Tema 7: Caracteristica expertizelor judiciar economice şi inginereşti tehnologice

1) Expertizele judiciar contabile

2) Expertizele financiar - economice
3) Expertizele inginero - economice
4) Expertizele merceologice

Expertizele judiciare economice sunt destul de importante actualmente. Datorită faptului că

organizarea şi conducerea contabilităţii la nivel de întreprindere pot fi coordonate numai de
specialişti în domeniu, necesitatea unor expertize judiciare economice duce la obţinerea de
informaţii contabile numai prin interpretarea corectă a acestora de către profesioniştii în
domeniu. Așadar, folosirea datelor şi documentelor contabile ca probe în justiţie nu se poate face
în orice condiţii. Se ţine cont de particularităţile diverselor mişcări de valori în diferite sectoare
de activitate economică, dar şi de existenţa mai multor posibilităţi de înregistrare şi reflectare a
lor în documente şi în conturi. Problemele pe care le pot aborda expertizele judiciare economice
sunt:
– verificarea gestiunii administratorului din care să rezulte sumele încasate, destinaţia
acestora şi plăţile efectuate;
– efectuarea de către administrator a înregistrărilor legale în contabilitate;
– verificarea tuturor registrelor prevăzute de lege pentru toate formele de persoane
juridice;
– evidenţierea şi achitarea obligaţiilor către stat rezultate din activitatea contabilă;
– încasarea şi achitarea impozitului pe venit sau profit;
– respectarea normelor legale în vigoare în ceea ce priveşte avizele şi aprobările necesare
administratorului pentru efectuarea plăţilor curente, a cheltuielilor necesare sau urgente;
– respectarea plafonului cu privire la efectuarea plăţilor către furnizorii de servicii;
– verificarea legalităţii perceperii unor sume de bani de către administrator;
– verificarea legalităţii calculului, efectuat de administrator în stabilirea, determinarea
cauzelor perceperii de către furnizorii de servicii a unor sume penalizatoare, cuantumul
penalităţilor achitate în perioada menţionată şi cine se face vinovat de producerea lor;
– verificarea tuturor sumelor încasate în numerar de administrator, confruntându-se
copiile chitanţelor cu registrul de casă;
– verificarea tuturor plăţilor curente efectuate de administrator către furnizorii de servicii,
legalitatea lor, şi dacă în condiţiile în care persoana juridică avea de plătit mari restanţe penalităţi
la plata furnizorilor administratorul a efectuat cheltuieli care nu erau urgente sau necesare, sau a
păstrat banii în casa fără a plăti furnizorii de servicii;
– regăsirea în evidenţe a unor plăţi mai mari/mici decât sumele încasate în perioada
respectivă;
– stabilirea prejudiciului cauzat persoanelor juridice şi persoanele care se fac vinovate de
nerespectarea dispoziţiilor legale.
Expertizele contabile judiciare au ca obiect cercetarea unor fapte şi situaţii de natură
economico-financiară. Ele cuprind în sferele lor de acţiune activitatea economică a unui agent
economic pentru problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar; cercetează situaţiile şi
împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate de evidenţa economică şi a suporţilor lor
materiali. Expertizele interpretează datele de evidenţă şi furnizează opinii cu privire la
problemele investigate pe baza legilor şi a actelor normative care reglementează domeniul de
activitate respectiv. În final, ele elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca
mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
Potrivit literaturii de specialitate, expertizele contabile constau în cercetarea situaţiei
economice a unor societăţi, a concordanţei dintre documentele primare de evidenţă contabilă şi
realitate, fiind des utilizate în materie civilă, penală sau comercială.
Obiectele de studiu ale expertizei judiciare contabile sunt datele din diferite documente
purtătoare ale informaţiei economice.
Sarcinile de bază ale acestei expertize se divizează în: diagnostice, de identificare şi de
reconstituire.
Sarcinile diagnostice se referă la relevarea faptelor sau caracterelor de denaturare a datelor
de evidenţă prin metode specifice de contabilitate, aprecierea mecanismului şi caracterului lor.
Sarcinile de identificare se referă la identificarea înscrisurilor cu caracter de evidenţă, adică
aprecierea coincidenţelor sau diferenţelor a notiţelor de maculator cu datele de evidenţă
contabilă.
Sarcinile de reconstituire se referă la reconstituirea datelor care lipsesc sau sunt denaturate
în formele de evidenţă, în baza unor date anterioare având legătură cu evidenţele date.
Întrebări orientative:
1. Există schimbări în conţinutul calculelor, notiţelor de evidenţă care au creat
posibilitatea înlăturării sumelor din evidenţa datoriilor de debit?
2. Sunt contradicţii între datele de evidenţă din cartea de bază?
3. Cu ajutorul căror operaţiuni contabile a fost scăzută suma venitului acumulată în
perioada concretă?
4. Care a fost modalitatea majorării cheltuielilor şi care este mecanismul denaturării
înscrisurilor de evidenţă?
5. Se referă oare înscrisurile prezentate la expertiză la înscrisuri de evidenţă contabilă,
dacă da, au asemănări după conţinut cu înscrisuri de evidenţă contabilă oficiale?
 6. La ce tipuri de înscrisuri de evidenţă contabilă se referă datele depistate la persoana
concretă?
7. Au fost oare întocmite înscrisurile prezentate la expertiză de o persoană care are
deprinderi de lucru cu evidenţa contabilă?
8. Care a fost conţinutul aproximativ al înscrisurilor ce lipsesc din document?
9. Care sunt indicii corecţi care au fost denaturaţi sau deghizaţi în procesul evidenţei
contabile?
10. Dacă dobânzile plătite de X în perioada ianuarie - aprilie 2007 pentru împrumuturile
luate de la firmele A şi B pot fi incluse în cheltuieli?
11. Recalcularea profitului în funcţie de cheltuielile avute de firmele A şi B la stabilirea
impozitului ce trebuia vărsat de către X în perioada ianuarie - aprilie 2007?
12. Deducerea şi calcularea TVA care trebuia vărsată la buget în aceeaşi perioadă?
13. Dacă împrumuturile luate de X de la firmele A şi B s-au făcut în baza unor contracte
de împrumut semnate de ambele părţi?
14. Dacă dobânzile încasate de firmele A şi B de la X au fost înregistrate în veniturile
celor două societăți, dacă s-a calculat impozitul pe profit aferent acestor venituri?
15. Dacă prin neînregistrarea veniturilor din dobânzi la firmele A şi B s-a creat un
prejudiciu prin neplata impozitului pe profit şi care este cuantumul acestuia?

Expertizele financiar-economice se dispun în cazurile cercetării evaziunilor fiscale,

sustragerilor, încălcarii regulilor de creditare, pseudoactivitatea de întreprinzător, dobândirea
creditului prin înşelăciune etc.
Obiectele expertizelor financiar-economice sunt:
– devizele de cheltuieli;
– business-planul;
– documentele contabile;
– actele normative privind remunerarea muncii, concediilor, premiile;
– actele de control şi revizii privind obiectul de construcţie.
Expertizele financiar-economice se dispun pentru analiza rezultatelor financiare şi
aprecierii situaţiei financiare a întreprinderii, pentru aprecierea mărimii veniturilor ilegale în
urma nerespectării regulilor tranzacţiilor financiare, ascunderea venitului, transferuri de surse
financiare nefondate etc.
Expertizele financiar-economice soluţionează numai probleme diagnostice.
Întrebări orientative:
1. Care este starea de lucruri şi temeinicia indicilor financiari ai întreprinderii în
 cazurile denaturării datelor despre venituri şi cheltuieli?
2. Care este starea financiară a întreprinderii?
3. Documentele financiare, planul lucrărilor de cercetare, proiectare sau de construcţii
ale obiectului dat au fost întocmite corect?
4. Asigură acest sistem de documentaţie controlul modern al încasării şi circulaţiei
mijloacelor financiare, a materiei prime şi a materialelor la planificarea, proiectarea şi
construcţia obiectului?
5. Care este cantitatea surplusului de materie primă şi de materiale ce au fost scoase din
cont pentru efectuarea lucrărilor de construcţie, luând în consideraţie concluziile
tehnice ale expertului în ce priveşte consumul real de materie primă şi de materiale
de construcţie?
6. Corespunde oare preţul de cost al producţiei (lucrărilor, serviciilor) întreprinderii
cheltuielilor efectuate?
7. Au dus aceste neconcordanţe la micşorarea datelor despre veniturile întreprinderii?
8. Care este structura şi dinamica cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii?
9. Există devieri pe unele articole de venit şi direcţionarea mijloacelor băneşti la
cheltuieli?
10. Sunt majorări ale preţurilor de vânzare, micşorări ale preţurilor de cumpărare în urma
cărora s-a obţinut un surplus de venituri?

Expertizele inginero-economice se dispun în cazurile de cercetare a rezultatelor activităţii

de producere şi logistică a întreprinderii (organizaţiei), a unor părţi în parte a procesului de
producere, eficacităţii economice novatorii în domeniul de producere, aparenţelor negative în
sistemul plăţii muncii, dar şi condiţiilor care contribuie la apariţia lor.
Obiectele de studiu ale expertizei inginero-economice sunt asemănătoare cu celelalte tipuri
de expertize economice, adică documentele purtătoare de informaţie economică.
Expertizele financiar-economice rezolvă numai probleme diagnostice.
Întrebări orientative:
1. Sunt oare admise de întreprindere (organizaţie) abateri de la normele de calcul al
efectului economic odată cu introducerea mijloacelor tehnice noi? Dacă da, care şi
cum au influenţat preţul de cost al producţiei şi profitul întreprinderii?
2. Există date despre denaturarea rezultatelor de producere a întreprinderii şi
productivităţii muncii?
3. Care este modalitatea denaturării rezultatelor de producere?
4. Sunt abateri ale nivelului de salarizare în funcţie de productivitate şi de rezultatele
 muncii?
5. Care este contribuţia de muncă a unei persoane sau a întregului colectiv în rezultatele
activităţilor de producţie, în conformitate cu care se distribuie în rândul angajaţilor
profitul net?
6. Care este procentul din averea întreprinderii a colectivului sau membrilor fondatori în
conformitate cu contribuţia lor la capitalul de fond a întreprinderii şi produsul muncii
colective?

Expertizele inginereşti-tehnologice sunt:

– tehnologică a exploziilor industriale;
– merceologică.
Expertizele merceologice sunt dispuse pentru stabilirea exactă a calităţii reale a loturilor
de produse, în relaţie cu condiţiile, cauzele, locul şi împrejurările care au generat abateri de la
calitatea prescrisă şi contractată. Este necesară în toate cazurile în care pot să apară interpretări
diferite ale unor informaţii importante referitoare la produs; se apelează la expertiza
merceologică pentru cercetarea şi clarificarea unor probleme controversate sau aflate în litigiu,
legate de comerţul cu mărfuri, fie alimentare, fie nealimentare. Aşadar, obiectul central şi cel mai
important al expertizei merceologice îl constituie problemele legate de calitatea produselor.
Obiectivele concrete ale unei expertize merceologice pot fi unul sau mai multe din
următoarele considerente:
– identificarea unui produs sau a unui lot de produse;
– stabilirea calităţii unui produs şi a concordanţei acesteia cu normele tehnice;
– aprecierea măsurii în care calitatea unui produs a suferit modificări în raport cu starea
iniţială şi reconstituirea calităţii iniţiale a produsului;
– stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativă a unui produs, inclusiv
problemele create de eventualele ambalaje necorespunzătoare.
În toate situaţiile când expertului i se cere o concluzie în legătură cu caracteristica unui lot
mare de marfă industrială, la dispoziţia expertului este necesar de a pune după posibilitate toate
produsele dintr-o partidă, deoarece concluziile instanţei de judecată pe caz pot fi, de regulă,
răsfrânse asupra cantităţii de marfă care a fost dată expertului şi a fost cercetată.
Întrebări orientative:
1. Care este denumirea produsului?
2. La ce tip, calitate şi articol se referă produsul dat?
3. Cum poate fi descifrat marcajul mărfii date?
4. Ce semnificaţii au cifrele şi literele de pe ambalajul produsului?
5. În condiţii corespunzătoare a fost păstrată marfa dată?
6. Putea surveni lipsă de marfă în urma păstrării incorecte a ei?
7. A fost cauzată alterarea produsului în urma păstrării incorecte a lui, dacă da, atunci prin
ce anume s-a manifestat păstrarea necorespunzătoare?
8. Încăperea dată este adaptată pentru păstrarea mărfii date?
9. Din ce materie primă este confecţionată marfa dată?
10. Marfa supusă cercetării este confecţionată dintr-o materie primă necalitativă, dacă da,
prin ce se manifestă lipsa ei de calitate?
11. Este acceptat faptul păstrării unei mărfi în aceeaşi încăpere şi nemijlocit în apropierea
altei mărfi, dacă nu, atunci de ce?
12. Care este întreprinderea producătoare a produsului dat?
13. Este oare produsul dat confecţionat în condiţii artizanale?
14. Corect este ambalată marfa? Corespunde ambalajul după toate condiţiile tehnologice?
15. Este oare ambalajul confecţionat artizanal?
16. Corect a fost transportată marfa?
17. Corespunde calitatea şi preţul mărfii cu datele indicate pe ecusonul mărfii?
18. Corespund semnele de marcaj al produsului cu calitatea şi tipul lui?
19. Care este procentul de grăsime al produsului dat? Corespunde acest procent cu
standardul?
20. Care este procentul de zahăr al produsului dat? Corespunde acest procent cu
standardul?
21. Care este procentul de umiditate a produsului dat? Corespunde acest procent cu
standardul?
22. Care este procentul de alcool în băuturile spirtoase? Corespunde acest procent cu
standardul?
23. Care este procentul de metale preţioase în produsele prezentate? Corespunde acest
procent cu standardul?
24. Sunt oare confecţionate mărfurile date din una şi aceeaşi materie primă?
25. Care este nivelul de uzură a produsului dat?