au un potenŃial valorificat superior chiar
şi unor Ńări mari cu orientare industrială (Mexic) sau cu orientare primară
(India).
Tabelul nr. 2.4.
ComparaŃie între unele Ńări mijlocii industriale şi S.U.A.
prin prisma Produsului Intern Brut, în perioada 2008-2011
2010 2011 PIB-ul SUA 2010 2011
łara 2008 2008
Spania 1.594 1.407 1.497 6,7 35.306 30.543 32.231
Canada 1.503 1.577 1.739 10,9 45.088 46.361 50.625
Australia 1.053 1.272 1.522 8,8 48.941 57.119 67.320
Africa de 275 364 409 2,5 5.582 7.255 8.094
Sud
Pentru Spania, criza economică a marcat o perioadă de ample

reforme structurale, după cea mai mare recesiune economică înregistrată de
aceasta în perioada 2008-2011, considerată de specialişti, fără precedent. În
perioada 2008-2010, Spania a fost Ńara cu cea mai ridicată rată a şomajului
din UE, nivel care, conform prognozelor, se va menŃine destul de ridicat pe
termen lung. Practic, în 2010 rata şomajului din Spania a reprezentat dublul
mediei din zona euro.5 Mai mult, datoria publică, a depăşit 60% din PIB iar
deficitul bugetar, deşi în scădere faŃă de anul anterior, a fost al treilea ca
mărime, după cel al Irlandei şi al Greciei. Productivitatea muncii în Spania,
continuă să fie inferioară mediei pe UE.
2.1.4. łări mici industriale

łările mici industriale reprezintă un grup de state, în marea
majoritate situate în Europa: Olanda, ElveŃia, Belgia, Suedia, Austria,
Norvegia, Danemarca, Grecia, Finlanda, Irlanda, Islanda, Portugalia,
Luxembourg, Noua Zeelandă etc. Este o grupă eterogenă, în care PIB-ul
cel mai ridicat revine Olandei, iar cel mai scăzut Islandei. Un clasament al
5
Conjunctura economiei mondiale, 2011, IEM, Bucureşti, 2011, pag. 76
31
acestor Ńări, prin raportare la PIB-ul S.U.A, ar arăta aşa cum se poate
observa din tabelul nr. 2.5.
PotenŃialul valorificat al acestor Ńări este incomparabil mai mare decât
al celorlalte Ńări mici, dar care se află în dezvoltare. Totodată, el îl întrece şi
pe cel al unor Ńări mari. De exemplu, Olanda are un volum al PIB superior
celui al Indoneziei, iar Irlanda celui al Pakistanului.
Tabelul nr. 2.5.
ComparaŃie între unele Ńări mici industriale şi S.U.A. prin prisma Produsului
Intern Brut, în perioada 2008-2011
2010 2011 PIB-ul SUA 2010 2011
łara 2008 2008
Olanda 871 779 836 5,4 52.766 46.910 50.176
Norvegia 445 413 480 2,8 93.157 84.589 97.404
Grecia 341 301 298 2,1 30.216 26.504 26.196
Irlanda 264 207 220 1,4 60.570 46.220 48.667
Portugalia 252 229 238 1,6 23.689 21.438 22.238
Luxembourg 58 53 60 0,4 118.673 105.095 115.538
Olanda s-a aflat printre primele Ńări care au păşit pe calea

capitalismului. Ea a dominat piaŃa mondială în epoca manufacturieră, fiind
totodată şi unul dintre cele mai mari imperii coloniale. Este foarte avantajată
de poziŃia geo-strategică, ieşirea la mare acordându-i un mare beneficiu. După
ultimul război mondial, şi-a refăcut rapid economia. A dezvoltat electronica,
petrochimia, industria alimentară, dar şi o agricultură foarte intensivă.
ElveŃia este una dintre Ńările care nu au beneficiat de niciun avantaj
comparativ dat, ci de unul în întregime creat. Succesul ei se datorează
exclusiv efortului şi inteligenŃei proprii. Lipsită complet de resursele necesare
dezvoltării industriei, izolată, fără ieşire la mare, ea importă circa 90% din
necesarul alimentar. Şi totuşi, ElveŃia a ajuns în topul mondial în diverse
industrii (medicală, farmaceutică, mecanică fină), dar şi în afacerile bancare şi
în turism. Francul elveŃian este una dintre cele mai puternice şi mai stabile
monede din lume. În această Ńară, care a reuşit o centralizare politică timpurie
( încă din1291), rolul religiei a fost deosebit de mare în formarea spiritului de
întreprinzător. Politica externă neutră s-a dovedit extrem de productivă.
Trecerea în revistă a potenŃialului valorificat al Ńărilor lumii
scoate în evidenŃă faptul că marea lor majoritate se concentrează în
grupa cu cel mai scăzut produs intern brut. Totodată, cele mai multe
economii naŃionale cunosc o orientare primară.
32
2.2. Gruparea Ńărilor după nivelul de dezvoltare economică
Nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări se exprimă prin diverşi

indicatori, care se obŃin prin raportarea la numărul de locuitori, a
performanŃelor din diferite domenii ale economiei naŃionale: producŃie, export,
consum. Cei mai utilizaŃi indicatori ai nivelului de dezvoltare în statistica
internaŃională sunt Produsul Intern Brut (PIB), Produsul NaŃional Brut (PNB) şi
Venitul NaŃional Brut (VNB)6, calculaŃi la nivel naŃional şi pe locuitor.
Clasificarea Băncii Mondiale7 este realizată în funcŃie de nivelul
indicatorului Venit NaŃional Brut pe locuitor (VNB/locuitor) şi împarte
Ńările lumii în patru categorii: Ńări cu venituri ridicate, Ńări cu venituri
peste medie, Ńări cu venituri sub medie şi Ńări cu venituri scăzute.
Tabel nr.2.6.
Gruparea Ńărilor după VNB pe locuitor, în anul 2010
Australia, Austria, Belgia, Canada, Cipru, Cehia,
łări cu venituri ridicate Danemarca, ElveŃia, Estonia, Finlanda, FranŃa,
= 66 Ńări Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea
(mai mari de 11.906 dolari SUA) Britanie,Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia,
Portugalia, Spania, Suedia, S.U.A. ş.a.
Africa de Sud, Argentina, Brazilia, Bulgaria, Chile,
łări cu venituri peste medie Columbia, Cuba, Macedonia, Malaezia, Polonia,
= 46 Ńări România, Rusia, Serbia, Turcia, Uruguay,
(între 3.856 şi 11.905 dolari SUA) Venezuela, ş.a.
łări cu venituri sub medie Albania, Angola, Bolivia, China, Egipt, Filipine,
= 55 Ńări Guatemala, India, Indonezia, Iran, Irak, Iordania,
(între 976 şi 3.855 dolari SUA) Maroc, Moldova, Nigeria, Pakistan, Siria, Sudan,
Tailanda, Tunisia, Ucraina, ş.a.
Afganistan, Bangladesh, Burundi, Etiopia, Ghana,
łări cu venituri scăzute Haiti, Kenia, Koreea de Sud (Republica
= 43 Ńări Democrată), Liberia, Mozambic, Nepal, Ruanda,
(sub 975 dolari SUA) Senegal, Somalia, Tanzania, Uganda, Vietnam,
Yemen, Zimbabwe, ş.a.
Sursa: Country Clasification World Bank, www.worldbank.org
Analiza nivelului de dezvoltare a Ńărilor lumii pune mai bine în evidenŃă

latura calitativă a activităŃii economice, valoarea performanŃelor obŃinute.
În funcŃie de nivelul dezvoltării, în economia mondială există două
mari categorii de state: cele dezvoltate şi cele în dezvoltare.
6
Conform Clasificării World Bank, www.worldbank.org
7
Idem
33
2.2.1. łările dezvoltate, cu economie de piaŃă
Aceste Ńări se caracterizează printr-o serie de trăsături comune:
sunt Ńări industriale;
factorii intensivi ai dezvoltării au trecut pe primul plan;.
structura economiei lor naŃionale se caracterizează prin:
- ponderea superioară a sectorului secundar şi, mai ales, a celui
terŃiar, în comparaŃie cu cel primar. Sectorului cercetării şi
dezvoltării i se acordă o atenŃie sporită;
- ramurile industriale de vârf se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât
cele clasice (siderurgia, textilele, mineritul etc.);
agricultura s-a industrializat, zootehnia crescând cu precădere în
raport cu producŃia vegetală.
structura exporturilor se caracterizează prin predominanŃa
produselor cu înalt grad de prelucrare si tehnologizare, şi a serviciilor;
economiile acestor Ńări realizează cea mai ridicată eficienŃă, graŃie
revoluŃiei manageriale,
acest grup de Ńări a determinat transnaŃionalizarea vieŃii
economice. Ele sunt Ńări de origine ale celor mai multe societăŃi
transnaŃionale ( STN-uri);
nivelul de trai în aceste Ńări este cel mai ridicat din lume;
pe plan social, problema analfabetismului a fost rezolvată în linii
mari, iar asistenŃa sanitară se asigură pentru întreaga populaŃie.
Trăsăturile enumerate nu se întâlnesc aidoma în toate Ńările dezvoltate
cu economie de piaŃă. De la o Ńară la alta sunt deosebiri de nuanŃe. Există
situaŃii în care ele se confirmă doar parŃial, cum este cazul ultimelor Ńări
europene intrate în acest grup (Polonia, Cehia, Ungaria).
Criteriile de clasificare, respectiv de considerare a unor Ńări ca fiind
dezvoltate, sunt diferite de la o organizaŃie mondială la alta. Astfel,
OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE),
cunoscută, de asemenea, ca şi “Clubul Ńărilor dezvoltate”, are 34 de
membri8 din: America de Nord, America de Sud, Europa, Asia şi Pacific.
Conform Fondului Monetar InternaŃional (FMI), există în prezent
34 de Ńări dezvoltate (avansate) şi 150 de Ńări emergente şi în dezvoltare,
iar Banca Mondială (BIRD) identifică 67 de "Ńări cu venit ridicat".
8
http://www.oecd.org/about/membersandpartners/ (Accesat la data de 20.02.2013)
34
Tabel nr. 2.7.
Top 10 Ńări în funcŃie de PIB/persoană, în anul 2010
(PIB calculat la paritatea puterii de cumpărare, în dolari internaŃionali)
PIB/loc PIB - % din total PIB/loc
Top 10 din totalul mondial Top 10 din totalul celor
de 184 Ńări membre Top 10 din totalul de 34 de Ńări dezvoltate
FMI 184 Ńări membre FMI
1. Qatar 1. SUA 1. Luxemburg
2. Luxemburg 2. China 2. Singapore
3. Singapore 3. Japonia 3. Norvegia
4. Norvegia 4. India 4. SUA
5. Brunei 5. Germania 5. Hong-Kong
6. SUA 6. Rusia 6. ElveŃia
7. EAU 7. Marea Britanie 7. Olanda
8. Hong-Kong 8. Brazilia 8. Austria
9. ElveŃia 9. FranŃa 9. Irlanda
10. Olanda 10. Italia 10. Canada
Sursa: World Economic Outlook Database (WEO), FMI, Aprilie, 2012.
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/01/weodata/index.aspx
Criza economică mondială a generat şi în grupa celor 34 de Ńări dezvoltate,
schimbări de ierarhie. Astfel, dacă în anul 2008, Norvegia ocupa locul doi, în
2010 a fost surclasată de Singapore; Irlanda a pierdut locul şase şi a trecut pe
locul nouă, în timp ce Islanda, a ieşit din clasament; ElveŃia şi Olanda au urcat
câte un loc, iar Austria a făcut un salt spectaculos, de pe locul 11 pe locul 8. Dacă
estimările FMI se vor confirma, în anul 2011, India, se pare că, a devenit a treia
economie a lumii, surclasând Japonia, iar Brazilia a depăşit Marea Britanie.9
Lumea Ńărilor dezvoltate este departe de a fi omogenă. Există importante
deosebiri de mod de viaŃă, determinate de particularităŃile naŃionale de
dezvoltare. Analiza VNB pe locuitor pune în evidenŃă disparităŃi notabile.
Conform World Bank10, în anul 2011, primele 10 state, în funcŃie de
Venitul NaŃional Brut (VNB), au fost: Monaco, Liechtenstein, Norvegia,
9
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/01/weodata/index.aspx (Accesat la data de
20.02.2013)
10
Gross national income per capita 2011, Atlas method and PPP, World Development
Indicators database, World Bank, 21 December 2012.
http://databank.worldbank.org/databank/download/GNIPC.pdf (Accesat la data de
20.02.2013)
35
Qatar, Luxemburg, ElveŃia, Danemarca, Suedia, Kuweit, Olanda.
Superputerea mondială, SUA s-a situat pe locul 12.
łările dezvoltate cu economie de piaŃă domină economia
mondială. Ele au ponderea cea mai mare în produsul brut mondial, în
exporturile şi investiŃiile externe pe plan mondial. În acelaşi timp, populaŃia
lor este mult mai mică decât a Ńărilor în dezvoltare.
2.2.2. łările în dezvoltare

Una dintre trăsăturile caracteristice economiei mondiale
contemporane este faptul că majoritatea Ńărilor lumii o formează cele
cu economii în dezvoltare.
Între aceste Ńări şi cele dezvoltate există un decalaj de nivel de
dezvoltare. Analiza nivelului lor de venit (VNB / locuitor) pune însă în
evidenŃă faptul că aceste Ńări se află pe diferite trepte de dezvoltare.
łările din această categorie se află în plin proces de
transformare, parcurgând drumul, mai lung sau mai scurt, care le separă de
stadiul superior de dezvoltare a factorilor de producŃie, de o economie
modernă, eficientă.
Cea mai mare parte dintre ele se află încă în tranziŃie către
economia de piaŃă, capitalistă.
După originea lor, Ńările în dezvoltare pot fi grupate în trei categorii:
a) foste Ńări coloniale sau dependente;
b) foste Ńări comuniste;
c) actuale Ńări cu regim comunist*.
În timp ce Ńările din primele două categorii s-au lansat pe calea
reformelor care să le conducă spre economia de piaŃă, celelalte (cu excepŃia
R. P. Chineze) încearcă, încă, lichidarea rămânerii în urmă prin mijloace
specifice economiei centralizate
După nivelul de dezvoltare, Ńările în dezvoltare pot fi grupate în
două categorii: a) noile Ńări industriale; b) Ńările cel mai puŃin avansate.
Banca Mondială (BIRD) recunoaşte 54 de Ńări cu venituri medii
superioare, cuprinse între 4,036 dolari şi 12,427 dolari, ex: China, Brazilia,
Bulgaria, Mexic, Rusia, România, Tunisia etc. Aşa cum se poate observa în
tabelul de mai sus, clasamentul se schimbă, în funcŃie de indicatorul
analizat.
*
R.P. Chineză, Vietnam, R.P.D. Coreeană, Cuba.
36
Tabelul nr. 2.8.
ComparaŃie între unele Ńări în dezvoltare, şi S.U.A. prin prisma
Produsului Intern Brut, în perioada 2008-2011
(Ńări cu venituri medii superioare, cuprinse între 4.036$ şi 12.475$)
2010 2011 PIB-ul SUA 2010 2011
łara 2008 2010 (%) 2008
estimat estimat
Turcia 730 735 779 5,1 10.297 10.095 10.571
Argentina 329 370 448 2,6 8.271 9.162 10.988
Thailanda 223 319 346 2,3 3.993 4.613 4.971
România 204 162 187 1,1 9.465 7.522 8.706
Bulgaria 52 48 54 0,3 6.827 6.365 7.185
Noile Ńări industriale (NłI) sunt cele mai avansate din punct de
vedere economic şi social, în ansamblul Ńărilor în dezvoltare. „Tinerii
tigri asiatici” (Indonezia, Filipine, Thailanda şi Malaezia) şi câteva Ńări
latino-americane formează grupul Ńărilor în dezvoltare cu cele mai mari
venituri pe locuitor∗∗. În aceste Ńări, ratele anuale de creştere sunt ridicate.
Ramuri de bază ale industriei manufacturiere, dar şi cele de „vârf”,
contribuie substanŃial la creşterea produsului intern brut şi a exporturilor.
Gradul de diversificare a activităŃii economice este remarcabil,
productivitatea muncii şi calitatea produselor ajungând la un nivel
comparabil cu cel al Ńărilor dezvoltate. „Vechile” Ńări în dezvoltare (membre
ale Grupului celor „24”)11 şi-au mărit substanŃial venitul pe locuitor;
EmergenŃa acestor economii este determinată, în bună parte, de o
puternică infuzie de capital străin. Acest grup de Ńări întruneşte
caracteristici esenŃiale ale economiei de piaŃă.
∗∗
Până nu de mult, din acest grup făcea parte şi Coreea de Sud, care, între timp, a fost
inclusă în OCDE, Ńinându-se seama de nivelul performanŃelor sale economice.
11
www.g24.org – Grupul Interguvernamental al celor 24 pentru afaceri monetare
internationale si dezvoltare (G-24) a fost creat în 1971. Obiectivul său principal este de a
concerta poziŃia Ńărilor în dezvoltare asupra problemelor monetare şi ale dezvoltării financiare.
Membrii acestei organizaŃii provin din 3 regiuni: Africa, America Latină şi Caraibe şi Asia.
37
Tabelul nr. 2.9.
Gruparea unor noi Ńări industrializate după PIB, în perioada 2008-2011
2010 2011 PIB-ul SUA 2010 2011
łara 2008 2008
Brazilia 1.653 2.089 2.414 14,3 8.632 10.716 12.276
Argentina 329 370 448 2,6 8.271 9.162 10.988
Venezuela 311 391 315 2,7 11.089 13.503 10.683
Hong Kong 225 244 31.093 31.824 34.258
215 1,5
(China)
Malaezya 223 238 278 1,6 8.093 8.373 9.612
Singapore 189 223 255 1,5 39.685 43.783 49.056
Trands, National Accounts – United Nations, UNCTAD.
Din datele de mai sus, se poate vedea că între aceste Ńări există totuşi
diferenŃe notabile, iar clasamentul se schimbă, în funcŃie de indicatorul
analizat. Venituri pe locuitor comparabile cu cele ale NłI înregistrează şi
unele Ńări exportatoare de petrol (Emiratele Arabe Unite, Kuweit,
Brunei, Qatar, Arabia Saudită).
a) łările cel mai puŃin avansate
Având în vedere nivelul de dezvoltare, aceste Ńări formează „periferia”
economiei mondiale şi reprezintă cazurile cele mai grave de sărăcie.
IniŃial, rezoluŃia 2.768 (XXVI) adoptată de Adunarea Generală a ONU,
în noiembrie 1971, includea în această categorie un număr de 25 de Ńări*. În
prezent, prin consens, numărul lor a fost mărit considerabil, la 48, semn că,
între timp, nivelul de trai în anumite zone ale globului s-a înrăutăŃit12. Cele
mai multe Ńări din această categorie se găsesc în Africa (33): Mozambic,
Etiopia, Ruanda, Eritreea, Burundi, Ciad, Sierra Leone, Malawi, Congo,
Somalia, fiind cele mai sărace. Alte 14 state sunt din Asia şi Pacific (Ex:
Nepal. Yemen, Lao etc), iar unul este din America Latină şi Caraibe (Haiti).
Cu mici excepŃii, ele au o populaŃie puŃin numeroasă, fiind, totodată,
cele mai defavorizate pe planul resurselor. Ritmurile de creştere economică
sunt dintre cele mai scăzute. Productivitatea muncii este foarte slabă,
datorită mijloacelor de muncă rudimentare, a tehnicii de lucru manuale şi a
*
Gruparea Ńărilor a fost făcută după următoarele criterii: a) venitul pe locuitor sub 100 de
dolari; b) ponderea producŃiei industriale în PNB sub 10%; c) rata alfabetizării sub 20%.
12
http://www.unohrlls.org/UserFiles/File/UN_LDC_Factsheet_053112.pdf (Accesat la data
de 15.02.2013)
38
forŃei de muncă nepregătite. SuprafaŃa cultivată nu reprezintă decât o mică
parte a teritoriului arabil.
Nu există o piaŃă internă capabilă să stimuleze viaŃa economică.
Predomină economia închisă, de subzistenŃă, în majoritatea cazurilor.
2.2.3. Subdezvoltarea şi implicaŃiile acesteia
Ceea ce nelinişteşte comunitatea internaŃională este adâncirea

decalajelor dintre Ńările dezvoltate şi cele în dezvoltare şi, implicit,
agravarea contradicŃiei dintre cele două categorii de state.
Factorii care au generat şi menŃinut subdezvoltarea.
Înapoierea economică a unui mare număr de Ńări este, în principal, efectul
unui factor extern – regimul colonial. Multe dintre popoarele lumii aflate în
stare de subdezvoltare, înainte de a fi devenit colonii ale metropolelor
capitaliste, cunoşteau un grad de civilizaŃie superior pentru epoca aceea (incaşii,
aztecii, indienii etc.). Structurile autohtone au fost însă înlocuite prin altele,
convenabile intereselor puterilor coloniale – structurile subdezvoltării.
Fostele colonii au rămas dependente şi după prăbuşirea colonialismului,
înainte de toate prin schimbul inegal cu Ńările dezvoltate, vânzând materii
prime la preŃuri scăzute şi cumpărând produse manufacturate la preŃuri ridicate.
Se menŃine, astfel, o periferie a economiei mondiale, alături de câteva centre
ale civilizaŃiei. Asemenea opinii şi teorii sunt susŃinute de economişti de
prestigiu atât din Ńările în dezvoltare, cât şi din cele dezvoltate.
Factorii interni, şi anume lipsa unui management politic şi economic
de calitate, corupŃia unor factori politici, deficienŃele în instruirea şi educaŃia
populaŃiei, îndeosebi a tineretului de la care se aşteaptă schimbarea
statutului unei Ńări au, de asemenea, un rol determinant în perfecŃionarea
subdezvoltării. Pe fondul acestor slăbiciuni interne se pot crea uşor
dependenŃe externe, tendinŃe neocolonialiste. Aceste fapte pot fi verificate
pe Ńările Americii Latine care şi-au obŃinut independenŃa de stat de peste
150 de ani şi, mai recent, chiar de România.
În asemenea condiŃii, după cum arăta şi renumitul economist brazilian,
Celso Furtado13, s-a dezvoltat ca o „economie dualistă”, o economie
dezarticulată, incapabilă să realizeze o dezvoltare autentică, durabilă.
Subdezvoltarea reprezintă o criză de structură a economiei
mondiale. Aceasta nu reprezintă, însă, un fenomen omogen, care să se
manifeste identic în toate Ńările lumii.
13
www.centrocelsofurtado.org.br
39
Astăzi, când trăim într-o lume a interdependenŃelor, subdezvoltarea
afectează întreaga economie mondială. Ea conduce la dezechilibre şi
instabilitate pe plan mondial.
O trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea de
dependenŃă a Sudului subdezvoltat faŃă de Nordul dezvoltat. Această
dependenŃă se manifestă îndeosebi pe plan financiar, tehnologic şi alimentar.
Se poate aprecia, în general, că menŃinerea PIB pe locuitor la un nivel
scăzut în Ńările în dezvoltare nu poate decât să le diminueze capacitatea de
import din Ńările dezvoltate, influenŃând negativ economia mondială, chiar şi
Ńările dezvoltate. În asemenea condiŃii, este evident că subdezvoltarea
menŃinută pe plan mondial devine principalul obstacol în calea creşterii
schimburilor economice internaŃionale.
łările în dezvoltare, cu potenŃialul lor demografic uriaş, dacă ar intra
într-un proces de construcŃie economică modernă ar constitui cea mai
importantă rezervă de expansiune a pieŃei mondiale pe termen lung, cu
atât mai mult cu cât unele pieŃe occidentale dau semne de saturaŃie.
Economia mondială este un sistem care nu se poate dezvolta decât
într-o stare de echilibru, iar subdezvoltarea este incompatibilă cu cerinŃele
unei dezvoltări echilibrate la scară mondo-economică.
În perioada postbelică a devenit evident faptul că sub impulsul
revoluŃiei ştiinŃifico-tehnice, al adâncirii fără precedent a diviziunii
mondiale a muncii, interdependenŃele s-au accentuat într-o asemenea
măsură, încât creşterea oricăreia dintre părŃile componente ale economiei
mondiale depinde de celelalte.
O creştere deformată sau o stagnare a unei părŃi ameninŃă nu numai
partea respectivă, ci şi întregul ansamblu. Obiectivul privind lichidarea
subdezvoltării este general, aparŃine întregii comunităŃi internaŃionale,
este o problemă globală cu care se confruntă omenirea.
AplicaŃii practice
PrezentaŃi structura unei economii naŃionale.

IdentificaŃi factorii determinanŃi de diferenŃiere a economiilor naŃionale.
PrecizaŃi avantajele comparative ale unei economii naŃionale.
PrezentaŃi importanŃa populaŃiei pentru economiile naŃionale şi, implicit,
pentru economia mondială.
SpecificaŃi trăsăturile caracteristice ale Ńărilor dezvoltate.
40
SpecificaŃi trăsăturile caracteristice ale Ńărilor în dezvoltare.
SpecificaŃi trăsăturile caracteristice ale Ńărilor cel mai puŃin avansate.
PrezentaŃi implicaŃiile subdezvoltării asupra întregii economii mondiale.
IdentificaŃi factorii care au generat şi menŃinut subdezvoltarea.
1. Cele mai multe Ńări cunosc o orientare industrială.

2. Majoritatea Ńărilor lumii se concentrează în grupa cu cel mai scăzut PIB.
3. ElveŃia beneficiază de un avantaj comparativ dat.
4. Brazilia beneficiază de un avantaj comparativ creat.
5. Olanda a dominat piaŃa mondială în perioada manufacturieră.
6. Clasificarea Băncii Mondiale împarte Ńările lumii în funcŃie de PIB/locuitor.
7. Toate Ńările dezvoltate sunt Ńări industriale.
8. Majoritatea Ńărilor lumii o formează cele cu economii în dezvoltare.
9. EmergenŃa noilor Ńări industriale este puternic influenŃată de creşterea
nivelului VNB/locuitor.
10. Majoritatea Ńărilor cel mai puŃin avansate se află pe continentul african.
1. Economia mondială este alcătuită din economii naŃionale care

traversează procese şi stadii diferite de dezvoltare, care se diferenŃiază,
de asemenea, prin cultură, religie, tradiŃii şi obiceiuri.
2. Pentru determinarea mărimii unei Ńări este preferat indicatorul „numărul
(mărimea) populaŃiei”.
3. Marile puteri industriale au rolul determinant în raportul de forŃe pe plan
internaŃional – ordinea economică mondială.
4. Pe termen lung, distanŃa dintre S.U.A. şi celelalte Ńări dezvoltate se menŃine
semnificativă. Există o serie de factori care, luaŃi în calcul, conduc la
concluzia că S.U.A. vor continua să domine economia mondială.
5. China, cea mai bine plasată Ńară cu orientare industrială, are totuşi
performanŃe comparabile cu o mare Ńară industrială – Japonia.
6. Şansele Rusiei de a reveni în prim plan depind de modul în care vor fi
puse în valoare enormele resurse naturale de care dispune (din acest
punct de vedere este Ńara cea mai dotată din lume), de restructurarea şi
retehnologizarea industriei grele moştenite de la fosta U.R.S.S.
7. ElveŃia este una dintre Ńările care nu au beneficiat de niciun avantaj
comparativ dat, ci de unul în întregime creat. Succesul ei se datorează
exclusiv efortului şi inteligenŃei proprii.
41
8. łările dezvoltate, cu economie de piaŃă, au determinat transnaŃionalizarea
vieŃii economice.
9. Subdezvoltarea afectează întreaga economie mondială. Ea conduce la
dezechilibre şi instabilitate pe plan mondial.
10. O trăsătură a economiei mondiale contemporane continuă să fie starea
de dependenŃă a Sudului subdezvoltat faŃă de Nordul dezvoltat.

1. łări mari industrializate sunt:
a. Germania, FranŃa, S.U.A., Japonia;
b. India, Brazilia, S.U.A., Australia;
c. Australia, Canada, Noua Zeelandă, China.
2. łările mijlocii industriale sunt:
a. Spania, Anglia;
b. Canada, Australia;
c. Olanda, FranŃa.
3. O Ńară mare cu orientare primară este:
a. China;
b. India;
c. Brazilia.
4. Japonia este o Ńară:
a. Mare, industrială;
b. Mică, industrială;
c. Mică, cu orientare industrială.
5. Nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări se exprimă prin anumiŃi
indicatori, cum ar fi:
a. Produsul Intern Brut, Produsul NaŃional Brut şi Venitul NaŃional Brut;
b. Produsul Intern Brut, Numărul de locuitori şi SuprafaŃa totală;
c. Numărul de locuitori, SuprafaŃa totală şi Venitul NaŃional Brut.
6. Printre Ńările cu venituri medii superioare se numără, conform
statisticii Băncii Mondiale:
a. Mexic, Brazilia, România, Rusia;
b. Estonia, Argentina, China, SUA;
c. Australia, România, Danemarca, ElveŃia.
42
7. Printre caracteristicile comune Ńărilor dezvoltate cu o economie de
piaŃă se află:
a. nivel de trai foarte ridicat, ponderea exporturilor o deŃin produsele
cu grad înalt de tehnologizare, sectorul primar este foarte dezvoltat;
b. sunt Ńări industrializate, sectoarele cele mai dezvoltate sunt
secundarul şi terŃiarul, nivel de trai foarte ridicat, ponderea
exporturilor o deŃin produsele cu grad înalt de tehnologizare;
c. ponderea exporturilor o deŃin produsele agricole, sunt Ńări cu
orientare industrială, populaŃia are un înalt grad de educaŃie.
8. După originea lor, Ńările în dezvoltare sunt:
a. Ńări cu regim comunist şi Ńări dependente;
b. foste Ńări comuniste, Ńări cu regim colonial şi Ńări dependente;
c. foste Ńări coloniale sau dependente, foste Ńări comuniste şi Ńări cu
regim comunist.
9. Conform ONU, în categoria Ńărilor cel mai puŃin avansate există, în
prezent, un număr de:
a. 25 de Ńări;
b. 33 de Ńări;
c. 49 de Ńări.
10. Majoritatea Ńărilor lumii o formează cele ale căror economii au:
a. orientare industrială;
b. orientare primară;
c. cel mai scăzut nivel de dezvoltare.
1. Analiza potenŃialului economic al: S.U.A, Rusia, China, Japonia sau

India.
2. Analiza nivelului de dezvoltare al: S.U.A, Rusia, China, Japonia sau
India.
3. DistribuŃia internaŃională a bogăŃiei şi puterii.
4. ImplicaŃiile subdezvoltării asupra întregii economii mondiale.
5. DependenŃa Sudului subdezvoltat faŃă de Nordul dezvoltat.
43
Rezumat
Pornind de la faptul că economia naŃională reprezintă celula de bază
a economiei mondiale, cunoaşterea tipologiilor economiilor naŃionale, a
grupărilor acestora în funcŃie de diferite criterii, şi a terminologiei specifice,
utilizate în mod curent, este esenŃială pentru înŃelegerea şi interpretarea
tuturor proceselor economice.
Clasificările prezentate sunt menite să ofere studentului o imagine de
ansamblu, cât mai clară, asupra potenŃialului economic al Ńărilor lumii,
precum şi asupra nivelului de dezvoltare înregistrat de fiecare dintre acestea.
Se recomandă analiza atentă a tabelelor inserate şi exerciŃiul interpretării
datelor pe care acestea le conŃin. De asemenea, pentru întregirea pachetului
informaŃional, este recomandată consultarea surselor bibliografice precum şi
parcurgerea următoarele subcapitole:
Marile Ńări industriale
łări mari cu orientare industrială
łări mijlocii cu industriale
łări mici industriale
łări dezvoltate, cu economie de piaŃă
łările în dezvoltare
Subdezvoltarea şi implicaŃiile ei
Bibliografie:
1. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie Mondială, Editura

2. NiŃă I., Constantinescu D., Mihăilescu M.,ComerŃul internaŃional
contemporan, teorii şi politici, analize şi statistici, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2005
3. Puiu O. (coordonator) – Economie şi organizaŃii mondiale. Curs
aplicativ, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010;
4. Voicu I., Puiu O. NiŃă I. – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale,
Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010;
5. Conjunctura Economiei Mondiale, Institutul de Economie Mondială,
Bucureşti, 2007-2012;
6. *** ColecŃia The Economist (2008 -2012)
7. *** World Investment Report (2007-2012)
8. *** www.centrocelsofurtado.org.br
9. *** www.g24.org
10. *** www.imf.org
11. *** www.oecd.org
12. *** www.prb.org.
44
13. *** www.unido.org
B. RăspundeŃi cu Adevărat sau Fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
F A F F A F A A F A

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
a b b a a a b c c b
45
Modulul III
CADRUL INSTITUłIONAL AL ECONOMIEI MONDIALE
Introducere:
Adâncirea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale au făcut necesară apariŃia unor
instituŃii care să observe şi să stimuleze dezvoltarea raporturilor interstatale, între agenŃii economici
de pe glob.
Mai întâi, s-a constituit cadrul instituŃional al bilateralismului, al raporturilor între două state
independente şi suverane. El a presupus formarea unor organe şi organisme adecvate în cadrul
guvernelor (departamente, ministere de afaceri externe), precum şi înfiinŃarea reprezentanŃelor
diplomatice în străinătate. Pe această bază, s-au semnat acorduri internaŃionale bilaterale, s-au
constituit asociaŃii, comisii mixte, consilii etc.14
Creşterea continuă a numărului statelor independente, a agenŃilor economici participanŃi la
schimburile internaŃionale, a interdependenŃelor din economia mondială au condus la extinderea
formelor de organizare a cooperării, la depăşirea limitelor bilateralismului şi la proliferarea formelor
multilaterale, la stabilirea şi consolidarea cadrului instituŃional al multilateralismului, manifestat
prin tot mai multe organizaŃii internaŃionale.
În contextul actual în care întreaga economie mondială este puternic bulversată şi marcată de
incertitudini, se simte nevoia, mai mult ca oricând, de menŃinere a unui cadru instituŃional stabil şi
viabil, care să ofere mijloacele potrivite pentru gestionarea situaŃiilor de criză, indiferent de natura
acestora. Lumea este în schimbare, iar realităŃile care par dominante şi permanente, într-un anumit
moment al istoriei, se pot schimba cu o viteză inimaginabilă. Însă, mai ales când apar astfel de
momente, statele lumii – mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale
diferite – trebuie să coopereze în rezolvarea problemelor internaŃionale şi să se constituie într-o forŃă
de echilibru, care să guverneze economia mondială.
Obiective:
Prezentarea şi înŃelegerea cadrului instituŃional al economiei mondiale;
Definirea şi clasificarea organizaŃiilor internaŃionale;
Cunoaşterea componenŃei şi importanŃei Sistemului NaŃiunilor Unite;
Prezentarea ONU şi a instituŃiilor specializate autonome;
Definirea rolului şi importanŃei organizaŃiilor neguvernamentale;
Fond de timp:
4 ore studiu individual şi 4 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în economia mondială, pentru a
putea înŃelege şi urmări evoluŃia acesteia. Timpul recomandabil de învăŃare este de maxim 50 de
minute, cu pauză de 10 minute.
14
O. Puiu, M. Gust, M. Mihăilescu, Organisme şi politici economice internaŃionale,
Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006, p. 19
46
Termeni cheie:
Cadrul instituŃional al economiei mondiale; organizaŃii internaŃionale guvernamentale; organizaŃii
internaŃionale neguvernamentale; bilateralism; multilateralism; raporturi interstatale; vocaŃie
universală; drept de veto permanent; organe principale ale ONU; organisme proprii cu caracter
permanent ale ONU; instituŃii specializate autonome; coordonare; cooperare;

la rezolvarea temelor, întrebărilor şi studiilor de caz.
LecŃia 3
ORGANIZAłIILE INTERNAłIONALE – CONCEPTUALIZARE
ŞI CLASIFICARE
3.1. OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale
ConvenŃia de la Viena din anul 1975, privind reprezentarea statelor în

relaŃiile lor cu organizaŃiile internaŃionale guvernamentale, defineşte aceste
organizaŃii ca pe o asociere de state constituite printr-un tratat, având un
act constitutiv, organe comune şi personalitate juridică distinctă de cea a
statelor membre care o compun. Accentuarea interdependenŃelor şi
eterogenitatea problemelor cu care s-a confruntat, în timp, economia
mondială, ca şi multitudinea de instituŃii internaŃionale înfiinŃate în perioada
postbelică, au impus clasificarea organizaŃiilor internaŃionale în funcŃie
de mai multe criterii:15
15
Ibidem, p. 20
47
A. După gradul de deschidere faŃă de statele lumii:
OrganizaŃii cu vocaŃie universală;
OrganizaŃii cu vocaŃie restrânsă;
B. După sfera de acŃiune:

OrganizaŃii omnifuncŃionale;
OrganizaŃii specializate;
C. După criteriul reprezentării:

OrganizaŃii guvernamentale;
OrganizaŃii neguvernamentale;
D. După natura raporturilor dintre organizaŃie şi Ńările membre:

OrganizaŃii de cooperare/coordonare;
OrganizaŃii integraŃioniste;
E. După nivelul de dezvoltare a Ńărilor membre:

OrganizaŃii ale Ńărilor dezvoltate;
OrganizaŃii ale Ńărilor în dezvoltare;
F. După criteriul geografic:

OrganizaŃii subregionale;
OrganizaŃii regionale;
OrganizaŃii interregionale;
48
3.2. Clasificarea organizaŃiilor internaŃionale:
A. Gradul de deschidere permite sau restricŃionează participarea

statelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale.
OrganizaŃiile cu Sunt organizaŃiile la care toate statele sunt
vocaŃie universală: chemate să participe, cu condiŃia de a se încadra
în definiŃia de stat dată de dreptul internaŃional.
Ex: Liga NaŃiunilor; OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite (ONU);
OrganizaŃiile cu Reunesc un număr mai mic de membri,
vocaŃie restrânsă: participarea lor fiind determinată de criterii
geografice sau de natură politică, economică etc.
Ex: OrganizaŃia Statelor Exportatoare de Petrol
(OPEC), Grupul celor 8 (G8 sau G7+1);
B. Sfera de acŃiune autorizează direcŃiile de competenŃă în care

organizaŃiile internaŃionale pot opera.
OrganizaŃiile Au ca obiect ansamblul relaŃiilor internaŃionale.
omnifuncŃionale: Ex: ONU;
OrganizaŃiile Se limitează la o categorie de probleme. Ex:
specializate: instituŃiile specializate din cadrul NaŃiunilor
Unite;
C. Criteriul reprezentării permite sau limitează investirea membrilor

unei organizaŃii internaŃionale, să reprezinte guvernul Ńării lor de
origine.
OrganizaŃiile Au ca membri statele naŃionale, iar reprezentanŃii
guvernamentale: acestora vorbesc în numele guvernelor;
OrganizaŃiile Au participanŃi persoane fizice sau juridice ce nu
neguvernamentale: au capacitatea de a angaja guvernele;
D. Natura raporturilor evidenŃiază poziŃia şi competenŃele Ńărilor

membre în relaŃia cu organizaŃiile din care fac parte.
OrganizaŃiile de Respectă integral suveranitatea statelor, organele
cooperare sau lor nu sunt investite cu putere de decizie. Se
coordonare: urmăreşte armonizarea punctelor de vedere ale
statelor membre, elaborarea de reguli comune şi
chiar furnizarea de servicii către state. Ex: ONU;
OrganizaŃiile Presupun un transfer de competenŃe de la nivel
integraŃioniste: naŃional la cel al organizaŃiei. Ex: UE;
49
E. Nivelul de dezvoltare profilează şi clasifică Ńările, în cadrul
organizaŃiilor internaŃionale, după performanŃele economice obŃinute.
OrganizaŃii ale Ńărilor Ex: Grupul G8 sau G7+1; OrganizaŃia
dezvoltate: pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE);
OrganizaŃii ale Ńărilor Ex: Grupul celor 77;
în dezvoltare:
F.Criteriul geografic selectează şi reuneşte Ńările, în organizaŃii care au

la bază acest criteriu de triere.
OrganizaŃii Ex: Acordul Nord American de ComerŃ Liber
subregionale: (NAFTA); Uniunea Europeană (UE); PiaŃa
Sudului (MERCOSUR); AsociaŃia Statelor
din Asia de Sud-Est (ASEAN); AsociaŃia
Europeană a Liberului Schimb (AELS) etc.
OrganizaŃii regionale: Ex: Sistemul Economic Latino – American
(S.E.L.A.);
OrganizaŃii Ex: OrganizaŃia pentru Cooperare şi
interregionale: Dezvoltare Economică (O.C.D.E.); Forumul
de Cooperare Economică Asia-Pacific
(A.P.E.C.); Grupul celor 20 (G20);
OrganizaŃia Statelor Exportatoare de Petrol
(OPEC) etc.;
3.3. OrganizaŃiile InternaŃionale Neguvernamentale – ONG
OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (ONG) se prezintă ca

grupuri private formate din persoane fizice şi morale aparŃinând unor
Ńări diferite şi care se grupează pentru a urmări anumite obiective16.
Conjugarea iniŃiativei private cu solidaritatea internaŃională, în scopuri
nelucrative, permite de asemenea, definirea organizaŃiei internaŃionale
neguvernamentale într-o dublă perspectivă:17
• internă, în sensul că, în comparaŃie cu statele, ele nu beneficiază de
nici o personalitate juridică internaŃională; îşi exercită activităŃile sub
16
Bernard Jacquier, Relations internationales, Tome I. Les acteurs des systèmes
internationaux, Presses Universitaires de Grenoble, 1993, p. 145.
17
Idem, p.145.
50
imperiul dreptului naŃional al statului unde se află sediul organizaŃiei şi se
consideră a fi o asociaŃie dotată cu personalitate morală de drept privat;
• internaŃională, în sensul că se situează în continuarea
organizaŃiilor internaŃionale guvernamentale. În Sistemul NaŃiunilor Unite,
ONG-le pot dispune, în conformitate cu art. 71 din Carta ONU, de statutul
de consultant, general sau special în chestiuni relevante pentru activitatea
Consiliului Economic şi Social (ECOSOC). Acest statut poate fi primit de
ONG-le internaŃionale, regionale, subregionale sau naŃionale, organizaŃii
publice non-profit sau de voluntariat, care contribuie semnificativ la
activitatea ECOSOC sau a organelor sale subsidiare. În prezent sunt 328918
de organizaŃii cu statut consultativ şi aproximativ 400 acreditate.
Un exemplu de ONG îl constituie Clubul de la Roma, asociaŃie
non-profit, creată în 1968 de către Aurelio Peccei (industriaş italian) şi
Alexander King (om de ştiinŃă scoŃian), într-o reuniune la Academia del
Lincei din Roma. Misiunea Clubului de la Roma impune acestuia să
acŃioneze ca un catalizator pentru schimbare, la nivel mondial, prin
identificarea şi analizarea problemelor cruciale cu care se confruntă
omenirea şi comunicarea lor factorilor de decizie, dar şi publicului larg19.
Clubul de la Roma, denumit metaforic de către fondatorii săi “o
aventură a spiritului” a fost constituit pe baza a patru trăsături esenŃiale,
care să-l identifice în complexul ONG-lor: să fie format din maxim 100 de
membri cu drepturi depline, (în prezent aceştia se reunesc din peste 30 de
Ńări de pe toate continentele); să nu aibă nevoie de finanŃări mari, (pentru a-
şi păstra independenŃa); să fie apolitic, dar transcultural; să fie neoficial, (să
nu beneficieze de sprijinul vreunui stat sau organizaŃii internaŃionale)20.
18
United Nations Department of Economic and Social Affairs, NGO Branch, 2009,
www.un.org/ecosoc/ngo.
19
www.un.org/ecosoc/ngo
20
Ziarul Financiar, 29.07.2009, Clubul de la Roma şi criza actuală.
51
LecŃia 4
SISTEMUL NAłIUNILOR UNITE
Sistemul NaŃiunilor Unite reprezintă totalitatea structurilor

organizatorice şi funcŃionale instituite conform Cartei NaŃiunilor Unite
sau create pe baza acesteia21 şi se compune din: OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite – ONU, organele şi organismele sale proprii cu caracter permanent
şi din instituŃiile (agenŃiile) specializate, autonome.
4.1. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU)
ONU ocupă locul central în Sistemul NaŃiunilor Unite, fiind

concepută ca o organizaŃie deschisă participării tuturor statelor lumii. ONU
este o organizaŃie cu vocaŃie universală, fapt demonstrat atât de numărul
membrilor, cât şi de aria de preocupări de interes general şi a deschis
perspectiva realizării unei noi societăŃi mondiale, una bazată pe respectarea
valorilor supreme: pacea şi securitatea între popoare. Pe parcursul celor 65
de ani de funcŃionare, ONU şi-a demonstrat durabilitatea realizând o
structură instituŃională cuprinzătoare şi şi-a bazat activitatea pe proceduri cu
o flexibilitate ridicată.
Datorită caracterului său unic internaŃional, precum şi al
competenŃelor recunoscute în Carta sa fondatoare, ONU şi-a sporit
permanent numărul membrilor, de la 51 în anul 1945, la 193 în 201122, iar
activitatea sa, diversă şi ramificată, acoperă ansamblul activităŃilor umane,
cu spectru: politic, economic, social, cultural şi tehnic.
Sediul principal este la New York (SUA), însă mai există trei sedii
secundare, numite oficii sau birouri la: Geneva (ElveŃia), în clădirea fostei
SocietăŃi a NaŃiunilor, Viena (Austria), în cadrul Vienna International
Centre şi la Nairobi (Kenya).
România şi-a exprimat oficial dorinŃa, de a deveni membră ONU, încă
din anul 1946, dar aderarea a fost blocată până în anul 1955, când Adunarea
Generală, a decis primirea Ńării noastre, alături de alte 15 state.
21
Bennett A. LeRoy, International Organization Principles and Issues, Prentice-Hall Inc,
New York, 1992, p.41
22
http://www.un.org/en/members/growth.shtml (Accesat la data de 20.02.2013)
52
În prezent, Sistemul ONU este format din: şase organe principale,
din organisme proprii cu caracter permanent, şi este completat de instituŃii
(agenŃii) specializate, autonome, programe şi fonduri de dezvoltare.
Organele principale ale ONU sunt:

Adunarea Este organul principal, cel mai reprezentativ şi este
Generală compusă din reprezentanŃii tuturor statelor
membre ale ONU, având la bază principiul “un
stat o voce”.
Consiliul de Este alcătuit din 15 membri, dintre care cinci sunt
Securitate membri permanenŃi, cu mult controversatul drept
de veto (SUA, Marea Britanie, FranŃa, China şi
Rusia), iar ceilalŃi zece sunt aleşi de Adunarea
Generală, câte cinci în fiecare an, pentru un
mandat de doi ani23.
Consiliul Este compus din 54 de membri24, aleşi de către
Economic şi Social Adunarea Generală, câte 18 în fiecare an, pe o
(ECOSOC) perioadă de trei ani.
Curtea Este organul judiciar principal al ONU, format din
InternaŃională de 15 judecători independenŃi, aleşi pentru un mandat
JustiŃie de nouă ani, de către Adunarea Generală şi
Consiliul de Securitate.
Consiliul de Tutelă Şi-a suspendat activitatea la 1 octombrie 1994, iar
în prezent este alcătuit din cei cinci membri
permanenŃi ai Consiliului de Securitate. Şi-a
amendat regulile de procedură astfel încăt să se
poată întruni doar la nevoie.
Secretariatul Este condus de un Secretar General, ales pe cinci
ani de către Adunarea Generală, la propunerea
Consiliului de Securitate şi este compus din
birouri, departamente şi oficii în care lucrau în,
43.747 de angajaŃi din întreaga lume25.
Pentru a-şi putea duce la îndeplinire sarcinile şi atribuŃiile crescânde

care le revin în domeniul economico-social, Adunarea generală a ONU şi
ECOSOC au creat o serie de organisme proprii cu caracter permanent,
23
http://www.un.org/en/sc/members/(Accesat la data de 20.02.2013)
24
http://www.un.org/en/ecosoc/about/members.shtml (Accesat la data de 20.02.2013)
25
Composition of the Secretariat: staff demographics, Report of the Secretary-General, UN,
8 September 2011, pag. 10;
53
dintre care, cele mai importante sunt: Programul NaŃiunilor Unite pentru
Dezvoltare – PNUD/UNDP, ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi
Dezvoltare – UNCTAD, Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediul
Înconjurător – UNEP, Consiliul Mondial al AlimentaŃiei – CMA, Programul
Mondial al AlimentaŃiei – PAM, Comisiile economice regionale, Institutul
NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie şi Cercetare – UNITAR, Fondul NaŃiunilor
Unite pentru Copii – UNICEF, Fondul ONU pentru populaŃie –UNFPA etc.
4.2. InstituŃiile specializate autonome
InstituŃiile (agenŃiile) specializate sunt organizaŃii internaŃionale

autonome cu atribuŃii şi preocupări în domenii specifice, bine delimitate,
ale cooperării internaŃionale, constituite pe baza unor acorduri (tratate)
interguvernamentale multilaterale şi având relaŃii de coordonare, iar în
unele cazuri şi de subordonare faŃă de ONU.26
Caracterul de instituŃii autonome derivă, în esenŃă, din faptul că
fiecare dintre acestea are proprii membri (care nu e obligatoriu să fie şi nu
sunt, în toate cazurile, şi membri ONU) şi, mai ales, din existenŃa propriului
buget. Caracterul de instituŃii specializate din Sistemul NaŃiunilor Unite
reiese, în principal, din acordurile încheiate de toate aceste instituŃii cu ONU,
acorduri prin care s-a convenit asupra conŃinutului relaŃiilor reciproce, precum
şi asupra modului de realizare a coordonării activităŃilor cu aceea a ONU.
InstituŃii/AgenŃii Specializate
1. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru FAO www.fao.org
AlimentaŃie şi Agricultură
2. OrganizaŃia AviaŃiei Civile ICAO/OACI www.icao.int
InternaŃionale
3. Fondul InternaŃional de Dezvoltare IFAD/FIDA www.ifad.org
Agricolă
4. OrganizaŃia InternaŃională a Muncii ILO/OIM www.ilo.org
5. OrganizaŃia Maritimă InternaŃională IMO/OMI www.imo.org
6. Fondul Monetar InternaŃional IMF/FMI www.imf.org
7. Uniunea InternaŃională a ITU/UIT www.itu.int
TelecomunicaŃiilor
8. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru UNESCO www.unesco.org
EducaŃie ŞtiinŃă şi Cultură
9. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru UNIDO/ONUDI www.unido.org
Dezvoltare Industrială
10. Uniunea Poştală Universală UPU www.upu.int
26
O. Puiu, M. Gust, M. Mihăilescu, op. cit., p. 32
54
11. Grupul Băncii Mondiale
Banca InternaŃională pentru BIRD www.worldbank.org
ReconstrucŃie şi Dezvoltare
Centrul InternaŃional de SoluŃionare ICSID/CISDI www.worldbank.org
a Disputelor privind InvestiŃiile /icsid
AsociaŃia InternaŃională pentru IDA/AID www.worldbank.org
Dezvoltare
CorporaŃia Financiară InternaŃională IFC/CFI www.worldbank.org
AgenŃia pentru Garantarea MIGA www.miga.org
Multilaterală a InvestiŃiilor
12. OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii WHO/OMS www.who.int
13. OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii WIPO/OMPI www.wipo.int
Intelectuale
14. OrganizaŃia Meteorologică Mondială WMO/OMM www.wmo.int
15. OrganizaŃia Mondială a Turismului UNWTO/OMT www.unwto.org
Acestor instituŃii li se alătură altele patru, denumite de ONU

organizaŃii asemănătoare celor specializate. Dintre acestea, OrganizaŃia
Mondială a ComerŃului (OMC) şi AgenŃia InternaŃională pentru Energie
Atomică (AIEA) funcŃionează ca organizaŃii independente, autonome, în
relaŃia cu ONU, statutul lor fiind diferit, într-o anumită măsură, însă acestea
acŃionează ca instituŃii specializate. AIEA raportează Adunării Generale şi
Consiliului de Securitate.
1. AgenŃia InternaŃională pentru Energie IAEA/AIEA www.iaea.org
Atomică
2. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului WTO/OMC www.wto.org
3. OrganizaŃia pentru Interzicerea OPCW/OIAC www.opcw.org
Armelor Chimice
4. Comisia Pregătitoare pentru CTBTO www.ctbto.org
OrganizaŃia Tratatului de Interzicere
Totală a ExperienŃelor Nucleare
OrganizaŃia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) şi Comisia

Pregătitoare pentru OrganizaŃia Tratatului de Interzicere Totală a
ExperienŃelor Nucleare (CTBTO) sunt organisme de punere în aplicare a
ConvenŃiilor şi Tratatelor InternaŃionale încheiate între state şi funcŃionează
ca organizaŃii independente, autonome. OIAC se află în relaŃie de colaborare
cu ONU, conform Tratatului încheiat în anul 2001, iar relaŃia CTBTO cu
ONU este de cooperare şi coordonare conform Acordului din anul 2000.
Ambele raportează Adunării Generale.
România este membră a tuturor instituŃiilor specializate din Sistemul
NaŃiunilor Unite.
55
OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM) – a fost creată în anul
1919, este o instituŃie tripartită, care reuneşte guvernele, angajatorii şi
angajaŃii din statele membre, în acŃiuni comune de promovare a muncii
decente în întreaga lume. Este cea mai veche instituŃie specializată din
Sistemul NaŃiunilor Unite, iar obiectivul său central este de a promova
dreptatea socială şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi de viaŃă ale celor
ce muncesc. Sediul OIM se află la Geneva şi are 185 de Ńări membre.27
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi Agricultură

(FAO) a fost fondată în anul 1945, pentru promovarea cooperării
internaŃionale în vederea îmbunătăŃirii producŃiei, comercializării şi
distribuirii produselor agro-alimentare, piscicole şi forestiere,
dezvoltarea zonelor rurale şi, prin acestea, îmbunătăŃirea condiŃiilor de
viaŃă ale populaŃiei rurale, eliminarea foametei şi subnutriŃiei din lume.
FAO are sediul la Roma, reunind 192 de Ńări membre.
Fondul Monetar InternaŃional (FMI) a devenit operaŃional în

decembrie 1945, în urma ConferinŃei de la Bretton-Woods (1944-SUA).
Are ca scop: promovarea cooperării monetare internaŃionale şi facilitarea
dezvoltării comerŃului mondial, prin crearea unor mecanisme de ajustare
a cursurilor de schimb, organizarea de consultări internaŃionale privind
practicile valutare, acordarea de asistenŃă financiară Ńărilor membre, care
întâmpină dificultăŃi grave în echilibrarea balanŃei de plăŃi externe etc.
Sediul FMI este la Washington şi are 188 de Ńări membre.28
Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a

intrat în funcŃiune în aceleaşi condiŃii şi pe aceeaşi bază ca şi Fondul
Monetar InternaŃional. Obiectivul central al BIRD a fost sprijinirea
reconstrucŃiei şi dezvoltării Ńărilor membre (în perioada imediat
postbelică). În prezent, scopul acesteia vizează reducerea sărăciei în
Ńările în dezvoltare, solvabile şi cu venituri medii şi promovarea
dezvoltării durabile prin împrumuturi, garanŃii şi servicii de analiză şi
consultanŃă. Sediul BIRD este la Washington şi are 188 de Ńări membre.29
27
http://www.ilo.org/global/about-the-ilo/who-we-are/lang--en/index.htm (Accesat la data
de 20.02.2013)
28
http://www.imf.org/external/about/members.htm (Accesat la data de 19.02.2013)
29
http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/EXTABOUTUS/0,,contentMDK:224276
66~menuPK:8336899~pagePK:51123644~piPK:329829~theSitePK:29708,00.html
(Accesat la data de 20.02.2013)
56
În cadrul Grupului Băncii Mondiale, mai funcŃionează: CorporaŃia
Financiară InternaŃională (CFI-1956), AsociaŃia InternaŃională pentru
Dezvoltare (AID-1960), Centrul InternaŃional de SoluŃionare a
Disputelor privind InvestiŃiile (CISDI-1966), AgenŃia pentru Garantarea
Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA-1988).
Fondul InternaŃional de Dezvoltare Agricolă (FIDA) a devenit

operaŃional în noiembrie 1977 şi are ca obiectiv fundamental finanŃarea în
condiŃii avantajoase (împrumuturi cu dobânzi mici sau chiar fără dobânzi
şi, într-o mai mică măsură, donaŃii) a proiectelor de dezvoltare agricolă
exclusiv în Ńările în curs de dezvoltare. Sediul FIDA se află la Roma şi are
172 de state membre30.
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (O.M.C.) înlocuieşte începând

cu anul 1995, din punct de vedere juridic şi administrativ, Acordul
General pentru Tarife şi ComerŃ (G.A.T.T.). Obiectivul imperativ al
organizaŃiei este de a crea un sistem comercial nediscriminatoriu, mai
liber, mai competitiv, previzibil şi mai avantajos pentru Ńările în
dezvoltare. Sediul O.M.C. se află la Geneva, în clădirea vechiului
G.A.T.T. şi are 158 de state membre.31
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI)

a fost creată în anul 1967 ca organ al Adunării Generale ONU în vederea
sprijinirii dezvoltării industriale a Ńărilor "lumii a treia". În prezent are ca
obiectiv fundamental promovarea şi accelerarea dezvoltării industriale a
Ńărilor în dezvoltare, precum şi intensificarea cooperării industriale
internaŃionale, în contextul eforturilor de instaurare a noii ordini economice
internaŃionale. Sediul ONUDI se află la Viena şi are 172 de state membre.32
OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale (OMPI) a fost

fondată în anul 1967 şi a intrat în funcŃiune în 1970. Are ca scop
colaborarea, între statele membre, pentru punerea în aplicare sau
încheierea de acorduri vizând ocrotirea proprietăŃii industriale, în special
a invenŃiilor, mărcilor de fabrică şi comerciale, transferul de tehnologii
etc. Sediul OMPI este la Geneva şi are 185 de state membre.33
30
http://www.ifad.org/governance/ifad/ms.htm (Accesat la data de 18.02.2013)
31
http://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/org6_e.htm (Accesat la data de
18.02.2013)
32
http://www.unido.org/who-we-are/structure/member-states.html (Accesat la data de
18.02.2013)
33
http://www.wipo.int/members/en/ (Accesat la data de 18.02.2013)
57
AgenŃia InternaŃională pentru Energie Atomică (AIEA) a devenit
operaŃională în anul 1957, cu sediul la Viena, cuprinde 158 de state34 şi
include, între preocupările sale, promovarea cooperării internaŃionale în
vederea utilizării paşnice a energiei nucleare, inclusiv în scopuri economice.
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură

(UNESCO), prin promovarea dezvoltării învăŃământului, a accesului la
educaŃie şi a cercetării ştiinŃifice, contribuie într-o mare măsură la
dezvoltarea economică a statelor membre. Are sediul la Paris şi este
formată din 195 de state membre şi 8 state asociate.35
Deşi multe dintre obiectivele şi realizările de până acum, pe plan
economic, ale Sistemului NaŃiunilor Unite, pot fi apreciate ca fiind
remarcabile, în contextul actual, acestea se situează încă mult sub aşteptările
şi nevoile reale ale Ńărilor membre, în special ale Ńărilor în dezvoltare. În
mare parte, realizarea conŃinutului acestor obiective, a fost şi continuă să fie
întârziată de penuria de resurse, mai ales financiare, care a diminuat
considerabil fondurile de asistenŃă, de necorelarea structurilor decizionale la
realităŃile actuale internaŃionale şi de costurile suplimentare generate de
ineficienŃa unor acŃiuni ale anumitor organisme economice internaŃionale.
AplicaŃii practice
PrezentaŃi principalele etape istorice care au generat stabilirea cadrului
instituŃional al economiei mondiale.
PrecizaŃi apariŃia, proliferarea, importanŃa şi rolul bilateralismului şi
multilateralismului în lume. Ce diferenŃe puteŃi să identificaŃi între cele
două concepte?
DefiniŃi organizaŃiile internaŃionale guvernamentale şi neguvernamentale.
StabiliŃi şi analizaŃi diferenŃele dintre acestea.
ClasificaŃi organizaŃiile internaŃionale după gradul lor de deschidere şi
daŃi exemple.
ClasificaŃi organizaŃiile internaŃionale după sfera lor de acŃiune şi daŃi
exemple.
34
http://www.iaea.org/About/Policy/MemberStates/(Accesat la data de 18.02.2013)
35
http://portal.unesco.org/en/ev.php-
URL_ID=11170&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html (Accesat la data de
18.02.2013)
58
ClasificaŃi organizaŃiile internaŃionale după criteriul geografic şi daŃi
exemple.
ClasificaŃi organizaŃiile internaŃionale după natura raporturilor cu Ńările
membre şi daŃi exemple.
FaceŃi o scurtă prezentare a Clubului de la Roma. În ce categorie de
organizaŃii îl includeŃi?
DefiniŃi şi prezentaŃi structura Sistemului NaŃiunilor Unite.
PrezentaŃi structura ONU şi analizaŃi rolul şi implicarea sa în economia
mondială.
DefiniŃi instituŃiile specializate autonome. DaŃi câteva exemple pe care
le cunoaşteŃi.
AnalizaŃi implicarea României în cadrul ONU.
Ce înseamnă dreptul de veto permanent? Ce Ńări au acest statut şi cum
pot acestea să influenŃeze deciziile Consiliului de Securitate?
PrezentaŃi diferenŃele dintre blocadă şi embargo. DaŃi exemple de situaŃii
concrete în care anumite Ńări au fost sancŃionate prin astfel de măsuri.
1. Adâncirea interdependenŃelor dintre state a condus la apariŃia

organizaŃiilor internaŃionale.
2. Cadrul instituŃional al multilateralismului nu se manifestă prin creşterea
numărului organizaŃiilor internaŃionale.
3. Doar statele suverane şi independente pot avea statutul de membre ale
organizaŃiilor internaŃionale.
4. ONU este o organizaŃie cu vocaŃie universală.
5. Printre măsurile de constrângere, aplicate de Consiliul de Securitate, se
numără şi acŃiunile antidumping.
6. Consiliul de Securitate este organismul care autorizează începerea unui
atac armat.
7. NATO poate interveni armat şi fără să consulte Consiliul de Securitate.
8. FMI şi BIRD sunt organisme proprii cu caracter permanent ale ONU.
9. România este membră a tuturor instituŃiilor specializate din Sistemul
NaŃiunilor Unite.
10. ONU este cea mai importantă organizaŃie neguvernamentală.
1. Lumea este în schimbare, iar realităŃile care par dominante şi

permanente, într-un anumit moment al istoriei, se pot schimba cu o viteză
inimaginabilă.
59
2. Statele lumii trebuie să coopereze în rezolvarea problemelor
internaŃionale şi să se constituie într-o forŃă de echilibru, care să
guverneze economia mondială.
3. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (ONG) se prezintă ca
grupuri private formate din persoane fizice şi morale aparŃinând unor Ńări
diferite şi care se grupează pentru a urmări anumite obiective.
4. Clubul de la Roma, denumit metaforic de către fondatorii săi “o
aventură a spiritului” a fost constituit pe baza a patru trăsături
esenŃiale, care să-l identifice în complexul ONG-lor: să fie format din
maxim 100 de membri cu drepturi depline, (în prezent aceştia se reunesc
din peste 30 de Ńări de pe toate continentele); să nu aibă nevoie de
finanŃări mari, (pentru a-şi păstra independenŃa); să fie apolitic, dar
transcultural; să fie neoficial, (să nu beneficieze de sprijinul vreunui stat
sau organizaŃii internaŃionale).
5. ONU ocupă locul central în Sistemul NaŃiunilor Unite.
6. Caracterul de instituŃie autonomă derivă, în esenŃă, din faptul că are
proprii membri (care nu e obligatoriu să fie şi nu sunt, în toate cazurile, şi
membri ONU) şi, mai ales, din existenŃa propriului buget.
7. Consiliul de Securitate are răspunderea primordială pentru menŃinerea
păcii şi securităŃii internaŃionale, în acest scop putând întreprinde şi
măsuri cum sunt blocada şi embargoul.
8. "ONU trebuie să menŃină pacea şi securitatea internaŃională şi, în acest
scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea
ameninŃărilor împotriva păcii şi pentru reprimarea oricăror acte de
agresiune sau altor încălcări ale păcii şi să înfăptuiască, prin mijloace
paşnice şi în conformitate cu principiile justiŃiei şi dreptului internaŃional,
aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaŃiilor cu caracter
internaŃional care ar putea duce la o încălcare a păcii”. Art. 1 din Carta
NaŃiunilor Unite – obiectiv ONU.
9. ”ONU trebuie să realizeze cooperarea internaŃională în rezolvarea
problemelor internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau
umanitar, în promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi
libertăŃilor fundamentale pentru toŃi, fără deosebire de rasă, sex, limbă
sau religie”. Art 1 din Carta NaŃiunilor Unite – obiectiv ONU.
10. “În situaŃia în care comunitatea internaŃională ar reînfiinŃa mâine
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, ea ar arăta cu siguranŃă altfel decât cea pe
care o cunoaştem noi astăzi.” – Kofi Annan
60
1. Bilateralismul presupune:
a. Raporturi/legături între două sau mai multe Ńări;
b. Raporturi/legături între mai mult de două Ńări;
c. Raporturi/legături între două Ńări;
2. Cadrul instituŃional al multilateralismului este manifestat prin:
a. Totalitatea organizaŃiilor internaŃionale;
b. Totalitatea contractelor internaŃionale;
c. Totalitatea înŃelegerilor internaŃionale;
3. OrganizaŃiile internaŃionale se pot clasifica, după gradul de
deschidere, în:
a. OrganizaŃii cu vocaŃie internaŃională şi naŃională;
b. OrganizaŃii cu vocaŃie restrânsă şi extinsă;
c. OrganizaŃii cu vocaŃie restrânsă şi universală;
4. OrganizaŃiile internaŃionale se pot clasifica, după sfera de acŃiune, în:
a. OrganizaŃii omnifuncŃionale şi specializate;
b. OrganizaŃii omniprezente şi speciale;
c. OrganizaŃii omnilaterale şi specifice;
5. OrganizaŃiile internaŃionale se pot clasifica, după natura
raporturilor, în:
a. OrganizaŃii de cooperare/coordonare şi integrate;
b. OrganizaŃii de cooperare/coordonare şi integraŃioniste;
c. OrganizaŃii de cooperare/coordonare şi integrale;
6. Dintre organele principale ale ONU fac parte:
a. Adunarea Generală; Curtea InternaŃională de JustiŃie; ECOSOC;
b. Adunarea Generală; Curtea Europeană de JustiŃie; ECOSOC;
c. Adunarea Generală; Curtea InternaŃională de JustiŃie; ECOFIT;
7. Dintre organismele proprii cu caracter permanent ale ONU nu fac
parte:
a. PNUD; UNCTAD; UNEP;
b. PAM; UNCEF; CMA;
c. FAO; UNESCO; OMC;
8. Caracterul de instituŃie specializată reiese, în principal, din:
a. Autonomia proprie asupra bugetului şi numărul membrilor;
b. Acordurile încheiate cu ONU;
c. Acordurile încheiate cu ECOSOC;
61
9. Cei cinci membri cu drept de veto permanent ai Consiliului de
Securitate sunt:
a. SUA; Germania; FranŃa; China; Rusia;
b. SUA; Marea Britanie; Japonia; China; Rusia;
c. SUA; Marea Britanie; FranŃa; China; Rusia;
10. Sistemul NaŃiunilor Unite este:
a. O structură organizată şi funcŃionară;
b. O structură organizatorică şi funcŃională;
c. O structură originală şi funcŃională;
1. ONU – organizaŃie cu vocaŃie universală.
2. Rolul ONU pe plan mondial.
3. Imaginea de ansamblu a Consiliului de Securitate.
4. Clubul de la Roma – un ONG reprezentativ.
5. FMI şi BIRD – instituŃii financiar-monetare internaŃionale.
Rezumat:
Sinteza celor două lecŃii contribuie la înŃelegerea şi însuşirea structurii
Cadrului instituŃional al economiei mondiale, temă de actualitate şi de real
interes pentru studenŃi. Subiectele abordate contribuie la familiarizarea
cursanŃilor cu terminologia de profil şi la înŃelegerea rolului şi importanŃei
Sistemului NaŃiunilor Unite în asigurarea unui cadru optim de desfăşurare a
relaŃiilor economice, politice, sociale şi diplomatice internaŃionale, dar şi în
consolidarea şi dezvoltarea interdependenŃelor dintre Ńările lumii. Se
recomandă aprofundarea următoarelor subcapitole din curs:
OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale;
Clasificarea organizaŃiilor internaŃionale;
OrganizaŃiile InternaŃionale Neguvernamentale – ONG;
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite – ONU;
InstituŃiile specializate autonome;
Bibliografie:
1. Bennett LeRoy, International Organization Principles and Issues,
Prentice-Hall Inc, New York, 1992
2. Dumitrescu S., GheorghiŃă V., Marin G., Puiu O., Economie
Mondială, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 1998
3. Jacquier Bernard, Relations internationales, Tome I. Les acteurs des
systèmes internationaux, Presses Universitaires de Grenoble, 1993
62
4. Puiu O., Voicu I., VoiculeŃ A., Răcăşan M., Economie şi organizaŃii
ondiale-curs aplicativ, Editura IndependenŃa Economică, 2010;
5. Puiu O., Gust M., Mihăilescu M., Organisme şi politici economice
internaŃionale, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2006
6. *** ColecŃia – Ziarul Financiar (2009-2012)
7. *** www.un.org/en/
8. *** www.un.org/ecosoc/ngo

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A F A A F A F F A F

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
c a c a b a c b c b
63
Modulul IV
INTEGRAREA ECONOMICĂ INTERSTATALĂ
Introducere:
Integrarea economică interstatală nu este un fenomen nou. Încă din secolul al XVII-lea au
fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei federaŃii europene, dar, cu toate acestea, ideea
de Europa unită s-a concretizat abia după cel de-al doilea război mondial, având la bază dorinŃa de a
menŃine pacea pe continent. Practic, fenomenul integrării economice interstatale îşi are originea
în Europa anilor 1946-1948, perioadă de căutări a unei forme de armonizare a intereselor economice
într-un program coerent, bine definit, care să asigure, în afara păcii şi bunăstării colective, o creştere
economică reală ca echilibru în balanŃa economiei mondiale.
Aşadar, “bătrânul continent” Europa nu putea rămâne indiferent în faŃa expansiunii economice
a S.U.A. sau a Japoniei. Orgoliul marilor puteri economice europene ca: Germania, FranŃa sau Italia,
a făcut ca aceste state să caute să contracareze invazia externă, căutând să unifice sub acelaşi
interes – bunăstarea – state puternice. Căutările au fost mult mai agitate decât s-au aşteptat, pentru
că trebuiau unite sub aceleaşi auspicii state atât de diferite din foarte multe puncte de vedere. În
prezent, Uniunea Europeană este modelul de succes al procesului de integrare economică
interstatală, început în urmă cu 60 de ani în Europa. Este o forŃă economică şi comercială formată din
27 de state, iar de la 1 iulie 2013, când CroaŃia va deveni membră, din 28 de state. Procesul de
extindere a UE vizează Ńări precumȘ Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda şi Turcia,
Serbia, Muntenegru, iar pe viitorȘ Albania, Bosnia-HerŃegovina şi Kosovo.
ObiectiveȘ
Definirea procesului de integrare economicăş
Clasificarea şi prezentarea principalelor forme de integrare economică interstatalăş
Cunoaşterea UEȘ formare, obiective şi principiiş
Stabilirea cronologiei etapelor construcŃiei europeneş
Prezentarea principalelor tratate europeneş
Prezentarea cadrului instituŃional al UEş
Cunoaşterea relaŃiei României cu UEş
Fond de timpȘ
Ritmul de studiuȘ
documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în Uniunea Europeană şi în lume,
pentru a putea înŃelege şi urmări evoluŃia acesteia. Timpul recomandabil de învăŃare este de maxim
50 de minute, cu pauză de 10 minute.
Termeni cheieȘ integrare economică interstatalăş forme de integrare economicăş transfer de
suveranitateş regionalizareş organizaŃie integraŃionistă interstatalăş proces de extindereş tratate
europeneş instituŃii comunitareş aderareş integrareş cooperare economicăş proces de armonizare a
intereselor economiceş
Recomandări privind studiulȘ
bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea
materialului. Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se grupeze subiectele
în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea
temelor, întrebărilor şi studiilor de caz. De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de
64
studenŃi pe parcursul anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai reaminteşte
aspectele respective este necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
LecŃia 5
UE ŞI PROCESUL DE INTEGRARE ECONOMICĂ
Dimensiunile procesului de integrare europeană, din care face parte

astăzi şi România, pot fi surprinse prin prezentarea succintă a celor mai
importante etape ale construcŃiei europene. Însă, este esenŃială înŃelegerea
procesului de integrare economică interstatală, o noŃiune complexă,
căreia analiştii îi atribuie, în literatura economică, definiŃii variate.
Termenul integrare presupune includerea unui element străin într-un
ansamblu sau formarea unui ansamblu din elemente eterogene36. În sensul
strict al cuvântului, integrare înseamnă „unire” a unor părŃi într-un
întreg37.
Integrarea economică interstatală este rezultatul adâncirii
interdependenŃelor, ca urmare a dezvoltării diviziunii internaŃionale a
muncii, a specializării internaŃionale în producŃie. Mai mult, aceasta
presupune o complementaritate bazată pe un nivel asemănător de dezvoltare
economică. În limbajul economic, de exemplu, termenul integrare este
utilizat, în general, pentru a sublinia creşterea interdependenŃelor, dintre
economiile naŃionale, în dezbaterile privind cooperarea economică
multilaterală, subregională sau regională.
5.1. Principalele forme de integrare economică interstatală
1. Zona de Liber Schimb sau Zona de ComerŃ Liber (Free Trade

Aria) – se constituie între Ńări care, pe baza unui acord preferenŃial de
comerŃ convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, în
condiŃiile în care fiecare Ńară îşi menŃine propriile bariere comerciale în
comerŃul cu Ńările nemembre. Ex. AsociaŃia Europeană a Liberului
Schimb – AELS, Acordul de ComerŃ Liber Nord American – NAFTA,
Forumul de Cooperare Economică Asia Pacific – APEC.
36
I. Popescu, A. Bondrea, M. Constantinescu, Uniunea Statelor Europene, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, p.45
37
S. Dumitrescu, O. Puiu, G. Marin, op. cit., p. 67
65
2. Uniunea Vamală (Custom Union) – reprezintă forma de
integrare prin care Ńările membre înlătură toate barierele, tarifare sau
netarifare, din comerŃul dintre ele şi adoptă un tarif vamal extern comun
faŃă de Ńările terŃe. Ex. Uniunea Zollverein – 1834, Grupul Andin, PiaŃa
Comună a Americii Centrale şi Comunitatea Caraibilor
3. PiaŃa Comună (Common Market) – constituie o formă evoluată

de uniune vamală, în cadrul căreia liberalizarea mişcării bunurilor şi
serviciilor este însoŃită de liberalizarea fluxurilor ce capital şi a
persoanelor sau forŃei de muncă. Ex. Dezvoltarea ComunităŃilor
Economice Europene între anii 1969-1986.
4. Uniunea Economică şi Monetară (Economic and Monetary

Union) – cuprinde, alături de realizarea pieŃei comune, armonizarea
politicilor sectoriale, inclusiv politica monetară, fiscală şi socială, menite
să reducă discriminările şi adoptarea unei monede unice. Ex.Uniunea
Europeană
Fără îndoială, că toate formele de integrare implică un permanent

proces de conlucrare între statele participante, în ceea ce priveşte
procedurile de armonizare a intereselor economice, obŃinerea consensului,
elaborarea şi aplicarea noilor forme de conduită comercială. Mai mult,
trecerea, de la o formă de integrare la următoarea, s-a produs pe fondul
cedării unor prerogative ale statelor membre, în favoarea instituŃiilor
comunitare38. Rând pe rând Ńările membre au renunŃat la dreptul de a mai
elabora propriile politici agricole, comerciale sau monetare şi au ales să se
integreze, pentru a beneficia de avantajele oferite de mărimea economiei
UE, cum ar fi o mai mare eficienŃă internă şi o soliditate crescută în faŃa
evenimentelor externe.
38
I. NiŃă, I. Ciochină, S. Dumitrescu, ConstrucŃia europeană-UE, Editura IndependenŃa
66
5.2. UE – un model unic de integrare economică
5.2.1. Formarea şi misiunea Europei unite, principalele

obiective şi principii ale acesteia
Procesul care a condus la actuala configuraŃie a Uniunii Europene, s-a
dovedit a fi extrem de complex. Acesta a asigurat cea mai lungă perioadă de
pace şi prosperitate pentru Ńările membre şi poate fi definit de un dinamism
specific care a cunoscut succese remarcabile, dar şi stări de incertitudine.
La data de 9 Mai 1950, Ministrul de Externe al FranŃei, Robert
Schuman, a marcat un moment istoric pentru continentul european. El a
prezentat ideea creării unei comunităŃi de interese paşnice ce se baza pe
propunerea lui Jean Monnet. Ideea viza participarea FranŃei şi Germaniei, pe
poziŃii egale, în cadrul unei comunităŃi, care să coordoneze iniŃial industriile
cărbunelui şi oŃelului, din cele două Ńări, dar şi să pună bazele unei viitoare
federaŃii europene. Se ofereau premisele unei cooperări între inamici vechi
şi se trecea peste resentimentele războiului şi amintirile trecutului.
Cu siguranŃă, motivaŃia procesului construcŃie europeană a avut la
bază o succesiune de cauze şi s-a consolidat pe o serie de obiective şi
principii.
Obiectivele UE:
- Promovarea păcii şi valorilor europene: democraŃie, libertate şi statul
de drept.
- Să ofere cetăŃenilor un trai decent, un spaŃiu de libertate, de
securitate şi justiŃie, fără frontiere într-o PiaŃă Unică în care
concurenŃa să fie loială.
- Dezvoltare economico-socială durabilă în care creşterea are la bază
raŃionalitatea economică.
- Combaterea excluziunii sociale, a discriminării şi şomajului.
- Promovarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale.
- Promovarea justiŃiei şi protecŃiei sociale, a egalităŃii sociale, a
solidarităŃii şi protecŃiei copilului.
- Politica comună în cât mai multe domenii
- Pe plan extern să contribuie la pacea şi securitatea mondială.
Misiunea Europei pentru secolul XXI este39:
- Garantarea păcii, a prosperităŃii şi a stabilităŃii pentru cetăŃenii
Europei;
- Consolidarea reunificării continentului;
- Asigurarea securităŃii pentru cetăŃenii săi;
39
Pascal Fontaine, Dix lecon sur l’Europe, European Commission, 2008, p.3
67
- Promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate;
- SoluŃionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităŃii
popoarelor europene;
- Favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă şi
protecŃia mediului, respectarea drepturilor omului şi a economiei
sociale de piaŃă.
Principiile care guvernează UE:
1. Principiul unităŃii şi egalităŃii dintre Ńările membre şi cetăŃenii
acestora;
2. Principiul libertăŃii, democraŃiei şi statului de drept;
3. Principiul pluralismului cultural şi entităŃii naŃionale;
4. Principiul siguranŃei, justiŃiei, stabilităŃii şi prosperităŃii;
5. Principiul respectării drepturilor fundamentale ale omului;
6. Principiul democraŃiei reprezentative, participative şi atributive;
7. Principiul solidarităŃii, subsidiarităŃii şi al proporŃionalităŃii.
Ceea ce a început ca un club format din 6 Ńări se numeşte în prezent
UE, o forŃă economică şi o comunitate a valorilor, o entitate atipică şi un
model unic de integrare economică.
5.2.2. Etapele integrării şi simbolurile europene

Integrarea de noi membri a făcut parte din planul iniŃial. Sprijinul
acordat Ńărilor cu aptitudini de a deveni membre, a fost răspunsul UE la
schimbările din peisajul politic european, din ultimii 50 de ani, promovând,
pe de o parte, creşterea economică şi solidaritatea europeană, iar pe de altă
parte, consolidând forŃele democratice din Ńările ieşite din dictatura
comunistă.
Etapele integrarii europene:
9 mai 1950 – DeclaraŃia Schuman – bazată pe ideea lui Jean Monnet
1951 – Tratatul de la Paris – a pus bazele primei comunităŃi
integraŃioniste europene: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
OŃelului (CECO), formată din: FranŃa, Germania, Belgia, Olanda,
Luxemburg şi Italia.
1957 – Tratatele de la Roma – aceleaşi şase Ńări creează Comunitatea
Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (EURATOM).
1965-1967 – Fuziunea organelor executive ale celor trei comunităŃi – Se
formează o Comisie şi un Consiliu pentru toate trei.
1973 – Prima extindere: Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca
1979 – Crearea Sistemului Monetar European
1981 – Grecia devine Ńară membră
1986 – Spania şi Portugalia întregesc familia europeană
68
1987 - Actul Unic European – primul tratat care modifică tratatele de
bază
1990 - Se semnează acordul Schengen
1993 – Tratatul de la Maastricht – ComunităŃile Europene devin
Uniunea Europeană.
1995 – O nouă extindere: Austria, Finlanda şi Suedia
1997 – Tratatul de la Amsterdam
1999 – Lansarea scripturală a monedei unice Euro
2001 – Tratatul de la Nisa
2002 – Punerea în circulaŃie a monedei Euro
2004 – Cea mai amplă extindere. Zece state din Europa Centrală şi de
Est: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia, Estonia,
Lituania, Letonia, Malta, Cipru
2005 - Eşecul Tratatului ConstituŃional
2007 – Ultima extindere: România şi Bulgaria
– Semnarea Tratatului de la Lisabona
2009 – Ratificarea Tratatului de la Lisabona
2012 - Tratatul de guvernanŃă bugetară
2013 - CroaŃia devine Ńară membră
Simbolurile UE:
Drapelul În anul 1955 a fost adoptat de către Consiliul Europei şi
a devenit oficial drapelul UE în anul 1986.
Imnul European Odă Bucuriei - Simfonia a IX-a de Ludwig Van
Beethoven-1985.
Moneda unică Euro 1999 (lansare scripturală) – 2002 (lansare fizică)
Sigla Euro Inspirată din litera epsilon, simbolizează stabilitatea şi
semnifică denumirea Europa.
Deviza Unitate în diversitate!
Ziua Europei 9 Mai
Uniunea Europeană este o organizaŃie integraŃionistă interstatală,

subregională, bazată pe o cooperare multilaterală legiferată şi
instituŃionalizată, în scopul creării unui spaŃiu economic, social şi politic cât
mai unificat, capabil să genereze un efect multiplicator pentru statele membre.
5.3. Principalele tratate ale UE

La baza construcŃiei europene au stat Tratatele fundamentale a căror
prezentare contribuie la o mai bună înŃelegere a ceea ce este în prezent UE.
Tratatele fundamentale sunt cele la care se face referire pentru revizuirea
69
clauzelor şi pentru trasarea noilor planuri de integrare europeană.40 Celelalte
tratate au autorizat trecerea UE într-o etapă superioară de dezvoltare, de la o
uniune vamală, la ceea ce este în prezent, o uniune economică şi monetară.
Practic, totalitatea tratatelor definesc sistemul politic al UE.
1951 Tratatul de la - semnat la 18.04.1951 şi intrat în vigoare la

Paris 23.07.1952
Prin acesta s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
OŃelului (C.E.C.O), de către şase Ńări: FranŃa, Germania, Italia, Belgia,
Olanda şi Luxemburg. A fost încheiat pe o perioadă limitată de timp, 50 de
ani, efectele sale au încetat la data de 23.07.2002.
1957 Tratatele de la Roma - semnate la 25.3.1957 şi intrate în

vigoare la 01.01.1958
S-au creat alte două comunităŃi, prin acordul aceloraşi şase Ńări, care au
semnat şi Tratatul de la Paris: Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM).
1986 Actul Unic European - semnat la 17-28.02.1986 şi intrat în

vigoare la 01.07.1987
A constituit prima modificare, după 30 de ani, a Tratatului de la Roma
şi a marcat un pas important în direcŃia relansării construcŃiei europene, atât
din punct de vedere economic, cât şi instituŃional.
1992 Tratatul de la - semnat la 07.02.1992 şi intrat în

Maastricht vigoare la 01.11.1993
Cunoscut şi sub denumirea de Tratatul asupra UE, acest tratat a
marcat un moment istoric în procesul integrării europene deoarece
ComunităŃile Europene au devenit U.E.
1997 Tratatul de la - semnat la 02.10.1997 şi intrat în
Amsterdam vigoare la 01.05.1999
A plasat ocuparea forŃei de muncă şi drepturile cetăŃenilor în centrul
preocupărilor U.E., a desfiinŃat ultimele obstacole din calea liberei circulaŃii
a persoanelor şi consolidarea securităŃii, a întărit poziŃia Europei, pe plan
mondial şi a eficientizat cadrul instituŃional, în vederea extinderilor viitoare.
40
I. NiŃă, I. Ciochină, S. Dumitrescu, op. cit., p. 20
70
2001 Tratatul de la Nisa semnat la 26.02.2001 şi intrat în vigoare
la 01.02.2003
A dat mai multă certitudine extinderii U.E., către Centrul şi Estul
Europei şi s-a înscris în viziunea reformei instituŃiilor europene. Practic,
prin acest tratat s-a urmărit apropierea instituŃiilor europene de cetăŃeni şi
creşterea eficienŃei deciziei la nivel european.
2007 Tratatul de la -semnat la 13.12.2007 şi intrat în
Lisabona vigoare la 01.12. 2009.
Numit iniŃial Tratatul de reformă al UE, reprezintă documentul fundamental
al viitorului Europei unite. A fost ratificat, de către toate Ńările membre, în
decembrie 2009, iar elementele sale de noutate vizează, în mod direct, cetăŃenii
europeni, promovând democraŃia participativă prin creearea iniŃiativei cetăŃeneşti
sau prin recunoaşterea Cartei Drepturilor Fundamentale ale acestora. De asemenea,
dintre elementele de noutate se mai pot aminti: crearea de noi funcŃii importante, un
proces decizional mai eficient, modificarea sistemul de vot în cadrul Consiliului,
dar şi reducerea numărului comisarilor şi europarlamentarilor europeni.
5.4. Cadrul instituŃional al UE

Sistemul InstituŃional al UE se distinge de cel al organizaŃiilor
internaŃionale sau al statelor federale. Originalitatea acestuia constă în
acŃiunile bazate pe cooperare, cu guvernele şi administraŃiile statelor
membre.41 UE este, pe plan instituŃional, un amestec de
interguvernamentalism (Consiliul European şi Consiliul de Miniştri),
federalism (Parlamentul European, Curtea Europeană de JustiŃie, Banca
Centrală Europeană) şi SupranaŃionalism (Comisia Europeană).42
În cadrul UE este conturat un triunghi decizional format din:
- Parlamentul European (reprezintă cetăŃenii UE şi este ales direct
de către aceştia);
- Consiliul Uniunii Europene (reprezintă Statele Membre);
- Comisia Europeană (care urmăreşte interesele Uniunii Europene).
Aceste instituŃii, elaborează politici şi adoptă acte legislative care sunt
aplicate pe tot teritoriul UE. În principiu, Comisia propune legi noi, iar
Parlamentul şi Consiliul le adoptă. În anumite situaŃii, Consiliul poate hotărî
singur. Comisia şi statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură
41
Agenda Europa 2009-2010, ComunităŃile europene, 2009, p. 6
42
Petre Prisecaru – coordonator, Procesul de convergenŃă instituŃională, vol I, Editura
Economică, Bucureşti, 2008, p.53
71
respectarea lor. Aplicarea normelor UE este supravegheată de către Curtea
de JustiŃie a ComunităŃilor Europene, iar partea financiară a activităŃilor este
verificată de către Curtea de Conturi Europeană. Pe lângă instituŃii, UE
include o serie de organisme specializate, cu rol financiar, consultativ etc.
Consiliul European – Arhitectul construcŃiei Europene
Este forul politic suprem al UE, constituit din şefii de stat şi de
guvern ai Ńărilor membre, Preşedintele Comisiei Europene şi Înaltul
Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate, care se întâlnesc
periodic pentru a stabili strategia integrării europene. Consiliul European
nu are atribuŃii legislative, este o instituŃie interguvernamentală, care
asigură direcŃia politică a UE şi îi stabileşte priorităŃile43.
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri – Consiliul)
Este principalul organ de decizie al UE (prerogative pe care le
împarte cu Parlamentul), constituit din reprezentanŃii la nivel de minşitrii ai
Ńărilor membre. Consiliul reprezintă statele membre, iar la reuniuni participă
un ministru din fiecare guvern al acestora. Are sediul la Bruxelles.
Parlamentul European – vocea cetăŃenilor UE
Este ales de către cetăŃenii UE pentru a le reprezenta interesele. Îşi are
originea în anii ′50 şi are la bază tratatele fundamentale. Dacă iniŃial Parlamentul
a avut un rol pur consultativ, puterile sale au fost extinse, prin fiecare tratat în
parte, până la ceea ce este în prezent, un organism cu puteri legislative, similar
Parlamentelor NaŃionale. Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei
sedii: Bruxelles, Luxemburg şi Strasbourg şi lucrează în 23 de limbi oficiale. În
fiecare stat membru funcŃionează câte un Birou de informare al Parlamentului.
Comisia Europeană – Gardianul tratatelor
A rezultat după fuziunea structurilor celor trei comunităŃi europene, în
anul 1967.44 Reprezintă executivul UE, are rolul de a implementa dreptul
comunitar, împreună cu guvernele Ńărilor membre şi este responsabilă pentru
aplicarea deciziilor Parlamentului şi Consiliului. Sediul Comisiei se află la
Bruxelles, însă mai are birouri şi la Luxemburg, birouri de reprezentare în
toate statele membre UE şi delegaŃii în multe capitale ale lumii.
Curtea de JustiŃie a UE (Curtea Europeană de JustiŃie-CEJ)
A fost creată în anul 1952, prin tratatul de la Paris, are sediul la
Luxemburg şi este instituŃia jurisdicŃională a UE cu rolul de a veghea la
respectarea dreptului comunitar.
43
http://www.european-council.europa.eu
44
I. NiŃă, I. Ciochină, S. Dumitrescu, op. cit., p.36
72
Curtea Europeană de Conturi
A fost creată prin Tratatul Bugetar de la Bruxelles, semnat în anul
1975, şi-a început activitatea în anul 1977, iar prin Tratatul de la Maastricht
a devenit instituŃie a UE.45 Sediul este la Luxemburg.
Organisme consultative:
a. Comitetul Economic şi Social European
A fost înfiinŃat în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, are sediul la
Bruxelles şi este un organ consultativ în cadrul căruia sunt reprezentate
diverse categorii de activităŃi economice şi sociale.
b. Comitetul Regiunilor
A fost înfiinŃat în anul 1994 în baza Tratatului de la Maastricht, are
sediul la Bruxelles, fiind un organ consultativ şi are rolul de a prezenta
punctele de vedere locale şi regionale cu privire la legislaŃia UE, având în
vedere faptul că trei sferturi din aceasta se aplică la nivel local şi regional.
Organisme financiare:
a. Banca Europeană de InvestiŃii – BEI
A fost înfiinŃată în anul 1958, prin Tratatul de la Roma ca o bancă de
creditare pe termen lung, a Ńărilor membre UE, pentru investiŃii productive
care să contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale Uniunii Europene:
dezvoltarea regională, creşterea economică, competitivitatea, ocuparea
forŃei de muncă, crearea de întreprinderi, îmbunătăŃirea mijloacelor de
comunicare, protecŃia mediului înconjurător, precum şi pentru investiŃii în
afaceri mici.46 Sediul actual este la Luxemburg.
b. Fondul European de InvestiŃii – FEI
A fost creat pentru a susŃine întreprinderile mici şi mijlocii, în special
pe cele recent înfiinŃate sau pe cele cu o nouă orientare tehnologică.
c. Banca Centrală Europeană – BCE
Este parte a Sistemului European de Bănci (SEBC), împreună cu
băncile centrale ale statelor membre. Principalul rol al acesteia este de a
gestiona Euro prin elaborarea şi aplicarea politicilor economice şi monetare,
în cadrul UE. A fost înfiinŃată în anul 1998 şi are sediul la Frankfurt. Îşi
desfăşoară activitate în condiŃii de independenŃă totală, astfel încât
instituŃiile UE şi Guvernele statelor membre au obligaŃia să respecte acest
principiu şi să nu influenŃeze în niciun fel politica acesteia.
45
European Issues, July, 2007, p.7
46
http://www.eib.europa.eu/about/mission/index.htm
73
5.5. România – stat membru al UE
România a fost una dintre primele Ńări din Europa Centrală şi de Est
care a iniŃiat demersuri pe lângă CEE şi Comisia CE pentru dezvoltarea unor
relaŃii comerciale încă din anii 1972-1973, deci din perioada în care Ńara
noastră era guvernată de regimul comunist. De la 1 ianuarie 1974, România
a fost inclusă în categoria Ńărilor beneficiare de Sistemul Generalizat de
PreferinŃe Comerciale (SGP).
În anul 1986, reprezentanŃii României şi ai CEE au convenit asupra lărgirii
cadrului juridic al relaŃiilor reciproce, prin negocierea unui Acord de comerŃ şi
cooperare comercială şi economică. Însă, după câteva runde de negocieri, urmare
a atitudinii rezervate a conducerii de atunci a României în legătură cu poziŃia
CEE privind respectarea drepturilor omului în România, în aprilie 1989,
Consiliul CEE a decis suspendarea oficială a negocierilor cu România.
După revoluŃia din decembrie 1989, respectiv în ianuarie 1990,
România a recunoscut de drept ComunităŃile Europene, acreditând un
ambasador pe lângă organele comunitare de la Bruxelles şi negociind primul
acord comercial şi de cooperare economică globală cu ComunităŃile
Europene, acord care a intrat efectiv în vigoare la 1 mai 1991. Tot în 1991 a
început negocierea unui acord european de asociere a României la
ComunităŃile Europene, negocierile încheindu-se la 1 februarie 1993, când
acordul a fost semnat de către cele două părŃi. Acest moment a reprezentat o
etapă majoră în dezvoltarea relaŃiilor în care valorile democraŃiei pluraliste,
respectarea drepturilor omului şi a principiilor economiei de piaŃă, au fost
considerate ca bază a asocierii.47
La 22 iunie 1995, după ce a fost elaborată şi adoptată, de către toate
partidele politice din Ńară, „Strategia naŃională de pregătire a aderării
României la Uniunea Europeană”, făcută cunoscută prin DeclaraŃia de la
Snagov a fost înaintată cererea oficială a României de aderare la U.E..
În decembrie 1999 Consiliul European a decis deschiderea
negocierilor de aderare cu România şi cu alte cinci state (Bulgaria, Letonia,
Lituania, Malta, Slovacia), însă oficial negocierile au fost deschise la 15
februarie 2000, la ConferinŃa Interguvernamentală de la Bruxelles.48
Negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană s-au încheiat
la 17 decembrie 2004. Parlamentul European, în sesiunea sa de la
Strasbourg (FranŃa), la 13-14 aprilie 2005, a votat pentru aderarea României
şi Bulgariei la U.E.. Toate statele membre ale U.E. (cei 25) au semnat la
47
Mihaela LuŃaş, Integrarea Economică Europeană, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 141.
48
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=4951&idlnk=1&cat=3
74
Luxemburg, tot în aprilie 2005, Tratatul privind aderarea României şi
Bulgariei la Uniunea Europeană.
După semnarea Tratatului de aderare, România a trecut de la statutul
de candidat la cel de stat în curs de aderare, obŃinând calitatea de observator
activ la activităŃile Uniunii. România a fost astfel asociată pe fond la
lucrările tuturor instituŃiilor comunitare, la nivel politic şi tehnic (Consiliul
UE şi formaŃiunile sale sectoriale, grupurile de lucru ale Consiliului, precum
şi la reuniunile Consiliului European, comitetele şi grupurile de lucru ale
Comisiei Europene, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor şi
Comitetul Economic şi Social).
Ca urmare a îndeplinirii angajamentelor asumate, începând cu data de
1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al UE. Acest statut îi
conferă, Ńării noastre, dreptul de a participa la dezbaterile asupra reformei
Tratatelor Uniunii. La 13 decembrie 2007, şefii de stat/guvern au semnat la
Lisabona Tratatul de Reformă, numit Tratatul de la Lisabona, care a intrat în
vigoare la 1 decembrie 2009. România s-a asociat pe fond la dezbaterile pe
această temă, fiind conştientă de importanŃa acestui subiect pentru
dezvoltarea viitoare a Uniunii şi a felului în care aceasta va răspunde în
continuare aşteptărilor cetăŃenilor europeni, inclusiv celor români.
Obiectivul principal al României, la acest moment, îl constituie, pe de
o parte, consolidarea progreselor şi reformelor realizate, pentru asigurarea
unei integrări depline în structurile comunitare, iar pe de altă parte, România
doreşte să aducă o contribuŃie activă la realizarea proiectelor aflate pe
agenda europeană şi să sprijine soluŃiile eficiente pentru problemele Uniunii
Europene.
AplicaŃii practice
DefiniŃi procesul de integrare economică interstatală şi analizaŃi
principala motivaŃie care a stat la baza dezvoltării acestuia.
IdentificaŃi principalele cauze de ordin intern şi extern, care au
determinat declanşarea procesului de integrare europeană.
PrezentaŃi principalele forme de integrare economică interstatală şi
stabiliŃi diferenŃele dintre acestea. ExemplificaŃi.
DefiniŃi UE şi prezentaŃi principiile şi obiective care o guvernează.
PrezentaŃi cronologia extinderilor succesive ale UE şi stabiliŃi raportul
cost/beneficii pentru ambele părŃi.
PrezentaŃi principalele tratate ale UE şi stabiliŃi elementele de noutate pe
care le-a introdus fiecare dintre acestea.
75
IdentificaŃi tratatele de bază ale UE şi precizaŃi rolul acestora.
AnalizaŃi sistemul instituŃional al UE din perspectiva triunghiului
decizional existent.
PrezentaŃi Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de InvestiŃii,
apoi precizaŃi diferenŃele principale dintre acestea.
DiscutaŃi parcursul relaŃiilor României cu UE şi identificaŃi principalele
avantaje şi dezavantaje.
DefiniŃi termenii: aderare şi integrare, apoi identificaŃi diferenŃele dintre
aceştia. ExemplificaŃi.

1. PiaŃa unică europeană este cea mai mare realizare a UE.
2. Uniunea Economică şi Monetară nu presupune un nivel foarte ridicat al
integrării politicilor bugetare şi al celor macroeconomice.
3. Promotoarele construcŃiei europene au fost FranŃa şi Germania.
4. UE este o organizaŃie integraŃionistă interstatală, subregională, bazată pe
o cooperare multilaterală legiferată şi instituŃionalizată.
5. Scopul extinderii UE vizează crearea unui spaŃiu economic, politic şi
social cât mai unificat, capabil să genereze un efect multiplicator pentru
statele membre.
6. Totalitatea tratatelor definesc sistemul social al UE.
7. Tratatul de la Lisabona nu a fost ratificat de către toate statele membre UE.
8. Sistemul instituŃional al UE este la fel cu cel al organizaŃiilor
internaŃionale sau al statelor federale.
9. Comisia Europeană asigură respectarea legislaŃiei UE, iar Curtea
Europeană de JustiŃie supraveghează aplicarea acesteia.
10. România s-a integrat în UE la 1 ianuarie 2007.

1. “Europa nu se va face dintr-o dată, printr-o construcŃie de ansamblu, ci
prin realizări concrete la baza cărora trebuie să stea solidaritatea,
deoarece inteligenŃa şi capacitatea creatoare a europenilor vor putea fi
mai bine valorificate, dacă naŃiunile continentului vor acŃiona
împreună”. Robert Schuman
2. Fenomenul integrării economice interstatale îşi are originea în Europa
anilor 1946-1948, perioadă de căutări a unei forme de armonizare a
intereselor economice într-un program coerent, bine definit, care să
asigure, în afara păcii şi bunăstării colective, o creştere economică reală
ca echilibru în balanŃa economiei mondiale.
76
3. „Prin punerea în comun a producŃiei de bază (cărbune, oŃel) şi prin
instituirea unei Înalte AutorităŃi, ale cărei decizii vor reuni FranŃa,
Germania şi alte state membre, această propunere va conduce la
stabilirea primelor baze concrete ale unei federaŃii europene,
indispensabilă pentru menŃinerea păcii”. Robert Schuman - 9 mai 1950.
4. UE este o forŃă economică şi comercială formată din 27 de state, cu
perspective de extindere ce vizează Ńări precum: Fosta Republică
Iugoslavă a Macedoniei, CroaŃia şi Turcia.
5. Rând pe rând Ńările membre UE au renunŃat la dreptul de a mai elabora
propriile politici agricole, comerciale sau monetare şi au ales să se integreze,
pentru a beneficia de avantajele oferite de mărimea economiei UE, cum ar fi o
mai mare eficienŃă internă şi o soliditate crescută în faŃa evenimentelor externe.
1. Uniunea Economică şi Monetară se caracterizează prin:

a. suprimarea obstacolelor vamale, preŃuri fixe la produse, politici
comune, creşterea interdependenŃelor;
b. suprimarea obstacolelor vamale, politică comercială externă comună,
creşterea interdependenŃelor, monedă unică;
c. mobilitatea factorilor de producŃie, suprimarea obstacolelor vamale,
politici comune, creşterea interdependenŃelor.
2. Câte extinderi succesive ale UE au avut loc până în prezent?
a. opt;
b. şapte;
c. şase;
3. Conform Tratatului de la Lisabona, numărul europarlamentarilor se
va stabiliza la:
a. 736;
b. 751;
c. 755.
4. Când a depus România cererea de aderare la UE?
a. 1993;
b. 1995;
c. 1999.
5. Comisia Europeană reprezintă:
a. interesele statelor membre;
b. interesele parlamentelor naŃionale;
c. interesul general al ComunităŃii Europene.
77
6. Statele semnatare ale Tratatului de la Paris au fost:
a. Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda;
b. Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda;
c. FranŃa, Germania, Italia, Austria, Olanda, Danemarca.
7. Deviza Uniunii Europene este:
a. Unitate şi libertate;
b. Prosperiatate şi liberate;
c. Unitate în diversitate;
8. Comisia Europeană răspunde politic în faŃa:
a. Consiliului European;
b. Parlamentului European;
c. Consiliului.
9. Câte state formează Uniunea Monetară/Zona Euro?
a. 27;
b. 18;
c. 17.
10. Parlamentul European este:
a. for decizional;
b. for executiv;
c. for consultativ;
11. Când a fost lansată fizic pe piaŃă moneda unică euro?
a. 2001;
b. 1999;
c. 2002.
12. Extinderea din anul 1995 a inclus următoarele state:
a. Austria, Finlanda şi Suedia;
b. Austria, Finlanda şi Irlanda;
c. Finlanda, Suedia, Irlanda.
13. Care sunt Ńările candidate la statutul de membru al UE?
a. Turcia, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei;
b. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Turcia, Islanda;
c. Turcia, CroaŃia, Muntenegru.
14. Principalele forme de integrare economică intestatală sunt:
a. zona de liber-schimb, uniunea vamală, piaŃa comună, uniunea
economică şi monetară;
b. zona de liber-schimb, uniunea vamală, confederaŃia, piaŃa comună;
c. zona de comerŃ liber, piaŃa comună, uniunea vamală, zona Schengen.
78
15. Tratatul privind crearea Uniunii Europene este:
a. Tratatul de la Roma;
b. Tratatul de la Maastricht;
c. Tratatul de la Paris.
16. Consiliul Europei:
a. este principala instituŃie comunitară;
b. fixează priorităŃile Uniunii Europene;
c. nu face parte din sistemul instituŃional al UE.
17. Când a devenit România stat membru al UE?
a. 2004;
b. 2005;
c. 2007.
18. Care din următoarele forme de integrare presupune libera
circulaŃie a factorilor de producŃie:
a. zona de liber schimb;
b. uniunea vamală;
c. piaŃa comună.
19. Care sunt cele patru libertăŃi de mişcare:
a. libera circulaŃie a forŃei de muncă, a serviciilor, a capitalurilor şi a bunurilor;
b. libera circulaŃie a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor şi a tehnologiei;
c. libera circulaŃie a forŃei de muncă, a fondurilor, a serviciilor şi a
capitalurilor.
20. Norvegia este Ńară membră a UE?
a. nu;
b. da;
c. este în curs de aderare.
1. Rolul şi locul UE în complexul organizaŃiilor internaŃionale.
2. UE – prima putere comercială a lumii. Principalele realizări ale acesteia.
3. România şi UE – trecut, prezent şi viitor.
4. Tratatul de la Lisabona – certitudinea viitorului UE.
5. Triunghiul decizional instituŃional al UE.
Rezumat:
ConstrucŃia europeană a demarat, în anul 1950, odată cu DeclaraŃia
publică a lui Robert Schuman, s-a dezvoltat şi s-a consolidat pe parcurs,
oferind lumii un model unic de integrare şi un succes istoric. Procesul de
integrare economică europeană a fost definit de un dinamism specific, a
79
cunoscut succese remarcabile, dar şi stări de incertitudine. Se poate afirma
că UE este în prezent o entitate atipică, o forŃă economică, politică şi
comercială a economiei mondiale, din care face parte, începând cu anul
2007 şi România. Tema acestui modul prezintă studenŃilor baza
informaŃională pentru cunoaşterea şi înŃelegerea Uniunii Europene, iar în
acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:
Principalele forme de integrare;
Formarea şi misiunea Europei unite, principalele obiective şi
principii ale acesteia;
Etapele integrării şi simbolurile europene;
Principalele tratate ale UE;
Cadrul instituŃional al UE;
România – stat membru al UE
Bibliografie:
1. Dumitrescu S., Puiu O., Marin G., Economie Mondială, Editura
2. Fontaine Pascal, Dix lecon sur l’Europe, European Commission, 2008
3. LuŃaş Mihaela, Integrarea Economică Europeană, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
4. NiŃă I., Ciochină I., Dumitrescu S., ConstrucŃia europeană – UE,
Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
5. Prisecaru Petre – coordonator, Procesul de convergenŃă instituŃională,
vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2008
6. Puiu O., Voicu I., VoiculeŃ A., Răcăşan M., Economie şi organizaŃii
mondiale, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
7. Conjunctura Economiei Mondiale, Institutul de Economie Mondială,
Bucureşti, 2007-2012;
8. ***, Agenda Europa 2009-2012, ComunităŃile europene, 2009
9. ***, European Issues, July, 2007
10. ***, www.european-council.europa.eu
11. ***, www.eib.europa.eu
12. ***, www.mae.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A F A A A F F F A F
80
1 b. 11 c.
2 b. 12 a.
3 b. 13 b.
4 b. 14 a.
5 c. 15 b.
6 a. 16 c.
7 c. 17 c.
8 b. 18 c.
9 c. 19 a.
10 a. 20 a.
81
Modulul V
SOCIETĂłILE TRANSNAłIONALE ŞI IMPLICAłIILE
LOR ASUPRA ECONOMIEI MONDIALE
Introducere:
În economia contemporană, mondializarea a devenit un fenomen evident. Faptul că un
produs purtând aceeaşi marcă este fabricat în mai multe Ńări sau că în consiliile de administraŃie ale
multora dintre cele mai mari firme pot fi găsiŃi membri de naŃionalităŃi diferite nu mai constituie o
excepŃie.
Acest univers multidimensional, această lume cosmopolită este, în mare parte, produsul
activităŃilor tot mai ample ale societăŃilor transnaŃionale. Aceşti agenŃi economici ocupă astăzi o
poziŃie de prim ordin în economia mondială, având o forŃă economică mai mare chiar şi decât a
unor Ńări dezvoltate.
AdepŃii societăŃilor transnaŃionale, consideră că acestea reprezintă o componentă cheie a
economiei mondiale, având un rol deosebit de important şi complex în creşterea economică, în
amplificarea comerŃului internaŃional, în accelerarea progresului tehnic, în globalizarea pieŃelor,
producŃiei şi tehnologiei. Ele reprezintă unul dintre cei mai semnificativi factori ai progresului
economic contemporan. În acelaşi timp, corporaŃiile transnaŃionale “constituie latura cea mai vizibilă a
globalizării”49.
La rândul lor, criticii acestor societăŃi văd în ele sursa unui neocolonialism mai rafinat, care, în
numele globalizării, deocamdată nu au contribuit efectiv la diminuarea semnificativă a decalajelor
internaŃionale, ci pe alocuri chiar le-au adâncit promovând o colaborare cu dependenŃe.
Extrem de mult menŃionate în literatura de specialitate, prezentate mereu în publicaŃiile
economice, politice şi sociale, aceste tipuri de entităŃi economice au ajuns să rivalizeze cu guvernele
naŃionale, să-şi impună normele, valorile proprii şi să schimbe culturile de afaceri.
Obiective:
Definirea conceptului de societate transnaŃională;
ÎnŃelegerea strategiilor de creştere a taliei societăŃilor transnaŃionale;
Cunoaşterea diferenŃei dintre investiŃiile străine directe şi cele de portofoliu;
Prezentarea managementului societăŃilor transnaŃionale.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
recomandat este de o lecŃie la două săptămâni. Timpul recomandabil de învăŃare este de maxim 50
de minute, cu pauză de 10 minute.
Termeni cheie: societate transnaŃională, transnaŃionalizare, integrare internaŃională pe orizontală,

integrare internaŃională pe verticală, conglomerare internaŃională, investiŃie străină de
portofoliu, investiŃie străină directă, monopol transnaŃional, management etnocentric,
management policentric, management geocentric.
49
‘The Economist”, 29 ianuarie 2000
82
bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea
materialului. Se recomandă ca la început să se abordeze subiectele grele, să se grupeze subiectele
în funcŃie de similitudine, iar după înŃelegerea chestiunilor teoretice să se treacă la rezolvarea
aplicaŃiilor. Pentru a întâmpina transferul negativ se vor lua pauze mai mari la trecerea spre alte
subiecte neînrudite. De asemenea, se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe parcursul
anilor de studiu la alte discipline. În cazul în care cititorul nu îşi mai aduce aminte de aspectele
respective este necesară recitirea suportului de curs de la disciplina în cauză.
LecŃia 6
SOCIETĂłILE TRANSNAłIONALE – AGENłI ECONOMICI
GLOBALI
6.1. Societatea transnaŃională – definire, caracteristici.
Terminologia utilizată pentru a defini aceste societăŃi este foarte

variată: firme pluri sau multinaŃionale, societăŃi sau companii internaŃionale,
corporaŃii transnaŃionale dar, cu toată diversitatea termenilor, a deosebirilor
de vederi, pot fi desprinse câteva trăsături comune, definitorii, ale acestui
gen de întreprindere.
Societatea transnaŃională(STN) reprezintă extinderea marii
întreprinderi în afara graniŃelor propriei Ńări, alcătuind un vast ansamblu la
scară mondoeconomică, format dintr-o societate principală – societatea-
mamă – şi un număr de filiale (subsidiare) implantate în diferite Ńări.
Dezvoltarea spectaculoasă a transnaŃionalelor şi creşterea substanŃială
a ponderii şi influenŃei lor în lumea de azi a influenŃat şi a fost, la rândul ei,
influenŃată de globalizare. TransnaŃionalizarea se află la baza globalizării
activităŃii economice.
La început de secol XXI, corporaŃiile transnaŃionale reprezintă una din
marile forŃe ce acŃionează în domeniul economic, financiar, ştiinŃific şi
tehnologic, având un cuvânt greu şi în politica mondială. Companiile de
acest tip au ajuns să aibă o asemenea extindere, încât, şi-au pierdut într-un
anumit sens, caracterul naŃional. Acestea realizează o treime din exporturile
mondiale, o zecime din PIB-ul mondial, iar ponderile lor sunt în creştere50.
50
www.unctad.com
83
O clasificare a acestor societăŃi comportă unele dificultăŃi, deoarece
pot fi luate în considerare mai multe criterii, cum ar fi: activele străine,
activele totale, numărul de filiale străine sau totale etc. În tabelul următor
am luat drept criteriu „activele străine”, deoarece, am considerat că, prin
acest element se evidenŃiază puterea economică a societăŃilor transnaŃionale
la scară planetară.
Tabelul nr.6.1.
Topul primelor STN nefinanciare din Ńările dezvoltate (2011)
Active
Nr. łara de
CorporaŃia Domeniul de activitate (mil. USD)
crt. origine
Străine Total
Echipamente electrice şi
1. General Electric SUA 502 612 717 242
electronice
Olanda /
Royal Dutch/Shell Exploatarea şi rafinarea
2. Marea 296 449 345 257
Group petrolului
Britanie
Marea Exploatarea şi rafinarea
3. BP plc 263 577 293 068
Britanie petrolului
ExxonMobil Exploatarea şi rafinarea
4. SUA 214 231 331 052
Corporation petrolului
Toyota Motor
5. Japonia Automobile 214 117 372 566
Corporation
Exploatarea şi rafinarea
6. Total SA FranŃa 211 314 228 036
petrolului
7. GDF Suez FranŃa Electricitate, gaz şi apă 194 422 296 650
Vodafone Group Marea
8. TelecomunicaŃii 171 941 186 176
Plc Britanie
9. Enel Sp Italia Electricitate, gaz şi apă 153 665 236 037
10. Telefonica SA Spania TelecomunicaŃii 147 903 180 186
Sursa: UNCTAD – „World Investment Report 2012. Towards a New Generation of
Investment Policies”, NewYork and Geneva, 2012,
unctad.org/Sections/dite_dir/docs/WIR12_webtab28.xls
Aşa cum rezultă din tabel, este interesantă distribuŃia celor 10 mari
societăŃi transnaŃionale din Ńările dezvoltate pe domenii de activitate. Astfel,
pe primul loc se află industria petrolieră cu 4 societăŃi, urmată de
electricitate, gaz şi apă, telecomunicaŃii – câte 2 societăŃi; echipamente
electrice şi electronice şi automobile – câte o societate. Marea constantă a
ultimelor decenii este General Electric – mereu între primele clasate în toate
topurile.
84
General Electric nu este nou venită în lumea marilor firme.
Compania se menŃine în top încă din perioada primului război
mondial. Longevitatea sa vorbeşte de la sine despre calităŃile sale
specifice.
Gigantul american îşi desfăşoară activitatea în industria de
echipament electric şi în servicii: reactoare de avioane, echipament
electric feroviar, turbine pentru centrale electrice, aparate medicale de
diagnostic, aparate electromenajere. Principiul după care se ghidează
este că numai activităŃile care asigură primele două locuri pe plan
mondial sunt menŃinute şi dezvoltate.
Începând din anul 2000, serviciile industriale sofisticate(reglarea
de la distanŃă prin satelit a reactoarelor de avion în timpul zborului,
optimizarea traficului tot prin satelit etc.), dar şi serviciile financiare au
o pondere tot mai mare în cifra de afaceri.
Specialiştii consideră că accentul pus pe servicii va menŃine
General Electric în topul celor mai puternice firme din lume.
Între primele 100 de corporaŃii transnaŃionale regăsim în prezent 63

de corporaŃii europene şi doar 22 americane, o schimbare semnificativă,
dacă facem comparaŃie între situaŃia actuală şi cea întâlnită în 2003, când în
acest top întâlneam 25 de corporaŃii din SUA şi doar 50 din Europa.
SocietăŃile transnaŃionale au început să se extindă şi în Ńările în
dezvoltare, estimându-se că firme din Ńări precum, China, India sau Mexic
vor avansa tot mai mult în clasamentele viitoare.
Tabelul nr.6.2.
Topul primelor STN nefinanciare din Ńările în dezvoltare şi în tranziŃie (2010)
Active
Nr. łara de
crt. origine
Străine Total
Hutchison Whampoa Hong-Kong,
1. Diverse 75 447 92 762
Limited China
2. CITIC Group China Diverse 53 251 383 375
3. Vale SA Brazilia Industria minieră 49 176 129 139
4. Cemex S.A. Mexic Materiale de constructii 36 416 41 684
Petronas – Petroliam 35 511 145 099
5. Malaezia Industria ŃiŃeiului
Nasional Bhd
Hyundai Motor Republica
6. Automobile 32 558 104 052
Company Coreea
China Ocean
Transport şi
7. Shipping (Group) China 28 092 36 287
depozitare
Company
Singapore
8. Telecommunications Singapore TelecomunicaŃii 25 877 31 134
Ltd
85
Active
Nr. łara de
crt. origine
Străine Total
9. Lukoil OAO Rusia Petrol şi gaze naturale 23 317 84 017
América Móvil SAB 22 300 70 947
10. Mexic TelecomunicaŃii
de CV
Sursa: UNCTAD – „World Investment Report 2012. Towards a New Generation of
Investment Policies”, NewYork and Geneva, 2012
unctad.org/Sections/dite_dir/docs/WIR12_webtab29.xls
Dacă analizăm tabelul anterior se pot desprinde câteva concluzii:

DiferenŃa dintre primele 10 societăŃi transnaŃionale din Ńările
dezvoltate şi cele în dezvoltare este considerabilă, prin prisma celor două
criterii analizate: active străine şi active totale;
Structura pe domenii este, paradoxal, mai diversificată în Ńările din
cea de-a doua categorie;
În ceea ce priveşte repartiŃia geografică se remarcă faptul că numai
firme din Ńările emergente se află pe primele poziŃii.
De asemenea, un studiu realizat în anul 2012 la nivel mondial51, arată
că între primele 500 de corporaŃii transnaŃionale din întreaga lume, 202 sunt
companii din Ńări în dezvoltare, comparativ cu doar 19 în 1990. Se estimează
că în următorii 15 ani, tot mai multe societăŃi transnaŃionale din China şi
India vor intra pe piaŃa internaŃională, luptând pentru supremaŃie.
Societatea transnaŃională tinde să-şi lărgească continuu sfera de
dominaŃie, atât în interiorul Ńării de origine, cât şi pe pieŃe situate în diferite
alte Ńări.
Orice firmă transnaŃională se manifestă concomitent în trei spaŃii
economice:
• cel naŃional, autohton, în cazul societăŃii-mamă;
• cel străin, în cazul filialelor;
• cel internaŃional, ori de câte ori este vorba despre schimburile
dintre unităŃile care o compun sau dintre acestea şi restul lumii.
În virtutea relaŃiilor dintre societatea-mamă şi filialele sale din
străinătate, precum şi dintre filialele înseşi, societatea transnaŃională îşi
desfăşoară activitatea în cadrul unei pieŃe proprii, care este o piaŃă
internaŃională.
Creşterea taliei întreprinderilor transnaŃionale se produce pe
următoarele căi: integrarea internaŃională pe orizontală sau pe verticală,
conglomerarea internaŃională. În general, strategia de creştere este
determinată de societatea-mamă.
51
www.weforum.org/.../global-agenda-council-emerging-multinational...
86
Strategii de creştere a taliei societăŃilor transnaŃionale
Integrarea Este caracteristică unor societăŃi cum sunt Ford, Toyota,
internaŃională etc. Talia întreprinderii creşte prin fuzionarea sau
pe orizontală absorbŃia pe plan naŃional sau internaŃional a unor
firme acŃionând în aceeaşi ramură. La acelaşi rezultat se
ajunge şi în cazul creării pe loc gol a unor întreprinderi.
Cu alte cuvinte, integrarea internaŃională pe orizontală
înseamnă creşterea numărului de filiale peste graniŃă, în
aceeaşi ramură ca şi societatea-mamă
Integrarea Înseamnă creşterea taliei firmei prin achiziŃionarea sau
internaŃională construirea de întreprinderi în alte Ńări, situate în aval
pe verticală sau în amonte în raport cu activitatea societăŃii-mamă.
Firma Exxon de exemplu, axată iniŃial pe activitatea de
rafinaj, şi-a îndreptat atenŃia spre achiziŃionarea de
surse de aprovizionare cu petrol brut şi spre crearea de
societăŃi de exploatare, precum şi spre dezvoltarea unei
reŃele de distribuŃie răspândite pe întreg globul.
Conglomerarea Este caracteristică mai ales societăŃilor americane. Ea
internaŃională înseamnă „uniunea” unor firme din diferite Ńări, ale
căror activităŃi sunt, de cele mai multe ori, fără nici o
legătură pe linie tehnologică. AbsorbŃiile sunt
determinate de motive pur financiare.
Principala modalitate de expansiune a corporaŃiilor transnaŃionale, în
varii domenii de activitate, a fost şi a rămas investiŃia externă de capital. De
aceea, uneori, însuşi conceptul de flux investiŃional este asociat automat
prezenŃei şi activităŃii acestor firme.
ModalităŃi de expansiune a STN

InvestiŃiile Presupun achiziŃionarea pachetului de acŃiuni de
străine control, a majorării capitalului unei filiale externe, a
directe(ISD) cumpărării unor întreprinderi sau a construirii altora
noi. Majoritatea investiŃiilor americane şi japoneze în
străinătate se efectuează în acest fel.
InvestiŃiile de Înseamnă achiziŃionarea de pe o piaŃă financiară a
portofoliu pe unor valori mobiliare străine (acŃiuni, obligaŃiuni). Cea
plan mai mare parte a investiŃiilor europene în S.U.A.
internaŃional îmbracă această formă. Ele permit participarea la
luarea deciziilor, dar nu şi dreptul de control.
87
Potrivit raportului UNCTAD, “World Investment Report 2012”,
investiŃiile străine directe au crescut, în 2011, cu 16%, valoare care
depăşeşte pentru prima dată nivelul anterior crizei (2005-2007), în pofida
efectelor în derulare ale crizei economico-financiare mondiale şi a actualei
crize a datoriilor din Europa. Aproape jumătate din ISD globale (45%) sunt,
în continuare, în economiile în dezvoltare, în timp ce ieşirile de ISD din
aceste Ńări au atins un nou record, crescând cu 11% până la 684 miliarde
dolari.
Grafic nr. 6.1.
EVOLUłIA FLUXURILOR DE INVESTIłII STRĂINE DIRECTE LA
NIVEL MONDIAL ÎN PERIOADA 2008-2011 - mld. USD
2.500
2.000
1.500
MLD USD
ISD-intrări
ISD-ieșiri
1.969
1.000
1.790
1.694
1.524
1.451
1.309
1.197
1.175
500
0
2008 2009 2010 2011
ANUL
Sursa: Elaborat de autori pe baza datelor din UNCTAD – „World Investment Report 2012.
Towards a New Generation of Investment Policies”, NewYork and Geneva, 2012
InvestiŃiile străine directe globale au pierdut din avânt în 2012, în

pofida faptului că perspectivele pentru 2013 şi 2014 sunt destul de
optimiste, menŃionează UNCTAD.
Previziunile UNCTAD pe termen mediu, bazate pe indicatori
macroeconomici, continuă să demonstreze că fluxurile ISD cresc cu un ritm
moderat, dar stabil, atingînd cifra de 1,8 trilioane dolari în 2013 şi 1,9
trilioane dolari în 2014, prevenind şocurile macroeconomice. Incertitudinea
investitorilor în legătură cu evoluŃiile în economie în această perioadă este
în continuare mare, studiul anual UNCTAD printre managerii corporaŃiilor
transnaŃionale constatând că aproximativ jumătate dintre respondenŃi sunt
fie neutri, fie indecişi în privinŃa stării climatului de investiŃii global în anul
2013.
88
Cu toate că societăŃile transnaŃionale sunt întreprinderi caracterizate
printr-un înalt grad de concentrare a producŃiei şi a capitalului, odată
constituite, ele nu se transformă automat în monopoluri.
Monopolul transnaŃional se realizează în următoarele condiŃii:
când din ansamblul societate-mamă – filiale externe, cel puŃin două
unităŃi situate în Ńări diferite deŃin poziŃia „cheie” într-un anumit
domeniu;
când două sau mai multe societăŃi diferite încheie o anumită înŃelegere
cu privire la împărŃirea pieŃei externe, la politica internaŃională a
preŃurilor etc.;
societate transnaŃională poate deŃine o poziŃie de monopol doar într-un
singur domeniu de activitate, deşi ea activează concomitent în mai
multe sectoare.
Prezentăm în continuare câteva monopoluri transnaŃionale:
Binecunoscuta societate International Business Machines este un
monopol transnaŃional pentru că domină nu numai piaŃa americană, dar şi
întreaga piaŃă mondială a ordinatoarelor.
Un monopol îl constituie şi societatea Nestlé în producŃia de
concentrate solubile de cafea.
La rândul lor, Royal-Dutch Shell şi British Petroleum au devenit
un monopol transnaŃional în baza înŃelegerii survenite cu privire la
împărŃirea pieŃei europene şi la fixarea preŃurilor.
6.2. Managementul societăŃilor transnaŃionale
Din momentul în care o firmă depăşeşte graniŃele naŃionale, ea se

găseşte în faŃa necesităŃii de a se reorganiza. Acest proces trebuie să aibă loc
la două nivele diferite: cel al societăŃii-mamă şi cel al filialelor.
SocietăŃile transnaŃionale tind să-şi fondeze deciziile cât mai puŃin pe
impresii şi cât mai mult pe realităŃi, pe informaŃii „formalizate” de specialişti
care se bazează pe datele cele mai recente ale sociologiei, economiei şi
ştiinŃelor politice.
Managementul societăŃilor transnaŃionale poate îmbrăca două forme.
1. Managementul centralizat este rezultatul dificultăŃilor pe care le
ridică extrateritorialitatea operaŃiunilor. RelaŃiile dintre societatea-mamă şi
filialele sale sunt, de multe ori, relaŃii de inegalitate. Deciziile cele mai
importante, rezultând din confruntarea capacităŃilor firmei cu mediul de
afaceri internaŃional, sunt luate de responsabilii sediului central al firmei şi
impuse filialelor – tipul etnocentric de organizare.
89
SocietăŃile transnaŃionale sunt create de o mare firmă naŃională dintr-o
Ńară dezvoltată; filialele sale sunt situate în Ńări care au, fiecare, caracteristici
economice şi socio-politice diferite. FuncŃionarea unei societăŃi transnaŃionale
are loc, aşadar, într-un cadru internaŃional extrem de variat. Ca urmare,
desfăşurarea operaŃiunilor cere existenŃa unui centru de decizie dotat cu o
autoritate mult mai accentuată decât este necesar în cazul întreprinderilor care
activează într-un mediu omogen. Încercând să atenueze gradul ridicat de
incertitudine, societatea-mamă recurge la tehnica planului imperativ, prin care
distribuie unităŃilor componente obiectivele ce trebuie atinse.
În cadrul unei întreprinderi de acest tip, funcŃia unităŃilor componente
este de a contribui la maximizarea rezultatelor economice ale ansamblului
transnaŃional.
2. Managementul descentralizat presupune să se acorde o largă
independenŃă filialelor – tipul policentric de organizare. Royal-Dutch Shell
reprezintă un exemplu în acest sens. Ea a adoptat, încă de la început, o
structură „bicefală” de organizare, având în frunte nu una, ci două societăŃi-
mamă, de naŃionalităŃi diferite (una engleză şi alta olandeză). O variantă
evoluată a tipului policentric de organizare şi conducere a societăŃilor
transnaŃionale este cea geocentrică, în care descentralizarea este împinsă la
maximum. Societatea elveŃiană Nestlé, de exemplu, acordă filialelor din
străinătate dreptul de a acŃiona ca unităŃi pur naŃionale, de a adopta hotărâri
majore în mod independent.
Dacă unele întreprinderi pornite pe calea descentralizării au săvârşit
diverse excese, are loc un recul faŃă de această formă de organizare.
Dintre principalele obiecŃii adresate descentralizării, cele mai
frecvente sunt următoarele:
proliferarea serviciilor generale; constituirea diviziilor operaŃionale în
unităŃi autonome determină necesitatea întăririi mijloacelor de control
şi îndrumare, ceea ce conduce la extinderea rapidă a serviciilor
generale şi la o creştere considerabilă a cheltuielilor generale;
dublarea funcŃiilor; logica descentralizării integrale presupune crearea
unui lanŃ de specialişti la fiecare nivel de decizie, ceea ce determină
paralelisme între serviciile generale şi responsabilii diviziilor
operaŃionale.
Un studiu realizat de American Management Association, arată că
două cincimi din marile întreprinderi din S.U.A. au revenit la o conducere
centralizată.
Cele două principii de organizare amintite nu sunt aplicate în practică
în forma lor pură. Există cazuri în care pe un fond de descentralizare se
grefează elemente ale centralismului şi invers.
90
Aceste metode de organizare, fie cu tendinŃă de centralizare, fie de
descentralizare, nu asigură, prin simpla lor aplicare, succesul în afaceri.
6.3. ImplicaŃiile expansiunii societăŃilor transnaŃionale

Ritmul rapid al schimbărilor indus de globalizare generează noi şi
imense oportunităŃi pentru cei capabili să găsească răspunsurile
corespunzătoare noilor condiŃii, dar şi expune la noi şi grave riscuri pe cei ce
nu se pot adapta. Este tot mai clar că supravieŃuirea corporaŃiilor de astăzi
este condiŃionată de capacitatea lor de a se reorienta complet atât în ceea ce
priveşte propria lor organizare internă, cât şi în privinŃa relaŃiilor lor cu
mediul în care acŃionează.
ApariŃia societăŃilor transnaŃionale creează forme specifice de
confruntări în economia mondială.
ConcurenŃa
Pentru societăŃile transnaŃionale concurenŃa nu se mai duce în plan
naŃional, ci în plan internaŃional, cu companii străine de acelaşi profil,
pentru ocuparea unor segmente cât mai mari din piaŃa globală.
Deosebit de ascuŃită este concurenŃa dintre filialele firmelor străine şi
marile firme autohtone: primele încearcă să câştige o poziŃie, iar
ultimele s-o apere pe cea veche.
O altă formă de concurenŃă pe piaŃa mondială este aceea dintre filialele
diferitelor societăŃi. Deosebit de îndârjită devine lupta dintre aceste
filiale atunci când se întâlnesc în aceeaşi Ńară sau zonă.
Nu o dată, lupta în exterior se desfăşoară între firme având aceeaşi
Ńară de origine. Această formă de concurenŃă scoate cel mai bine în
evidenŃă caracterul cosmopolit al capitalului.
SocietăŃile transnaŃionale determină, aşadar, o adâncire a concurenŃei
pe piaŃa mondială, forme noi adăugându-se celor vechi.
ConcurenŃa se desfăşoară nu numai la nivelul produsului finit ci,
din ce în ce mai mult, chiar la nivelul factorilor de producŃie.
RelaŃiile societăŃilor transnaŃionale cu statele naŃionale
Proliferarea societăŃilor transnaŃionale a mărit aria şi complexitatea
relaŃiilor internaŃionale. Pe lângă clasicele relaŃii interstatale, apar relaŃii
între STN şi statele-naŃiune, între firmele-mamă, între acestea şi filialele lor
externe, între acestea din urmă, luate separat.
Printre aceste noi relaŃii, cele dintre societăŃile transnaŃionale şi statele
naŃionale ridică probleme specifice.
91
Oricât de puternică ar fi, o societate transnaŃională este nevoită să
întreŃină relaŃii atât cu Ńara sa de origine, cât şi cu Ńările gazdă ale
filialelor sale din străinătate.
RelaŃiile societăŃii transnaŃionale cu Ńara sa de origine apar, prin

forŃa lucrurilor, ca relaŃii între parteneri, între combatanŃi aflaŃi de
aceeaşi parte a baricadei. Statul intervine (destul de rar, de altfel) pentru
a tempera politica economică externă, agresivă, a vreunei firme
conaŃionale. Nu s-a ajuns însă niciodată la un adevărat conflict.
RelaŃiile dintre societăŃile transnaŃionale şi Ńările gazdă pe

teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea sunt mult mai complexe,
deoarece societatea transnaŃională nu poate să manifeste o preferinŃă
pentru o anumită filială sau Ńară; scopul activităŃii sale fiind maximizarea
profitului pe ansamblu, ea poate impune uneia dintre filialele externe o
politică de restrângere a activităŃii, transferul de capital, concedieri etc.
Nu se poate afirma că aceste relaŃii dintre STN şi statele pe teritoriul

cărora îşi desfăşoară activitatea s-au soldat întotdeauna cu cele mai bune
rezultate. Dar nu se poate contesta nici faptul că, prin investiŃiile lor, STN au
impulsionat transferul internaŃional de tehnologie, au creat locuri de muncă,
au contribuit la ridicarea calificării unor categorii socio-profesionale şi la
mai buna folosire a unor capacităŃi de producŃie locale. Mai mult încă,
asemenea investiŃii au permis reducerea cererii de credite externe, tot mai
oneroase. În Ńările în care STN au găsit un mediu favorabil şi s-au implicat
puternic, ritmul rapid al creşterii economice şi bunăstarea au devenit
caracteristică dominantă în raport cu efectele negative.
Totuşi, nu trebuie nici să idealizăm rolul societăŃilor transnaŃionale. În
numeroase Ńări şi numeroase regiuni, în care au pătruns societăŃile
transnaŃionale, progresele mai ales în ceea ce priveşte nivelul de trai,
calitatea vieŃii pentru majoritatea populaŃiei sunt firave sau chiar inexistente.
ImportanŃa crescândă a societăŃilor transnaŃionale în cadrul economiei
mondiale a devenit un subiect extrem de controversat. De unii apreciate, de
alŃii contestate, cert este că aceste firme gigant reprezintă o realitate a
economiei actuale şi sunt cei mai importanŃi agenŃi economici de pe glob.
92
AplicaŃii practice
DefiniŃi societăŃile transnaŃionale şi arătaŃi de ce au devenit cei mai
importanŃi agenŃi economici de pe glob.
Ce societăŃi transnaŃionale domină topurile mondiale şi în ce domenii
activează?
Ce înŃelegeŃi prin integrare internaŃională pe orizontală? DaŃi exemple de
firme ce apelează la acest tip de strategie de creştere a taliei.
Ce înŃelegeŃi prin integrare internaŃională pe verticală? DaŃi exemple de
firme ce apelează la acest tip de strategie de creştere a taliei.
Ce înŃelegeŃi prin conglomerare internaŃională? DaŃi exemple de firme
ce apelează la acest tip de strategie de creştere a taliei.
DefiniŃi investiŃiile străine directe.
DefiniŃi investiŃiile de portofoliu.
Care este diferenŃa între investiŃie străină directă şi investiŃie de
portofoliu?
Ce reprezintă monopolul transnaŃional? Exemplificati!
PrezentaŃi managementul centralizat al societăŃilor transnaŃionale.
DescrieŃi tipurile de management descentralizat.
Ce critici se aduc managementului descentralizat?
Care sunt relaŃiile societăŃilor transnaŃionale cu Ńările de origine?
Care sunt relaŃiile societăŃilor transnaŃionale cu Ńările gazdă ale filalelor
externe?
DaŃi exemple de firme transnaŃionale ce se află într-o confruntare directă
pe piaŃa românească. Ce instrumente de concurenŃă folosesc? ExplicaŃi!

1. SocietăŃile transnaŃionalele sunt firme locale cu supraprofit.
2. Globalizarea se află la baza transnaŃionalizării activităŃii economice.
3. Se apreciază că societăŃile transnaŃionale realizează în prezent 1/3 din
exporturile mondiale.
4. Orice firmă transnaŃională se manifestă concomitent în două spaŃii
economice.
5. Integrarea internaŃională pe orizontală înseamnă creşterea taliei firmei
prin achiziŃionarea de firme în alte Ńări, situate în aval sau în amonte în
raport cu activitatea societăŃii-mamă.
93
6. Conglomerarea internaŃională este determinată de motive pur financiare.
7. Tipul etnocentric de organizare promovează tehnica planului imperativ.
8. Managementul descentralizat poate fi policentric şi geocentric.
9. Societatea elveŃiană Nestlé a adoptat, încă de la început, o structură
„bicefală” de organizare, având în frunte nu una, ci două societăŃi-
mamă, de naŃionalităŃi diferite.
10. RelaŃiile societăŃii transnaŃionale cu Ńările gazdă ale filialelor externe
apar, prin forŃa lucrurilor, ca relaŃii între parteneri, între combatanŃi aflaŃi
de aceeaşi parte a baricadei.

1. “Un nou grup de căutători ai puterii sar pe scena lumii şi înşfacă hălci
apreciabile din influenŃa controlată numai de naŃiuni.” – Alvin Toffler.
2. “CorporaŃiile nu sunt oameni; ele nu au conştiinŃă.” – David C. Korten
3. TransnaŃionalizarea se află la baza globalizării activităŃii economice.
4. Cu toate că societăŃile transnaŃionale sunt întreprinderi caracterizate
printr-un înalt grad de concentrare a producŃiei şi a capitalului, odată
constituite, ele nu se transformă automat în monopoluri.
5. Managementul centralizat este rezultatul dificultăŃilor pe care le ridică
extrateritorialitatea operaŃiunilor.
6. ApariŃia societăŃilor transnaŃionale creează forme specifice de
confruntări în economia mondială.
7. În Ńările în care STN au găsit un mediu favorabil şi s-au implicat
puternic, ritmul rapid al creşterii economice şi bunăstarea au devenit
caracteristică dominantă în raport cu efectele negative.
8. SocietăŃile transnaŃionale sunt cei mai importanŃi agenŃi economici de
pe glob.
9. La început de secol XXI, corporaŃiile transnaŃionale reprezintă una din
marile forŃe ce acŃionează în domeniul economic, financiar, ştiinŃific şi
tehnologic, având un cuvânt greu şi în politica mondială.
10. “Statul-naŃiune se erodează…. ForŃele erozive sunt transnaŃionale “ –
G.H. von Wright

1. Societatea transnaŃională (STN) reprezintă:
a. extinderea marii întreprinderi la nivel judeŃean;
b. extinderea marii întreprinderi la nivel naŃional;
c. extinderea marii întreprinderi în afara graniŃelor propriei Ńări
94
2. Se apreciază că societăŃile transnaŃionale realizează în prezent:
a. 1/10 din exporturile mondiale;
b. 1/3 din exporturile mondiale;
c. 1/5 din exporturile mondiale.
3. Integrarea internaŃională pe orizontală este specifică:
a. firmei Ford;
b. firmei Exxon;
c. firmei CITIC Group.
4. Integrarea internaŃională pe verticală a unei societăŃi transnaŃionale
înseamnă:
d. fuziunea unor firme din aceeaşi ramură;
e. achiziŃia sau construirea unor firme situate în amonte sau în aval faŃă
de activitatea firmei mamă;
f. absorbŃia unor firme din alte Ńări.
5. O societate transnaŃională deŃine o poziŃie de monopol atunci când:
a. are o poziŃie dominantă în Ńara de origine;
b. o filială controlează piaŃa în Ńara respectivă;
c. cel puŃin două dintre componente deŃin o poziŃie cheie în acelaşi
domeniu, în cel puŃin două Ńări diferite.
6. InvestiŃiile de portofoliu permit:
a. participarea la luarea deciziilor, dar nu şi dreptul de control;
b. dreptul de control;
c. participarea la luarea deciziilor, dar şi dreptul de control.
7. Conglomerarea internaŃională este caracteristică mai ales:
a. firmelor japoneze;
b. corporaŃiilor europene;
c. societăŃilor americane.
8. Managementul etnocentric al STN înseamnă:
a. impunerea faŃă de filiale a celor mai importante opŃiuni;
b. acordarea independenŃei filialelor;
c. împingerea la maxim a descentralizării.
9. Dintre principalele critici adresate descentralizării, cele mai
frecvente sunt următoarele:
a. proliferarea serviciilor generale şi dublarea funcŃiilor;
b. folosirea în exces a planului imperativ;
c. maximizarea profitului şi reducerea costurilor.
95
10. În Ńările în care STN au găsit un mediu favorabil şi s-au implicat
puternic:
a. calitatea vieŃii pentru majoritatea populaŃiei a scăzut;
b. au restricŃionat transferul internaŃional de tehnologie;
c. bunăstarea a devenit caracteristică dominantă.
1. Societatea transnaŃională – pol de putere în economia mondială.
2. TransnaŃionalitatea – atribut al firmelor purtătoare de progres economic.
3. InvestiŃiile străine directe şi expansiunea societăŃilor transnaŃionale.
4. NaŃional sau transnaŃional în secolul XXI.
5. Raporturi de forŃe pe piaŃa societăŃilor transnaŃionale.
Rezumat:
Sinteza acestei lecŃii contribuie la înŃelegerea conceptului de societate
transnaŃională, ca pol de putere în economia mondială. Subiectele abordate
încearcă să introducă studentul în lumea fascinantă a transnaŃionalelor,
aceşti agenŃi economici globali, atât de controversaŃi şi analizaŃi la început
de mileniu. AcŃiunile acestora au un impact puternic asupra distribuŃiei
mondiale a bogăŃiei şi activităŃii economice, între economiile naŃionale. Ele
aduc beneficii atât consumatorilor, cât şi economiilor din întreaga lume. Cu
toate acestea, societăŃile transnaŃionale reprezintă concentraŃii imense de
putere economică şi, asemenea tuturor forŃelor, pot adopta atitudini corupte
şi abuzive din punct de vedere social. Va fi necesar să încercăm să le
acceptăm cu laturile lor pozitive şi negative, şi de ce nu, să învăŃăm din
lupta lor pentru atingerea propriilor obiective. Pentru o cât mai bună
înŃelegere a acestui modul se recomandă aprofundarea următoarelor
subcapitole din curs:
PiaŃa societăŃilor transnaŃionale;
Centralizare sau descentralizare managerială;
Politica managerială financiară;
PosibilităŃi de expansiune;
Strategii de implantare a societăŃilor transnaŃionale pe piaŃa
mondială.
Bibliografie:
1. Briscaru A., Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă,
Editura Institutul European, Bucureşti, 2012
2. Bonciu F., Investitiile străine directe înainte şi după criza economică
mondială, Editura Universitară, Bucureşti, 2012
96
3. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie mondială, Editura
4. Puiu O. (coordonator), Economie şi organizaŃii mondiale. Curs
aplicativ, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
5. UNCTAD, World Investment Report 2012. Towards a New Generation
of Investment Policies, NewYork and Geneva, 2012
6. UNCTAD, World Investment Report 2011. Non-Equity Modes of
International Production and Development, NewYork and Geneva,
2011
7. UNCTAD, World Investment Report 2010. Investing in a low-carbon
economy, NewYork and Geneva, 2010
8. ***www.economist.com, The Economist (2007-2012)
9. ***www.unctad.org
10. ***www.weforum.org

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
F F A F F A A A F F

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
c b a b c a c a a c
97
Modulul VI
GLOBALIZARE – MONDIALIZARE
Introducere
Globalizarea, în accepŃiunea care i se acordă în zilele noastre, este un fenomen ale cărui
elemente au apărut şi s-au sedimentat într-o perioadă mai îndelungată.
Astfel, dacă nu cu mult timp în urmă expansiunea se realiza, în principal, pe baza relaŃiilor
comerciale, sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul mileniului trei au adăugat noi pârghii acestui
proces, pârghii care nu mai acŃionează doar pe orizontală, ci şi pe verticală, pe pieŃele deja
consolidate sau chiar în dezvoltare. Liberalizarea comerŃului, internaŃionalizarea producŃiei, mai ales
prin intermediul societăŃilor transnaŃionale, investiŃiile în străinătate, tehnologia ş.a., contribuie la
accentuarea fenomenului de ubicuitate, la crearea unor situaŃii de interdependenŃă sensibil mai
52
puternice, ce conturează fenomenul globalizării.
Globalizarea este un proces complex, derulat pe mai multe dimensiuni: politică, economică,
tehnică şi tehnologică, culturală, socială etc. În fapt, evoluŃiile din fiecare dintre planurile menŃionate
se manifestă simultan cu celelalte, influenŃându-se reciproc.
Obiective
Definirea conceptului de globalizare;
ÎnŃelegerea diferenŃelor dintre globalizare şi mondializare;
Prezentarea costurilor şi beneficiilor globalizării;
Descrierea dimensiunilor globalizării;
Însuşirea caracteristicilor globalizării.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
documentarea cu privire la ultimele evenimente ce s-au succedat în economia mondială în contextul
globalizării, pentru a putea înŃelege şi urmări evoluŃia acesteia. Timpul recomandabil de învăŃare este
de maxim 50 de minute, cu pauză de 10 minute.
Termeni cheie: globalizare, mondializare, interdependenŃe, globalism, amercanizare, individualizare,
avantajele globalizării, costurile globalizării, dimensiunile procesului de globalizare,
caracteristicile globalizării, noua economie.
la rezolvarea temelor, întrebărilor şi studiilor de caz.
52
Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., op. cit, p. 136
98
LecŃia 7
GLOBALIZAREA – PROCES CONTRADICTORIU
7.1. Globalizarea: conceptualizare şi manifestare
Fenomen de mare complexitate, globalizarea naşte multe încercări

riguroase de definire. S-a discutat de multe ori dacă poate fi pus semnul de
egalitate între globalizare şi mondializare. Ca orice alte fenomene mult
discutate şi analizate, mondializarea şi globalizarea au definiŃii numeroase
şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, diferite.
Conform “DicŃionarului de economie”53 globalizarea reprezintă o
“modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen lung a marilor
probleme contemporane, determinate de interacŃiunea multiplelor procese
şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice, etc.
şi preconizarea soluŃionării lor într-o largă perspectivă de către
comunitatea internaŃională”, iar mondializarea este “un proces care relevă
că activităŃile realizate de anumite firme devin expresia (sinteza) unor
operaŃii economice care se desfăşoară la scară planetară atât în ceea ce
priveşte producŃia, cât şi comercializarea”.
Cei mai mulŃi teoreticieni apreciază că globalizarea este totuna cu
mondializarea, şi că singura diferenŃă între cele două concepte este faptul că
unul provine din engleză, iar altul din franceză. Astfel, Atlasul Băncii
Mondiale prezintă, în limba franceză, următoarea definiŃie a mondializării
“procesul care oferă indivizilor şi întreprinderilor o libertate şi o
capacitate crescândă de a realiza tranzacŃii economice dincolo de tranzacŃii
naŃionale…Acest proces este indus prin eliminarea barierelor naŃionale şi
diminuarea costurilor, în principal de transport şi comunicaŃii”. Aceeaşi
definiŃie este atribuită, fără nici o modificare, în acelaşi Atlas, globalizării,
dar textele sunt redactate în limba engleză.
53
Dobrotă NiŃă - coordonator, DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti,
1999, p.229, p.315
99
MulŃi cercetători, observatori atenŃi ai evoluŃiei acestui proces,
consideră că trebuie făcută o distincŃie netă între globalizare şi globalism.
Dacă globalizarea impulsionează creşterea economică, conduce la
avansul tehnologic şi determină un nivel de trai mai ridicat, globalismul este
cel ce şterge diferenŃele specifice, erodează suveranitatea naŃională dincolo
de limitele pe care le presupun procesele integraŃioniste, uniformizează
cultura şi tradiŃiile locale, provoacă deteriorarea mediului înconjurător, în
fine, ameninŃă stabilitatea socială.
Aşadar, spun specialiştii, ceea ce trebuie combătut nu este procesul
globalizării, ci globalismul, adevăratul vinovat de toate aspectele negative.
Unii autori identifică globalizarea cu americanizarea plecând de la
dominaŃia puterii S.U.A. asupra lumii. Există puncte de vedere ce consideră
că globalizarea promovează şi protejează interesele anumitor state şi,
îndeosebi, ale Statelor Unite care, după sfârşitul Războiului Rece, au devenit
cea mai mare putere mondială. Dar, aşa cum avertiza B. Schneider,
“globalizarea nu înseamnă dominarea tuturor de către o singură Ńară. Statele
Unite ale Americii au un avans în domeniul tehnologiilor informaŃiei, avem
ce învăŃa de la ei, dar şi americanii trebuie să înŃeleagă, că la rândul lor, au
ce învăŃa de la fiecare altă Ńară.”
În opoziŃie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul
de individualizare. Acesta se referă la procesele de creştere a autonomiei şi
diferenŃierii actorilor la nivel mondial şi colectiv. Ambele procese au
propriile caracteristici şi se pot afla fie în raport de concordanŃă, fie de
opoziŃie.
Opiniile despre ceea ce înseamnă globalizarea sunt mult mai
numeroase decât cele câteva definiŃii pe care le-am enunŃat anterior.
Sintetizând, se poate afirma că, în cazul globalizării, este vorba despre
tendinŃe de adâncire a interdependenŃelor pe linie verticală, prin
internaŃionalizarea producŃiei, prin creşterea rolului investiŃiilor în străinătate
şi a relaŃiilor financiar – valutare, liberalizărilor în domeniul schimburilor,
inovaŃiilor în ştiinŃă şi tehnologia comunicaŃiilor.
De fapt, globalizarea este caracterizată ca fiind un efect al
transnaŃionalizării vieŃii economice.
Globalizarea se numără printre cele mai importante schimbări cu care se
confruntă omenirea. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum
ar fi cele ecologice sau evitarea unei confruntări militare la scară mondială
sunt, în ceea ce priveşte scopul, de importanŃă mondială. În ciuda creşterii
accentuate a interdependenŃei economice şi culturale, sistemul mondial este
caracterizat prin inegalităŃi şi divizat într-un „mozaic” de state, ale căror
preocupări pot fi comune, însă şi divergente. Nu există o dovadă clară a unui
consens politic, în viitorul apropiat, care va depăşi interesele conflictuale ale
100
statelor. Un guvern mondial poate apărea în cele din urmă, dar acesta va fi
rezultatul unui proces destul de îndelungat. În multe sensuri lumea devine mai
unită, iar unele surse de conflicte între naŃiuni tind să dispară. Totuşi,
diferenŃele mari dintre Ńările puternic dezvoltate şi cele sărace se pot constitui
cu uşurinŃă în sursele unor conflicte internaŃionale. Astfel, încă nu există nici
o organizaŃie mondială care să poată controla eficient aceste tensiuni sau să
realizeze o redistribuire a prosperităŃii şi păcii în lume.
Conform unui sondaj al Ernst & Young54 se estimează că
globalizarea va continua să se extindă, iar tehnologia şi schimburile
transfrontaliere de idei vor constitui principalele ei pârghii de dezvoltare, în
condiŃiile unei creşteri ale PIB-ului global între 3 - 3,5%.
Raportul Ernst & Young are la bază două surse de cercetare: indicele
globalizării, care evaluează 60 dintre cele mai mari economii din lume urmărind
gradul lor de globalizare raportat la PIB-ul fiecăreia, precum şi un sondaj realizat
la sfârşitul anului 2012, care analizează opiniile în privinŃa globalizării a 750 de
executivi seniori, ce conduc corporaŃii de top la nivel global.
Conform acestui clasament, o serie de Ńări cu economii în creştere
rapidă, precum Vietnam, Malaezia, Thailanda, Filipine, dar şi Ńări mai mici
din Europa, precum Belgia şi Slovacia, şi-au îmbunătăŃit simŃitor indicele de
globalizare.
În plus, apar tot mai multe pieŃe, în afară de Brazilia, Rusia, India şi
China, care înregistrează creşteri rapide şi se transformă în puncte fierbinŃi
ale business-ului global, graŃie percepŃiei că sunt mai bine integrate global în
privinŃa comerŃului, a investiŃiilor, precum şi din perspectiva criteriilor
culturale şi tehnologice.
Turcia, Mexic şi Indonezia vin în urma Chinei şi a Indiei în privinŃa
creşterii PIB-ului până în 2015. Peru, Columbia, Venezuela, Malaezia şi
Vietnam, precum şi unele Ńări şi regiuni din Africa îşi pregătesc economiile care
să le propulseze printre cele mai dinamice zone din lume pentru investiŃii.
Fără îndoială că opiniile despre conŃinutul globalizării sunt variate şi
este greu de afirmat că una sau alta dintre aceste opinii reprezintă un adevăr
total.
7.2. Factori ai promovării globalizării

Fenomenul globalizării se face simŃit în toate domeniile şi nivelele
societăŃii contemporane55.
54
www.ey.com/RO/en/Home
55
Ovidiu Puiu - coordonator, Politici economice internaŃionale, Editura IndependenŃa
101
La nivel economic, globalizarea este urmarea directă a faptului
că pieŃele interne nu mai pot acoperi din propriile resurse costurile
crescânde ale cercetării şi dezvoltării şi nici investiŃiile în noi capacităŃi,
datorită ciclurilor de viaŃă tot mai scurte ale produselor, sub aspect
tehnologic. Astfel, firmele naŃionale se extind dincolo de graniŃele statului de
origine, devenind transnaŃionale, apar fuziuni de firme, producŃia sau
desfacerea unor bunuri realizate în comun de două sau mai multe firme,
aspecte ce fac posibilă partajarea riscurilor presupuse de amplificarea
internaŃională a afacerilor, dar şi împărŃirea beneficiilor produse de
expansiunea activităŃilor dincolo de graniŃe. Globalizarea este prezentă deci
cu deosebire la nivelul pieŃelor, firmele diversificându-şi sursele de
aprovizionare şi zonele de desfacere — aspecte cu urmări favorabile asupra
stabilităŃii veniturilor şi beneficiilor firmelor în condiŃiile volatilităŃii ridicate a
mediului economic — dar şi al produselor. Un produs finit este tot mai mult
rezultatul combinării unor input-uri cu provenienŃă tot mai diversificată, iar
subansamblele, piesele ce alcătuiesc un bun sunt furnizate adeseori de
întreprinderi situate în cele mai diferite colŃuri ale lumii.
Dezvoltarea internaŃională a afacerilor economice implică
surse de finanŃare tot mai mari pentru investiŃiile necesare acestui
proces. În condiŃiile în care sursele interne degajate de economia naŃională nu
sunt suficiente pentru a finanŃa noile investiŃii, este necesar să se apeleze la
resursele financiare existente în alte Ńări. Problemele se complică atunci când
nu toate Ńările pot degaja aceste fonduri, ci doar Ńările dezvoltate, iar
rentabilităŃile cerute de furnizorii lor trebuie să fie la nivele satisfăcătoare,
adică înalte. Apare astfel o concurenŃă între firme pentru a atrage fondurile
disponibile, care ridică remunerările acestor capitaluri, aspect ce impune ca
ele să fie alocate unor activităŃi ce aduc beneficii suficiente. Din păcate, aceste
noi activităŃi implică şi riscuri suplimentare şi, în final, o creştere
proporŃională a exerciŃiilor financiare încheiate cu pierderi sau falimente.
Dacă mai adăugăm că rentabilităŃile diverselor activităŃi şi produse se
modifică rapid sub impactul noilor tehnologii, iar capitalurile migrează către
zonele şi firmele care le remunerează la nivelele cele mai înalte, vom înŃelege
mai bine complexitatea sub care se desfăşoară globalizarea pieŃelor
financiare. Libera circulaŃie a capitalurilor se dezvoltă într-un ritm mai rapid
decât circulaŃia internaŃională a pieŃei de muncă, deoarece restricŃiile şi
riscurile sunt în orice caz mai reduse. Globalizarea fluxurilor financiare
este stimulată şi accelerată şi de noile produse şi servicii financiare,
dezvoltate ca urmare a progreselor din ştiinŃă şi tehnologie. Astfel, moneda
electronică şi reŃelele de transfer electronic a fondurilor mijlocesc acest
proces, îl stimulează şi îl amplifică.
102
Economiile moderne din epoca contemporană sunt clădite şi,
în acelaşi timp, progresează având ca suport informaŃia. Economia
mondială se află într-o continuă transformare, de la o societate predominant
industrială către un nou set de reguli – societatea informaŃională. Acestei
societăŃi în formare îi este proprie o economie mult schimbată faŃă de cea de
odinioară, şi anume noua economie. Puterea noii economii constă în
inteligenŃă, inovaŃie, informaŃie şi cunoştinŃe, precum şi în viteza acŃiunii.
CunoştinŃele, ideile, puterea creierului au devenit principalele resurse
economice. Bunurile intangibile – conŃinutul informaŃiei şi produsele
software – reprezintă o parte din ce în ce mai mare a sectorului economic.
Societatea informaŃională sau economia virtuală se bazează pe noi concepte,
ca: internet, întreprindere virtuală, comerŃ electronic, învăŃare asistată,
biblioteci virtuale, muzee virtuale, cibercentru, plăŃi electronice etc.
Dinamicile noii economii sunt puternice, iar tehnologia digitală face ca
accesarea, procesarea, stocarea datelor şi transmiterea informaŃiilor să fie
din ce în ce mai ieftine şi uşoare.
7.3. Caracteristici şi dimensiuni ale globalizării
łinând cont de scopurile globalizării, dar şi de manifestările reale

existente până în prezent, globalizarea are mai multe caracteristici:
Globalizarea ca interdependenŃă în creştere la nivel mondial

InterdependenŃele la scară mondială cresc în mod continuu, aşa încât
posibilităŃile pentru soluŃiile izolate, parŃiale sunt diminuate atât pentru
individ, cât şi pentru comunitatea locală sau statul-naŃiune.
Aceasta înseamnă că probleme globale cum sunt: sărăcia, problema
alimentară, poluarea spaŃiului planetar, asigurarea păcii, eliminarea sau cel
puŃin reducerea decalajelor economice ş.a. nu pot fi rezolvate pe deplin
decât printr-un efort conjugat la scară planetară. Deocamdată însă nu sunt
create instrumentele pentru a rezolva aceste probleme, iar cele care există
teoretic în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, în practică nu
funcŃionează sau funcŃionează defectuos, în interesul celor puternici şi
defavorizându-i pe cei slabi.
Globalizarea ca expansiune a dominaŃiei şi dependenŃei

InterdependenŃele care caracterizează sistemul mondial contemporan
sunt încă departe de cerinŃele reciprocităŃii, ale eticii, adeseori sunt un
paravan pentru dominaŃie şi subjugare la scară mondială. Globalizarea
înaintează atât în direcŃia libertăŃii, cât şi în cea a dominaŃiei.
103
Dominarea şi dependenŃa extinse la relaŃiile internaŃionale şi
transnaŃionale se aplică economiilor, politicilor şi culturilor, deci la cele mai
diferite domenii ale vieŃii.
Globalizarea ca tendinŃă de omogenizare a lumii

Standardele universale tind să ducă totuşi şi la uniformizarea lumii,
din punct de vedere al comportamentului tehnic, dar şi spiritual, treptat
specificul naŃional cultural al Ńărilor slab dezvoltate estompându-se, de fapt
fiind înlocuit de cultura celor dezvoltaŃi, în special cea a S.U.A.. Acesta este
aspectul referitor la globalizare la care reacŃionează cel mai des criticii.
Globalizarea ca diversificare în interiorul „comunităŃilor teritoriale”

Nivelul globalizării poate fi caracterizat prin măsura în care unităŃile
teritoriale restrânse sunt deschise şi permit accesul forŃelor lumii ca întreg.
Astfel, cu cât mai mare va fi participarea la diversitatea mondială, prezentă
sau accesibilă în interiorul comunităŃilor teritoriale, cu atât mai mare va fi
gradul de globalizare.
Globalizarea ca o unificare a discontinuităŃilor temporale

DiferenŃele temporale nu vor mai exclude o zonă sau alta de la
sistemul mondial. Deja sunt domenii în care timpul „s-a comprimat” foarte
mult, cum ar fi cel al burselor internaŃionale.
Globalizarea văzută ca un sistem ar putea avea cinci subsisteme sau
dimensiuni: economică, politică, socială, culturală, de mediu.
Figura nr. 7.1.
Dimensiunile globalizării
economie mediu
GLOBALIZARE
politică
cultură
societate
Sursa: Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie mondială, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2006, p.144
104
Dimensiunea Presupune o deschidere a relaŃiilor economice la scară
economică globală, referindu-se la integrarea economică a mai
multor economii naŃionale într-o singură economie
globală, în special prin comerŃ liber şi mobilitatea
capitalului.
Dimensiunea Se referă la internaŃionalizarea şi instituŃionalizarea
politică structurilor politice, aceasta ca urmare a mutaŃiilor
apărute în procesul decizional spre nivel regional şi
internaŃional.
Dimensiunea Presupune redimensionarea în profunzime a sistemului
socială economic antrenând obligatoriu o reconfigurare a
claselor sociale. Prin clase sociale înŃelegem mari
grupări de interese care se disting unele de altele prin
locul pe care-l ocupă în sistemul economic, prin rolul pe
care-l joacă în organizarea socială a muncii şi prin
deŃinerea unei părŃi mai mult sau mai puŃin importante a
avuŃiei colective. Astfel, globalizarea economiei a dat
naştere la o nouă clasă socială, planetară cu două
trepte sociale legate de aceleaşi interese. La vârf
domină o oligarhie oligopolistică mondială: stăpânii
lumii globalizate. Apoi, dedesubt apare un nou tip de
burghezie, o burghezie globală formată din marii
parveniŃi ai globalizării. Cele două hiperclase globale
nu se suprapun peste burgheziile naŃionale pe care
treptat le înlocuiesc.
Dimensiunea Admite un flux continuu de idei şi informaŃii, mediate de
culturală mobilitatea deosebită a indivizilor în mileniul trei,
aceştia ajungând în situaŃia de a putea absorbi elemente
ale altor culturi, păstrându-şi, în acelaşi timp,
identitatea naŃională. Culturile regionale şi locale nu
dispar ca urmare a globalizării, dimensiunea culturală a
acestui fenomen având ca scop crearea unui câmp
comun, dar diferenŃiat, de valori, gusturi şi chiar stiluri
de viaŃă, accesibile oricărui individ, fără ca acesta să fie
constrâns să le accepte în consumul său.
Mediul ca Creşterea gradului de poluare, în unele zone, la
dimensiune a dimensiuni considerabile, face ca lumea să se afle în
globalizării faŃa unei posibile catastrofe. Statele nu şi-au dovedit
decât competenŃa parŃială în acest domeniu. Problema
protecŃiei mediului natural, care asigură viaŃa pe glob
105
este una de interes general, mondial. Globalizarea, fără
rezolvarea problemei protecŃiei mediului, nu duce la nici
un final pozitiv. Ca atare sunt necesare măsuri energice
pentru evitarea accelerării entropiei planetei şi
distrugerii vieŃii.
7.4. Beneficiile şi costurile globalizării
Globalizarea trebuie să se transforme într-un instrument de dezvoltare

pentru toate Ńările şi pentru toŃi oamenii. Atunci când vorbim de globalizare
trebuie să punem în balanŃă atât beneficiile, cât şi costurile acesteia.
Astfel, printre beneficiile globalizării am putea enumera:
noi oportunităŃi pentru dezvoltare;
modalitate mai bună de alocare a resurselor şi de redistribuire a
profitului;
acces mai facil la tehnică şi tehnologie moderne, la metode
moderne de management, marketing etc;
rată mai ridicată a profitabilităŃii şi a productivităŃii;
deschiderea pieŃelor, acces mai uşor la pieŃele de capital şi
atragerea investiŃiilor străine directe;
difuzie mai rapidă a inovării;
multiplicarea şanselor de acces la prosperitate şi civilizaŃie etc.
Globalizarea presupune o dezvoltare extraordinară a afacerilor, a
facilităŃilor de producŃie şi proceselor tehnologice, ceea ce conduce, în
paralel, şi la o diviziune internaŃională a muncii cu specificităŃi
semnificative.
Tot mai multe sectoare care erau mai mult sau mai puŃin normalizate la
nivel naŃional sunt liberalizate, apar norme şi reglementări la nivel
internaŃional şi sectoarele asupra cărora, în prezent, se poartă discuŃii, se
înmulŃesc, se diversifică. TendinŃele de autarhie au urmări negative, ducând la
întârzierea startului către prosperitate. TendinŃa de liberalism, ca trăsătură
fundamentală a epocii contemporane, manifestată prin deschiderea către lume
şi înlăturarea barierelor naŃionale duce, în principiu, la prosperitate.
În categoria costurilor sau sfidărilor globalizării am putea identifica:
adâncirea polarizării sociale între Ńări sau între persoane, ca urmare
a polarizării veniturilor;
sporirea decalajelor între cei care vor beneficia de ea şi cei ce nu
vor beneficia;
creşterea riscului de propagare rapidă în întreaga economie
mondială a oricărei crize economice;
ameninŃarea stabilităŃii economice şi sociale;
106
erodarea suveranităŃii şi a funcŃiilor statului;
creşterea marginalizării şi nerespectarea spiritului democratic în
relaŃia dintre state;
amplificarea fluxurilor transfrontaliere ilegale de capital, droguri,
arme etc;
afectarea culturii şi a tradiŃiilor, prin uniformizarea acestora şi
pierderea identităŃii naŃionale etc.
Fenomenul globalizării care tinde să devină „religia începutului de
mileniu” cel puŃin deocamdată nu a dus la armonizarea dezvoltării
economice, ci la discrepanŃe din ce în ce mai frapante între state, regiuni şi
chiar în interiorul graniŃelor naŃionale.
InjustiŃia socială indusă de acest fenomen afectează serios nivelul de
trai al anumitor categorii de persoane şi generează o stare de instabilitate
socială, mai ales în Ńările care nu se regăsesc în eşalonul economic de frunte.
Totodată, apar discrepanŃe şi între Ńările dezvoltate. Globalizarea nu a reuşit
să reducă sărăcia pe o mare parte a planetei şi, în plus, nu a reuşit nici în
privinŃa stabilităŃii.
La orizont apar noi centre de putere, cum sunt cele de pe continentul
asiatic, ce ar putea schimba datele globalizării. Un reputat analist al
Centrului Yale pentru Studiul Globalizării arăta că îmbinarea
tehnologiilor software ale Indiei şi a celor hardware ale Chinei ar fi menită
să pună stăpânire pe piaŃa mondială a informaŃiei. El menŃiona de asemenea
că ar fi vorba despre „inventarea unei noi versiuni a globalizării, ce neagă
hegemonia occidentală prin transferul de avuŃie şi putere spre Asia”.
Fără îndoială că ideea posibilei deplasări a centrului de putere din
America de Nord şi Europa către Asia este mai veche şi mult timp aceasta viza
în principal Japonia. Rămâne de văzut dacă această previziune se va adeveri.
Întreaga lume recunoaşte că prin avantajele şi dezavantajele sale, forŃa
ce propulsează acest fenomen al globalizării nu poate fi oprită.
AplicaŃii practice
De ce este globalizarea un concept atât de controversat?
ExplicaŃi conceptele de globalizare şi mondializare.
Ce factori promovează gobalizarea?
PrezentaŃi pe scurt caracteristicile globalizării.
Ce presupune dimensiunea economică a globalizării?
Ce presupune dimensiunea politică a globalizării?
Ce presupune dimensiunea socială a globalizării?
Ce presupune dimensiunea culturală a globalizării?
Care sunt cele mai importante beneficii aduse de globalizare?
107
De ce procesul de globalizare suscită reacŃii de protest în diferite Ńări?
PrecizaŃi ce noi centre de putere ar putea schimba datele globalizării.
1. Globalismul este cel ce şterge diferenŃele specifice şi erodează

suveranitatea naŃională.
2. În opoziŃie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de
interdependenŃă.
3. Globalizarea şi americanizarea sunt două concepte identice.
4. Globalizarea fluxurilor financiare este stimulată şi accelerată şi de noile
produse şi servicii financiare, dezvoltate ca urmare a progreselor din
ştiinŃă şi tehnologie.
5. Puterea noii economii constă în inteligenŃă, inovaŃie, informaŃie şi
cunoştinŃe, precum şi în viteza acŃiunii.
6. Globalizarea are trei dimensiuni: economică, culturală, de mediu.
7. Dimensiunea economică se referă la internaŃionalizarea şi
instituŃionalizarea structurilor politice, aceasta ca urmare a mutaŃiilor
apărute în procesul decizional spre nivel regional şi internaŃional.
8. Procesul de globalizare are numai beneficii.
9. Unul din avantajele globalizării constă în adâncirea polarizării sociale
între Ńări sau între persoane, ca urmare a polarizării veniturilor.
10. La orizont apar noi centre de putere economică ce ar putea schimba
datele globalizării.
1. Globalizarea este caracterizată ca fiind un efect al transnaŃionalizării

vieŃii economice.
2. Fenomenul globalizării se face simŃit în toate domeniile şi nivelele
societăŃii contemporane.
3. “Statele Unite sunt ca un peşte mare care înoată cu uşurinŃă în apele
globalizării şi le domină. Încă o dată, globalizarea nu este împlinirea unui
plan american, chiar dacă marile firme americane au sprijinit-o şi au
profitat cel mai mult de pe urma acesteia. Este adevărat că SUA au
promovat politica uşilor deschise în sectorul comercial, care a fost şi
politica britanicilor în secolul al XIX-lea. Americanii obŃin cele mai
multe avantaje din acest proces de globalizare din mai multe motive:
datorită faptului că globalizarea are loc în limba engleză, că globalizarea
este concepută în lumina principiilor economice neoliberale, că
108
americanii impun abordarea lor legislativă, financiară şi tehnică şi că
promovează individualismul”. – Hubert Vedrine
4. “Trăsăturile pozitive ale informaticii se extind la economie şi la
modernitatea globalizată, iar obiecŃiile sau criticile faŃă de efectele
revoluŃiei informatice coincid cu reproşurile adresate globalizării
contemporane.” – Mircea MaliŃa
5. InterdependenŃele care caracterizează sistemul mondial contemporan sunt
încă departe de cerinŃele reciprocităŃii, ale eticii, adeseori sunt un paravan
pentru dominaŃie şi subjugare la scară mondială. Globalizarea înaintează
atât în direcŃia libertăŃii, cât şi în cea a dominaŃiei.
6. “Este vremea să schimbăm unele reguli care guvernează ordinea
economică internaŃională, să punem mai puŃin accentul pe ideologie şi să
acordăm o atenŃie mai mare lucrurilor bune, să revedem felul în care se
iau hotărârile la nivel internaŃional - şi în interesul cui” - Joseph E.
Stiglitz
7. “Pentru unii globalizarea este ceva ce trebuie să realizăm neapărat dacă
vrem să fim fericiŃi; după alŃii, sursa nefericirii noastre rezidă tocmai în
globalizare. Este sigur însă pentru toată lumea că globalizarea reprezintă
destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces... care ne
afectează pe toŃi în egală măsură şi în acelaşi mod.” – Zygmunt Bauman
8. “Globalizarea nu poate fi făcută vinovată pentru toate relele cu care ne
confruntăm“ – George Soros
1. Cercetătorii fac o distincŃie netă între fenomenul globalizării şi cel al

globalismului deoarece:
a. globalizarea este fenomenul caracteristic dinamicii contemporane;
b. globalizarea este văzută ca un sistem ce ar putea avea cinci
subsisteme;
c. globalizarea impulsionează creşterea economică, conduce la avansul
tehnologic şi determină un nivel de trai mai ridicat.
2. În opoziŃie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de:
a. industrializare;
b. individualizare;
c. interdependenŃă.
3. Noua economie se bazează pe:
a. inteligenŃă, inovaŃie, informaŃie, cunoştinŃe etc;
b. cooperarea instituŃionalizată;
c. factorii naturali şi economici.
109
4. Dimensiunile globalizării sunt:
a. economică, politică, socială, culturală, de mediu;
b. economică, internaŃională, naŃională, locală;
c. economică, politică, ştiinŃifică, aplicativă.
5. Dimensiunea economică a globalizării presupune:
a. o deschidere a relaŃiilor economice la scară globală;
b. internaŃionalizarea şi instituŃionalizarea structurilor politice;
c. dispariŃia culturilor regionale şi locale.
6. Printre avantajele globalizării nu se află:
a. difuzie mai rapidă a inovării;
b. afectarea culturii şi a tradiŃiilor;
c. noi oportunităŃi pentru dezvoltare.
7. Până în prezent globalizarea s-a desfăşurat în condiŃiile:
a. armonizării strategiilor economice;
b. hegemoniei Japoniei;
c. hegemoniei S.U.A.
8. Printre costurile globalizării se numără:
a. acces mai facil la tehnologie modernă;
b. erodarea suveranităŃii şi a funcŃiilor statului;
c. modalitate mai bună de alocare a resurselor şi de redistribuire a
profitului.
9. Principalii perdanŃi în procesului de globalizare sunt:
a. Ńările în dezvoltare;
b. Ńările dezvoltate;
c. Ńările cu economie de piaŃă.
10. Ce noi centre de putere ar putea schimba datele globalizării?
a. Ńările continentului african;
b. Ńările continentului asiatic;
c. Ńările Americii de Nord.
1. ConsecinŃele economico-sociale ale globalizării.

2. Globalizarea şi statele naŃionale.
3. Câştigători şi perdanŃi în procesul de globalizare.
4. Noua economie- economia bazată pe cunoaştere.
5. Globalizare şi regionalizare în secolul XXI.
110
Rezumat:
Globalizarea se numără printre cele mai importante schimbări cu care
se confruntă omenirea. Opiniile despre conŃinutul şi chiar despre istoria
globalizării sunt variate şi este greu de afirmat că una sau alta dintre acestea
reprezintă adevărul absolut. În contextul globalizării, sferele vieŃii sociale,
economice, culturale etc. sunt tot mai legate între ele, se crează o
intercondiŃionare care face imposibilă soluŃionarea unor probleme şi
neglijarea altora. Statele lumii se află în imposibilitatea să îşi rezolve
singure problemele, în condiŃiile în care autarhia nu este o caracteristică a
economiei mondiale. Aşa cum afirmau reprezentanŃii Clubului de la Roma,
globalizarea este o provocare extraordinară pentru statele naŃionale puse în
situaŃia de a face faŃă noilor exigenŃe ale mileniului trei.
De aceea, tema acestui modul prezintă studenŃilor baza informaŃională
necesară pentru cunoaşterea şi înŃelegerea procesului de globalizare, iar în
acest sens se recomandă aprofundarea următoarelor puncte:
Opinii cu privire la globalizare;
ConsideraŃii de ordin istoric privind globalizarea;
Factorii promovării globalizării;
Impactul globalizării asupra societăŃii contemporane.
Bibliografie:
1. Bari I., Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Briscaru A., Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă,
Editura Institutul European, Bucureşti, 2012
3. Bran F., Manea G., Globalizarea. Manifestări şi reacŃii, Editura
Economică, Bucureşti, 2012
4. Dobrotă N. (coordonator), DicŃionar de economie, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
5. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie mondială, Editura
6. Keohane R. , Nye S. J. , Putere şi interdependenŃă, Editura Polirom, Iaşi, 2009
7. Puiu O. (coordonator), Economie şi organizaŃii mondiale. Curs
aplicativ, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
8. Puiu O. (coordonator), Politici economice internaŃionale,
9. Smick M.D., Lumea e rotundă – Pericole ascunse pentru economia
globală, Editura Publică, Bucureşti, 2009
10. Soros G., Despre globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2002
11. Stiglitz J., Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iaşi, 2008
12. *** www.ey.com/RO/en/Home
111
C. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A F F A A F F F F A

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
c b a a a b c b a b
112

Curs Economie Mondiala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Economie Mondiala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr.

II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS

Modulul I. Fundamentele economiei mondiale................................... 11

a) Date de identificare a cursului

e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

k) Elemente de deontologie academică

l) Strategii de studiu recomandate

1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi

Recomandări privind studiul:

1.1. Economia mondială – formare, dimensiuni şi

Foarte mult timp, de la începuturile societăŃii omeneşti şi încă multe

În acest context putem identifica următoarele dimensiuni ale

Economia mondială se prezintă astăzi ca un ansamblu de economii

1.2. Economia naŃională – definire şi structură

Un moment decisiv pentru procesul de constituire a economiilor

1.3. Diviziunea mondială a muncii

Unul dintre elementele constitutive ale sistemului economiei mondiale

Modelul actual al diviziunii mondiale a muncii a devenit foarte

1.4. Circuitul economic mondial

Circuitul economic mondial reprezintă totalitatea fluxurilor

B. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1. PiaŃa mondială a apărut înaintea economiei mondiale.

C. ComentaŃi următoarele aserŃiuni:

1. PiaŃa mondială nu este o noŃiune geografică, ci una economică; ea

D. Teste grilă: (o singură variantă este corectă)

1) Ce reprezintă piaŃa mondială?

1. Economia mondială între echilibru şi dezechilibru.

Răspunsurile aplicaŃiilor practice:

B. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

D. Teste grilă: (o singură variantă este corectă)

Fond de timp: 2 ore studiu individual şi 2 ore seminar

Recomandări privind studiul:

2.1. Gruparea Ńărilor după potenŃialul economic

2.1.1. Marile Ńări industriale

Criza economică mondială a influenŃat negativ dezvoltarea tuturor Ńărilor

2.1.2. łări mari cu orientare industrială

Pentru Spania, criza economică a marcat o perioadă de ample

2.1.4. łări mici industriale

Olanda s-a aflat printre primele Ńări care au păşit pe calea

Nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări se exprimă prin diverşi

Analiza nivelului de dezvoltare a Ńărilor lumii pune mai bine în evidenŃă

2.2.2. łările în dezvoltare

2.2.3. Subdezvoltarea şi implicaŃiile acesteia

Ceea ce nelinişteşte comunitatea internaŃională este adâncirea

PrezentaŃi structura unei economii naŃionale.

B. RăspundeŃi cu adevărat sau fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

1. Cele mai multe Ńări cunosc o orientare industrială.

C. ComentaŃi următoarele aserŃiuni:

1. Economia mondială este alcătuită din economii naŃionale care

D. Teste grilă: (o singură variantă este corectă)

1. Analiza potenŃialului economic al: S.U.A, Rusia, China, Japonia sau

1. Dumitrescu S., Marin G., Puiu O., Economie Mondială, Editura

Răspunsurile aplicaŃiilor practice:

B. RăspundeŃi cu Adevărat sau Fals şi argumentaŃi alegerea făcută:

D. Teste grilă: (o singură variantă este corectă)

Recomandări privind studiul:

3.1. OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale

ConvenŃia de la Viena din anul 1975, privind reprezentarea statelor în

B. După sfera de acŃiune:

C. După criteriul reprezentării:

D. După natura raporturilor dintre organizaŃie şi Ńările membre:

E. După nivelul de dezvoltare a Ńărilor membre: