Instr RE I23 88 Instructiuni de Exploatare Si Intretinere A Instalatiilor de Legare La Pamant

INSTRUCTIUNE TEHNICA INTERNA 3.2.
RE-1 23- 2012

Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a Ed. 0, Act. 0
instalaţiilor de legare la pământ Pagina: 1 / 63
APROBAT,
DIRECTOR TEHNIC
Dan Florin TICU
INSTRUCTIUNE TEHNICA INTERNA 3.2. RE-1 23- 2012
Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ
Elaborat,
...........................– ............... FDEE Transilvania Nord
........................ –.................. FDEE Transilvania Nord
Proprietate intelectuală:
Prezentul document este proprietatea exclusivă a S.C. „Electrica” – S.A.
Orice multiplicare, difuzare sau utilizare, parţială sau totală a acesteia, în afara organizaţiei, fără aprobarea
Directorului General, este interzisă.
1
Cuprins
Pag.
Pagina de gardă, 1
Scop ........................................................................................................................... 3
Domeniul de aplicare .................................................................................................. 3
Definiţii şi prescurtari ................................................................................................. 3
Documente de referinţă ............................................................................................... 6
Generalitati .................................................................................................................. 7
Capitole........................................................................................................................... 16
Prevederi finale ............................................................................................................ 63
2
1. Scop
1.1 Instructiunea stabileste condiţiile pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de legare la pământ din
instalaţiile electroenergetice de orice tensiune.
2. Domeniul de aplicare
2.1. Instructiunea se adreseaza personalului de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor electrice .din .cadrul
SCE/FDEE . Ea este obligatorie în toate locurile unde există instalaţii de producere, transport, distribuţie sau
utilizare a energiei electrice sub formă de curenţi tari..
Obs. Pentru instalaţiile speciale ( instalaţiile subterane în industria minieră, tracţiunea electrică şi alte
instalaţii similare industriale şi civile) aceste instrucţiuni sunt obligatorii în măsura în care ele nu contrazic
normativele speciale de funcţionare ale acestor instalaţii.
3. Definiţii şi prescurtari
3.1 Definiţii
Terminologia utilizată este conform STAS 8275, cu următoarele completări sau precizări.
3.1.1. Legarea la pământ este racordarea unui element conductiv la o priză de pământ (racordarea în mod voit
la o instalaţie de legare la pământ a elementelor bune conductoare de electricitate ).
3.1.2. Instalaţia de legare la pământ este ansamblul de conductoare, electrozi şi alte piese prin care se
stabileşte în mod voit o legătură la pământ a unor elemente conductoare dintr-o instalaţie electrică.
3.1.3. Instalaţia de legare la pământ (ILP) cuprinde:
- priza de pământ formată din electrozi şi conductoarele de legătură între aceştia;

- conductoarel principale de legare la pământ ( CP );
- conductoarele de ramificaţie ( CR ).
La instalaţiile mai vechi, instalaţia de legare la pământ poate cuprinde şi piese de legătură
demontabile,care servesc la separarea prizei de legare la pământ de restul instalaţiei de legare la pământ în
vederea verificării prizei.
3.1.4. Priza de pământ este un element conductor sau un ansamblu de elemente conductoare
(electrozi ) în contact cu pământul, pentru trecerea curentului în sol.
Priza de pământ stabileşte o legătură electrică cu solul şi permite circulaia de current prin ea.
3.1.5. Instalaţiile de legare la pământ sunt de următoarele tipuri:
a) de exploatare ( de lucru ) prin care se relizează legarea la pământ a unui punct sau a unor elemente ala
părţilor active ale unei reţele ( care fac parte din circuitele curenţilor de lucru ;
3
b) de protecţie, cu ajutorul cărora se relizează protecţia prin legare la pământ; legăturile la pământ se mai
pot numi şi “pământări”
c) de protecţie împotriva supratensiunilor atmosferice ori de comutaţie ( STA sau STI ); ele pot fi
considerate tot instalaţii de legare la pământ de expolatare;
d) pentru executarea de lucrări realizate în scopul legări la pământ a unor părţi active, pentru
executarea unor lucrări ( realizarea zonelor de lucru sau/şi zonelor protejate ); ele realizează
descărcarea de sarcini capacitve a părţilor active şi preântâmpină apariţia intempesivă a tensiunii
la locul de lucru;
e) pentru executarea de măsurări – utilizate pentru măsurarea unor parametric electrici ( uneori chiar în
instalaţiile de legare la pământ).
Instalaţiile de legare la pământ pot reliza simultan mai multe funcţiuni.

3.1.6. Punerea la pământ este atingerea accidentală între o parte activă şi pământ sau o parte conductoare în
contact cu pământul, direct prin intermediul unui arc electric. La locul punerilor la pământ apare un current
electric Ip, care se scurge în sol.
3.1.7. Tensiunea de atingere ; partea din tensiunea instalaţiei de legare la pământ la care este supus omul
aflat pe sol sau pardoseală la o distanţă pe orizontală de 0.8m faţă de obiectul atins ; se notează Ua. În cazul
verificărilor prin măsurări, distanţa faţă de obiect se va considera egală cu un metru.
3.1.8. Tensiunea de pas; partea din tensiunea instalaţiei de legare la pământ la care este supus omul când
atinge cu picioarele două puncte de pe sol ( pardoseală) aflate la o distanţă de 0.8m între ele, în apropierea
unui obiect racordat la instalaţia respectivă de legare la pământ; se notează cu Upas.
În cazul verificărilor prin măsurări, lungimea unui pas se va considera egală cu un metru.
3.1.9. Tensiunea instalaţiei de legare la pământ ( a prizei de pământ ) Up este diferenţa de potenţial ce
apare între locul de intrare a curentului în instalaţia de legare la pământ şi un punct din zona de potenţial
nul la trecerea unui current prin instalaţia de legare la pământ.
3.1.10. Rezistenţa prizei de pământ ( rezistenţa de dispersie ) este raportul dintre tensiunea prizei de pământ
şi curentul disipat de aceasta în sol ( curentul de punere la pământ prin priză ) Ip:
UP
RP 
IP
3.1.11. Prizele de pământ naturale sunt denumite prizele constituite din elemente conductoare sau
ansambluri de elemente conductoare ale unor construcţii sau instalaţii care îndeplinesc şi condiţiile unei
prize de pământ . Prizele naturale sunt elemente destinate altor scopuri, dar care pot fi folosite în acelaşi
timp pentru trecerea curentului de defect în sol ( fundaţii armate, conducte metalice, mantale şi armături de
cablu etc. )
3.1.12. Instalaţia (echipamentul) din zonă cu circulaţie frecventă, este instalaţia care nu se găseşte în incintă
îngrădită şi care se găseşte la o distanţă mai mică de 15 m de marginea drumurilor, şoseleleor sau a
îngrădirilor locuinţeleor, unitaţilor industriale sau agricole şi care este accesibilă şi altor personae decât
personalului de exploatare.
4
3.1.13.Instalaţia ( echipamentele ) din zona cu circulaţie redusă este instalaţia electrică din incintele
îngrădite, în care are acces numai personalul de deservire, special instruit în privinţa normelor de protecţie
a muncii.
În această categorie intră şi posturile de transformare pe stâlpi şi stâlpi LEA aflaţi la o

distanţă mai mare de 15 m de marginea drumurilor, şoselelor sau îngrădiri locuinţelor.
3.1.14. La instalaţia de legare la pământ de protecţie se vor racorda toate elementele conductive care nu fac
parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care accidental ar putea intra sub tensiune. Acestea sunt
prezentate amănunţit în actele normative prezentate în cap. 1.
3.1.15. Pentru ILP din centrale, staţii, PT, PA, lucrările de exploatare cuprind supravegherea continuităţii
legăturilor de la aparate la conductoarele de ramificaţie , verificarea vizuală a calităţii vopselei de protecţie
şi a grdului de coroziune, starea tehnică a cordoanelor de sudură, a CR, existenţa sau completarea vaselinei
de protecţie anticorozivă a pieselor fixe pentru legarea la pămănt a scurtcircuitoarelor mobile şi urmărirea
stări acestor piese.
De asemenea, în cadrul lucrărilor de exploatare se va urmări integritatea legăturilor flexibile din

conductor sau bandă de cupru la uşi, carcase, dulapuri, piese demontabile etc.
3.1.16. Pentru ILP din liniile de transport şi distribuţie aeriene de toate toate tensiunile activitatea de
exploatare este cuprinsă în exploatarea propriu-zisă a liniilor respective. În mod special se va avea în
vedere urmărirea legături la pământ, asigurarea legăturilor repetate le la pământ a cunductoarelor de
nul,conexiunile la pământ ale descărcătoarelor de diferite tipuri,verificarea corectei execuţii a legăturii la
pământ a conductoarelor de protecţie,utilizarea pieselor naturale pentru legarea la pământ etc.
3.1.17. În cadrul operaţiunilor legate de măsurări în instalaţiile de legare la pământ, manevrele de scoatere
de sub tensiune, legarea la pământ şi în scurtcircuit a liniei auxiliare folosite la măsurări, formalităţile de
admitere la lucru, urmărirea în timpul lucrărilor,încheierea şi revenirea la schems de funcţionare anterioară
se consideră de asemenea lucrări de exploatare.
3.1.18. Lucrările de întreţinere a ILP din toate categoriile de instalaţii, conform ordinului M.E.E. nr. 607/84,
PE 016 şi PE 023, sunt:
a) Înterţinerea curentă periodică:

- verificarea instalaţiilor de legare la pământ, corecta execuţie de marcare a conductoarelor de nul ( PE,
PEN ), conform indicaţiilor din prezenta instrucţiune ( IVP);
b) Întreţinerea accidentală:
- refacerea şi completarea ILP ca urmare a unor incidente şi avarii soldate cu prizei de curenţi de
scurtcircuit sau dublă punere la pământ (IA);
c) Revizia tehnică ( RT ):
- verificarea prin dezgropare a gradului de corodare, refacerea sau înbunătăţirea prizelor prin prin
aplicarea betonitei sau a electrozilor suplimentari, revopsirea de protecţie anticorozivă a CR şi CP, verificarea
separărilor effective între prizele ce trebuie separate galvanic etc.
5
3.2 Prescurtări
În instructiune se utilizează următoarele prescurtări:
ITI – Instrucţiune Tehnică Internă;
ILP….Instalaţie de legare la pământ
LEA – Linie electrică aeriană;
LES– Linie electrică subterană
MT – Medie Tensiune;
JT Joasă tensiune
ÎT – Înaltă Tensiune;
PA………Punct de alimentare
PT ….Post de transformare
Ip…….Curentul de punere la pământ
Up…..Tensiunea instalaţiei de punere la pământ
Upas….Tensiunea de pas
Ua…..Tensiunea de atingere
Rp…..Rezistenţa prizei de pământ
Uo…Tensiunea perturbatoare
� …rezistivitatea solului
4. Documente de referinţă
4.1. Instalaţiile de legare la pământ (I.L.P) (pe scurt legăturile la pământ) se vor executa în conformitate cu:
4.1.1..STAS 2612-87 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.
4.1.2. STAS 12604-87- Protecţia împotriva electrocutărilor. Condiţii generale.
4.1.3. STAS 12604/4-89 Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii
4.1.4.STAS 12604/5-90 - Protecţie împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare .
4.1.5. STAS 4102-85 - Piese pentru instalaţiile de protecţie prin legare la pământ.
4.1.6 I.7 - 2011 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice
interioare cu tensiuni până 1000V ( I.C.P.D.C.-INCERC.).
6
4.1.7. I. RE – Ip30-2004 – Îndrumar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la
pământ.
4.1.8. I.RE – Ip35/2-1992- Îndrumar de proiectare pentru reţelele de medie tensiune cu
neutrul tratat prin rezistenţă. ILP pentru LEA, cabluri, staţii şi PT
ICEMENERG – 1987.
4.1.9.NTE 001/03/00- Normativ privind alegerea izolaţiei, cordonarea izolaţiei şi protecţia
instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor.
( M.E.E. ICEMENERG 1961).
..4.2.. Instalaţiile de legare la pământ se vor verifica în conformitate cu prevederile “ Normativului de

încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice” – PE 116/94, cap. 20.
5. Generalitati
5.1. Condiţiile de proiectare şi execuţie ale instalaţiilor de legare la pământ, impun ca în nici un caz să nu se
depăşească valorile maxime pentru Up, Ua şi Upas, cu respectarea concomitentă a condiţiilor de stabilitate
termică.
Pentru instalaţiile electrice de înaltă tensiune, tensiunile maxime admisibile de atingere şi de pas sunt date în
tab.1, STAS 2612/87. Ele se indică şî în documentaţia de proiect a instalaţiilor. În cazul folosiri în comun a
instalaţiilor de proictare prin legare la pământ pentru instalaţiile j.t. şi î.t. tensiunile de atingere şi de pas
admise sunt cele din tabelul 1, când se consideră defectul pe partea de î.t. şi cele de pct. 3.2. când se consideră
defectul pe partea de j.t.
5.2. În instalaţiile de joasă tensiune de curent continuu sau alternativ, în care se aplică numai protecţia prin
legare la pământ, tensiunile maxime de atingere admise sunt: 65 Vc.c. şi 50 Vc.a. la timpul de deconectare
peste 3 s (24 V in reţelele subterane de exploatare minieră, conform STAS 6119, respective 110 Vc.c şi 65
vc.a. la timpul de deconectare ≤ 3 s),
5.3. În nici unul din cazuri rezistenţa prizelor nu va depăşi valorile indicate în proiectele de execuţie.În lipsa
acestora se vor respecta valorile din PE 116, respective cele orientative din tabelul 2. Valorile din tabel se
c m
referă la rezistenţa de dispersie de calcul a instalaţiei R p , care se determină din rezistenţa măsurată R p
înmulţită cu coeficientul de variaţie a rezistenţei, definit conform STAS 7334, ale cărui valori sunt date in
tabelul 3 (Ψ).
5.4. În cazul schemei TN (reţea legată la pământ T şi protecţie prin legare la nul N) din instalaţiile de joasă
tensiune cu neutrul legat la pământ, în care se adoptă protecţia prin legare la nul, condiţia pricipală impusă
instalaţiei este să deconecteze întrerupătorul cel mai apropiat de defect, în amonte în circuitul de alimentare a
defectului. Restul condiţiilor ce trebuie respectate sînt prevăzute în STAS 6616. Rezistenţa instalaţiei de
legare la pământ a nulului nu va depăşi valorile din tabelul 2.
7
5.5. În instalaţiile de legare la pământ sau la nul cu mai multe funcţii, ca de exemplu instalaţiile folosite în
comun la î.t. şi j.t., la reţelele pe stâlpi comuni sau la posturile de transformare , rezistenţa legăturilor la
pământ va respecta condiţia cea mai grea dintre:
- condiţia impusă instalaţiei de protecţie pentru înaltă tensiune;
- condiţia impusă instalaţiei de protecţie pentru joasă tensiune.
5.6.Valorile rezistenţei prizelor trebuie corelate cu condiţiile de stabilitate termică a acestora.
5.7. Prizele de pământ aflate în exploatare nu trebuie să prezinte urme de coroziune pronunţată sau deteriorări
provocate de trecerea curentului în sol. Aceste fenomene se consideră periculoase, când grosimea electrodului
sau secţiunea acestuia este diminuată cu mai mult de 1/5 din valorile iniţiale.
Tabelul 1. Tensiunile de atingere Ua sau de pas Upas maxim admisibile (V) în caz de defect pentru instalţiile
electrice de înaltă tensiune
Tip Timpul de întrerupere la protecţia de bază (a)

Tipul Zona de ul
instalaţiei amplasare reţel
0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8...1.2 1.2...3 >3
ei
1.1 Circulaţie I, T1 125 100 85 80 75 70 65 65 50

frecventă T2 250 200 165 150 140 130 125 65 50
1.
Echipament 1.2. Circulaţie
electric redusă fără
(exclusiv mijloace I,T1 250 200 165 150 140 130 125 65 50
stâlpi LEA) individuale de T
2 500 400 330 300 280 260 250 126 125
protecţie
izolante
8
1.3. Circulaţie
redusă cu 500
folosirea I, T1 400 330 300 280 260 250 250 250
mijloacelor de T 110
2 795 600 500 500 500 500 250 250
protecţie 0
izolante
Indiferent de timpul protecţiei de bază tb 125V
Indiferent de timpul protecţiei de bază tb 250V

I
Circulaţie
frecventă din T2
afara localităţi
T2
110
795 600 600 500 500 500 250 250
0
Circulaţie I
frecventă din
Stălpi LEA T1 Nu se normează
afara
Fără
localităţilor T2
aparataj
I,
Circulaţie
T1, Nu se normează
redusă
T2
Incintele I,
industriale şi Indiferent de timpul tb 125V
T1
cele agricole,
cu cu circulaţie
frecventă, plaje
şi terenuri de T2 Pentru tb < 1.2s, 250V
camping
Incintele
industriale şi I
cele agricole, Indiferent de timpul tb, 125V
cu cu circulaţie T1
frecventă, plaje Pentru tb < 1.2s, 250V
şi terenuri de T2
Stălpi LEA
cu aparataj camping
Indiferent de tb, 125V

I
Indiferent de tb, 250V
Restul zonelor T1
T2 Pentru tb < 1.2s 500V
Notaţii. I – reţeaua izolantă faţă de pământ ( neutru izolat sau tratat cu cu bobina de compensare)
9
T1 - reţeau legată la pământ cu un sistem de alimentare a defectului;
T2 – reţeaua legată la pământ cu două sisteme de alimentare a defectului ( două sisteme de protecţie
se acţionează asupra a două întreruptoare diferite ).
10
Tabelul 2. Valori maxim orientative ale rezistenţelor instalaţiilor de legare la pământ de

protecţie şi exploatare în instalaţii electrice, conform reglementărilor actuale (pct. 1.2)
11
Valoarea maximă a rezistenţei în
Schema de protecţie adoptată Tipul instalaţiei de legare la orce anotimp
1 2 3
I. Schema IT 9 reţea izolată
faţă de pământ I şi protecţieInstrucţiuni de exploatare şi întreţinere a Ed. 0, Act. 0
prin legare la pământ T) în instalaţiilor de legare la pământ Pagina:
RpG < 4Ω 12 / 63
reţelele de joasă tensiune ( UN<
1KV )( protecţia prin legare la Rpi < 50Ω în general
pământ la joasă tensiune.
Rpi < 20Ω la PT şi instalaţiile din
1. Instalaţii supraterane camerele de maşini
1.1. Cazul general

- Reţea generală de legare la pământ:
Rpi < 4Ω
RpG, legată la pământ prin cel puţin două prize situate în puncte
diferite.
- Prize de pământ individuale Rpi
- Dacă nu se poate realiza o retea generală se pot utiliza numai

instalaţii de legare la pământ locale ( prize individuale )
Rpia < 4Ω
G
a) Reţea generală de legare la pământ buclată R p legată la pământ
în două puncte distincte fiecare priză.
Prizele se repetă la maxim 150 m dacă se utilizează conductoare

de legătură din OL şi la 500 m dacă se utilizează conductoare de
legătură din cupru. Prizele repetate trebuie să aibă : Rpa < 4Ω
b)Reţea de legare la pământ ramificată .
Se montează priza de pământ de protecţie la capetele de linie şi la Dacă ρsc1 < 100Ω
punctele de ramificaţie. Prizele se repetă la maxim 140 m dacă se
utilizează conductoarele de legătură din OL şi 200 m la fiecare priză terbuie să fie
conductoarele de legătură din cupru.
1.2. Cazul şantierelor de Rpb < 10Ω
construcţii - Se realizează obilgatoriu o reţea generală de legare la pământ de
protecţie cănd excavaţia durează peste 5 ani. Reţeaua se leagă la
pământ prin cel puţin doua prize situate în puncte distincte.
-Prizele de pământ individuale

Dacă ρ sc 1 > 100Ω
fiecare priză trebuie să fie
Rpb < 20Ω

Rezistenţa prizei de pământ:
(Condiţie obligatorie: asigurarea declanşării punerii la pământ

simple).
Dacă această condiţie nu se poate realiza, U a şi Upas se pot asigura

dirijarea distribuţiei potenţialului şi izolarea amplasamentului.
Dacă nu se pot asigura condiţiile impuse mai sus, se trece la

schema TN (legare la nul). G
R P < 2Ω
i
R P < 20 Ω – în general
Priza de pământ de protecţie şi exploatare la PT (prize separate la
i
MT şi JT) R P < 10 Ω la PT şi instalaţiile
din camerele de maşini
i
R P <4Ω
12
Prize de pământ repetate ale nulului la distanţe sum 500m şi peste În acest caz RP nu se noemează
200m.
Tabelul 3. Coeficientul de variaţie a rezistenţei prizelor şi rezistivităţii solului Ψ
Coeficienţii de variaţie în funcţie de starea solului în timpul

Nr. Adâncimea de plantare a măsurătorii
crt. electrodului h (m)
Sol foarte umed Sol cu umiditate medie Sol uscat
1 0,3<h<0,5 m 6,5 5,0 3,5
2 0,5<h≤0,8 m 3,0 2,0 1,5
3 0,8<h≤4 m 1,5 1,3 1,1
4 h>4 m 1,2 1,1 1,0
Tabelul 4. Valorile maxime admisibile ale rezistenţei de dispersie (50 Hz) pentru instalaţiile de protectie contra
supratensiunilor atmosferice (STA)
Valorile maxime ale

Nr. rezistenţei de dispersie
Elementul legat la pământ Observaţii
crt. la frecvenţa industrială
(Ω)
0 1 2 3
Paratrăsnet montat separat în staţii Descărcătoarele cu

1 25
exterioare (dezlegat de la priza staţiei) rezistenţă variabilă se
leagă la priza instalaţiei
2 Paratrăsnet montat la intrările LEA în staţii 25
protejate de descărcător
Descărcător cu coarne (tubular) instalat pe
La locul de montare
3 intrările LEA racordate galvanic cu maşini 3-5
aDRV se va prevedea
rotative
suplimentar o priză de
Descărcător cu coarne (tubular) instalat pe pănânt de minimum 25
4 intrările LEA neracordate galvanic cu 10 Ω ce se va lega cu cea a
maşini rotative staţiei (PT)
Descărcător cu coarne instalat pe stâlpii de

5 10-20
traversări ale LEA 20 kV şi mai mult
6 Stâlpii metalici sau de beton ai LEA 110

kV:
-în sol cu rezistivitate până la 100 Ω

10
-dela 100 la 500 Ω
15
13
-de la 500 la 1000 Ω 20
-peste 1000 Ω 30
Stâlpii metalici sau de beton ai LEA cu

tensiunea peste110 kV:
-în sol cu rezistivitate până la 100 Ω 10

7
-dela 100 la 500 Ω 10
-de la 500 la 1000 Ω 15
-peste 1000 Ω 20
Eclatoare montate pe stâlpii liniilor de

8 telecomunicaţii la intersecţia acestora cu 25
LEA 20 kV şi mai mult
Descărcătoare cu coarne pentru protecţia

9 PT de MT/JT conectate la priza separată 15
decât a PT
6. Capitole
6.1. Verificări în instalaţiile de legare la pământ
6.1.1.. Lucrări cu ocazia verificărilor
Verificările în instalaţiile de legare la pământ cuprind următoarele lucrări:
6.1.1.1. verificarea părţii supraterane a instalaţiilor. Această operaţie constă din:
- cercetarea atentă a fiecărei legături şi înbinări;
- curăţirea contactelor imperfecte;
- strângerea buloanelor de legătură;
- revopsirea cu protecţie anticorozivă.
6.1.1.2. Verificarea stării instalaţiei de legare la pământ. Această operaţie constă din:
- verificarea locală prin dezgropare a prizei în zonele caracteristice din sol (îmbinări, suduri, coborâri)
şi verificarea gradului de coroziune a electrozilor;
- verificarea legăturilor între elementele instalaţiei de legare la pământ (continuitatea legăturilor

electrice de la utilaj la pământ);
14
6.1.1.3. Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ.
6.1.1.4. Măsurarea tensiunii de atingere şi de pas în zona instalaţiei şi în apropierea unor obiecte metalice
lungi, ce ies de pe teritoriul instalaţiei (conducte, căi ferate, etc.).
6.1.1.5. Măsurarea rezistivităţii solului pentru verificarea stabilităţii termice a prizei.
6.1.1.6. Verificarea izolaţiei între conductorul de nul şi confecţiile metalice legate la priza de pământ de pe
partea de IT a PT.
6.1.2. Metode de verificare
-Verificarea părţii supraterane (revizia exterioară) a instalaţiilor se face la toate porţiunile supraterane
ale instalaţiei, folosind instalaţiile necesare (chei, perii de sârmă, etc.)
-Verificarea locală prin dezgropare a prizelor se face la un număr de 2% din coborârile de la

aparatajele unei staţii sau PT şi PA la priză şi la circa 2% din stâlpii din zonele cu circulaţie frecventă din
localităţi. Cu această ocazie se verifică gradul de coroziune prin măsurarea adâncimii de pătrundere a
coroziunii.
Verificarea se face prin măsurarea grosimii electrozilor după curăţirea lor până la luciu metalic. În
cazul coroziunii neuniforme se va măsura adâncimea excavaţiilor. În ambele cazuri pentru măsurători se vor
utiliza şublere sau micrometre.
-Măsurarea rezistenţei de dispersie se face în conformitate cu indicaţiile din cap.5. Verificarea

rezistenţei de dispersie măsurată la oricare din utilajele legate la pământ nu trebuie să depăşească valoarea
maximă indicată în documentaţia de execuţie.
-Măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas se execută conform tehnologiei indicate în cap.7.
-Măsurarea rezistivităţii solului se execută conform metodologiei cuprinse în cap.6.
-Verificarea izolării între conductorul de nul şi confrcţiile metalice ale PT legate la priza de pământ de
medie tensiune se face cu maghommetru de 2500 V. La efectuarea acestei operaţii, conductoarele de j.t.,
inclusiv nulul, se deconectează de la reţea. Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minim 5 MΩ.
-Verificarea legăturilor între elementele instalaţiei de legare la pământ se face conform indicaţiilor din
cap.8. Diferenţele între valorile rezistenţelor măsurate la diferite ramificaţii nu vor depăşi ±10 %.
6.1.3. Verificările la punerile în funcţiune
6.1.3.1. Înainte de darea în exploatare a oricărei instalaţii de legare la pământ, se va executa

verificarea acesteia, pe baza documentaţiei de proiectare şi a procesului-verbal de lucrări ascunse. Operaţiile
ce se execută cu acest prilej sunt următoarele:
-verificarea locală prin dezgropare a prizei în zonele caracteristice (înbinări, suduri, coborâri) din
pământ;
15
-verificarea stării legăturilor între elementele instalaţiei de legare la pământ (a continuităţii legăturii
electrice de la utilaje la priză, fiecare aparat trebuie conectat la conductorul principal prin două legături de
ramificaţie independente);
-măsurarea rezistenţei de dispersie a instalatiei de legare la pământ
-măsurări efective prin sondaj ale dimensiunilor electrozilor principali şi de ramificaţie;
-aspectul şi dimensiunile cordoanelor de sudură, modul de protejare a electrozilor şi sudurilor;
-adâncimile de îngropare a electrozilor orizontali şi verticali;
-măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas;
-măsurarea rezistivităţii solului cu scopul verificării stabilităţii termice a prizei (dacă această operaţie
nu s-a făcut anterior, pentru obtinerea valorilor de proiectare).
Observaţie. Măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas nu este necesară la ILP din instalaţiile de j.t. ce
folosesc protecţia prin legare la nul.
6.1.3.2. Dezgroparea prizei în zonele ei caracteristice se face prin sondaj la circa 2% din numărul de
coborâri, numai dacă există procese-verbale de constatare privind executarea prizei între3 reprezentantul
exploatării şi intreprinderea de montaj. Nu se impune verificarea prin dezgropare la prizele naturale, fiind
obligatorii procese-verbale de constatare a lucrărilor ascunse între constructor şi beneficiar.
6.1.3.3. În privinţa părţii supraterane a instalaţiei de legare la pământ, verificările se pot face mai usor
şi ele se referă la:
-existenţa şi calitatea legăturilor galvanice corecte la toate aparatele ce trebuie legate la pământ;
calitatea înbinărilor prin sudură sau cu şuruburi; primele se verifică prin ciocnire, celelalte prin strângerea
piuliţelor;
-integritatea tuturor conductoarelor de legare la pământ (reţeaua conductoarelor principale şi de

ramificaţie, legăturile la prizele de pământ naturale);
-corecta execuţie şi marcare a reţelelor conductoarelor de nul (PE, PEN); secţiuni, legările repetate la
pământ, etc.;
-materialul, dimensiunile şi protecţia anticorozivă a conductoarelor supraterane; secţiunile acestora

trebuie să corespundă prevederilor din proiect;
-modul de aşezare, fixare, trecere prin orificii şi protejare la trecerile prin pereţi, planşee sau fundaţii
ale conductoarelor; calitatea legăturilor de tipul flexibil din sârmă sau bandă de cupru.
Dacă în urma verificărilor se descoperă defecte care înpiedică funcţionarea normală a ILP sau
încercarea ei pentru PIF, încercările următoare se amână până la remedierea defectelor.
6.1.3.4. Verificarea separărilor efective corecte, între prizele de pământ care trebuie izolate galvanic
între ele. (Priza de pământ a descărcătoarelor cu coarne trebuie separată de priza de pământ a părţilor metalice
ale posturilor din reţelele de distributie MT/JT, priza nulului de JT al posturilor de transformare poate fi
separată sau nu de partea metalică a postului de transformare); conform îndrumarelor din îndrumarele de
proiectare „i” şi „j” din cap.1.
16
6.1.4. Verificările periodice. Verificări accidentale
6.1.4.1. Revizia exterioară a instalatiilor de egare la pământ se va face cu ocazia reviziilor întregii
instalaţii electrice din care face parte. Rezultatul reviziei se va consemna în rapoartele de revizie.
Pentru prizele de pământ ale mijloacelor de protecţie împotriva STA, periodicitatea reviziei este
identică cu cea a instalatiei la care aceasta se conectează.
Cu ocazia înlocuirii echipamentelor electrice se va executa şi revizia instalaţiei de legare la pământ în

zona aferentă.
6.1.4.2. După fiecare reparare sau reamenajare a prizelor de pămâmnt şi de fiecare dată când există
indicii serioase cu privire la unele deteriorări în instalaţiile de legare la pământ (descărcări în sol, tasări ale
solului, alunecări de teren, deteriorări datorită STA), se va executa:
-măsurarea rezistentei de dispersie;
-verificarea locală prin dezgropare;
Cu ocazia acestor verificări accidentale se poate executa şi (re)măsurarea rezistivităţii solului pentru
verificarea stabilităţii termice a prizei.
6.1.4.3. Periodic, la termenele indicate la pct.6.1.4.4.se va executa:
-verificarea locală prin dezgropare;
-măsurarea rezistentei de dispersie a instalatiei de legare la pămănt.
6.1.4.4. Periodicităţile de executare a acestor lucrări sunt următoarele:
6.1.4.4.1. Pentru centrale şi statii:
-măsurarea rezistenţei de dispersie odata la cinci ani, de preferintă vara, în perioada solului uscat;
-verificarea locala prin dezgropare odată la zece ani.
6.1.4.4.2 Pentru stâlpii LEA de înaltă tensiune, PT, PA, măsurarea rezistentei de dispersie se va
executa odată cu verificarea locală prin dezgropare odată la zece ani.
6.1.4.4.3 Pentru prizele din instalaţiile de joasă tensiune verificările periodice se execută în
conformitate cu indicaţiile din tabelul 5.
Tabelul 5. Verificările periodice şi accidentale ale instalaţiilor de legare la pământ din instalaţiile de
JT.
Nr. Tipul protecţiei Categoria instalatiei Verificarile Periodicitatea

crt. aplicate efectuate
0 1 2 3 4
17
1 Legare la pământ sau ILP din medii foarte Măsurarea RP Anual (accidental
la nul periculoase la reparaţii şi
modificări)
Odată la 5 ani
Verificarea
gradului de
corodare
Măsurarea RP
Bianual (accidental
la reparaţii şi
modificări)
Idem ILP din instalaţiile
2 subterane Odată la 5 ani
Verificarea
gradului de
corodare
Odată la 5 ani
Măsurarea RP
Accidental, la
Verificarea reparaţii şi
gradului de modificări
ILP de la LEA corodare
Idem Odată la 5 ani
3 Verificarea
gradului de
corodare
Măsurarea RP
Odată la 2 ani
Restul ILP (accidental la
Idem reparaţii şi
4
modificări)
6.1.4.4.4. Prizele de pământ naturale se verifică în conformitate cu tehnologia şi la termenele

prevăzute pentru elementele ce se folosesc ca priză naturală (conducte, construcţii, cabluri).
Fundaţiile armate nu necesită verificări.
18
6.1.4.4.5.Pentru prizele de pământ supuse la coroziuni puternice precizate de organele de exploatare,

durata între verificări va fi mai redusă şi se va stabili prin instructiuni tehnice interne.
6.1.4.4.6. Se recomandă ca instalatiile de legare la pământ din canalele de cabluri, din zona
instalaţiilor de epurare chimică etc.să fie verificate ca cele din sol obişnuit, coroziunea lor fiind de obicei mai
puternică.
6.1.5.Remedieri în urma verificărilor
6.1.5.1. La revizia instalatiilor se vor proteja împotriva coroziunii piuliţele, şaibele, buloanele şi
benzile în zona de înbinare la aparate, prin ungere cu vaselină de protecţie, făcându-se în prealabil o crătire
atentă a acestor elemente.
6.1.5.2.Defectele descoperite la verificări se vor repara imediat. În cazul în care remedierea necesită
timp mai îndelungat sau deconectarea prizei de pământ, respectiv dezlegarea de la pământ a unei părţi
importante a utilajului, acestea se vor putea face în cadrul reparaţiilor periodice ale utilajelor, dacă pentru
perioada până la reparare se respectă măsurile de securitate în instalaţie.
Când defectele constatate prezintă pericol pentru personalul ce intră în contact cu instalaţia de legare
la pământ apare necesară întreruperea instalaţiei electrice deservită de priză pâna la remedierea defectului.
6.1.5.3. Dacă în timpul remedierii se foloseşte completarea prizei, porţiunile adăugate prin sudură se
vor proteja în mod obligatoriu împotriva coroziunii.
6.1.5.4. În cazul în care în urma măsurătorilor se impune înbunătăţirea prizelor de pământ, se

recomandă folosirea bentonitei. Se pot adăuga şi electrozii auxiliari plantaţi în bentonită. În acest caz se
foloseşte tehnologia recomandată în instrucţiunile de proiectare şi execuţie a prizelor de pământ cu bentonită
(fişa tehnologică 3 RE-FT-61-67 privind execuţia şi verificarea prizelor de pământ cu bentonită).
6.1.5.5.Verificarea în exploatare a prizelor de pământ îmbunătăţite cu bentonită se face în mod

asemănător ca la prizele obişnuite.
6.1.5.6. Reparaţiile efectuate asupra instalaţiei de legare la pământ se vor nota întotdeauna în registrul
de control.
6.1.5.7. Prizele de pământ ce folosesc tratamente speciale ale solului vor fi verificate şi întreţinute în
conformitate cu ITI specifice în care se prevăd măsurile ce trebuie adoptate şi tehnologia de executie a
îmbunătăţirii prizei şi a verificărilor de exploatare.
6.2. Măsurarea rezistenţei de dispersie şi a instalaţiilor de legare la pământ
6.2.1. Generalităţi
6.2. 1.1. Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ constă în stabilirea cu
ajutorul aparatelor de măsurat a raportului între tensiunea aplicată prizei şi curentului ce trece prin aceasta în
sol:
19
Rp=Up/Ip
6.2.1.2. Metodele de măsurare a rezistentei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ pot fi

împărţite în două categorii:
-metodele care folosesc curentii slabi (de ordinul mA până la amperi);
-metodele care folosesc curenţii tari (de ordinul 25-300 A).
Alegerea între acestea se face în funcţie de posibilităţi, ţinând cont de următorele criterii:
-suprafaţa ocupată de instalaţie;
-ordinul de mărime a rezistentei instalaţiei;
-influenţele parazite din circuitele învecinate.
În acest sens se vor respecta prevederile de la pct.5.1.3, 5.1.5 şi 5.2.
6.2.1.3. La instalaţiile care au rezistenţa de dispersie mai mică sau egală cu 10% din scala minimă a
aparatului de masură disponibil sau nu se pot elimina influentele perturbatoare exterioare, se vor folosi la
măsurări curenti tari.
6.2.1.4. Instalaţiile de legare la pământ a staţiilor de transformare se vor măsura deasemenea cu

metode de curenţi tari. În celelalte cazuri se pot folosi metodele de măsură în curenţi slabi.
6.2.1.5. Aparatele de măsură utilizate la metodele în curenţi slabi trebuie să realizeze:
-erori de măsurare sub 5%;
-măsurări în curent alternativ de frecvenţă convenabilă (pentru eliminarea efectului polarizării şi

influenţei curenţilor de frecvenţă industrială).
-eroarea independentă de tensiune de alimentare.
Observaţie. Este preferabil ca rezistenţa prizei să se determine printr-o citire directă pe aparat.
6.2.2.Pregătirea măsurătorilor
6.2.2.1. Pentru măsurarea rezistenţei de dispersie se vor folosi două prize suplimentare. Una din ele
permite crearea prin pământ a unui circuit închis curentului de lucru (P A).
O altă priză este necesară pentru măsurarea tensiunii pe priza de măsurat faţă de potenţialul nul (sonda
S).
6.2.2.2. Este de preferat ca P A şi S să fie deja existente în vecinătatea lui P (o altă statie, un stâlp cu
priză de pământ etc., fiind utilizate în alte scopuri).
20
6.2.2.3. În cazul în care P A şi S nu pot fi alese din prizele existente, ele se pot construi şi special
(provizoriu) pentru măsurări. În acest caz ele se execută din bare, ţeavă sau din oţel rotund cu diametrul
minim de 10 mm. Valorile recomandate ale rezistenţei prizelor R PA şi RS sunt indicate la pct.5.2.6.
6.2.2.4. Fiecare aparat de măsură a prizelor de pământ va avea o anexă (trusă auxiliară) ce cuprinde
electrozii auxiliari şi cordoanele de măsură necesare.
6.2.2.5. Pentru a evita atingerile cu solul, cordoanele de măsură vor fi obligatoriu izolate. Pentru
evitarea influenţelor parazite, la măsurarea instalaţiilor sub tensiune, pentru măsurarea tensiunii vor fi
obligatoriu ecranate (cabluri coaxiale).
6.2.2.6. Valorile RPA şi RS sunt date în instrucţiunile de utilizare ale aparatelor.
6.2.2.6.1.Dacă nu se cunosc valorile recomandate, pentru prizele cu rezistenţă mai mică de 10Ω,
rezistenţele respective nu trebuie să depăşească 250Ω, în scopul de a nu micşora sensibilitatea măsurării.
Reducerea rezistenţelor RPA şi RS se poate realiza prin creşterea adâncimii de plantare a sondelor ţăruşilor sau
prin introducerea de ţăruşi suplimentari la distanţa de 2-3 m, care se leagă în paralel.
6.2.2.6.2. În cazul când valorile recomandate pentru R PA şi RS nu pot fi realizate, se pot face corecţii
ale aparatelor obţinute la încercări în funcţie de valorile reale şi rezistenţa internă a aparatului în circuitul de
măsurare al tensiunii.
6.2.2.7. Amplasarea electrozilor de măsură
6.2.2.7.1. Pentru măsurarea corectă a valorii rezistenţei prizei P este necesar ca P A şi S să nu fie
plasate în zona de influenţă a prizei P. Aceasta se realizează prin amplasarea prizelor P, P A şi S, conform
figurii 1, în cazul prizelor simple considerate punctiforme.
6.2.2.7.2. În cazurile în care prizele P şi P A nu sunt prize simple, restrânse ca spaţii, ci sunt de tip
contur, realizate pe suprafete mari (staţii, centrale, puncte de conexiuni cu plecări în cablu etc.) distantele între
P, PA şi S vor fi alese conform figurii 2a.
6.2.2.7.3.Pentru a verifica faptul că sonda S se află în zona de potenţial nul, la amplasarea prizelor P, S
PA (A) în linie măsurile se vor face de preferintă, deplasând sonda S în câteva puncte aflate la distanţe de 10-
15 m între ele, în directie radială dinspre centrul prizei măsurate. Valorile măsurate ale tensiunii pentru aceste
puncte trebuie să nu difere cu mai mult de 2%.
În cazul în care sonda S se deplasează în direcţia P-P A valoarea măsurată a rezistenţei prizei variază
după curba din figura 2c. Valoarea reală a lui R P este cea corespunzătoare palierului din diagramă (porţiunea
cu RP constant).
. 6.2.2.8. În cazul prizelor unor staţii sau centrale de mare extindere, priza auxiliară şi sonda vor trebui
– conform figurii 2 – să fie amplasate la distante de câţiva km. Drept legătură între prize se pot folosi liniile
aeriene sau în cablu scose din funcţiune pentru perioada măsurătorii.
6.2.2.9. Ca priză auxiliară este indicat să se folosească instalaţia de legare la pământ a unei staţii
vecine, legate cu staţia de referintă prin linia menţionată. În acest caz, printr-o singură pregătire a măsurătorii
se poate determina rezistenţa prizelor ambelor staţii. În cazul în care nu există o instalatie adecvată pentru a fi
utilizată ca priză auxiliară la o distanţă convenabilă se pot folosi în acest scop câteva prize ale unei linii
aeriene situate la o distanţă suficientă (conform figurii 2) de priza de măsurat.
21
Fig.1. Amplasarea electrozilor la măsurarea prizelor simple.
22
Fig.2. Amplasarea prizelor S şi PA la măsurarea prizelor P de tip contur.
6.2.2.10. În acest caz se va avea în vedere ca prin conductorul de protecţie sau prin mantaua metalică
a cablurilor să nu se întoarcă curent la priza statiei, dezlegându-se prizele auxiliare folosite de la conductorul
23
de protecţie. Dacă distanţa între P şi P A depăşeşte 12 km la LES MT şi 6 km la LEA cu conductorul de

protecţie din oţel, operaţia de dezlegare nu mai trebuie executată.
Observaţie. La priza auxiliară plasată prea aproape se poate întâmpla ca o parte din curentul de lucru
să se închidă prin conductorul de protecţie al unei linii sau prin mantaua de protecţie a cablurilor, deformând
rezultatul măsurătorii. În cazul în care acest fenomen nu poate fi evitat, se vor face corectiile necesare în
privinţa valorii curentului
6.2.2.11. Pentru a se evita erorile datorate inducţiei în circuitul de măsură al tensiunii se va evita
utilizarea aceleiaşi linii pentru legarea la sonda S şi la priza P A. În mod obişnuit legătura la sonda S se face cu
cablu coaxial, iar amplasarea acesteia se face prin încercări pe directii perpendiculare pe laturile ILP până la
găsirea zonei de potenţial nul.
6.2.3. Metoda de măsură în curenţi tari (Metoda ampermetru-voltmetru)
6.2.3.1. Măsurarea se execută conform schemei din figura 3.
În această figură:
T este un transformator de separare a retelei de circuitul de măsurare (de preferinţă cu

tensiune reglabilă);
A – un ampermetru al cărui domeniu de măsură trebuie ales în funcţie de curentul de calcul al

instalaţiei de legare la pământ;
V – voltmetru cu rezistenţă interioară RV cel puţin de 15 ori mai mare ca rezistenţa de

dispersie a sondei S (RS) şi de cel puţin de 20 ori mai mare ca rezistenţa măsurată R P. În caz contrar,
rezultatele sunt mult falsificate şi trebuie făcute corecţii. (Se va prefera un voltmetru electronic).
Fig.3. Metoda voltampermetrică
24
6.2.3.2. Pentru corectitudinea măsurătorii este recomandabil ca I m să fie cât mai apropiat de curentul
de calcul al instalaţiei de legare la pământ I C. Se va proceda în acest caz prin oscilografierea valorilor U şi I la
scurtcircuitul realizat în priză.
Realizarea acestei condiţii este însă deseori dificilă .
Experienţa arată că un curent de lucru Im egal cu 50-300 A oferă rezultate mulţumitoare. Din acest
motiv curentul de măsurare şi deci tensiunea sursei se va alege numai din condiţia ca tensiunea pe priză să fie
mult mai mare decât tensiunea perturbatoare U 0, definită la pct.5.3.4 (UP>10 ... 15 U0). În acest scop se pot
utiliza câteva artificii indicate în figura 4.
6.2.3.3. Ridicarea preciziei măsurării se poate realiza prin executarea câtorva măsurători la tensiunile
de suplimentare RST, conform figurii 4, utilizând în acest scop transformatorul de servicii interne al staţiei
(figurile 4 şi 5).
6.2.3.4. Pentru a evita falsificarea măsurătorilor datorită curenţilor perturbatori de frecvenţă

industrială, care circulă prin sol, se recomandă a se face 3 măsurători (figura 4)
-se măsoară tensiunea între R P şi RS, sursa de curent fiind deconectată. Tensiunea perturbatoare
obtinută se notează cu U0 (H pe poziţia „0”);
-se repetă măsurarea cu sursa de curent conectată şi se măsoară tensiunea U 1 ;
-se inversează sensul conexiunilor şi se măsoară tensiunea U 2.
Tensiunea rezultată este:
U12 U 22
U 2P =
2
  U 02
2
Evident că , dacă U0=0, nu mai este necesară inversarea conexiunilor. În acest caz:
U1=U2=UP
În cazul în care se utilizează schema din figura 5:
U 12  U 22  U 23
U 2P =  U 02
3
6.2.3.5. De obicei, la inversarea conexiunilor în schema din figura 4 curentul I P1=IP2=Im. În caz
contrar:
I 12  I 22
I m2 
2
unde: I1 şi I2 sunt curenţii pentru conexiunea 1 şi 2 a heblului H.
În cazul schemei din figura 5:
I12  I 22  I 32
I 
2
m 6.2.3.6. Rezistenţa instalaţiei de legare la
3
pământ se determină prin relaţia:
25
U P (V )
RP  (Ω)
I m ( A)
Dacă rezistenţa internă a voltmetrului nu este suficient de mare (R V < 20 RP), IP trebuie recalculat.
UP U
IP  IA   IA  V
RV  RS RV
unde: IA este indicaţia ampermetrului (A) (Im).
Dacă rezistenţa RV<15 RS tensiunea UP trebuie recalculată.
RV  RS
U P  UV
RV
unde: UV este indicaţia voltmetrului.
Fig.4. Eliminarea influenţei tensiunii perturbatoare U 0.
26
Fig.5. Mărirea preciziei măsurării prizei de pământ a staţiilor.
.6.2.3.7. La executarea acestor măsurători se vor utiliza obligatoriu mijloace de protectie auxiliară în
conformitate cu N.T.S. (podeţe izolante, mănuşi, galoşi, etc.)
În acest sens, aparatele de măsură se vor monta pe podeţe izolante, executarea legăturilor se va face cu
sursa deconectată, iar manevrele de conectare şi deconectare se vor executa cu mănuşi electroizolante. Când
măsurarea se execută la o instalatie de înaltă tensiune în funcţiune, executarea legăturilor şi a măsurătorilor se
vaface de către operatori echipati cu mănuşi şi galoşi (cizme) de cauciuc.
6.2.4. Metode de curenţi slabi
a) Metoda compensării (puntea Behrend)
6.2.4.1. Metoda permite o măsurare rapidă, în general prin citirea directă a rezistenţei instalaţiilor de
legare la pământ. Principiul metodei este următorul: prin priza necunoscută se trece un curent alternativ, iar
căderea de tensiune ce rezultă pe priză, se compară cu cea produsă de acelaşi curent într-o rezistenţă etalon
variabilă. În cazul egalităţii acestor tensiuni rezistenţa necunoscută este egală cu rezistenţa etalon.
6.2.4.2. Schema de principiu a metodei este prezentată în figura 6.
27
Sursa de curent G face ca să treacă un curent I prin circuitul R P, Re, Rpa. Căderea de tensiune produsă
de I pe Re se compară cu tensiunea prizei de pământ R P, prin intermediul unui instrument (sau detector) de nul
(G). Prin modificarea poziţiei cursorului Re se ajunge ca prin instrumentul de nul G, curentul să fie nul.
În acest moment UP + Uc = 0, sau dacă m1 = n2; I1RP = I1Re şi deci: RP = Re.
6.2.4.3. Pentru schimbarea domeniului de măsură, transformatorul T are raportul de transformare

variabil, de preferinţă în decade (1;1;1;10;1;100 etc.).
Fig.6. Metoda punţii Behrend.
6.2.4.4. Deşi rezistentele prizelor auxiliare P a şi S, RPA şi RS nu intervin în calculul de etalonare, ele au
totuşi o influenţă mare asupra sensibilităţii aparatului şi de aceea, vor fi cuprinse în limitele indicate la pct.
5.2.6.
6.2.4.5. Aparatele moderne de măsurare a prizelor de pământ [APP-2(3) – România, M416 – URSS,
PU430, PU430 – Cehoslovacia, Norma – Austria] sunt realizate după principiul punţii Behrend (utilizează
metoda compensării).
b) Metoda logometrului magnetoelectric
6.2.4.6. O variantă a metodei ampermetrului şi voltmetrului folosită în curenti slabi este aceea în care
valoarea raportului dintre tensiunea prizei şi curentul care o străbate este indicată direct de către un aparat de
măsurat gradat în ohmi. Acest aparat este un longometru magnetoelectric, ale cărui indicaţii sunt proporţionale
cu raportul dintre curentii care străbat cele două bobine ale sistemului mobil, aşezat între polii unui magnet
permanent.
28
6.2.4.7. Aparatul este astfel conceput, încât cei doi curenţi care străbat bobinele logometrului sunt
proporţionali, unul – cu diferenţa de potenţial dintre priza verificată P şi sonda S, iar celălalt – cu intensitatea
curentului ce trece prin priza P. Rezultă deci că indicaţia logometrului este proporţională cu rezistenţa prizei
verificate, scala aparatului fiind gradată direct în ohmi. Sistemul mobil al logometrului nu are resort
antagonist ca alte aparate de măsură şi de acee, atunci când aparatul nu este conectat, acul indicator stă într-o
pozitie oarecare şi nu în dreptul diviziunii “zero” de pe scală.
6.2.4.8. Aparatul conţine, în afara logometrului indicator, un generator de curent continuu 1, accţionat
manual (cu manivelă), un convertor mecanic 2, pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ
(înainte de a fi introdus în circuitul prizelor de pământ), un redresor mecanic 3, pentru redresarea curenţilor
care se introduc în bobinele logometrului; rezistenţele interne R A şi RV pot fi modificate în trepte,
corespunzătoare mai multor domenii de măsurare. Scala logometrului este etalonată pentru o valoare de 1000
Ω a rezistenţei circuitului de potenţial exterior (R p şi RS). Rezistenţa interioară RE permite ca în cazul unei
operaţii de “echilibrare” (reglare) la fiecare măsurare, să se compenseze diferenţa dintre rezistentele reale
(RP+RS<1000Ω) şi rezistenţa de “etalonare” a aparatului.
6.2.4.9. La măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ cu logometrul, succesiunea

operatiilor este următoarea:
-se realizează priza auxiliară şi sonda de potential şi se pregăteşte priza care se măsoară;
-se execută schema de montaj din figura 7. Se recomandă ca aparatul de măsură să fie aşezat cât mai
aproape de priza care se măsoară.
Dacă după executarea montajului, fără să se rotească manivela generatorului, acul indicator deviază
de la pozitia iniţială, aceasta indică existenţa în pământ a unui curent continuu parazit. Măsurarea nu va fi
influenţată de acest curent, deoarece la acţionarea manivelei, redresorul (3 din figura 7) va transforma curentul
continuu parazit într-un curent alternativ la care logometrul magneto electric nu este sensibil.
Fig.7. Metoda logometrului magneto-electric:

29
1 – generator de curent continuu;
2 – convertor mecanic;
3 – redresor mecanic: RA, RV, RE;
- rezistenţe interne: I1; I2; E1; E2;
- bornele aparatului.
6.2.4.10. Se efectuează compensarea rezistenţelor exterioare din circuitul de potenţial. Pentru aceasta,
comutatorul domeniilor de măsurare se pune pe poziţia de reglaj şi rotind manivela generatorului cu o viteză
120-135 rot/min, se reglează rezistenţa de compensare cu ajutorul unui buton situat lateral pe cutia aparatului,
până ce acul indicator ajunge în dreptul diviziunii roşii de pe scală.
6.2.4.11. După compensare se trece la măsurarea rezistenţei prizei de pământ. Pentru aceasta
comutatorul domeniilor de măsurare se trece pe poziţia „II” corespunzătoare domeniului până la 1000 Ω. Dacă
prin rotirea manivelei generatorului cu o viteză de 120-135 rot/min deviaţia acului indicator estepre mică, se
trece comutatorul pe poziţia „X0, 1” (domeniul 100 Ω), apoi, dacă nici aceasta nu este suficientă, pe pozitia
„X0, 01” (scala 10 Ω). În timpul rotirii manivelei se citeşte indicaţia de pe scala aparatului care se înmulţeşte
apoi cu coeficientul indicat de comutator.
6.2.4.12. Uneori, în timpul măsurării, se pot produce instalaţii ale acului indicator. Acestea sunt
produse de curenţii alternativi paraziţi din pământ, iar efectul lor poate fi redus uşor, prin simpla modificare a
vitezei de rotaţie a manivelei generatorului. Această viteză nu trebuie să iasă totuşi din limitele 90-150
rot/min.
6.2.4.13.Dacă acul indicator al aparatului se stabileşte imprecis pe scală, aceasta se datorează faptului
că rezistenţa prizei auxiliare estemai mare decât cea indicată pentru aparat trebuie să se ia măsuri pentru
micşorarea rezistentei, cel puţin până la limita admisibilă.
6.2.4.14. Dintre aparatele construite cu logometre magnetoelectrice pentru măsurarea rezistenţelor de

dispersie ale prizelor de pământ, cele mai cunoscute în ţara noastră sunt aparatele de tip MS-07, MS-08,
fabricate în URSS. Schema de principiu simplificată a unui logometru magnetoelectric este prevăzută în figura
7.
6.2.4.15.În general metodele de măsură cu curenţi slabi prezintă următoarele avantaje:
-măsurarea este simplă, comodă şi rapidă, rezultatul citindu-se direct pe scala aparatului;
-apaaratele de măsurat sunt portative şi au, de obicei, o sursă proprie de alimentare;
-măsurarea nu este influenţată de existenţa curenţilor paraziţi din pământ sau de valoarea rezistenţelor
sondelor (în limite destul de largi).
6.2.5.La măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de curenţi mici de măsură intervin şi rezistenţele
conductoarelor de legătură de la aparat până la priza măsurată (P). Pentru a elimina rezistenţa respectivă, se
poate proceda în două moduri:
- se masoara rezistenta conductorului respectiv chear cu aparatul de masura utlizat ( cu metodele indicate in
prospectul aparatului respectiv);
30
- se realizeaza aparatele de masura cu doua borne distincte pentru legare la P, intre care in mod obisnuit
exista o legatura printr-o punte metalica. In cazul cand conexiunea si legatura de la priza la cele doua borne
( puntea metalica ) se deconecteaza si legatura de la priza la cele doua borne ale aparatului (P 1, P2 la APP, I1E1
la MS-08) se face prin doua conductoare distincte, rezistenta parazita a conductoarelor de masura se exclude
den valoarea rezistentei masurate Rpmas.
6.2.6. Valorile masurate ale rezistentei prizei se inmultesc cu coficientul de vatiatie ψ, din tabelul 3 obtinandu-
se rezistenta de calcul Rc, care se compara cu datele din proiect sau cu valorile indicate in tabelele 2 si 4.
6.3. MĂSURAREA REZISTIVITĂŢII SOLULUI
6.3.1. Pentru aprecierea stabilităţii termice a unor instalaţii de legare la pământ sau pentru sau pentru
a vedea dacă rezistenţa acestora se încadrează în valorile din proiectsau în indicaţiile STAS, este
necesar să se efectueze masurarea rezistivităţi i solului la locul de montare a prizelor.
Masurarea rezistivităţii solului se poate executa prin metoda electrodului auxiliar sau metoda celor
patru electrozi.
Ambele metode se pot utiliza atât în cazul solului omogen, c!t şi a celui neomogen, format din doua
straturi cu rezistivităţi constante ρ1 şi ρ2separate printr-o suprfaţă plană.
6.3.2.Metoda electrodului auxiliar
6.3.2.1. Solul omogen
În solul a a cărui rezistivitate se doreşte a se măsura se introduce (prin baterie) un electrod tubular
de dimensiuni cunoscute până la adâncimea dorită.
Se măsoară cu cu metodele cunoscute rezistenţa acestui electrod (eventual la mai multe adâncimi,
din preferinţă din 25 în 25 de cm), obţinând valorile R p. Rezistivitatea medie a solului la adâncimea
de baterie este atunci:
ρ= = (1)
Unde ρ - este rezistivitatea medie ( Ω m );
L – lungimea porţiuni de electrod îngropat ( m);
d – diametrul electrodului (m).
În fig. 8a este dată o diagramă cu ajutorulcăreia se poate determina rezistivitatea solului omogen direct din
mărimile : Rp, L, d.
Oformulă aproximativă, utilă pentru calculele preliminare , este:
ρ = Rp x L. (1 a)
Unde Rp şi L au valorile cunoscute.
31
6.3.2.2. Solul neomogen
6.3.2.2.1.Dacă solul nu este omogen, deci mărimea ρ (L) nu se păstrează constantă cu L, valoarea
corespunzătoare stratului de grosime j-i (j>i) se determină după relaţia: aproximativă, valabilă pentru ( j – i) <
0.5 m.
Ρj-i = (Ω) (1 b)
97501.3.RE-I 23-88
Ri, Rj reprezintărezistenţele măsurate corespunzător adâncimilor i, respectiv j ( Ω ).
6.3.2.2.2. O variantă mai simplă de utilizare şi care dă rezultate mai precise este cea care foloseşte un electrod
de control specializat, izolat pe toată lungimea sa, cu excepţia extremităţii inferioare. Folosind de exemplu un
electrod cu dimensiunile din figura 8b, rezistivitatea stratului de sol cu grosimea egală aproximativ cu 20 cm,
situat la adâncimea t se determină cu relaţia:
ρ (1 c)
Rp fiind rezistenţa de dispersie a electrodului măsurată cu metodele obişnuite. Pentru a putea fi utilizat cu
uşurinţă, izolaţia electrodului de control este gradată în centimetri.
6.3.3.Metoda celor 4 electrozi
6.3.3.1. Solul omogen
În solul a cărui rezistivitate se doreşte a se măsura se introduc în linie dreaptă 4 electrozi AMNB ( fig. 9).
Distanţa AB = 2 h, unde h este adâncimea până unde vrem să măsurăm rezistivitatea. Adâncimea de batere se
ia cât mai mică, pentru ca partea din sol a electrozilor „e” să fie asimiabilă cu o semisferă ( e< AB / 60 ).
Aplicând electrozilor AB o sursă de curent, între MN se culege o diferenţă de potenţial.
Rezistivitatea se calculează cu relaţia : (2)
ρ=Xρ * (2)
unde:
U este tensiunea între M şi N (V);
I - curentul sursei (A), aplicat între electrozi A.B;
Kρ – coeficientul ce depinde de poziţia reciprocă a celor 4 electrozi;
32
Fig. 8. Sondarea cu ajutorul electrodului de control.
33
Fig. 9. Metoda celor patru electrozi.
= (3)
= ( - ) (4)
Dacă AM=NB=a, =2�a (5)
Valorile lui .. se pot lua din tabelul 6.
Modificând distanţa AB se obţine variaţia rezistivităţii medii a straturilor de sol, în

adâncime.
Sondarea se execută până la o adâncime mai mare ca cea la care se găsesc

electrozii prizei de pământ .
34
La măsurările cu metoda celor 4 electrozi se preferă metoda Wenner, care, deşi

implică un număr mai mare de manevre cu electrozi de măsură, permite sondarea unui
volum mai important de sol, după cum se poate vedea în figura 10.
Tabelul 6
Valorile constantei de configuraţie
Varianta Schlumberger AM≠MN Varianta Wenner

AM=MN=MB=a
(r = )
MN MN a a
(m) (m) (m) (m) (m) ( m) ( m) ( m)

0,75 0,5 3,14 6,0 2,0 54,95 0,5 3,4 4 25,12
1,50 0,5 13,74 7,50 0,5 352,86 1 6,28 5 31,4
2,25 0,5 31,40 7,50 2 86,74 1,5 9,42 6 37,68
3,0 0,5 56,13 9,00 2 125,60 2 12,56 8 50,24
3,75 0,5 87,92 12 2 224,51 3 15,70 10 62,80
4,50 0,5 126,78 15 2 351,68 18,84 15 94,20
6,00 0,5 225,69 20 2 793,29
35
Fig. 10. Comparaţie între metodele de măsurare a rezistivităţii solului.
.....6.3.3.2. Solul neomogen
În cazul în care solul la locul de măsură e format din 2 straturi cu rezistivităţile

şi . separate printr-o suprafaţă plană la adâncimea h, rezistivitatea aparentă măsurată
cu metoda celor 4 electrozi , . nu este constantă. Din variaţia se pot deduce valoarea h
şi rezistivităţile şi .
a) Metoda Schlumberger
Rezultatele determinărilor se reprezintă grafic pe hârtie cu scara dublu
logaritmică cu modul standardizat de 62 mm, care sunt înscrise pe abscisă r= ,iar
36
pe ordonată . Curbele obţinute . .=f(r) trasate pe hârtie milimetrică desenată ca
în figura 11a(graficul experimental) în coordonate logaritmice se compară cu cele

teoretice prezentate în figurile 11 b şi 11 c. Curba teoretică care se suprapune cel
mai bine peste curba experimentală obţinută, se consideră curba rezistivităţii solului
investigat (se pot face interpretări între 2 curbe teoretice), având în vedere
menţinerea paralelismului axelor de coordonate.
Se notează coordonatele punctului “o” din graficele teoretice pe graficul

curbei experimentale. Acestea indică valorile şi h.(Axa ./ . indică pe abscisa
reţelei de coordonate mărimea , iar axa r/ indică pe ordonată rezistivitatea .).
Cunoscând valorile respective şi raportul . din graficul teoretic se poate obţine
b)Metoda Wenner
În figura 12 se prezintă curbele etalon ./ =f( ) pentru dispunerea electrozilor
după Wenner. Aici nu s-au folosit coordonate cu unitatea logaritmică de 62,5 m.
La interpretarea rezultatelor sondajului vertical se vor folosi însă obligatoriu coordonatele

din figura 12, identice pentru ordonată şi abscisă.
Curbele experimentale , obţinute la măsurări, trasate pe coordonate bilogaritmice,

identice cu cele din figura 12, se suprapun peste cele etalon, procedându-se în continuare
ca la metoda prezentată anterior. Coordonatele punctului L/h=1, ./ =1 pe curbele
experimentale dau valorile şi .
37
38
Fig. 11. Sondarea solului neomogen cu metoda celor 4 electrozi în varianta Schlumberger.
39
Fig. 12. Curbele etalon ./ =f( ) şi coordonatele bilogaritmice pentru metoda
Wenner.
6.3.4.Rezistivitatea de calcul se determină din rezistivitatea măsurată ( înmulţită
cu coeficientul de variaţie ψ care ţine cont de starea solului în momentul măsurării. În cazul
solului stratificat se ţine seama de adâncimea stratului 1, .
40
6.4. MĂSURAREA TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS

.6.4.1. Efectul de protecţie al unei instalaţii de legare la pământ(ILP) în instalaţiile
electrice se verifică determinând tensiunile de atingere şi de pas pe teritoriul deservit de
prize de pământ, în cazul centralelor şi staţiilor electrice, al posturilor de transformare,
punctelor de alimentare şi stîlpilor cu aparataj electric, precum şi în cazul cel mai des
întâlnit-înincinta consumatorilor. Verificarea nu se efectuează dacă tensiunea de calcul
= ( este rezistenţa de dispersie a prizei, măsurată; este curentul de scurtcircuit
de calcul, prin priză) este mai mică decât valorile admise de norme pentru tensiunile de
atingere şi de pas. De asemenea, astfel de măsurări nu se fac de regulă decât în ILP
pentru reţelele de înaltă tensiune.
.6.4.2. Determinarea distribuţiei potenţialului
6.4.2.1.Pentru determinarea tensiunilor de atingere şi de pas se execută de
obicei în prealabil măsurarea distribuţiei potenţialelor. Acesată măsurare constă de fapt în
stabilirea potenţialelor ce apar pe sol la trecerea prin priza de pământ a unui curent ce
se depărtează înspre punctele situate la infinit. La măsurări nu se ia în considerare faptul
că la determinarea şi rezistenţa omului =3000Ω(1000 Ω) este montată în paralel
la bornele voltmetrului de măsurare. În acest fel, rezultatele obţinute pentru tensiunile de

atingere şi de pas sunt acoperitoare.
6.4.2.2. Măsurările pentru determinarea distribuţiei potenţialului se execut, de

obicei, în continuarea măsurării rezistenţei de dispersie a prizei de pământ, folosind
aceleaşi aparate, aceeaşi priză auxiliară şi aceeaşi instalaţie de măsurare, cu unele
modificări specifice. Voltmetrul utilizat trebuie să aibă o rezistenţă internă foarte mare(de
ordinul megohmilor), deoarece pentru determinarea distribuţiei potenţialelor se folosesc
sonde de mari rezistenţe de dispersie.
.6.4.2.3.Sondele de potenţial care se utilizează pe teritoriul verificat, indiferent de

metoda folosită,sunt fie ţăruşi din oţel, care se bat în pământ la mici adâncimi(5-8 m), fie
41
sonde speciale, care se aşează pe suprafeţele dure (ciment, pavaj etc.). Sondele de
construcţie specială (prezentate schematic în fig. 13), au de obicei o suprafaţă de circa 200
, deasupra lor aşezându-se o greutate de peste 30 kg(cel mai adesea greutatea directă
a unuia dintre lucrătorii participanţi la măsurare).
Fig. 13.Sonde speciale pentru determinarea distribuţiei potenţialelor:
1-postav umezit; 2-placă metalică(folie din Cu sau Al); 3-placă de material

electroizolant;4-conductor pentru conectarea aparatului; 5-cauciuc electroconductor; 6-
mâner pentru transport; 7-barete chingă.
.6.4.2.4.Conectarea la prize de pământ verificată (intoducerea curentului de măsură)

se face în punctele unde este cea mai probabilă intrarea curenţilor de scurtcircuit reali( de
exemplu, locurile de legare la pământ a neutrelor transformatoarelor, descărcătoarelor ,
scurtcircuitoarelor ş.a.m.d.).
Măsurările se pot executa sistematic, pe întreaga suprafaţă a instalaţiei verificate,
sau prin sondaje, numai în locurile unde se ştie, din experienţă, că pot apărea tensiunile
maxime de atingere şi de pas.
42
.6.4.2.5. Măsurările sistematice încep prin determinarea distribuţiei potenţialelor pe

toată suprafaţa instalaţiei protejate şi în apropierea acesteia. Prima măsurare se face în
punctul
“P”stabilit pentru întoducerea curentului în priza de pământ. Următoarele măsurări se fac,
pe rând, în puncte distincte, la un metru unul de altul, pe linii echidistanţe, paralelele şi
perpendiculare, trasate pe planul instalaţiei. În dreptul fiecărui punct reprezentat pe plan se
notează potenţialul respectiv, în procente din potenţialul corespunzător punctului “P”.
(tensiunea prizei de pământ faţă de punctul de potenţial nul).În afara limitelor instalaţiei
de legare la pământ, distanţa de măsurare poate fi crescută treptat până la 5 m, pe măsura

micşorării potenţialelor măsurate. Pe baza măsurărilor efectuate, se determină şi se
reprezintă pe o copie a planului instalaţiei (reprezentată simplificat), liniile care unesc
punctele cu potenţiale egale (90%, 80%, 70%) ale suprafeţei solului.
6.4.2.6.Măsurările prin sondaje care se recomandă a fi efectuate numai de către

personalul cu multă experienţă în verificări ale prizelor de pământ, se fac în următoarea
succesiune:
a) determinarea distribuţiei potenţialelor pe cel puţin patru direcţii(din centrul clădirii

sau staţiei, pe direcţii perpendiculare pe laturile clădirii sau ale conturului prizei,
precum şi direcţiile diagramelor respective);
b) măsurările se execută de asemenea, în punctele situate unul faţă de celălalt la
distanţe de 1 m.. În afara limitelor instalaţiei de legare la pământ, distanţele de
măsurare sunt la început de 1 m, putând fi crescute treptat, până la 5 m, pe măsura
îndepărtării de priza de pământ;
c) măsurările se xecută şi în zonele apropiate ale conductoarelor metalice, şinelor de
cale ferată şi ale altor obiecte metalice lungi, care ies din limitele instalaţiei electrice.
.6.4.2.7.În general , în cazul instalaţiilor de legare la pământ mai existente (centrale,

staţii), se execută măsurări pe mai multe direcţii perpendicular pe fiecare din laturile
instalaţiei, precum şi măsurarea pe direcţia unei diagonale.
Distribuţia potenţialului se poate figura pe planul instalaţiei(vedere orizontală)sub forma
curbelor echipotenţiale, sau sub forma unor diagrame de variaţie pe diferite direcţii. Cel
mai adesea se preferă o asemenea soluţie dat fiind că este mult mai simplă şi suficient
43
de sugestivă(fig. 14). În locul curbelor de variaţie indicate este suficient să se
întocmească un tabel cu valorile măsurate ale tensiunii pe sol pe care se pot indica
apoi şi valorile tensiunilor de pas calculate ca diferenţe între tensiunile - pentru
- = 1m.
.6.4.2.8.În timpul măsurărilor valoarea curentului prin priză , indicat de
ampermetru, trebuie să fie constantă. Dacă din diferite cauze, curentul prin priză se
modifică, valoarea tensiunii şi ale tensiunilor pe sol trebuie recalculate.
= • ; = • (6)
şi fiind noile valori ale tensiunii şi curentului.
Potenţialul fiecărui punct verificat ( faţă de potenţialul “ zero” se determină ca raport
(de preferinţă procentual) din tensiunea prizei cu ajutorul relaţiilor :
-pentru schema din fig. 14a = •100(%)
(6a)
pentru schema din fig. 14b = (1- )•100(%)
(6b)
în care:
este tensiunea măsurată de voltmetru V,
Iar
-tensiunea pe priza P, măsurată după schema din figura 3 la curentul
prin priză. Mărimea din (6a şi 6b) se mai numeşte şi coeficient de potenţial.
44
Pentru a ţine seama de modificare curentului în timpul măsurării, se consider că tensiunea
prizei, precum şi potenţialele pe sol şi tensiunea de atingere şi de pas , sunt
proporţionale cu curentul prin priza
.6.4.2.9.În cele două scheme 14a şi 14b este modificată tensiunea de referinţă: în
prima ,diferenţa se ia faţă de potenţialul “zero”, în cea de a doua, referinţa este potenţialul
prizei de pământ . În general, în practică se preferă schema cu o singură sondă (fig.
14b) deoarece dă rezultate mai precise ca cea cu două sonde şi S(fig. 14a). Măsurarea
tensiunilor se execută cu un voltmetru conectat între punctele , respectiv .
.6.4.2.10. Voltmetrul folosit la măsurări trebuie să fie voltmetru electronic sau

tranzistorizat, cu rezistenţa internă foarte ridicată(sute de kiloohmi). În caz contrar, la
prelucrarea măsurărilor trebuie făcute corecţii care să ţină seama de raportul /( + )
în cazul schemei cu două sonde de potenţial, respectiv / , în cazul schemei cu o
singură sondă de potenţial.
Aceleaşi observaţii sunt cu atât mai mult valabile în cazul când sonda este realizată sub
forma unor plăci sau papuci ca în fig.13, deoarece rezistenţa de dispersie a acestor sonde
este şi mai mare ca cea a ţăruşilor metalici.
6.4.2.11.Erorile introduse de rezistenţa de dispersie a sondelor de măsură justifică

preferinţa pentru utilzarea schemei din fig. 14b de măsurare. În acest caz, voltmetrul se
înseriază cu o singură rezistenţă .
Folosind metoda cu o singură sondă durata măsurărilor se scurtează, deoarece ele nu

trebuie să înceapă cu găsirea zonei cu potenţial nul, care este de obicei legată de tatonări.
În fine, în acest caz, incorecta precizare a poziţiei sondei S are influenţă numai în eroarea
45
determinării unei singure valori, pe când în cazul fig.14a, ea afectează toate valorile
tensiunilor determinate la măsurări.
6.4.3. Determinarea tensiunilor de atingere şi de pas din distribuţia potenţialelor
6.4.3.1.După stabilirea distribuţiei potenţialelor, tensiunile de atingere pot fi

determinate uşor ca diferenţă între tensiunile prizei de pământ şi tensiunea unui punct
situat pe sol la distanţa de un metru de punctul de coborâre la priză(punctul în care s-a
făcut introducerea curentului în pământ). Făcând referire la schema din figura 14b şi
considerând sonda situată la distanţa de 1 m de punctul de injecţie al curentului,
coeficientul de atingere se determină cu relaţia (7) sau în valori procentuale cu (7a).
= = (7)
(%) = •100(%)= 100(%) (7a)
reprezintă potenţialul punctului , iar este tensiunea de priză faţă de zona de
potenţial nul corespunzătoare curentului prin priza de pământ, la măsurare.
Tensiunea de atingere reală corespunzătoare curentului de defect prin priza va fi
atunci calculabilă cu relaţia (8).
= = • = • (8)
Unde este tensiunea prizei de pământ corespunzătoare curentului .
46
47
48
Fig. 14.Schema de determinare a distribuţiei potenţialului:

a) varianata cu doi electrozi de potenţial;
b) varianta cu un electrod de potenţial;
c) distribuţia potenţialului într-o staţie pe două direcţii într-o staţie de 110/20 kV)pentru
varianta “a”)
6.4.3.2. Dacă s-ar ridica curbele echipotenţiale, poziţia punctului cel mai
dezavantajos este uşor de găsit, el fiind situat pe curba echipotenţială de procent minim.
Dacă s-au făcut numai determinări ale distribuţiei potenţialului pe anumite direcţii-cum
se procedează de obicei-atunci coeficienţii de atingere se determină prin măsurări
suplimentare, amplasând sonda în poziţia în care stă operatorul la manevrarea
înterupătoarelor, precum şi în poziţia din care deschide uşa dulapului de relee sau a
dispozitivelor de acţionare.
6.4.3.3.Se vor determina în mod obligatoriu coeficienţii de atingere ai îngrădirilor de

protecţie din plasă metalică, din interiorul staţiilor (legate galvanic la priza de pământ),
precum şi coeficienţii de atingere ai împrejmuirii exterioare a staţiei (de obicei nelegată
galvanic la priză). De asemenea se vor face verificări ale coeficienţilor de atingere ai
clădirilor situate pe teritoriul staţiei. Aceste măsurări indică corectitudinea executării
legăturilor elementelor ce pot veni accidental sub tensiune la instalaţia de legare la
pământ.
6.4.3.4.Considerând tensiunile măsurate de voltmetrul V din figura 1.4 pentru două
puncte şi situate între ele la distanţa de 1 m se obţine:
= = = - (9)
Unde sun
49
t indicaţiile voltmetrului în cele două poziţii ale sondei , şi reprezintă
potenţialele punctelor S1 şi S2 faţă de zona de potenţial nul, K1 şi K2 sunt coeficienţii
de poetnţial ai punctelor şi .
În valori procentuale :
= •100(%)= - (9a)
Tensiunea de pas reală corespunzătoare curentului de defect real prin priză
se va calcula cu (10).
= = • • = • (10)
Unde este curentul prin priza de pământ la măsurare.
6.4.3.5. Cei mai mari coeficienţi de pas se găsesc de obicei în imediata apropiere a
îngrădirii exterioare a instalaţiei, în exteriorul acesteia. Din acest motiv, la executarea
măsurărilor pe diferite direcţii, zonele situate în exterior, în imediata vecinătate a
gardului trebuie studiate cu atenţie, sonda mutându-se aici în punctele situate la
distanţa de 1 m unul de celălat(până la depărtarea de 5-6 m de staţie). La distanţă mai

mare, depărtarea între punctele succesive de măsurare poate fi crescută până la 2-5 m
şi apoi mai mult (spre zona de potenţial nul).
6.4.4. Măsurarea directă a tensiunilor de atingere şi de pas în isntalaţiile de legare la

pământ
.6.4.4.1. Tensiunea de atingere determinată din ridicarea distribuţiei potenţialului este
afectată de anumite erori datorate chiar metodei de măsurare folosite .
50
Eroarea de principiu a metodei constă în faptul că ea se bazează pe introducerea

curentului într-un singur punct în priza de pământ. La staţiile puţin extinse este suficient ca
pentru măsurarea tensiunilor de atingere a tuturor aparatelor din staţie să se introducă
curent într-un singur punct din staţie, de preferinţă unul din cele indicate la pct.7.2.4 sau
din centrul staţiei. La prizele de pământ de mare extindere apar căderi de tensiune chiar în
elementele metalice ale prizei dependente de curentul prin elementele longitudinale care
se datoresc rezistenţei şi mai ales inductivităţii acestora. Din acest motiv, este necesar ca
măsurările să se facă pentru mai multe puncte de injecţie a curentului în priza de
măsurat, în aşa fel încât să nu fie o diferenţă de tensiune mai mare de 20% faţă de
tensiunea totală pe priză între două puncte de injecţie vecine.
.6.4.4.2.Din acelaşi motiv, curentul de măsură Ip nu trebuie să fie prea mic. În
reţelele cu neutrul legat direct la pământ se recomandă ca; să fie în jur de 100 A. Este
necesar ca la acest curent să se verifice atât stabilitatea termică a prizei auxiliare utilizată
la măsurare, cât şi tensiunile de atingere şi de pas ce apar în zona acestei prize, care pot fi
de multe ori mai mari ca cele din zona prizei măsurate.
Aceasta obligă ca priza auxiliară să fie supravegheată sau îngrădită cu ajutorul unor
bariere de protecţie sau să fie tot o priză a unei staţii, legată de staţia în care se fac
măsurări printr-o linie care se foloseşte la închiderea curentului de măsură .
6.4.4.3. O a doua eroare de principiu este legată de faptul că rezistenţa voltmetrului

folosit la măsurări-care după cum s-a precizat anterior trebuie să aibe valori de sute de
kiloohmi sau chiar de ordinul megohmiilor-duce la măsurări mult acoperitoare.
Pentru măsurări mai precise, tensiunea de atingere trebuie măsurată după altă
tehnologie , cu un voltmetru cu rezistenţa interioară = 3000 Ω.
Dacă >3000 Ω., se conectează în paralel cu voltmetrul a rezistenţei de şuntare
a cărei valoare se determină cu relaţia:

51
= (11)
6.4.4.4.La măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas, ţinând seama de rezistenţa

de trecere de sub talpa operatorului, este obligatorie utilizarea unori electrozi a căror
rezistenţă de dispersie să fie similară cu cea a tălpii unui picior. Aceşti electrozi trebuie să
aibă suprafaţa de 200-225 c ,iar electrozii care imită două tălpi alăturate, suprafaţa de
625 c .
Electrozii folosiţi în ptractică sunt cei prezentaţi în figura 13.
.6.4.4.5. La măsurarea tensiunii de atingere ( ) electrozii (papucii)se aşează unul
lângă altul, la distanţa de 1 m de aparatul a cărei tensiune se va măsura, iar la măsurarea
tensiunii de pas electrozii se distanţează la 1 m unul de altul..
Pentru orice fel de sol este recomandabilă încărcarea electrodului cu 30 kg.

Reducerea rezistenţei de contact se obţine pe baza utilizării cauciucului conductor, prin
umezirea solului de sub electrod sau prin utilizarea unui strat umed din pâslă sub placa
metalică. Aceasta ultima soluţie elimină posibilitatea modificării distribuţiei potenţialului
datorită umezirii excesive a solului. Tensiunea de atingere reală corespunzătoare
curentului va fi dată de (12) iar cea de pas de (13),cu notaţiile cunoscute.
= . (12)
= . (13)
6.4.4.6.Determinarea tensiunilor de atingere şi de pas trebuie să se facă în

apropierea punctelor enumerate la pct. 7.2.4 şi a diferitelor obiecte conductoare(carcase
ale utilajelor, aparatelor etc.) care ar putea ajunge accidental sub tensiune, precum şi în
52
zonele de circulaţie în interiorul şi din apropierea instalaţiilor electrice închise sau îngrădite.
În toate cazurile valorile tensiunilor de atingere şi de pas trebuie să fie mai mici decât
limitele maxim admise, conform tabelului 1.
6.4.5. La executarea măsurătorii tensiunii de atingere şi de pas se vor respecta în

mod obligatoriu prevederile PE-119, utilizându-se podeţe izolante, mănuşi şi cizme de
cauciuc.
6.4.5.1. În cazul în care măsurarea se execută la o instalaţie complet scoasă de sub

tensiune, măsurile de protecţie ce se adoptă vor fi cele corespunzătoare sursei de
alimentare a montajului de măsură(de obicei, joasă tensiune).
.6.4.5.2. În cazul în care măsurarea se execută la o instalaţie în funcţiune total sau

parţial, măsurile de protecţie ce se adoptă vor fi cele corespunzătoare la înaltă tensiune.
6.4.5.3. În ambele cazuri aparatele de măsură se vor aşeza pe un podeţ izolant sau
pe un covoraş de cauciuc.
Operatorul care execută mutarea sondei de măsură va purta obligatoriu mănuşi
electroizolante corespunzătoare tensiunii maxime ce poate apare pe priza de pământ(vezi
pct. 7.5.1 şi 7.5.2).
.6.4.5.4. În cazul măsurărilor executate la instalaţiile parţial în funcţiune, operatorii

vor purta obligatoriu cizme de cauciuc. În timpul măsurărilor nu se vor atinge
conductoarele şi aparatele de măsură decât de către persoanele echipate cu mijloace
izolante.
6.4.5.5. Pentru măsurarea tensiunilor de pas, în zonele acoperite cu ciment sau

beton se vor utiliza papuci după modelul celor prezentaţi în figura 13.
6.4.6. La executarea măsurătorilor de tensiune, conductoarele folosite vor fi de tip

ecranat pentru a anula influenţa inducţiei datorită curentului ce trece prin elementele
metalice ale instalaţiei de legare la pământ (cabluri coaxiale).
53
6.5.VERIFICAREA CONTINUITĂŢII LEGĂTURILOR DE RAMIFICAŢIE
6.5.1. Verificările vizuale nu dau indicaţii certe în legătură cu calitatea prizelor de

pământ. Pot fi de multe ori legături sau contacte care se prezintă corespunzător la inspecţia
vizuală dar cu rezistenţe de trecere mari sau chiar întreruperi de circuit datorate coriziunii,
sudurilor incorecte sau protecţiilor necorespunzătoare a contactelor în condiţiile unor medii
corosive.
Din acest motiv, atât la punerea în funcţiune cât şi periodic, în procesul exploatării
trebuie să se facă şi verificări cantitative a corectitudinii execuţiei legăturii între aparate şi
instalaţia de legare la pământ.
În general, această verificare se face fără deconectarea utilajelor, cu condiţia de a se
controla în prealabil în special la aparatele de joasă tensiune –cu ajutorul unui voltmetru
sau a unui indicator de tensiune sensibil(care să poată sesiza apariţia pe carcasă a unei
tensiuni mai mari ca 50 V)-lipsa tensiunii periculoase pe carcasă ce trebuie verificată a
utilajului respectiv.
6.5.2.. Această verificare constă în punerea în evidenţă a continuităţii legăturii de la

utilaj la priza de pământ şi prin măsurarea aproximativă a rezistenţei contactelor şi a
conductoarelor de legare de la fiecare utilaj până la priză.
Deoarece rezistenţa de contact depinde de curent, este preferabilă măsurarea cu
curenţi de măsură de ordinul zecilor de amperi. În lipsa unor utilaje corespunzătoare, se pot
folosi şi aparate de măsură : punţi simple, şi duble cu curenţi mici-(aparatele de măsurare a
rezistenţei prizelor de pământ se pot folosi de asemenea în acest scop).
6.5.3. Rezistenţa totală a legăturii de la aparat la conductoarele principale de legare

la pământ nu se normează-ea depinde de structura conductorului de ramificaţie şi de
calitatea contactului. În general, se pot considera corespunzătoare rezistenţele de ordinul
zecilor de miliohmi pe circuit. Soluţiile ce pot fi folosite în acest scop se pot urmări în figura
15.
,
Metode de verificare cu curenţi mari(medii)
54
.6.5.3.1. Măsurarea directă a tensiunilor de atingere prin injecţia curentului în fiecare

aparat din staţie.
Abateri ale curentului mai mari ca 10% sau valori ale tensiunii de atingere peste cele
admise pot fi indicii ai legăturii incorecte a aparatului la priză.
Metoda este greoaie şi se foloseşte mai rar, în special la priza de suprafaţă foarte
mare(peste 10 ha)(fig. 15 a).
.6.5.3.2. Metoda transformatorului de sudură(fig. 15b)

Una din bornele secundare ale unui transformator de sudură se conectează la unul
din conductoarele principale de legare la pământ ale instalaţiei prin cablul de sudură şi o
piesă de strângere(clemă scurtcircuitor, piuliţă fluture etc.). Cealaltă bornă, cu al doilea
cablu de sudură şi o piesă de contact mobilă se plasează succesiv pe carcasele sau
piesele a căror legătură la priză trebuie verificată. Verificarea constă în măsurarea
curentului ce se închide în circuitul format, curent care nu trebuie să varieze semnificativ
pentru aparatele vecine unul faţă de celălalt.
Este recomandabilă mutarea în câteva locuri a piesei fixe de contact la priza
verificată, astfel ca distanţele între punctele verificate să nu fie mai mari de 50-60 m.
În acest mod,curentul din circuitul secundar al transformatorului de sudură nu
variază cu mai mult de ±10% dacă legăturile de la aparate la instalaţie sunt corecte.
Legăturile incorecte se por vizualiza uşor, contactele necorespunzătoare încălzindu-se sau
dând naştere la scântei ce fac uşoară sesizarea erorilor.
.6.5.3.3.Metoda ampermetrului şi voltmetrului –este o perfecţionare a metodei

precedente, folosind curenţi de valoare medie(sub 30-40 A) şi permiţând aprecieri
cantitative privind valoarea rezistenţei circuitului de ramificaţie.
La o valoare constantă a tensiunii de alimentare, aparatul folosit se poate grada
direct în ohmi(în valoarea arătată de ampermetrul-ohmetru se include şi rezistenţa
conductoarelor de legătură).
Metoda cu curenţi mari(medii)nu este admisă în locuri cu pericol de incendiu sau
explozie.
Metode de verificare cu ohmetre
55
6.5.3.4. Metodele cele mai frecvent utilizate sunt puntea dublă(Thomson) a cărei
rezultate nu sunt influenţate de rezistenţa cordoanelor de măsură, ohmetrele speciale de
curent continuu cu cordoane cu rezistenţe calibrate sau chiar aparatele de măsurare a
rezistenţei prizelor de pământ, folosite după schema prezentată în figura 15d.
Pentru excluderea rezistenţei cordoanelor de măsură din valoarea rezistenţei
circuitului de ramificaţie, aparatele de măsurare a rezistenţei se conectează prin patru
cordoane izolate.
Fig. 15.Metode de verificare a continuităţii :

a-injecţia curentului în diferite puncte ale ILP; b-metoda cu trafo sudură; c-metoda
AV;
d-metoda cu ohmmetru.
56
......6.6. ANALIZA ŞI FORMULAREA REZULTATELOR.

DOCUMENTE ŞI FIŞE.MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII
.6.6.1. După efectuarea lucrărilor de măsurare şi verificare a instalaţiilor de legare la

pământ , urmează să se stabilească concluziile privind starea tehnică a instalaţiei şi
posibilitate punerii ei în funcţiune sau a funcţionării ei în continuare.
Decizia se poate lua numai în urma tuturor verificărilor şi măsurătorilor şi a
comparării rezultatelor acestora cu limitele admise de norme sau cu rezultatele măsurărilor
anterioare(valorile rezultate trebuie să fie mai mici decât cele impuse în norme cu anumite
diferenţe, în funcţie de clasa aparatelor folosite la măsurări).
6.6.2. Defectele descoperite la verificări se vor repara imediat. În cazul în care

remedierea necesită un timp mai îndelungat sau deconectarea prizei de pământ, respectiv
dezlegarea de la pământ a unei părţi importante a utilajelor, aceasta se va putea face în
cadrul reparaţiilor periodice ale utilajelor, dacă pentru perioada până la reparare se
respectă măsurile de securitate în instalaţie.
Procesul-verbal de verificare se încheie doar după înlăturarea defecţiunilor şi
executarea eventualelor lucrări necesare pentru îmbunătăţirea calităţii instalaţiei verificate.
.6.6.3. După măsurări se va întocmi un buletin de măsurare. Măsurile de verificare a

instalaţiei de legare la pământ vor fi efectuate numai de electricieni autorizaţi conform
N.P.M
În buletin se vor indica în mod obligatoriu următoarele date :
-denumirea instalaţiei în care s-a executat verificarea şi datele specifice ale
acestora(tensiunea nominală, modul de tratare al neutrului etc.);
-aprecieri asupra gradului de umiditate a solului(umed, uscat, foarte uscat) ;
-rezultatele obţinute la măsurarea rezistenţei de dispersie la care se aplică
coeficientul ψ corspunzător umidităţii solului;
-rezultatele obţinute la verificarea stării elementelor din instalaţia de legare la
pământ-privind continuitatea legăturilor, gradul de coroziune etc. ;
-valorile maxime ale tensiunilor de atingere şi de pas pentru valorile curenţilor de
defect de calcul;
57
-concluzii privind starea tehnică a instalaţiei şi confirmarea posibilităţii repunerii sale

în funcţiune;
-data efectuării probelor, persoanele executante şi şeful laboratorului executant.
.6.6.4. La darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ trebuie predate

beneficiarului:
-desenele de execuţie şi shemele de legături ale instalaţiei respective de legare la
pământ;
-documentaţiile referitoare la lucrările subterane privind amplasarea legăturilor la
pământ(procesul- verbal de lucrări ascunse) ;
-procesele-verbale de încercări ale instalaţiilor cu rezultatele probelor
obligatorii(cap.5).
. 6.6.5. Fiecare instalaţie de legare la pământ din centrale, staţii şi întreprinderi

industriale trebuie să aibă o fişă tehnică , cuprinzând :
-desenul de execuţie şi amplasare a instalaţiei de legare la pământ, semnat de
executant;
-datele tehnice principale şi valorile rezistivităţii, conductivităţii termice şi a căldurii
specifice a solului;
-buletinele verificărilor legăturilor la pământ (conform anexelor) ;
-caracterul reparaţiilor prizelor, modificările efectuate şi lucrările executate cu ocazia
reparaţiilor .
6.6.6. Măsurarea rezistenţei de dispersie şi a rezistivităţii solului în instalaţiile de

legare la pământ din instalaţiile electrice noi şi din cele aflate în exploatare, ca urmare a
lucrărilor de întreţinere curentă, revizii tehnice sau reparaţii, cu aparatele de măsură cu
curenţi slabi se poate executa pe baza cap.8.22(IPI-P-8.22) din “Instrucţiunile tehnice
interne de protecţie a muncii pentru instalaţii electrice“ –ITI-P-84a C.I.R.E.
.6.6.7.Măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas în instalaţiile de legare la pământ

şi a rezistenţei prizelor de pământ cu curenţi mari de măsură se execută pe baza
autorizaţiilor de lucru în care vor fi stabilite, în mod obligatoriu, măsurile corespunzătoare
tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii ce trebuie adoptate la lucrări.
58
6.6.8.Măsurile tehnice de protecţie a muncii la executarea măsurărilor rezistenţei de

dispersie şi a tensiunilor de atingere şi de pas se iau, de regulă,de personalul operativ din
tura de serviciu. În unele cazuri se realizează delimitarea materială a zonei de lucru. La
efectuarea măsurărilor se impun următoarele restricţii:
-se interzice apropierea personalului, materialelor(utilaje, aparate, scule,
conductoare de legătură) faţă de părţile sub tensiune la distanţe mai mici decât cele
corespunzătoare tensiunii nominale a instalaţiilor, prevăzute în PE 119;
-se interzice efectuarea acestor măsurări în timpul descărcărilor electrice
atmosferice;
-operaţiile de dezlegare şi legare a instalaţiilor de legare la pământ la aparatele de
măsură se vor efectua folosind mănuşi şi cizme electroizolante.
Formaţia minimă de lucru va conţine 2 persoane. Şeful de lucrare va avea
obligatoriu grupa a III-a de autorizare. Ceilalţi membrii ai echipei vor avea cel puţingrupa I
de autorizare.
6.6.10. Măsurile organizatorice de protecţie a muncii la executarea măsurărilor în

ILP constau în:
-emiterea autorizaţiei de lucru şi consemnarea în evidenţele operative a lucrărilor
executate conform ITI-P sau atribuţiilor de serviciu;
-admiterea la lucru;
-controlul activităţii formaţiilor sau supravegherea în timpul lucrărilor;
-îndeplinirea formalităţilor pentru înteruperea sau încheierea lucrărilor.
6.6.11. Sculele, dipozitivele, mijloacele de protecţie şi echipamentul de lucru

necesare pentru executarea măsurărilor în ILP sunt următoarele:
-Truse(aparate)de măsurare a prizelor de pământ APP-2(3,4)-ICEMENERG, MS-08,
M416E-U.R.S.S., Megger-Anglia, PU430-R.S.C.
-aparate de măsură portabile de tip universal(MAVO, DU-10, EWM), reductoare de
curent şi voltmetruelectronic etc.
-Transformatoare de sudură, transformatoare de servicii proprii, grupuri electrogene
mobile pentru alimentarea montajului, cabluri şi conductoare de legătură electrică,
siguranţe MRP.
59
-Chei fixe , cheie franceză, pile, ciocan de 5 kg, perii de sârmă, cleşte patent cu
mâner izolant, şurubelniţe, hârtie abrazivă, pensule, maşină de găurit manuală sau electrică
prtabilă, lampă de benzină etc.
-căşti de protecţie, mănuşi şi cizme electroizolante, echipament de lucru
adecvat(salopete, costume de protecţie etc.) podeţe sau covoraşe izolante pentru montarea
aparatelor de măsură.
6.6.12. Ordinea de executare a operaţiilor de măsurare în ILP:

-echiparea operatorilor cu mijloacele de protecţie necesare;
-îndeplinirea formelor de lucru(conform ITIP sau AL) ;
-realizarea montajului de măsură şi conectarea sursei de alimentare a circuitului;
-executarea măsurărilor propriu- zise;
-deconectarea sursei şi demontarea aparatajului de măsurare;
-închiderea lucrărilor şi a autorizaţiei de lucru.
Dacă în timpul măsurărilor se observă nereguli privind starea tehnică a ILP se vor
curăţa contactele imperfecte şi se vor strânge buloanele de legătură şi se va reface
protecţia anticorosivă.
Înainte de închiderea lucrărilor se va executa şi verificarea gradului de corodare a
ILP. Această operaţie se poate face şi în conformitate cu ITI-P-8.22, fără autorizaţie de
lucru,în baza dispoziţiilor verbale sau a atribuţiilor de serviciu.
60
MINISTERUL ENERGIEI ELECTRICE ANEXA 1

ÎNTREPRINDEREA......................................
UNITATEA....................................................
BULETIN DE VERIFICARE
Nr............. din....................
a rezistenţei prizelor de pământ din reţeaua ........................................................................
Nr. Denumirea Valoarea Valoarea Starea Rezistivitatea Aparate
Crt. instalaţiei(locul prizei) măsurată a normată a solului şi (Ωm) utilizate
rezistenţei rezistenţei ψ(foarte
(Ω) (Ω) umed,
umed, foarte
uscat,
îngheţat)
0 1 2 3 4 5 6
1. LEA.......................................
Stâlpul nr...............................
Stâlpul nr...............................
Notă. Rezistivitatea solului se măsoară numai când se urmăreşte verificarea stabilităţii termice sau când
rezistenţa prizei depăşeşte prevederile normelor la darea în exploatare a LEA.
EXECUTANT, VERIFICAT DELEGAT

Numele şi prenumele ŞEF LABORATOR, EXPOLATARE,
Semnătura, Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura, Semnătura,
61
MINISTERUL ...................................... ANEXA 2

ÎNTREPRIDEREA.................................
UNITATEA............................................
BULETIN DE VERIFICARE
Nr..................din...............
a rezistenţei prizei de pământ a instalaţiei...........................................................................................
1.Denumirea elementului
protejat.............................................................................................................................
2. Valoarea măsurată a rezistenţei
prizei(ohmi)........................................................................................................
3. Starea solului(f. umed, umed, uscat,
îngheţat)......................................................................................................
4. Valoarea coeficientului ψ……………………………………………………………………………..
…………………….
5.Valoarea de calcul a rezistenţei
……………………………………………………………………………………………
6.Valoarea normată a rezistenţei (ohmi)
……………………………………………………………………………………..
7.Rezistivitatea
solului(Ωm).......................................................................................................................................
8.Metoda de măsură şi aparat folosite pentru
măsurători..........................................................................................
9.
Concluzii................................................................................................................................................................
EXECUTANT, VERIFICAT,
(Numele şi prenumele) (Numele şi
prenumele)
Luat la cunoştinţă ŞEF LABORATOR,

Delegat exploatare
(Numele şi prenumele) ( Numele şi prenumele)
62
7. Prevederi finale
7.1 In baza precizarilor din prezenta instructiune, se vor revizui si completa instructiunile concrete
pentru fiecare statie de transformare, precum si pentru fiecare linie de MT aflata in gestiunea unitatii de
exploatare. Aceste instructiuni vor fi elaborate tinandu-se seama de schemele normale de functionare, de
schemele de conexiuni ale echipamentelor si de planurile de reglaje ale protectiilor.
7.2 Se va instrui intregul personal implicat.
7.3 Instructiunea se va difuza ........
7.4 Prezenta instructiune intra in vigoare de la data aprobarii acesteia si anuleaza valabilitatea
Instructiunii 3.RE –I23-88.
AVIZAT : INTOCMIT :
functie.................................. functie..................................
Nume Nume
63

Instr RE I23 88 Instructiuni de Exploatare Si Intretinere A Instalatiilor de Legare La Pamant

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instr RE I23 88 Instructiuni de Exploatare Si Intretinere A Instalatiilor de Legare La Pamant

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTRUCTIUNE TEHNICA INTERNA 3.2.

RE-1 23- 2012

Dan Florin TICU

INSTRUCTIUNE TEHNICA INTERNA 3.2. RE-1 23- 2012

Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ

...........................– ............... FDEE Transilvania Nord

........................ –.................. FDEE Transilvania Nord

3.1.3. Instalaţia de legare la pământ (ILP) cuprinde:

- priza de pământ formată din electrozi şi conductoarele de legătură între aceştia;

3.1.5. Instalaţiile de legare la pământ sunt de următoarele tipuri:

Instalaţiile de legare la pământ pot reliza simultan mai multe funcţiuni.

În această categorie intră şi posturile de transformare pe stâlpi şi stâlpi LEA aflaţi la o

De asemenea, în cadrul lucrărilor de exploatare se va urmări integritatea legăturilor flexibile din

a) Înterţinerea curentă periodică:

ITI – Instrucţiune Tehnică Internă;

ILP….Instalaţie de legare la pământ

LEA – Linie electrică aeriană;

LES– Linie electrică subterană

Ip…….Curentul de punere la pământ

Up…..Tensiunea instalaţiei de punere la pământ

Rp…..Rezistenţa prizei de pământ

4.1.1..STAS 2612-87 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.

4.1.2. STAS 12604-87- Protecţia împotriva electrocutărilor. Condiţii generale.

4.1.7. I. RE – Ip30-2004 – Îndrumar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la

4.1.8. I.RE – Ip35/2-1992- Îndrumar de proiectare pentru reţelele de medie tensiune cu

neutrul tratat prin rezistenţă. ILP pentru LEA, cabluri, staţii şi PT

4.1.9.NTE 001/03/00- Normativ privind alegerea izolaţiei, cordonarea izolaţiei şi protecţia

instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor.

( M.E.E. ICEMENERG 1961).

..4.2.. Instalaţiile de legare la pământ se vor verifica în conformitate cu prevederile “ Normativului de

- condiţia impusă instalaţiei de protecţie pentru înaltă tensiune;

- condiţia impusă instalaţiei de protecţie pentru joasă tensiune.

5.6.Valorile rezistenţei prizelor trebuie corelate cu condiţiile de stabilitate termică a acestora.

Tip Timpul de întrerupere la protecţia de bază (a)

1.1 Circulaţie I, T1 125 100 85 80 75 70 65 65 50

Indiferent de timpul protecţiei de bază tb 125V

Indiferent de timpul protecţiei de bază tb 250V

Indiferent de tb, 125V

T2 Pentru tb < 1.2s 500V

T1 - reţeau legată la pământ cu un sistem de alimentare a defectului;

Tabelul 2. Valori maxim orientative ale rezistenţelor instalaţiilor de legare la pământ de

1.1. Cazul general

- Prize de pământ individuale Rpi

- Dacă nu se poate realiza o retea generală se pot utiliza numai

Prizele se repetă la maxim 150 m dacă se utilizează conductoare

b)Reţea de legare la pământ ramificată .

-Prizele de pământ individuale

fiecare priză trebuie să fie

Rpb < 20Ω

(Condiţie obligatorie: asigurarea declanşării punerii la pământ

Dacă această condiţie nu se poate realiza, U a şi Upas se pot asigura

Dacă nu se pot asigura condiţiile impuse mai sus, se trece la

Tabelul 3. Coeficientul de variaţie a rezistenţei prizelor şi rezistivităţii solului Ψ

Coeficienţii de variaţie în funcţie de starea solului în timpul

1 0,3<h<0,5 m 6,5 5,0 3,5

2 0,5<h≤0,8 m 3,0 2,0 1,5

3 0,8<h≤4 m 1,5 1,3 1,1

4 h>4 m 1,2 1,1 1,0

Valorile maxime ale

Paratrăsnet montat separat în staţii Descărcătoarele cu

Descărcător cu coarne instalat pe stâlpii de

6 Stâlpii metalici sau de beton ai LEA 110

-în sol cu rezistivitate până la 100 Ω