Sunteți pe pagina 1din 7

PERSONALITATEA LUI DUMNEZEU

Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. „Și Dumnezeu a


spus: Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră”
„Astfel Dumnezeu a creat om după propriul său chip, după chipul lui
Dumnezeu l-a creat.” (Geneza 1:26-27) Vezi și cap 9:6, 1 Corinteni
11:7. Cei care neagă personalitatea lui Dumnezeu, spun că „chipul”
nu înseamnă aici o formă fizică, ci imaginea morală și ei fac din asta
marele punct de plecare pentru a dovedi nemurirea tuturor
oamenilor. Argumentul arată astfel: În primul rând, omul a fost făcut
după imaginea morală a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu
este o ființă nemuritoare. În al treilea rând, prin urmare, toți oamenii
sunt nemuritori. Dar acest mod de a gândi ar dovedi și faptul că omul
este atotputernic, omniscient și omniprezent, îmbrăcând astfel omul
muritor cu toate atributele divinității. Să vedem: În primul rând, omul
a fost făcut după imaginea morală a lui Dumnezeu. În al doilea rând,
Dumnezeu este omnipotent, omniscient, omniprezent. În al treilea
rând, omul este omnipotent, omniscient și omniprezent. Ceea ce
dovedește prea mult, nu dovedește nimic concret, prin urmare,
poziția că imaginea lui Dumnezeu înseamnă imaginea Sa morală, nu
poate fi susținută.1
Ca dovadă a faptului că Dumnezeu este o persoană, să citim
propriile Sale cuvinte către Moise: „Și DOMNUL a spus: Iată, este un
loc lângă mine și stai în picioare pe stâncă; Și se va întâmpla, în timp
ce gloria mea trece pe lângă tine, că te voi pune într-o crăpătură a
stâncii și te voi acoperi cu mâna mea în timp ce trec pe lângă tine; Și
îmi voi retrage mâna și vei vedea părțile mele din spate, dar fața mea
nu se va vedea.” (Exodul 33:21-23). Vezi și cap. 24:9-11. Aici
Dumnezeu îi spune lui Moise că el Îi va vedea forma. A spune că
Dumnezeu a făcut să pară că Moise Îi vede forma, când El nu are nicio
formă, înseamnă a-L acuza pe Dumnezeu că a adăugat la minciună un
fel de truc înșelător asupra slujitorului Său, Moise. [PERGO 1.1]

1
Textele biblice sunt preluate din traducerea Biblia Fidela
Dar scepticul gândește că vede o contradicție între versetul 11,
care spune că Domnul vorbea lui Moise față către față, și versetul 20,
care afirmă că Moise nu putea să Îi vadă fața. Dar să lăsăm Numeri
12:5-8 să înlăture dificultatea: „Și DOMNUL a coborât într-un stâlp de
nor și a stat în ușa tabernacolului și a chemat pe Aaron și pe Miriam și
amândoi au ieșit înainte. Și a spus: Ascultați acum cuvintele mele:
Dacă este un profet între voi, eu DOMNUL mă voi face cunoscut lui
intr-o viziune și îi voi vorbi într-un vis. Servitorul meu Moise nu este
astfel, el fiind credincios în toată casa mea. Cu el voi vorbi gură către
gură, chiar pe față și nu în vorbe adânci. [n. tr. = `în mod deschis`]”
[PERGO 2.1]
Mărețul și înfricoșatul Dumnezeu a coborât, învăluit într-un nor
de slavă. Acest nor putea fi văzut, dar nu și fața care posedă o
strălucire orbitoare mai mare decât cea a o mie de sori. În aceste
circumstanțe, lui Moise i se permitea să se apropie și să poarte o
conversație cu Dumnezeu față către față, gură către gură, în mod
deschis. [PERGO 2.2]
Profetul Daniel spune: „Am privit până când tronurile au fost
dărâmate și Bătrânul de zile a șezut, îmbrăcămintea lui era albă ca
zăpada și părul capului său ca lâna pură; tronul său era ca flacăra
încinsă și roțile lui ca foc arzând.” (Daniel 7:13, 14) „Am văzut în
viziunile nopții și, iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului și a
venit la Bătrânul de zile și l-au adus aproape, înaintea lui. Și i s-a dat
domnie și glorie și o împărăție.” (Daniel 7:13, 14). [PERGO 2.3]
Aici este o descriere sublimă despre acțiunea a două personaje,
anume: Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos. Neagă-Le
personalitatea și nu va mai exista o idee distinctă în aceste pasaje din
Daniel. În conexiune cu aceste pasaje, citiți declarația apostolului că
Fiul era imaginea exactă persoanei Tatălui Său. „Dumnezeu, care în
multe dăți și în diferite feluri, le-a vorbit odinioară părinților prin
profeți, În aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul său, pe care l-a
pus moștenitor a toate, prin care a și făcut lumile; Care, fiind
strălucirea gloriei lui și întipărirea persoanei lui.” (Evrei 1:1-3).
[PERGO 3.1]
Adăugăm aici și mărturia lui Hristos. „Și Tatăl însuși, care m-a
trimis, a adus mărturie despre mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea,
nici nu i-ați văzut chipul.” (Ioan 5:37). Vezi și Filipeni 2:6. A zice că
Tatăl nu are o formă personală, pare a fi cea mai evidentă
contradicție față de termenii clari ai scripturii.
OBIECȚIE: „Dumnezeu este Duh{/Spirit}” – Ioan 4:24. [PERGO
3.2]
RĂSPUNS: Îngerii sunt de asemenea duhuri{/spirite} (Psalmi
104:4), însă cei care i-au vizitat pe Avraam și pe Lot au șezut, au
mâncat și l-au apucat pe Lot de mână. Ei erau ființe spirituale. Tot așa
este și Dumnezeu o ființă Spirituală. [PERGO 3.3]
OBIECȚIE: Dumnezeu este pretutindeni. Dovadă: Psalmi 139:1-8.
El este la fel de mult peste tot cum este într-un singur loc. [PERGO 3.4]
RĂSPUNS: 1. Dumnezeu este pretutindeni prin virtutea
omniscienței Sale, după cum se poate vedea prin cuvintele clare ale
lui David la care se face referire mai sus. Versetele 1-6: „DOAMNE, tu
m-ai cercetat și m-ai cunoscut. Tu știi când mă așez și când mă ridic,
de departe îmi pricepi gândul. Îmi cercetezi cărarea și culcarea și
cunoști toate căile mele. Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar,
iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime. Tu m-ai înconjurat pe
dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine. O astfel de
cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot
ajunge până la ea.” (Psalmi 139:1-6). [PERGO 3.5]
2. Dumnezeu este pretutindeni prin intermediul Duhului Său,
care este reprezentantul Său și este manifestat oriunde El dorește,
după cum se poate observa chiar în cuvintele pretențiilor celui ce
obiectează, văzute mai sus. Versetele 7-10: „Unde să mă duc de la
duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta? Dacă mă urc în cer, tu
ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. Dacă iau aripile
zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării, Chiar și
acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.” (Psalmi
139:7-10). [PERGO 4.1]
Dumnezeu este în Cer. Rugăciunea Domnului ne învață asta.
„Tatăl nostru care ești în ceruri”. Matei 6:9; Luca 11:2. Dar dacă
Dumnezeu este la fel de mult în toate locurile cum este în orice alt loc,
atunci Cerul este, de asemenea, la fel de mult în toate locurile cum
este în orice loc, iar ideea de a ajunge în Cer este în întregime o
greșeală. Noi toți suntem în Cer; și rugăciunea Domnului, conform
acestei teologii încețoșate, înseamnă pur și simplu: „Tatăl nostru care
ești pretutindeni, sfințit fie Numele Tău. Vie Împărăția Ta, facă-se
voia Ta, pe pământ, cum este pretutindeni.” [PERGO 4.2]
Din nou, cititorii Bibliei au crezut că Enoh și Ilie au fost luați la
Dumnezeu în Cer. Dar dacă Dumnezeu și Cerul sunt la fel de mult în
toate locurile cum sunt într-un singur loc, toate acestea sunt o
greșeală. Ei nu au fost luați. Și tot ceea ce se spune despre carele și
caii de foc și luarea la cer a lui Ilie de către un vârtej de vânt, era o
paradă inutilă. Ei doar s-au evaporat și un vapor mistic s-a răspândit
în întregul Univers. Aceasta este tot ce poate cuprinde mintea cu
privire la Enoh și Ilie, admițând faptul că Dumnezeu și cerul nu sunt
mai mult într-un loc decât în toate locurile. Dar se spune despre Ilie
că „s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt.” 2 Împărați 2:11. Și despre
Enoh se spune că „a umblat cu Dumnezeu: și nu a mai fost, pentru că
Dumnezeu l-a luat.” Geneza 5:24. [PERGO 4.3]
Despre Isus ni se spune că Se află la „dreapta Maiestății din
înălțimi.” Evrei 1:3. „Așa că, după ce Domnul le-a vorbit, a fost primit
sus la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu.” Marcu 16:19. Dar dacă
Cerul și Dumnezeu sunt pretutindeni, atunci înălțarea lui Hristos la
Cer, la mâna dreaptă a lui Dumnezeu înseamnă pur și simplu că El a
mers pretutindeni! El a fost luat până unde norul putea să-l ascundă
de privirea ucenicilor Săi, iar apoi S-a evaporat și a mers pretutindeni!
Astfel că, în loc de scumpul Isus, atât de frumos descris în ambele
Testamente, avem doar un fel de esență dispersată prin întregul
univers. Și în armonie cu această teologie rarefiată, cea de-a doua
venire a lui Hristos, sau întoarcerea Sa, ar însemna condensarea
acestei esențe într-o localitate, de exemplu muntele Măslinilor!
Hristos S-a ridicat dintre morți cu o formă fizică. „Nu este aici,” a spus
îngerul, „fiindcă a înviat, așa cum a spus.” Matei 28:6. [PERGO 5.1]
„Și pe când mergeau să îi anunțe pe discipolii lui, iată, Isus le-a
întâlnit, spunând: Bucurați-vă. Și au venit și i-au cuprins picioarele și i
s-au închinat.” Versetul 9. [PERGO 5.2]
„Priviți mâinile mele și picioarele mele”, a spus Isus acelora care
erau în dubii privitor la învierea Sa, „că sunt eu însumi; pipăiți-mă și
vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine
că am. Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele. Iar
în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus:
Aveți aici ceva de mâncare? Și i-au dat o bucată de pește fript și de
fagure de miere. Și a luat și a mâncat înaintea lor.” (Luca 24:39-43).
[PERGO 5.3]
După ce Isus a vorbit ucenicilor pe muntele Măslinilor, El a fost
luat de la ei, iar norul L-a ascuns de privirile lor. „Și după ce a spus
acestea, în timp ce ei se uitau, a fost înălțat; și un nor l-a luat
dinaintea ochilor lor. Și în timp ce se uitau cu atenție spre cer, pe când
mergea el în sus, atunci iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ei în
haine albe, Și care au spus: Voi bărbați galileeni, de ce stați în picioare
uitându-vă lung la cer? Acest Isus, care este luat de la voi în cer, va
veni în același fel cum l-ați văzut mergând în cer.” (Fapte 1:9-11).
[PERGO 6.1]

Imaterialitatea
Acesta nu este decât un alt nume pentru non-entitate. Este
negativul tuturor lucrurilor și ființelor – al întregii existențe. Nu este
nicio particulă sau dovadă care să fie înaintată pentru a-i stabili
existența. Nu există nicio cale de a se manifesta pe sine către vreo
inteligență în Cer sau pe Pământ. Nici Dumnezeu, nici îngerii și nici
oamenii nu ar putea să fie concepuți din o asemenea substanță, ființă
sau lucru. Nu posedă nicio proprietate sau putere prin care să se facă
manifestată către vreo ființă inteligentă în univers. Rațiunea sau
analogia nu o explorează sau imaginează vreodată. Revelația nu o
descoperă niciodată și nici simțurile noastre nu îi mărturisesc
existența. Nu poate fi văzută, simțită, auzită, gustată sau mirosită,
chiar de către cele mai bune organe sau de către cele mai ascuțite
sensibilități. Nu este nici lichidă, nici solidă, nici moale, nici tare – nu
se poate extinde și nici contracta. Pe scurt, nu poate exercita nicio
influență de orice fel – nu poate nici acționa și nici nu se poate
acționa asupra ei. Și chiar dacă ar exista, nu ar putea avea vreo
utilitate. Nu posedă nicio proprietate, facultate sau utilizare de dorit,
însă, este ciudat de afirmat, imaterialitatea este Dumnezeul modern
al creștinismului, Cerul Său, eul Său nemuritor – tot ce este al Lui!
[PERGO 6.2]
O, sectarism! O, ateism!! O, anihilare!!! Cine poate percepe
frumoasele nuanțe care fac diferențele dintre una și cealaltă? Par a fi
asemănătoare, în totul în afară de nume. Ateistul nu are Dumnezeu.
Sectarul are un Dumnezeu fără trup sau membre. Cine poate defini
diferența? Din partea noastră, noi nu percepem nicio diferență de un
fir de păr; ambii pretind a fi negativul tuturor lucrurilor care există –
și ambii sunt în mod egal lipsiți de putere și necunoscuți. [PERGO 6.3]
Ateul nu are viață după moarte sau existență conștientă dincolo
de mormânt. Sectarul are una, dar este imaterială, ca Dumnezeul său;
fără trup sau membre. Din nou, ambii sunt negativi (al tuturor
lucrurilor), ambii ajung în același punct. Credința și speranța lor
valorează la fel; doar se exprimă în termeni diferiți. [PERGO 7.1]
Din nou, ateul nu are un Cer în eternitate. Sectarul are unul, dar
este imaterial în toate proprietățile sale și, prin urmare, este
negativul tuturor bogățiilor și substanțelor. Aici sunt din nou la
egalitate și ajung în același punct. [PERGO 7.2]
În timp ce nu îi invidiem pentru că dețin tot ceea ce pretind, îi
vom lăsa acum în plăcerea tăcută și netulburată ale acestora
(pretențiilor) și vom trece la a examina porțiunea rămasă
materialistului disprețuit de care să se bucure. [PERGO 7.3]
Ce este Dumnezeu? El este o inteligență materială, organizată,
posedând atât trup, cât și membre. Omul este făcut în imaginea Sa.
[PERGO 7.4]
Ce este Isus Hristos? El este Fiul lui Dumnezeu, El este la fel ca
Tatăl Său, fiind „strălucirea gloriei Lui și imaginea exactă a persoanei
Lui”. El este o inteligență materială, cu trup, membre și pasiuni;
posedând carne și oase nemuritoare. {n. tr. prin întrupare} [PERGO
7.5]
Ce sunt oamenii? Ei sunt urmașii lui Adam. Ei sunt capabili să
primească inteligență și înălțare la un nivel egal cu acela de a fi
ridicați dintre morți cu un trup ca cel al lui Isus Hristos și să posede
carne și oase nemuritoare. Fiind astfel desăvârșiți, ei vor deține
universul material, anume Pământul, ca „veșnica lor moștenire”. Cu
aceste speranțe și perspective înaintea noastră, noi spunem lumii
creștină care se prinde de imaterialitate că ei sunt bineveniți înaintea
Dumnezeului lor - viața lor, Cerul lor și tot ce este al lor. Ei nu pretind
nimic altceva decât ceea ce noi aruncăm și noi nu pretindem nimic
altceva decât ceea ce ei aruncă. Prin urmare, nu este loc pentru
ceartă și dispută între noi. [PERGO 7.6]
Alegem substanța toată – ce va mai rămânea
Câștigurile mistice sectare s-ar părea;
Tot ceea ce pretinde cineva, aceea va avea,
Și nu ranchiuna fericirii altcuiva.
De-un Dumnezeu imaterial pe care l-au ales,
Noi nu avem nevoie, bineînțeles;
Un cer și un iad imaterial,
Într-acest cer noi nu putem trăi existențial.
Revendicăm pământ, aer și cer,
Și toate lumile înstelate din eter;
Aur, argint și pietre prețioase,
Și trupuri din carne și oase.
Iată speranța, cerul, tot ce-i al nostru-n dar
Când din a lui Adam cădere, răscumpărați vom fi prin har;
Căci toate lucrurile sunt ale noastre, iar noi vom fi,
Ai Domnului în veșnicii. [PERGO 8.1]