Universitatea de Petrol- Gaze din Ploiești

Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică

Departamentul de Invățământ la distanță și frecvență redusă

Specializarea Inginerie Economică în domeniul mecanic

Tema 3 METODA STANDARD -COST

STUDENT:

DUMITRU PETRE ADRIAN

ANUL II, GR.10582

Metoda Standard - Cost

Elemente specifice metodei Standard – Cost au aparut pentru prima dată în S.U.A. la începutul
secolului, fiind concretizate printr-o nouă categorie de costuri care se bazau pe calcule tehnice,
pe studii ale consumurilor productive și pe evaluarea consumurilor de materiale și de timp cu
ajutorul unor mărimi previzionate. Aceste mărimi au aparut sub diferite denumiri, precum:
costuri estimate, costuri standard, costuri normate, costuri bugetate sau costuri preliminate.

Primele elemente ale sistemului standard de calculare a costului au fost aplicate de specialiștii în
organizarea științifică a muncii, în frunte cu F.W. Taylor, F.B. Gilberth, C.G. Barth etc. Astfel
Taylor, considerat de unii autori ca parinte al notiunii de 'standard', a fost acela care, prin ideile
sale, a pus bazele calculației previzionate a costurilor.

Metoda standard – cost a fost cunoscuta la început sub denumirea de 'sistemul costurilor
antecalculate (Estimated Cost System)', aparut în anul 1901 în S.U.A. Sistemul consta,  în esență,
în antecalcularea anuală a costurilor de fabricație pe unitatea de produs atât pentru costul
materialelor, cât și pentru costul prelucrării.

Ca avantaje ale sistemului 'Estimated Cost System', se subliniaza simplificarea substanțială a

calculației costurilor ca urmare a renunțării la postcalculul pe unitatea de produs și tendința
integrării calculatiei costurilor în sistemul planificării de ansamblu a întreprinderii.

Acțiunile întreprinse în anii 1910 și 1911 pentru îmbunătățirea acestui procedeu au dus la metoda
de calculație a costurilor standard, cunoscuta în literatura de specialitate americană sub
denumirea de 'Standard Cost Accounting'. Prima prezentare a acestei metode a facut-o G. Charter
Harrison in anul 1918, care a experimentat-o începand din anul 1911 la mai multe intreprinderi.

În esență, conceptul de bază al acestei metode Standard – Cost constă în stabilirea cu anticipație
a costurilor de producție (materiale, manopera etc.), care sunt denumite 'standarde' și a costurilor
indirecte (costuri comune ale secțiilor, costurile generale de administrație și cheltuieli de
desfacere) denumite 'bugete de costuri'. Acestea formează etaloanele de masură și de comparație
cu costurile efective de producție. Astfel, costurile standard sunt costuri stabilite în prealabil pe
baze științifice, în funcție de condițiile impuse proceselor de producție.

Structura tipică a unui cost total de producție , calculat după metoda costurilor standard,
cuprinde, de regulă, trei articole principale ale calculației, și anume: materiale, manoperă, costuri
de regie.

Costul standard este un cost prestabilit care acționează atât ca etalon de masură și comparatie a
costului efectiv realizat de intreprindere, cât și ca instrument de orientare și precizare a
condițiilor normale în care trebuie să se desfășoare producția. Prin măsurarea obiectivă a costului
producției, costul standard este un cost normal, corespunzator condițiilor normale de desfășurare
a unei activități economice.
Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Calculul costurilor standard pe produs.

2. Organizarea sistemului de calcul și evidență a abaterilor de la costurile standard.

3. Urmărirea costurilor de producție potrivit cerințelor metodei standard – cost.

Metoda Standard-cost îşi propune stabilirea cu anticipaţie a cheltuielilor directe de producţie

(materii prime şi materiale directe) şi a cheltuielilor indirecte de producţie (cheltuieli comune ale
secţiei şi cheltuieli generale ale unităţii), care sunt denumite COSTURI STANDARD

Costurile standard formează etaloanele de măsură şi de comparaţie a nivelului costurilor

efective de producţie. Orice diferenţă intre costurile efective şi cele standard este considerată o
abatere de la situaţia normală (estimată, anticipată, programată), care are influenţe asupra
rezultatelor financiare ale organizaţiei.

Structura tipică a unui COST-STANDARD cuprinde următoarele articole principale de

calculaţie:

● materii prime şi materiale directe;

● salarii (manoperă) directe;
● cheltuielile comune ale secţiei (sau regia comună a secţiei) şi cheltuielile generale ale
unităţii ( sau regia generală a unităţii).

Primele două articole de calculaţie formează costurile standard directe, iar ultimul articol din
structura prezentată costurile standard indirecte, denumite şi bugete de costuri.

Etapele aplicării metodei Standard-cost

Aplicarea metodei Standard-cost presupune parcurgerea următoarelor etape:

● determinarea costului standard unitar

● evidenţa şi analiza abaterilor de la costurile standard;
● organizarea contabilităţii costurilor standard.

Prima etapă a aplicării metodei Standard-cost presupune stabilirea:

● costului standard de materii prime şi materiale;

● costului standard de manoperă corectat cu adiţionalele la salarii

● (contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la fondul social pentru sănătate, contribuţia la

fondul de şomaj);
● costului standard de regie (cheltuieli comune ale secţiei şi cheltuieli generale ale unităţii).
Suma acestor costuri reprezintă COSTUL STANDARD UNITAR.

Calcularea costului standard de materii prime şi materiale: Multiplicand cantitatea standard (Cs)
cu preţul standard de aprovizionare (Ps) se obţine COSTUL STANDARD DE MATERII PRIME
ŞI MATERIALE (Csm), denumit mai simplu in unele lucrări de specialitate costul standard de
materiale,. Formula de calcul utilizată este:

Csm = Cs x Ps

Prin multiplicarea timpului standard (ts) cu tariful standard de manoperă (Ts) se obţine costul
standard de manoperă (Css) conform următoarei formule de calcul:

Css = ts x Ts
Pentru stabilirea nivelului „standard” al costului de regie se aplică următoarele procedee:

● procedeul global;
● procedeul analitic.
● Procedeul global consideră costurile de regie formate dintr-o parte fixă şi o parte
variabilă.
● Determinarea costurilor standard de regie prin procedeul global necesită parcurgerea
următoarelor faze:

Faza I : Stabilirea costurilor de regie din perioada de bază (Cro).

Faza a II-a: Stabilirea volumului producţiei din perioada de bază (Qo).

Faza a III-a :
Calcularea coeficientului de modificare a volumului standard de producţie faţă de volumul
producţiei din perioada de bază (kms). Pentru aceasta se foloseşte următoarea relaţie:

kms= Qs/ Qo
unde:
kms = coeficientul de modificare a volumului standard al producţiei
faţă de volumul producţiei din anul de bază;
Qs = volumul standard al producţiei (nivelul previzionat pentru anul de plan este considerat
“standard”);
Qo = volumul producţiei din anul de bază (calculat in faza anterioară).
Faza a IV-a :
Ajustarea costurilor de regie din perioada de bază (Ca). In cadrul acestei faze se aplică formula
de calcul:
 Ca = Cro x kms
unde:
Ca = costul ajustat de regie (din perioada de bază);
Cro = costul de regie din perioada de bază;
kms = coeficientul de modificare a volumului standard al producţiei faţă de volumul producţiei
din anul de bază.

Faza a V-a :
Calcularea costurilor standard de regie (Csr) In practică se pot folosi şi două variante:
Varianta 1  - pe total costuri, dacă se cunoaşte coeficientul de modificare a costurilor standard
faţă de anul de bază (kmp), ca urmare a schimbărilor ce pot să apară la preţuri şi tarife (preluate
din date statistice). Formula de calcul utilizată:

Crs = Ca (1 + kmp)
unde:
Csr = costul standard de regie;
Ca = costul ajustat de regie;
kmp = coeficientul de modificare a costurilor standard faţă de bază.

Exemplu:
S-au determinat prin prelucrări statistice următoarele date: Cro = 25 mil.uv; Qo= 500 mil uv; Qs
= 560 mil uv iar kmp = 0,6 (creştere determinată de modificarea preţurilor şi a tarifelor).
Parcurgand fazele procedeului global, se obţin următoarele rezultate:
kms= Qs/ Qo = 1,12
Ca = Cro x kms = 26 mil uv x 1,12 = 29,12 mil uv
Csr = Ca (1+kmp) = 29,12 mil (1+0,6) = 46,592 mil uv
Deci Csr = 46,5921 mil uv
(mil.uv = milioane uv)
Varianta 2  - pe baza ponderii părţilor fixe şi variabile in totalul costului de regie (pf şi pv).
Aplicarea variantei 2 de stabilire a costului standard de regie (Crs) prezintă o serie de
particularităţi:

● presupune determinarea părţii fixe şi a părţii variabile a costului standard de regie din
perioada de bază (faza a III-a) şi apoi stabilirea ponderii acestora;
● elimină faza a IV-a din procedeul global, nefiind necesară ajustarea costurilor de regie
din perioada de bază.
In cadrul acestei variante se aplică următoarea formulă:

Csr = Cro (kms x pv + pf)

unde:
Cro = costul de regie din perioada de bază;
kms = coeficientul de modificare a volumului standard al producţiei faţă de volumul producţiei
din anul de bază
pv = coeficientul părţii variabile a costului de regie din perioada de bază;
pf = coeficientul părţii fixe a costului de regie din perioada de bază.

Exemplu:
Se cunosc următoarele date (obţinute in fazele anterioare ale procedeului global):
Cro = 20 mil uv;
pf = 60%;
pv = 40%;
Qo = 42 mil uv;
Qs = 57 mil uv.
Costul standard de regie prezintă următoarea valoare:
Csr = Cro (km x spv + pf) = 20 mil uv [( 57miluv / 42miluv ) x0,4 + 0,6 ] = 22,856 mil uv.
(mil.uv = milioane uv)