MODERNISMUL. LUCIAN BLAGA.

OPERA POETICĂ

Poet şi filozof, Lucian Blaga transpune în lirică cele două concepte

filozofice originale: cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă.
Cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, raţional, se revarsă asupra obiectului
cunoaşterii şi nu-1 depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care astfel să-1
reducă. Cunoaşterea luciferică nu are drept scop lămurirea misterului, ci sporirea
lui. Prima numeşte doar lucrurile, spre a le cunoaşte. A doua problematizează,
producând în interiorul obiectului o criză, care-1 descompune în ceea ce se arată
şi ceea ce se ascunde. Marele Anonim instituie cenzura transcendentă care
limitează cunoaşterea umană. Opţiunea filozofului merge în sensul cunoaşterii
luciferice, cu apologia intelectului extatic.

Expresionismul reprezinta o miscare artistica moderna prezenta, mai

ales, in artele plastice, preluata in literatura si avand principii caracterisitice
precum:

 Tesniunea emotionala
 Elogiul creatiei ca justificare a destinului uman
 Tendinta spre forme artistice sintetice si abstracte
 Interesul pentru mituri
 Ideea unui conflict intre lumea moderna, tehnologizata si fiinta umana
 Literatura expresionista se caracterizeaza prin imagini de vizionarism
apocaliptic si prin motive literare, precum: dansul, jocul, zborul.

Arta poetică presupune exprimarea concepţiilor autorului despre arta

literară ṣi despre regulile care stau la originile acesteia. O artă poetică modernă,
cu accente filosofice, implică nu doar raportul dintre poet ṣi creaţia sa, ci ṣi
raportul dintre poet ṣi lumea în care trăieṣte. Astfel, în poezia „Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii” eul liric conturează, cu ajutorul limbajului
artistic, relaţia sa cu opera literară, dar ṣi rolul său în lume. 

Expresivitatea poeziei lui Lucian Blaga se realizează prin:

-capacitatea de plasticizare a ideilor: „unul din cei mai originali creatori de
imagini ai literaturii noastre" (E. Lovinescu);
-poeziile se construiesc în jurul unei imagini realizate
prin comparaţia elementului abstract cu un aspect al lumii materiale;
- poeziile urmăresc o structură stereotipă (în prima etapă de creaţie), având trei
secvenţe: planul existenţei, al interogaţiei retorice/ al comparaţiei ample, al
concluziei;
-cultivarea cu predilecţie a metaforei revelatorii, care caută să reveleze un
mister esenţial pentru însuşi conţinutul faptului; metafora plasticizantă dă
concreteţe faptului;
-enumerarea prin şi;
- resemantizarea cuvintelor, care sunt aduse într-un câmp al transcendenţei;
prezenţa cuvintelor cu „sarcină magică" şi cu „sarcină mitică";
- cultivarea versului liber.