A.8.

Bilanţul energetic al navei

A.8.1. Scopul bilanţului energetic

A.8.2. Bilanţul energetic pentru consumatorii industriali

A.8.3. Bilanţul energetic pentru nave

A.8.4. Calculul bilanţului energetic

 A.8.1. Scopul bilanţului energetic

Întocmirea bilanţului energetic are ca scop determinarea sarcinii electrice

de calcul pentru întreaga navă, în vederea dimensionării surselor de energie
electrică, respectiv pentru alegerea numărului şi puterii a grupurilor diesel
generatoare.

A.8.2. Bilanţul energetic pentru consumatorii industriali

În cadrul bilanţurilor energetice întocmite pentru consumatorii electrici

industriali, în general, sarcina electrică de calcul reprezintă o mărime care
caracterizează consumul de energie electrică.

Mărimile fizice utilizate în acest scop sunt puterea activă P, reactivă Q şi

aparentă S.

Puterea activă care se ia în calcul se numeşte putere cerută sau de calcul

şi reprezintă o putere activă convenţională de valoare constantă care produce
energie pentru elementele instalaţiei electrice (transformatoare, linii etc.) acelaşi
efect termic ca şi puterea reală.

Puterea cerută PC se determină din puterea instalată (nominală) P i cu

ajutorul coeficientului de cerere Kc

Pc =K c⋅Pi

Coeficientul de cerere ţine cont de gradul de încărcare şi randamentul

receptoarelor, de simultaneitatea funcţionării acestora şi de randamentul reţelei de
distribuţie. Ca urmare coeficientul de cerere este exprimat cu relaţia.
K ⋅K
Kc= i s
η⋅η r

în care:

Ki – coeficient de încărcare

Ks – coeficientul de simultaneitate

 - randamentul mediu al receptoarelor

r – randamentul reţelei între receptoare şi punctul în care se calculează

puterea cerută.

Puterea cerută de receptoarele de forţă şi de iluminat poate fi determinată

prin următoarele metode:
- metoda coeficienţilor de cerere, aplicabilă la un număr mare de
receptoare şi care permite calcularea puterii cerute globale pe posturi de
transformatoare sau pe o întreagă întreprindere;

- metoda formulei binome, care este mai precisă ca metoda coeficienţilor

de cerere, în special pentru un număr redus de receptoare;

- metoda duratei de utilizare a puterii maxime cerute;

 - metoda statică.

A.8.2.1. Metoda coeficienţilor de cerere

Este una din metodele aproximative de calcul, mult utilizată, şi ea
presupune parcurgerea următoarelor etape de calcul:

- se stabilesc puterile Pik pe categoriile K de receptoare, categorii stabilite

de obicei după serviciul de funcţionare (continuu, intermitent, etc.)

- se calculează puterile cerute Pck pe categoriile K de receptoare cu relaţia:

PC =K C k ¿ Pik
k

KC
unde: k - coeficientul de cerere al categoriei K

QC
- se calculează puterea reactivă cerută k tot pe categoriile K de
receptoare cu relaţia:

1
QC =PC ¿
k k
√ 2
cos ϕC k
−1=PC ¿ tg ϕC
k k

cosϕ C
unde: k - factorul de putere cerut al categoriei K

KC cosϕ C
Mărimile k şi k sunt determinate experimental pe baze
statistice pentru diferite receptoare şi sunt indicate în normative.

- se calculează puterile active şi reactive totale cu relaţiile:

n n
PC =∑ PC ; QC =∑ Q C
k k
k=1 k=1

- se calculează puterea totală aparentă cerută sau de calcul a tuturor

consumatorilor:
S C =√ P2C +Q2C
 - se alege o sursă de alimentare cu o putere instalată care să respecte
condiţia:

S i≥S C

A.8.3. Bilanţul energetic pentru nave

Pentru întocmirea bilanţului energetic al unei nave poate fi utilizată orice

metodă utilizată la consumatorii industriali. Dar de obicei se utilizează metoda
coeficienţilor de cerere cu unele particularităţi specifice echipamentelor navale, a
exploatării acestora precum şi a regimurilor de exploatare a întregii nave.

Algoritmul de întocmire a bilanţului energetic după metoda coeficienţilor

de cerere parcurge următoarele etape:

A.8.3.1. Gruparea consumatorilor

Consumatorii se grupează de obicei după criteriul tehnologic care permite
KS
introducerea unui coeficient de simultaneitate pe grupă g .

Astfel conform bilanţului prezentat în tabelele 1 la 7 avem următoarele

grupe uzuale:

1. Mecanisme principale în CM
2. Mecanisme auxiliare
3. Mecanisme de punte
4. Instalaţia frigorifică,ventilaţie, condiţionare
5. Utilaj gospodăresc
6. Echipament de navigaţie
 7. Echipament atelier mecanic
8. Instalaţie iluminat

A.8.3.2. Regimurile de exploatare a navei

Calculul bilanţului se face separat pe diversele regimuri de exploatare a
navei ce se stabilesc după destinaţia navei, regimuri care diferă după numărul
receptoarelor utilizate în fiecare grupă.
Astfel conform bilanţului prezentat în tab. 1 avem următoarele regimuri:

1. Regimul de marş
2. Regimul de marş cu balastare
3. Regimul de manevră marş în strâmtori
4. Regimul staţionare cu încărcare
5. Regimul staţionare cu descărcare
6. Regimul marş curăţire tancuri
7. Regimul de avarie
Următoarele subpuncte ale calculului se fac pentru fiecare regim de
exploatare.

A.8.3.3. Puterea consumată de consumatori de acelaşi tip

care formează o subgrupă
Pentru fiecare tip de receptor se introduc şi se calculează următoarele
date:

- numărul de receptoare nr
- puterea instalată (nominală) Pi [KW]
Pi
Pa = [ KW ]
- puterea absorbită din reţea η
unde η - randamentul receptorului

Pa =nr ¿ P a
- puterea absorbită de subgrupă sg
 KS
- factorul de simultaneitate pe subgrupă sg

KI
- factorul de încărcare a subgrupei sg

PC =K S ¿ K I ¿ Pa
- puterea cerută pe subgrupă sg sg sg sg

A.8.3.4. Puterea total consumată pe grupă

Se însumează puterile cerute pe subgrupe rezultând
nsg

Pg =∑ PC sg [ KW ]
1

unde nsg este numărul de subgrupe

A.8.3.5. Puterea cerută pe subgrupă

Se introduce un coeficient, Ksg de similitudine pe fiecare grupă de
receptori şi pe fiecare regim de funcţionare a navei, de o valoare rezultată din
practica exploatării.

Puterea cerută pe subgrupă rezultă cu relaţia:

PC =K Sg ¿ P g [ KW ] K Sg =0,7÷1
g

A.8.3.6. Puterea cerută totală simultană

KS
Se introduce un coeficient Tde simultaneitate pentru grupele care
K S =0,7÷1
pot să nu funcţioneze simultan. T . De obicei se elimină grupa 1
aferentă motorului principal deoarece din condiţii de siguranţa navigaţiei acestea
trebuie alimentate în orice situaţie.
 Puterea cerută totală simultană rezultă cu relaţia:
PC = ( n g−1 )⋅PC g ¿ K ST [ KW ]
TS

A.8.3.7. Puterea cerută totală

PC
Se calculează adăugând la TS grupa 1 de consumatori, utilizând relaţia:

PC =PC + P C [ KW ]
T TS sg 1

A.8.3.8. Puterea cerută totală absorbită

Se determină luând în considerare şi pierderile de putere în reţeaua de
P
distribuţie estimată la 5% din C T , utilizând relaţia:

PC =PC T +0 , 05⋅PC T [ KW ]
TA

A.8.3.9. Puterea aparent consumată

Se calculează puterea aparentă cerută totală luând în considerare o
valoare medie a factorului de putere medie cerut de cos ϕ mc =0,8

Se utilizează relaţia:
 PC TA
S C T= [ KVA ]
0,8

A.8.3.10. Numărul şi puterea generatoarelor în lucru

Se aleg un număr de generatoare a căror putere aparentă însumată să
îndeplinească condiţia:

( nG ×S G ) ≥S C [ KVA ] T

A.8.3.11. Numărul şi puterea generatoarelor instalate

În funcţie de clasa navei şi prevederilor de registru se alege numărul total
de generatoare instalate.

De obicei se alege ca rezervă rece un grup diesel generator principal.

Preferabil ca numărul total de DG-uri să nu depăşească 3 pentru a nu complica
condiţiile de punere în paralel.

A.8.3.12. Coeficientul de încărcare

Se calculează în procente pentru fiecare regim de exploatare a navei
coeficientul de încărcare a centralei electrice, cu relaţia:
SC
T
C I CEN = ¿ 100[ % ]
( nG ¿ SG )
CI
Se recomandă ca CEN să nu depăşească 8590%.