Curs Educatie Fizica Cazan

Calități motrice

Return to: Start

CALITĂȚI MOTRICE

 VITEZA – capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice, cu intreg corpul sau
numai cu anumite segmente ale acestuia intr-un timp cat mai scurt, cu rapiditate maxima, in functie de
conditiile existente.

Factori de condiționare:

- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitatia si inhibitia, care conditioneaza

alternanta contractiei si relaxarii musculare;

- functionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv si cutanat), in sensurile acuitatii, finetei si preciziei

acestora;

- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe caile aferente si eferente;

- viteza de contractie a muschilor inervati;

- tipul fibrelor musculare care intra in contractie (fibrele albe sunt „rapide”, iar ele sunt favorabile unei
viteze mai bune);

- valoarea surselor si proceselor energetice (mai ales continutul in ATP si fosfocreatina pentru muschii
intrati in contractie);

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (mai ales forta).

Forme de manifestare:

1. viteza de reactie – se mai numeste si timpul latent al reactiei motrice si este conditionata de
urmatoarele elemente:

- aparitia excitatiei in receptor sau receptori;

- transmiterea pe cale aferenta;

- analiza semnalului;

- transmiterea pe cale eferenta;

- excitarea muschilor.

2. viteza de executie – este capacitatea de a efectua un act motric sau o actiune motrica, dar si mai
multe asemenea acte sau actiuni motrice singulare. Se masoara prin timpul care trece de la inceperea
executiei si pana la incheierea acesteia. Este determinata si de nivelul insusirii tehnicii de executie a
deprinderilor si priceperilor motrice.

3. viteza de repetitie – consta in capacitatea de a efectua aceeasi miscare intr-o unitate de timp
prestabilita, deci, ea se refera la miscari ciclice. Se mai numeste si frecventa miscarii.

Este conditionata de:

- tempo – densitatea miscarii pe unitate de timp. Eforturile de viteza sunt caracterizate in functie de
durata lor de intensitate maximala si submaximala;

- ritm – defineste efectuarea unui efort in timp si spatiu, precum si raportul dintre aceste marimi, fiind
prezent in efectuarea oricarui act, actiuni, activitati motrice, constituind o componenta temporala strans
legata de viteza dar si de coordonare, precizie, abilitate. Ritmul adecvat determina cursivitatea si
eficienta miscarii respective.

4. viteza de deplasare –  este o varianta a vitezei de repetitie de repetitie, concretizandu-se in:

- parcurgerea unui spatiu prestabilit contratimp;

- parcurgerea intr-un timp prestabilit a unei distante (pe uscat, zapada, etc.).

5. viteza uniforma si neuniforma – se manifesta pe fondul altor forme. Atunci cand viteza creste se
vorbeste de „acceleratie”, iar cand descreste se vorbeste de „deceleratie”. Este importanta in formarea
„simtului vitezei”, adica in mentinerea unei viteze optime in functie de necesitati.

6. viteza in ritmul altor calitati motrice

Se concretizeaza in:

- viteza in regim de indemanare;

- viteza in regim de rezistenta.

7. viteza de decizie  – se manifesta coroborat cu capacitatea de anticipare si viteza de reactie.

ÎNDEMÂNAREA – capacitatea organismului uman de a efectua acte si actiuni motrice, mai ales in
conditii variate si neobisnuite, cu eficienta maxima si cu un consum minim de energie din partea
executantului.

Forme de manifestare

1. Îndemanarea generala – necesara efectuarii tuturor actelor si actiunilor motrice de catre oameni.

2. Îndemanarea specifica – caracteristica si necesara celor ce practica diferite ramuri sau probe sportive.

3. Îndemanarea in regimul altor calitati motrice: viteza, forta si rezistenta.

Factori de condiționare

- calitatea sistemului nervos central si mai ales, capacitatea de coordonare a centrilor din acest sistem;

- plasticitatea scoartei cerebrale, adica proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri
elementare, pentru a elabora un raspuns complex, conform cu situatiile noi intervenite;

- capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informatia si de a realiza sinteza aferenta pentru analiza
situatiei;

- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe caile aferente si eferente;

- calitatea inervatiei musculare, care determina contractia si relaxarea;

- capacitatea de anticipare, atat sub aspectul desfasurarii tehnice cat si a celorlalte conditii (reactia
adversarilor sau partenerilor, factori climatici, etc.);

- memoria de scurta si de lunga durata;

- gandirea de tip creativ;

- volumul si complexitatea deprinderilor si priceperilor motrice stapanite de subiect;

- nivelul de manifestare a celorlalte calitati motrice.

REZISTENTA – capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durata relativ lunga si o

intensitate mare, mentinand indici constanti de eficacitate optima.

Demeter – rezistenta este capacitatea omului de a executa miscarea timp indelungat, cu un  numar de
repetari, intr-un ritm dat.

Forme de manifestare

1. Dupa criteriul „ponderea participarii in efort a grupelor musculare si a marilor functii organice”:

- rezistenta generala  – capacitatea de a efectua acte si actiuni motrice timp indelungat, cu eficienta si
fara aparitia starii de oboseala;

- rezistenta specifica  – capacitatea de a depune eforturi fizice, cu eficienta si fara aparitia starii de
oboseala, pe care le implica ramurile si probele sportive.

2. Dupa criteriul „surse energetice, intensitatea si durata efortului”:

- rezistenta anaeroba  – specifica eforturilor cuprinse intre 45 de sec si 2 min, intensitatea efortului fiind
de 95-100%;
- rezistenta aeroba  – specifica eforturilor cuprinse intre 2 si 8 min, spre limita inferioara, ca durata
predomina eforturile fizice anaerobe, iar spre limita superioara, tot ca durata, predomina eforturile
fizice aerobe.

3. Dupa criteriul „natura efortului”:

- rezistenta in efort cu intensitate constanta;

- rezistenta in efort cu intensitate variabila.

4. Dupa criteriul „modul de combinare cu alte calitati motrice”:

- rezistenta in regim de viteza;

- rezistenta in regim de indemanare;

- rezistenta in regim de forta.

Factori de condiționare

Cei mai importanti factori sunt:

- stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia, in sensul mentinerii unui raport
constant intre acestea, dar in favoarea excitatiei, pe un timp cat mai lung;

- calitatea sistemelor si functiilor organismului uman, mai ales pe plan cardiovascular si respirator;

- culoarea fibrelor musculare implicate in efort (cele rosii sunt lente, deci favorabile efortului de
rezistenta);

- resursele energetice ale organismului (glicogen, mai ales), calitatea metabolismului si mecanismele
hormonale de reglare;

- calitatea proceselor volitive (mai ales perseverenta si darzenia) determinate motivational.

FORTA – capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta interna sau externa prin intermediul
contractiei musculare.

Forme de manifestare

1. Dupa „participarea grupelor musculare” in efort:

- forta generala  – cand in efort participa principalele grupe musculare;

- forta specifica  – cand in efort participa una sau cateva grupe musculare.

2. Dupa „caracterul contractiei musculare”:

-forta statica – atunci cand nu se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort, un tip
special de forta statica fiind cea „izometrica” – atunci cand rezistenta de invins este mai mare decat
capacitatea de forta maxima a musculaturii executantului;

- forta dinamica izotonica  – cand se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort. Daca
fibrele musculare se scurteaza se vorbeste de forta dinamica de tip invingere, iar daca fibrele musculare
se alungesc se vorbeste de forta dinamica de tip cedare;

- forta mixta  – cand se produc atat contractii statice cat si dinamice, alternand in functie de natura
actelor si actiunilor motrice.

3. Dupa „capacitatea de efort  in relatie cu puterea individuala umana”:

- forta maxima (sau absoluta) care poate fi statica si mai ales dinamica. Forta maxima dinamica creste
odata cu marirea greutatii corporale.

- forta relativa  – care exprima raportul dintre forta absoluta si greutatea corporala. Acest tip de forta
scade odata cu marirea greutatii corporale.

4. Dupa „modul de combinare cu celelalte calitati motrice”:

- forta in regim de viteza;

- forta in regim de indemanare;

- forta in regim de rezistenta.

Factori de condiționare

-   capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia;

            - numarul de fibre musculare angajate in efort si, mai ales, suprafata sectiunii fiziologice a
acestora;

- calitatea proceselor metabolice si a substantelor energetice existente in muschi;

- durata contractiei musculare (sunt mai eficiente contractiile de 15-20 sec decat cele de 30 sec)

- starea de functionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor si articulatiilor;

- valoarea unghiulara a segmentelor corporale implicate in efort;

- nivelul celorlalte calitati motrice de baza, mai ales viteza;

- unii factori psihici: motivatia, starile emotionale, vointa, concentrarea atentiei.

MOBILITATEA / SUPLETEA – poate fi definita ca posibilitatea de a executa miscarile cu maximum de
amplitudine. Mobilitatea si supletea sunt solicitate in majoritatea actiunilor motrice, conditionand
calitatea executiei acestora, nivelul la care se manifesta viteza si indemanarea.

Mobilitatea depinde de mai multi factori:

- tipul si conformatia articulatiei;

- elasticitatea tendoanelor, ligamentelor si lanturilor musculare;

- coordonarea neuromusculara care determina gradul de contractie si relaxare a muschilor interesati in

actiunea motrica;

- calitatea fibrelor musculare.

Forme de manifestare:

- generala sau specifica;

- mobilitate activa – cand amplitudinea maxima se obtine ca rezultat al contractiei musculare,

balansului, etc.

- mobilitate pasiva – cand este rezultatul unor forte externe: partener, aparate, greutati.