EXPERTIZA POROSCOPICA

EXPERTIZA CRESTOSCOPICA
 Poroscopia:
se ocupă cu studiul morfologic şi funcţional al porilor sub
aspectul formării urmelor şi al metodelor de examinare.
Poroscopia studiază forma porilor, a orificiilor glandelor
sudoripare, aflate in palma mâinii şi în talpa picioarelor.
 Forma porilor este fixă şi
caracteristică:
• circulară,
• ovală,
• unghiulară,
• în semilună,
• dantelată,
• triunghiulară etc,
iar diametrele ei pot varia între 80-250 miimi de
milimetru. Pentru a fi comparaţi, porii vor fi
măriţi de 80-100 ori.
 Porii sunt caracterizaţi prin
două elemente de stabilitate:

• imuabilitatea
• repartiţia topografică (raporturi spaţiale
reciproce), fiind posibilă identificarea, cu
aplicabilitate restrânsă din cauza îmbacsirii
porilor cu substanţe de stratificare sau cu
praful de relevare.
Poroscopia este mai pretabilă la examinarea
impresiunilor de pe documente, unde
amprentele apar în tuş (Lucian Ionescu).
 Cretoscopia:
se ocupă cu studiul marginilor crestelor papilare, a
căror conformaţie diferenţiată este dată de forma
porilor.
Porul este aşezat în centrul sau la marginea crestei,
sub forma unei dantelări (franjurare) care va da
caracteristicile de muchie a crestei — unic, fix şi
nealterabil — pe care se bazează identificarea, în
practică, din cauza îmbacsirii microreliefului de către
substanţele de contaminare şi apoi de cele de
relevare, posibilităţile de aplicare ale cretoscopiei
sunt reduse.
Elemente adiacente ale
desenelor papilare sunt:

• cicatricile;
• liniile albe produse de cutele pielii;
• liniile şanţurilor de flexiune;
• negii sau alte malformaţii.
 Detaliile caracteristice ale
crestelor papilare:
a - început de creasta papilară; ; i - butonieră
b - sfârşit de creastă papilară; k- inel punctat;
c - bifurcaţie; , I - depăşire de creste papilare;
d - trifurcaţie; ; m - creastă aderentă;
e - ramificaţie; n - întrerupere de creastă papilară;
f - contopire de creste papilare; o - punct papilar;
g - contopire simplă; p - grup de creste papilare;
h-fragment de creastă papilară
r-triunghiul capetelor de creste papilare;
s-anastomoza (podeţul); t-devierea de creste;
ţ-creste papilare alternative; u -intersecţia de creste;
v - reîntoarcerea de creastă papilară; x - cicatricea.
 PORI MARGINALI  PORI CENTRALI
 Elementele de poroscopie:
 în cazul fragmentelor de urme papilare care conţin mai puţin de 12 detalii
caracteristice, simpla coincidenţă dintre numărul mic al detaliilor este insuficientă
pentru a formula o concluzie cert pozitivă şi de aceea pentru finalizarea procesului
de identificare se procedează la examinări poroscopice. Concluzia de identitate se
bazează pe corespondenţa deplină dintre numărul formele, dimensiunile şi
plasamentul porilor de pe traseele crestelor papilare. Numărul porilor existenţi pe
un milimetru din lungimea crestei papilare variază între 9-18, iar forma for poate fi
circulară, ovală, franjurată sau cu aspect de şa, semilună etc. Dimensiunile
porilor se apreciază atât în unităţi absolute, cât şi în comparaţie cu cei vecini
(diametrul lor are valori de 80-250 microni)2, în ceea ce priveşte plasamentul,
porii se pot situa pe centrul crestei papilare, caz în cam se reproduc complet, sau pe
marginea ei, când datorită reproducerii incomplete, imprimă marginilor crestei
papilare un contur sinuos, franjurat .
 Pentru examinarea comparativă se aleg 2-3 creste corespondente în urmă şi
impresiune, urmărindu-se coincidenţa sau necoincidenţa porilor sub aspectul
caracteristicilor amintite4. Cercetarea poroscopică necesită măriri de 10-20X care
pot fi obţinute prin macra sau microfotografiere. Rezultatele examinărilor şi
metodele folosite se descriu în cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză în care s-a
stabilit coincidenţa dintre detaliile caracteristice ale crestelor papilare.
 Elementele de crestoscopie:
 Marginile crestelor papilare au după cum s-a arătat, un
aspect sinuos datorită plasamentului lateral ai porilor
care nu se reproduc complet pe creastă. Astfel, de-a
lungul fiecărei margini se pot observa forme diverse,
care alternează între ele: drepte, concave, convexe, cu
aspect de buzunar, de dinte, masă, unghi etc.
 Examenul crestoscopic se efectuează concomitent cu cel
poroscopic, fiind necesar ca pentru identificarea certă a
persoanei, si se constate corespondenţa deplină în
privinţa formei pe care o au marginile crestelor papilare
comparate.
 Amprentarea specială:
se face când este necesară examinarea
poroscopică şi crestoscopică a urmelor papilare.
Impresiunile pentru comparaţie se obţin prin
aplicarea unor tehnici speciale de amprentare.
Pentru aceasta se foloseşte un amestec de ceară
galbenă, colofoniu, spermanţet şi seu, pe care se
rulează mai întâi degetul, şi apoi pe o bucată de
celuloid transparent care permite proiectarea
impresiunii pe un ecran şi examinarea ei la o
scară mărită
 TratamentuI optic
• Inainte de aplicarea oricarui tratament, obieetele si locurile
unde se presupune ca infractorul a lasat urme sunt examinate cu
ochiul liber sub actiunea unor surse de lumina alba dirijata si
sub diferite unghiuri de incidenta. Ca surse de lumina pot fi
folosite lanterne, reflectoare, ferestre sau chiar oglinzi pentru
reflectarea razelor solare. In cazul obiectelor transparente, este
indicata examinarea prin transparenta. De multe ori aceste
examinari sunt satisfacatoare si se pot finaliza cu observarea
clara si fotografierea urmelor in starea in care au fost lasate.
Imaginile urmelor obtinute in acest fel sunt de regula de calitate
superioara si pot fi folosite in examinarile poroscopice.
 Aburirea cu vapori
de acid fluorhidric
Procedeul se poate aplica numai in cazul urmelor papilare ramase pe sticla si se
bazeaza pe actiunea corosiva a acidului fluorhidric asupra sticlei,conform reactiei:
• SiO2 + 6HF = (SiF(j)H2 + 2H,O
Suprafata sticlei acoperita cu grasime lasata de crestele papilare nu este atacata
de acidul fluorhidric, in timp ce spatiile dintre creste sunt atacate iar sticla devine
aici mata.
Aburirea se realizeaza prin simpla asezare a portiunii de sticla purtatoare de urme
papilare deasupra unui vas din material plastic in care s-a introdus acid fluorhidric
concentrat, astfel incat vaporii degajati sa vina in contact cu sticia.
Timpul necesar relevarii este de maxim 5 minute. Dupa aceasta, sticia se spala cu
apa din abundenta, iar apoi se usuca cu hartie de filtru sau cu o carpa.
In lipsa acidului fluorhidric concentrat, se poate folosi un amesteca 2-3 g fluorura
de sodiu sau calciu cu 5-10 g acid sulfuric concentrat.
Urma relevata prin acest procedeu permite examinarea crestoscopica sau
poroscopica si se poate pastra un timp indelungat.
 Ridicarea urmelor
papilare prin fotografiere
• Fotografierea este metoda principală de ridicare a oricăror feluri de
urme şi în special a celor de suprafaţă. Prin această metodă urmele nu
sunt influenţate cu nimic, existând posibilitatea ca apoi să se aplice şi
alte metode de ridicare.
• Urmele papilare se fotografiază la laborator, unde sunt condiţii
optime.
• Urmele papilare se fotografiază la faţa locului numai când
obiectul pe care se găsesc nu poate fi transportat la laborator. Sunt
fotografiate atât urmele de adâncime cât şi cele de suprafaţă.
Urmele papilare se fotografiază numai după ce au fost scoase în evidenţă
prin una din metodele de relevare. La fotografiere se luminează ambele
părţi, sau numai o parte, pentru a apărea toate detaliile şi a se forma
contrast între urmă şi fond. În condiţii speciale, urmele se vor fotografia
direct, fără a fi relevate, pentru a se obţine fotografia porilor sau a
muchiilor crestelor papilare care este primul pas în expertiza poroscopică.
 CONCLUZIE:
Partea din dactiloscopie care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare si expertiza a orificiilor
porilor de pe crestele papilare poarta denumirea de poroscopie. Porii asezati pe muchiile (marginile)
crestelor au forme deosebite fata de cei asezati in cuprinsul crestelor, pentru ca acestia nu se reproduc
total in urma, ci doar partial. Unii criminalisti au opinat pentru constituirea unui capitol aparte din
examinarea formei, marginilor crestelor papilare, numind acest gen de examinare ,,crestoscopie" sau
,,mucheoscopie„. Compararea ,,crestoscopica" se efectueaza tot cu ocazia examinarii poroscopice.
Variabilitatea Iaturilor crestelor papilare da nastere unei diversitati extrem de mare de forme caracteristice
marginilor acestor creste care apar franjurate sau dantelate marginal.
In practica, poroscopia ofera posibilitatea utilizarii fragmentelor de urma care nu depasesc cateva creste
papilare. Ea permite sa se raspunda cu certitudine in numeroase cazuri in care numarul de puncte
caracteristice coincidente ale crestelor papilare este insuficient.
Se ivesc numeroase situatii cand, Ia fata locului, se descopera numai urme ale unor fragmente de desene
papilare, in care nu se reproduce decat un sector limitat de creste ale amprentei, de pilda un numar de 10 -
I5 creste papilare. Cu toata straduinta expertului, Ia asemenea fragmente, de cele mai multe ori, nu se pot
descoperi nici cel putin 6 - 8 detalii caracteristice macroscopice care sa demonstreze, pe baza frecventei lor,
ca urma a fost lasata de un anumit deget sau palma. Luandu-se in consideratie faptul ca nu se poate
renunta Ia urma in cauza a fragmentului de desen papilar, in continuare se vor folosi alte tehnici de lucru,
cum ar fi o marire fotografica sau prin microfotografiere. Prin aceasta se vor scoate in evidenta microdetalii
cum sunt, de pilda, formele orificiilor poriIor, care se gasesc pe traseul crestelor papilare ce fac obiectul
examinarii.
 ...
Orice creasta papilara care este privita cu o lupa puternica, ce mareste de 10 - 12
ori, sau cu un microscop de mic grosisment, se va vedea ca o linie intrerupta
datorita orificiilor porilor situati in varful papilelor dermice. Ca si traseul crestelor,
orificiile porilor au forme, dimensiuni si plasamente deosebite si, de aceea,
indicarea Ior pe un raport de expertiza poate constitui un element de identificare.
Fata de creste, Ia pori se mai poate retine si numarul Ior pe unitatea de masura in
lungime.Practica arata ca este indicat sa nu se efectueze o expertiza piroscopica
separata, ci sa se aleaga 2 - 3 creste papilare mai clar imprimate care, in cadrul
aceleiasi expertize dactiloscopice, vor fi examinate si din punct de vedere al
caracteristicilor porilor. Examinarea comparativa poroscopica va constitui o
completare a punctelor caracteristice coincidente indicate Ia traseul crestelor in
cadrul expertizei in cauza si ea va fi trecuta intr-un capitol aparte in aceeasi
Iucrare. Pentru ilustrarea caracteristicilor porilor in raportul de expertiza, crestele
papilare vor fi marite de 10 - 20 de ori prin macrofotografiere sau
microfotografiere, direct pe placa fotografica negativa.
 Bibliografie:
• Camil Suciu, Criminalistică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1972
• Л.И. Слепнёва. Курс лекций по трасологии.М., 2016
г.
• Dictionar de criminalistica, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1984. coordonatori: Nicolae
Dan & Ion Anghelescu
• Ion Radu Constantin & Marius Radulescu –
Dactiloscopia, Bucuresti, 1975
• Gheorghe Pasescu & Ion Radu Constantin – Secretele
amprentelor papilare, Ed. National, Bucuresti, !996
 a elaborat:
STUDENT AL GRUPEI
ACADEMICE DFB 173
AGENT SUPERIOR
ALBINA CRISTIAN

CU STIMA!
CHISINAU 2020