CAPITOLUL 1

GLOBALIZAREA ȘI INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE

1.1. Conceptul de globalizare

Acest concept de globalizare a fost și este dezbatut de foarte mulți autori, fiind un
fenomen complex, am căutat să ofer o perspectivă proprie a ceea ce înseamnă globalizarea,
făcând, totodată referire și la definițiile date de specialiști. În cele ce urmează voi face
referire la câteva din definițiile găsite în literatura de specialitate.
La modul general, globalizarea poate fi definită ca fiind un proces de integrare la
nivel internațional, care are ca finalitate o modelare a societății efectuată printr-un schimb
de produse, opinii și idei.
Globalizarea este „numele dat procesului de creştere a conectivității şi
interdependenței piețelor lumii şi afacerilor”[1]. Această definiție descrie perfect creșterea
comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state.
Văzută ca un proces complex și dinamic, globalizarea dă impresia că destramă realțiile
politice , economice și juridice bazate pe autoritatea ierarhiilor publice şi înlocuirea lor cu
structuri dezvoltate pe orizontală, flexibile şi uşor de condus într-o rețea supranațională[ 2].
Globalizarea se realizează treptat, mai întâi la nivel local a intereselor actorilor prin
stabilirea obiectivelor politice, economice, sociale şi chiar legislative, apoi urmează o
extindere la nivel regional şi ca în final atingându-se nivelul integrării globale.
Globalizarea înseamnă eliminarea barierelor din calea liberului schimb şi integrarea
economiilor naționale, privatizarea monopolurilor de stat şi transparența – accesul
neîngrădit la informație, necesare în a furniza potențialul pentru dezvoltarea ţțărilor sărace,
însă, globalizarea nu poate elimina imperfecțiunile economiei de piață[ 3]. Promovarea
comerțului internațional este regăsită în principal în teoria schimburilor economice: atunci
când două părți au resurse inițiale și abilități diferite, va exista întotdeauna un beneficiu

1. Raluca Constantinescu, Globalizarea şi influența acesteia asupra securității naționale, Editura Universității
Naționale de Apărare, Bucureşti, 2016, p. 934.
2. Postelnicu Gheorghe, Globalizarea economiei, Ed. Economicã, Bucureşti, 2016, pag.120
3 Cornel Cucu- Transformări ale securității şi relațiilor internaționale în contextul globalizării, Editura
Universității Naționale de Apărare, Bucureşti, 2013, p. 248

1
cumulat dacă fiecare se specializează pe competențele sale și vor face schimb de rezultate.
Adam Smith explica astfel: Ceea ce se cheamă prudență pentru conducerea unei familii,
rareori poate fi nesocotință pentru conducerea unui mare regat. Dacă o țară străină ne poate
furniza bunuri mai ieftin decât le-am putea produce noi, e mai bine să le cumpărăm de la
ea, cu o parte din produsul activității noastre, utilizat într-un mod din care putem trage
oarecare folos [4].
În principiu, globalizarea, este asociată cu o structură globală, dinamică, în evoluție,
de facilitare şi constrângere. Structura este puternic stratificată, de vreme ce globalizarea
este profund inegală[5]. Aceasta reflectă atât inegalitățile existente şi generează noi procese
de includere şi excludere, noi învingători şi învinşi.
Globalizarea este un fenomen emergent fără de care nu ne putem imagina viitorul
pentru că toate premisele mediului în care trăim, cu mijloacele şi practicile uzuale
(„networking-ul”, rețele şi infrastructuri mega-gigantice de conectare la orice şi oricând
etc.) duc spre evidentul rezultat: o lume interconectată, în care informația înseamnă putere
şi cantitatea nu mai este într-atât de mult o calitate ca în secolele trecute[6].
Acest fenomen multidimensional poate fi interpretat ca o posibilă etapă în cadrul
procesului general de dezvoltare politico-economică şi culturală a omenirii. Din această
perspectivă se poate observa că, globalizarea este, mai întâi de toate, un proces geo-
economic şi mai apoi geopolitic şi geo-cultural[7].
Acest proces durabil are ca rezultat schimbarea caracteristicilor calitative ale
economiilor, trasnsformându-le în niște mici sisteme integrate într-un sistem complex la
nivel mondial.
Fenomenul globalizării, deși are un potențial enorm de a genera creştere, în acelaşi
timp, ea provoacă „status quo”,[8] adică slăbeşte reglementarea socială, politică,
economico-financiară națională fără a furniza o alternativă satisfăcătoare.
Globalizarea este un proces prin care se stabilesc anumite legături între economii,
societăți şi națiuni, fenomenele care au loc într-un colțţal lumii având impact şi asupra

4 Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Publica, 2014.

5 Anthony BURKE, Rita PARKER, Global Insecurity. Futures of global chaos and governance, Macmillan
Palgrave, UK, 2017
6 Anuarul Inst. de Cercet. Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, vol. XV, 2014, pp. 231–251
7. Kissinger, H. (2018) - Globalization and its discontents, International Herald Tribune
8 Barrie AXFORD, Theories of Globalization, MA, Polity Press, 2013

2
celorlalte popoare[9]. În altă ordine de idei, globalizarea poate fi percepută ca un proces de
tranziție care include toate formulele de organizare socială.
În mod convențional, globalizarea poate fi definită ca noua ordine economică și
politică a lumii, ca proces de ordonare a lumii care are la bază tehnologie, finanțe
permisive și informații libere.
Caracteristica primordialã a globalizãrii este aceea cã permite capitalului financiar sã
se deplaseze liber. Practic, globalizarea înseamnã dominație, libertate şi dependențã,
uniformitate şi mişcãri libere de bunuri materiale, oameni şi idei la scarã mondialã,
trãsãturi locale confundate cu cele mondiale, lumea întreagã regãsindu-se în fiecare
localitate şi, concomitent, fiecare localitate, regiune sau națiune regãsindu-se pe întreg
globul[10].
Procesul de globalizare, mai poate fi definit ca fiind reprezentat de interacțiunile
înregistrate între națiuni şi entități economice şi financiare, fiind susținut de două forțe de
conducere dintre care: comerțul mondial şi tendința de integrare a pieței financiare.
În concluzie, globalizarea este un fenomen complex, omniprezent şi
multidimensional, care afectează toate domeniile de activitate umană şi implicit toate
statele. Din perspectiva unor specialiști, globalzarea este un fenomen capabil să aducă
fericirea şi bunăstarea pentru toată lumea, în timp ce alții îl apreciază ca fiind un proces
dăunător umanității, prin efectele pe care le generează asupra actorilor globalizării.
Globalizarea generează o serie de avantaje și dezavantaje, dintre care enumerăm[11]:
a) avantaje ale globalizării sunt:
 liberalizarea globală a mişcărilor de capital;
 creşterea națiunii şi a liberului schimb;
 lichiditatea crescută a capitalului care să permită investitorilor din țările dezvoltate să
investească în țările în curs de dezvoltare;
 globalizarea piețelor financiare internaționale asigură calea de acces la surse de
finanțare externe;

9 Crețoiu Raluca Ionela, The complexity of the implications of globalization in the context of the current
global economy, Anals of „Spiru Haret University”, Economic Series, Vol.5(14), Issue 1, pp.41-49,
Bucureşti, 2014, ISSN 2068-6900
10 Tiemstra, J. P. (2017) - The Social Economics of Globalization, Association for Social Economics
11 Calițoiu O. Advantages and disadvantages of the globalization, În: Annals of the University of Craiova,
Economic sciences, 2011, vol. XXXXI, nr. 39, p. 3-4

3
 flexibilitatea de acțiune mai mare a corporațiilor în afara granițelor;
 datorită concurenței care păstrează un nivel al prețurilor scăzut, posibilitatea ca inflația
să apară este mică;
 mass-media şi creşterea fluxului global de comunicații contribuie la transferul de
informații importante între persoane fizice şi corporații din întreg mapamondul;
 facilitarea transportului de mărfuri şi persoane;
 restrângerea barierelor culturale; • dezvoltarea protecției mediului în țările dezvoltate;
 propagarea idealurilor democratice şi o mai mare interdependență între statele-națiune;
 posibilitatea redusă de declanşare a războiului între țările dezvoltate.
Pe lângă avantajele menționate, globalizarea comportă şi o serie de dezavantaje, cum ar
fi[12]:
 globalizarea oferă pieței financiare internaționale un acces mai mare la surse externe de
finanțare. Economia mondială s-a transformat într-o tendință tot mai vizibilă de deviere
a ratelor dobânzii relativ mare, fenomen care conduce către o creştere a costurilor de
finanțare şi a piețelor bancare internaționale, menținând sau crescând gradul de
îndatorare externă;
 tendința țărilor dezvoltate de a utiliza drept instrument principal de ajustare politică
concurențială de manipulare a ratelor de schimb, este de natură să expună țările în curs
de dezvoltare la efectele externe asupra balanței de plăți dezechilibrată şi în cele din
urmă, în conjugare cu factori interni, cu privire la evoluția cursului de schimb al
monedelor;
 un flux mai mare de locuri de muncă calificate precum şi de angajați calificați dinspre
țările în curs de devoltare către țările dezvoltate, în condițiile în care corporațiile caută
cea mai ieftină forță de muncă;
 datorită cererii crescute de produse şi servicii, statele lumii au ajuns să fie din ce în ce
mai dependente între ele;
 riscul de a prelua conducerea asupra mass-mediei de o parte dintre corporații ar putea
avea un impact negativ asupra vieții culturale;
 în tentativa menținerii patrimoniului național s-au luat măsuri dure împotriva
globalizării;

12 Dinu M. Globalizarea şi aproximările ei, Bucureşti: Economică, 2014

4
 creşterea riscului de îmbolnăvire a oamenilor datorită liberei circulații a persoanelor,
acest lucru realizându-se fără voia lor;
 scăderea integrității ecologice, întrucât corporațiile poluante beneficiază de normele de
reglementare din țările în curs de dezvoltare;
 intensificarea disparităților economice.

1.2. Investițiile străine directe în sistemul economiei mondiale

Investițiile internaționale de capital se materializează sub două forme, şi anume

investițiile străine directe şi investițiile de portofoliu. Ceea ce deosebeşte cele două forme
de manifestare ale fluxurilor internaționale de capital este modalitatea de exercitare a
controlului asupra investiției de către investitor.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și-a asumat rolul de
a elabora un document de definire a ISD, intitulat "The Benchmark Definition of Foreign
Direct Investment"[13]. Acest cadru definește ISD ca o reflectare a obiectivului obținerii
unui interes pe termen lung într-o entitate rezidentă într-o economie (denumită
"întreprindere de investiție directă") de către o entitate rezidentă într-o altă economie
(denumită "investitor direct"), acest interes implicând o relație pe termen lung între
investitorul direct și întreprinderea de investiție directă, ca și un grad semnificativ de
influență a investitorului asupra managementului întreprinderii receptoare a investiției.
Investițiile străine pot îmbraca următoarele forme:
 Transferul sau achiziționarea unor active într-o altă țară, modalitate care presupune un
transfer de capital de la compania mama din țara de origine către o filială situate în țara
gazdă;
 Constituirea unei societăți mixte (prin aportul la capital);
 Fuziunea cu o firmă din altă țară sau achiziția unei firme;
 Leasing, franchising, licențierea unor tehnologii, subcontractarea unor operațiuni sau
formarea unor alianțe de afaceri.
 Reinvestirea profiturilor sau investiția suplimentară într-un proiect de investiții extern
deja existent într-o țara străină;

13 OECD - Benchmark Definition of Foreign Direct Investment: Fourth Edition, 2008

5
 Cel mai cunoscut tip de investiție străină directă este investiția de tip „greenfield”,
ceea ce presupune construirea unei fabrici pe un loc gol.
Comparativ cu investițiile străine directe, investițiile străine de portofoliu (ISP),
cealalta mare categorie investițională internațională[14], reprezintă un plasament pur
financiar, și care nu presupune stabilirea unui raport de control și decizie. Acest gen de
investiții include o varietate de instrumente care sunt comercializate pe piețele financiare:
acțiuni, obligațiuni și alte instrumente financiare. Din perspectiva țării gazdă, ISP nu duc la
pierderea controlului companiei emitente, fiind o investiție pur financiară; totodată, aceasta
nu este însoțită de transferul de active intangibile și de know-how-ul managerial.
Motivațiile principale ale investitorilor de portofoliu sunt legate de obținerea profitului și
reducerea riscului prin diversificarea portofoliului.

1.3. Aspecte privind atragerea de investiții străine directe

În privința capacității de atragere a investițiilor străine directe, un aspect important

este reprezentat de asigurarea cel puțin a unui cadru minimal privind societățile
comerciale, concurența, falimentul, asigurările, sistemul bancar, impozitarea și sistemul
contabil.
Un alt aspect, la fel de important se referă la deschiderea economiei în fața
investitoriilor străini, țările care au atras mai mulți investitori străini au fost cele care au
deschis complet economia, permițând respectarea reglementărilor tehnice, de protecție a
mediului dar şi accesul investitorilor străini în toate domeniile de activitate.
De o importanță deosebită în atragerea capitalului străin este şi atitudinea populației
şi a partidelor politice față de investițiile străine. Este evident faptul că în cazul unei
atitudini ostile față de investitorii străini, atât la nivelul populației cât și la nivelul unor
partide politice, investitorii străini vor fi descurajați şi vor evita să acționeze pe piața
respectivă.
Pentru atingerea unor obiective naționale de politică economică, utilizarea
investițiilor străine directe se poate face sub o mare diversitate de forme. Politica
economică a unui stat poate stabili priorități pe ramuri - domeniile în care se doreşte

14 Conform FMI – “Balance of Payments Manual”, a cincea editie.

6
efectuarea de investiții; pe regiuni – locul în care se doreşte efectuarea investițiilor; pe
probleme - problemele care trebuie rezolvate cu ajutorul investiției străine.
Este necesar ca un guvern să stabilească foarte precis aceste obiectiv pentru fiecare
perioadă pentru a putea folosi cât mai eficient diverse pârghii economice pentru a dirija
investițiile către obiectivele dorite.
Politicile privind investițiile străine directe pot fi clasificate astfel[15] :
 Politici minimale ce prevăd doar posibilitatea unui investitor străin de a desfaşura
activități economice într-o altă țară;
 Politici de promovare a investițiilor străine directe care pun accentul pe marketingul
unei țări ca destinație a proiectelor de investiție;
 Politici de atragere a investițiilor străine directe care, în plus față de activitatea de
promovare, prevăd și o componentă de negociere activă, cu acordare de stimulente
deseori substanțiale, în vederea determinării unui investitor să îşi localizeze investiția
într-o țără dată;
 Politici de menținere a investitorilor străini deja prezenți în economie. Dată fiind
mobilitatea capitalurilor internaționale, menținerea unui investitor străin nu este un fapt
automat, care vine de la sine. Menținerea unui investitor o perioadă cât mai lungă de
timp într-o economie necesită măsuri active si personal specializate;
 Implicațiile economice ale investițiilor străine directe asupra economiilor emergente
pot fi urmărite la nivel micro şi macroeconomic. Pe lângă efectele economice, ISD au
atras după sine si o serie de implicații politice mai ales în contextul integrării țărilor
central şi est-europene în Uniunea Europeană.
La nivel macroeconomic aceste investiții străine directe pot produce efecte pozitive
în aceeași măsură în care pot avea și un impact negativ. Dintre efectele pozitive
evidențiem:
 Stimularea investițiilor interne, această stimulare are ca rezultat creșterea interesului
producătorilor autohtoni în sporirea eficienței activității economice.
 Sprijinirea restructurării şi privatizării, aspect deosebit de important mai ales în cazul
firmelor care necesită un volum mare de capital şi capacitatea de a reorganiza şi
eficientiza activitatea economică.
15 Bonciu, F. Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială, Editura Universitară, București.
2015

7
 Susținerea creşterii investițiilor de capital.
 Generarea efectelor pozitive asupra balanței comerciale în cazul în care investitorul
direct produce în primul rând pentru export.
 Susținerea creşterii veniturilor la bugetul statului prin apariția de noi contribuabili în
economia țării gazdă.
Fiecare stat procedează diferit în ceea ce privește atragerea de investiții străine
directe. Pentru aceasta utilizează diverse forme de stimulare, dintre care menționăm:
 impozit pe profit mic;
 concesii fiscale;
 tarife preferențiale;
 zone econmice speciale;
 zone de procesare a exportului;
 depozite vamale:
 subvenții financiare pentru investiții:
 terenuri gratuite;
 relocare și expatriere;
 sprijin pentru cercetare și dezvoltare;
 derogare de la reglementări în cazul proiectelor mari.

1.4. Indicatori de măsurare ai investițiilor străine directe

În literatura de specialitate din punct de vedere cantitativ, investițiile străine directe

se măsoară prin intermediul a doi indicatori: fluxurile de investiții străine directe şi
stocurile de investiții străine directe.
Prin fluxurile de ISD (FDI flows) - se înțeleg sumele aferente investițiilor realizate
într-o perioadă de timp (de obicei un an). Fluxurile de investiții pot fi de intrare (FDI
inflows) sau de ieşire (FDI outflows)[16].
Fluxurile de intrare reprezintă sumele aferente investițiilor efectuate într-o țară sau
grup de țări de firme sau investitori nerezidenți, într-o perioadă determinată de timp, de
regulă un an.
16 Bonciu, F. Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială, Editura Universitară, București.
2015

8
 Fluxurile de ieşire constau în investițiile realizate de firme sau investitori rezidenți în
străinătate, într-o perioadă determinată de timp, de regulă un an.
La nivel de stat stocurile de intrări de ISD (inward FDI stock) reprezintă valoarea
capitalurilor şi rezervelor din economie care aparţîn balanța firmelor investitoare rezidente
în alte țări. Stocurile de ieşiri de ISD (outward FDI stock) reprezintă valoarea capitalurilor
şi rezervelor aflate în alte țări şi care aparţin balanța firmelor rezidente în țara de
referință[17].

1.5. Dimensiunea mondială actuală a investițiilor străine directe

În ultimele decenii, opinia politică generală cu privire la investițiile străine directe s-

a schimbat, acestea fiind mai curând înțelese ca generatoare de competitivitate și creștere
economică pentru țările gazdă, și mai puțin prin prisma efectelor lor negative asupra
economiei. Efectul vizibil este creșterea competiției internaționale pentru investiții străine
și apariția unor povești de succes, cum sunt Irlanda, Polonia sau China.
Efectele produse de investițiile străine într-o economie depind de mai mulți factori,
cum ar fi natura și caracteristicile sectorului în care firmele multinaționale sunt prezente,
perioada de timp în care este analizat impactul investiției străine, modalitatea de implantare
a firmelor străine (investiție nouă – greenfield, societate mixtă cu o firmă locală, preluarea
unei firme locale etc.), strategiile firmelor multinaționale, dar și, foarte important,
strategiile guvernelor țărilor gazdă față de investițiile străine.
Concluzionând, putem include printre factorii determinanți ai investițiilor străine
directe[18] (vezi și Figura 1.5.1):
 Mediul economic și social general al țării gazdă – caracteristicile mediului
macroeconomic al țării gazdă (caracterizat prin stabilitatea prețurilor, diferențialul de
dobândă față de țara de origine a firmei, deficitul public, gradul de îndatorare, cursul de
schimb real și gradul de competitivitate prin preț pe piețele externe), stabilitatea
politică (inclusiv riscul politic) și socială, dar și gradul de libertate economică;

17 Viorela Beatrice Iacovoiu – „Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” Editura ASE,
Bucureşti, 2015
18 Iršová, Z., Havránek, T. (2013). Determinants of horizontal spillovers from FDI: Evidence from a large
meta-analysis. World Development

9
 Calitatea instituțiilor – concretizată în nivelul corupției, eficiența guvernamentală,
birocrație, predictibilitatea legislativă, guvernanța economică, politica în domeniul
concurenței sau reforma instituțiilor financiare;
 Legislația și povara fiscală – se referă la claritatea și stabilitatea reglementărilor în
materie fiscală, nivelul fiscalității, consumul guvernamental;
 Gradul de dezvoltare al economiei – măsurat prin nivelul și evoluția PIB/locuitor,
nivelul de industrializare și de terțializare, intensitatea economiei creative, gradul de
inovare, distanța tehnologică, investițiile în cercetare-dezvoltare;
 Gradul de deschidere al economiei – concretizat în legislația privind ISD și deschiderea
comercială;
 Gradul de dezvoltare al infrastructurii de transport și comunicații;
 Dimensiunea pieței – măsurată prin numărul locuitorilor, raportul dintre populația
urbană și cea rurală, dar și prin dimensiunea veniturilor și puterea de cumpărare a
populației;
 Piața muncii – variabilele care definesc piața muncii sunt dimensiunea și nivelul de
educație al populației ocupate, nivelul salarizării, nivelul șomajului, raportul
muncă/capital, productivitatea muncii;
 Înzestrarea cu resurse naturale.
Figura 1.5.1. Determinnații investițiilor străine directe

10
sursa: traducere după : Iršová, Z., Havránek, T. (2013). Determinants of horizontal spillovers
from FDI: Evidence from a large meta-analysis. World Development

Figura 1.5.2 prezintă o trecere în revistă a principalelor zone de impact ale ISD în
economiile gazdă, pe baza considerațiilor teoretice și a numeroaselor evidențe empirice
existente în literatura academică de specialitate[ 19]. Impactul ISD asupra economiilor gazdă
poate fi unul direct, determinat de investițiile realizate de firmele multinaționale în
companiile create sau preluate în economiile gazdă, sau unul indirect, la care sunt expuse
alte companii decât cele de investiție directă, care nu sunt beneficiarele unui transfer de
capital și tehnologic direct de la firmele multinaționale.

Figura 1.5.2 Impactul investițiilor străine directe asupra economiilor țărilor gazdă

19 Iršová, Z., Havránek, T. (2013). Determinants of horizontal spillovers from FDI: Evidence from a large
meta-analysis. World Development

11
sursa: Iršová, Z., Havránek, T. (2013). Determinants of horizontal spillovers from FDI: Evidence
from a large meta-analysis. World Development

Impactul direct ale investițiilor străine directe se manifestă la nivel microeconomic,

plecând de la capitalul financiar furnizat de firma multinațională și trecând prin transferul
de tehnologie și inovare prin expunerea firmelor locale la un set de aptitudini și abilități de
management, de marketing și antreprenoriale care lipseau inițial sau erau insuficient
dezvoltate, dar și prin dezvoltarea resurselor umane.
Efectele ISD se pot observa în creșterea performanței firmelor locale în care
companiile multinaționale investesc și a gradului lor de competitivitate pe piață, dar și în
practicile de afaceri promovate de acestea, diferite în sens pozitiv de cele anterioare.
La nivel microeconomic, efectele prezenței investițiilor străine directe se pot observa
la nivel sectorial, prin modificarea structurii piețelor și a gradului de concentrare în
favoarea consumatorilor finali, dar și a furnizorilor. În cele din urmă, la nivel
macroeconomic efectele pot fi observate prin contribuții mai mari la bugetul de stat, prin
contribuția la echilibrarea balanței de plăți, dar și prin modificarea structurii exporturilor și
îmbunătățirea soldului balanței comerciale.
Impactul indirect al investițiilor străine directe asupra economiilor gazdă apare sub
forma efectelor de antrenare și de învățare asupra firmelor locale, în urma unui
comportament mimetic al acestora din urmă. Printre aceste efecte se numără transferul de
tehnologie, dezvoltarea resurselor umane sau creșterea performanței firmelor locale, aflate
în competiție cu filialele firmelor multinaționale.

12
 În concluzie putem afirma că efectele investițiilor străine directe sunt cu atât mai
dificil de măsurat cu precizie pe cât de dificil este să ne imaginăm un scenariu care să arate
care ar fi fost evoluția economică la nivel mondial în lipsa investițiilor străine. Cu toate
acestea, considerăm că investițiile străine directe prezente în țările în curs de dezvoltare
până în acest moment au avut o contribuție esențială la creșterea și dezvoltarea economică
și că multiplicarea eforturilor de atragere a acestora și de creare a unui mediu de afaceri
favorabil este justificat pentru amplificarea efectelor pozitive pe care capitalul străin le
poate avea în economia acestor state

BIBLIOGRAFIE

1. Raluca Constantinescu, Globalizarea şi influenţa acesteia asupra securităţii naţionale,

Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2016, p. 934
2. Postelnicu Gheorghe, Globalizarea economiei, Ed. Economicã, Bucureşti, 2016, pag.120
3. Cornel Cucu- Transformări ale securității şi relațiilor internaționale în contextul
globalizării, Editura Universității Naționale de Apărare, Bucureşti, 2013, p. 248
4. Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Publica, 2014.
5. Anthony BURKE, Rita PARKER, Global Insecurity. Futures of global chaos and
governance, Macmillan Palgrave, UK, 2017
6. .Anuarul Inst. de Cercet. Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, vol. XV, 2014, pp.
231–251
7. Kissinger, H. (2018) - Globalization and its discontents, International Herald Tribune
8. Barrie AXFORD, Theories of Globalization, MA, Polity Press, 2013
9. Crețoiu Raluca Ionela, The complexity of the implications of globalization in the context
of the current global economy, Anals of „Spiru Haret University”, Economic Series,
Vol.5(14), Issue 1, pp.41-49, Bucureşti, 2014, ISSN 2068-6900, 0,5 c.a.

13
10. Tiemstra, J. P. (2017) - The Social Economics of Globalization, Association for Social
Economics
11. Calițoiu O. Advantages and disadvantages of the globalization, În: Annals of the
University of Craiova, Economic sciences, 2011, vol. XXXXI, nr. 39, p. 3-4
12. Dinu M. Globalizarea şi aproximările ei, Bucureşti: Economică, 2014
13. OECD - Benchmark Definition of Foreign Direct Investment: Fourth Edition, 2008
14. FMI – “Balance of Payments Manual”, a cincea editie.
5 Bonciu, F. Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială, Editura
Universitară, București. 2015
16. Viorela Beatrice Iacovoiu – „Investiţii străine directe între teorie şi practică
economică” Editura ASE, Bucureşti, 2015
17. Feld, L.P., Heckemayer, J.H. - FDI and Taxation: A Meta-study. Journal of Economic
Surveys, 25(2), 233- 272, 2011
18. Dinu Marin., Socol Claudia., Marinaş Marius., Modelul european de integrare, ediţia a
VI-a revizuită, Bucureşti, Editura „Economică” Bucureşti 2012
19. Friedman Thomas, Lexus şi măslinul, Editura Polirom, Iaşi 2012, Ediţia a V-a revizuită

CAPITOLUL 2

14
 IMPLICAȚIILE GLOBALIZĂRII ASUPRA INVESTIȚIILOR STRĂINE
DIRECTE ÎN ROMÂNIA

2.1. ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII

În Europa Centrală şi de Est liberalizarea accentuată a schimburilor comerciale şi a

serviciilor, inclusiv a serviciilor bancare, are ca rezultat o redresare rapidă a fostelor
economii planificate şi o creştere substanțială a nivelului de trai.
Economia românească încearcă să se reinventeze după modelul capitalismului
occidental, însă deşi antreprenoriatul românesc a creat câteva mărci puternice după
şabloanele occidentale, mărcile străine cu rezonanță internațională au acaparat treptat topul
notorietății. La capitolul mărci româneşti, studiul Synovate îi are în fruntea clasamentului
pe cei de la: Dacia (39%), Arctic (25%) şi BCR (20%). BRD, Dorna, Ursus, Bergenbier,
Borsec, Romtelecom, Farmec şi Bucegi sunt alte mărci româneşti cu notorietate ridicată.
Firmele autohtone puternice au început deja să îşi extindă afacerile şi peste granițe.
Deschizătoare de drumuri au fost companiile din industria chimică şi petrolieră. Au urmat
apoi retailerii, producătorii de mobilă şi companiile din industria IT.
Investițiile companiilor româneşti în străinătate au început în anul 1998, când
producătorul de lacuri şi vopseluri Policolor a cumpărat Orgachim din Bulgaria, iar Petrom
a deschis primele benzinării în afara ţțării. Numărul firmelor româneşti care îşi extind
activitatea şi în afara granițelor țării fie prin birouri regionale, fie prin magazine este mult
mai mare şi este în creştere: Rompetrol, Flamingo, Softwin, Mobexpert, Jolidon – „singura
multinațională românească de pe catwalk”20. Una dintre cele mai cunoscute multinaționale
româneşti este Grupul Tender - a ajuns nu doar în Serbia (cu afaceri în domeniul energiei și
industriei farmaceutice), ci face și prospecțiuni în Senegal, Columbia, Venezuela, Iran,
Pakistan şi Afganistan. Cele mai profitabile și stabile figuri ale capitalului românesc astăzi
sunt cele cinci societăți de investiții financiare (cunoscute sub denumirea prescurtată de
SIF-uri), fostele fonduri ale proprietății private. Aceste cinci societăți (SIF Transilvania,
SIF Moldova, SIF Muntenia, SIF Banat-Crişana şi SIF Oltenia) dau împreună active în

20 Dinu Marin., Socol Claudia., Marinaş Marius., Modelul european de integrare, ediţia a VI-a revizuită,
Bucureşti, Editura „Economică” Bucureşti 2012

15
valoare de peste 2 miliarde de euro, în societăți comerciale care activează în România.
Acestea, alături de Fondul Proprietatea (ale cărui active sunt evaluate în perspectivă la
circa 4 miliarde euro), vor putea fi, în viitor, motoarele apitalului românesc, şi asta nu doar
în spațiul românesc.
Un studiu realizat de Pricewaterhouse-Coopers calculează că în următorii 15 ani vor
putea apărea circa 190 de companii multinaționale noi cu capital majoritar românesc21.
Pentru România, globalizarea poate avea consecințe benefice sau dăunătoare. Este
necesară prezența capitalului străin în economia românească pentru o dezvoltare continuă,
în momentul de față România este incapabilă să-și producă din surse interne capitalul
necesar pentru dezvoltare. Oferind oportunități economice multiple în diverse domenii,
cum ar fi: turismul, agicultură, industria petrolieră și metalurgică, România a devenit o țară
atractivă pentru investitorii străini. Pentru a continua pe acest trend este necesar a se realiza
un cadru legislativ și fiscal adecvat.
Această mișcare rapidă de capital se poate dovedi avantajoasă pentru România în
condițiile unei forțe de muncă înalt calificate, dar comparativ ieftină.
Companiile transnaționale au avut un efect pozitiv şi în ceea ce priveşte dezvoltarea
tehnicilor de management, marketing, pregătirea personalului, îmbunătățirea infrastructurii
şi difuzarea tehnologiei în multe domenii de activitate.
Creşterea concurenței constituie un alt aspect pozitiv al companiilor transnaționale în
economia românească. Ridicarea nivelului de trai în zonele în care marile companii au
investit, ca urmare a locurilor de muncă nou create, efectul de antrenare generat de
activitatea acestor firme reprezintă, de asemenea, efecte benefice pe care marile companii
străine le-au generat în economia românească.
Creşterea ISD în România a determinat şi creşterea competitivității economiei
româneşti, prin prisma creşterii productivității muncii.
Printre beneficiile aduse de globalizare României pot fi incluse şi: libera circulație a
persoanelor, mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi cunoştințelor (inclusiv sau mai ales
ştiințifico-tehnice), participarea neîngrădită la circuitul mondial de valori; posibilitatea
rezolvării în condiții mai bune a unor probleme care depăşesc granițele naționale
(insuficiența resurselor, comerțul internațional; cooperarea economică şi asistența

21 Friedman Thomas, Lexus şi măslinul, Editura Polirom, Iaşi 2012, Ediţia a V-a revizuită

16
financiară internațională; poluarea; securitatea infrastructurilor critice; sărăcia,
subdezvoltarea; analfabetismul; asigurarea păcii, inclusiv prin apărarea împotriva
terorismului; migrațiile; catastrofele şi urgențele naturale, medicale şi umane; problemele
climatice etc.) şi nu în ultimul rând reducerea costurilor datorită economiilor de scară
realizate prin producția de serie mare destinată exportului pe arii mai extinse.
În ultimii 20 de ani, globalizarea a avut pentru România şi consecințe nefaste:
sărăcie, înstrăinarea resurselor, scăderi demografice, migrație. În primul rând trebuie luate
în seamă riscurile economice.
Deschiderea economică nu implică doar avantaje, ci şi riscuri foarte mari. O
economie deschisă este o economie care va absorbi mai rapid şi mai dramatic şocurile
externe22. Pe de altă parte există riscuri legate de securitate. România rămâne o țară
vulnerabilă în fața crimei organizate, aşa cum o demonstrează, de exemplu, faptul că în
doar zece ani ea a trecut de la stadiul de țară de tranzit pentru droguri la cel de țară
consumatoare, apoi la cel de țară producătoare (se bănuieşte că deja există pe teritoriul
României cel puțin câteva laboratoare de producere a drogurilor).
Un alt risc la care expusă România în globalizare, este riscul social. Dacă se ia în
considerare uriaşa circulație subterană a banilor din România, împărțirea între cei foarte
bogați (prea puțini) şi cei foarte săraci (prea mulți) creează tensiuni sociale deloc propice
pentru dezvoltarea unei democrații consolidate. O asemenea evoluție nu este în mod
necesar un rezultat al globalizării, dar globalizarea are darul de a accelera anumite
fenomene cu rădăcini locale şi de a le croniciza evoluția. În aceste condiții, riscurile de
apariție a unor fenomene de tip anarhist – antiglobalizare sunt foarte mari.

2.2. IMPLICAȚII ALE INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE LA NIVEL

MICROECONOMIC

De la nivel microeconomic, efectele investițiilor străine directe se pot propaga la

nivel sectorial, prin modificarea structurii piețelor și a gradului de concentrare în favoarea
consumatorilor finali, dar și a furnizorilor.
Impactul direct ale investițiilor străine directe începe să se manifeste la nivel
microeconomic, plecând de la capitalul financiar furnizat de firma multinaț
ională (fie prin

22 John P. Tiemstra - The Social Economics of Globalization, Association for Social Economics, 2017

17
participaț
ie directă la capital, prin profituri reinvestite sau credite acordate firmei/firmelor
locale) ș
i trecând prin transferul de tehnologie și inovare – potențat și de cheltuielile de
cercetare-dezvoltare prin expunerea firmelor locale la un set de aptitudini și abilități de
management, de marketing și antreprenoriale care lipseau inițial sau erau insuficient
dezvoltate, dar și prin dezvoltarea resurselor umane (care nu înseamnă numai creșterea
salariilor sau veniturilor, ci și programe de formare profesională și pregătire, inclusiv
pentru meserii și aptitudini noi)23.
Investițiile străine directe sunt considerate surse de creștere economică, dar și de
competitivitate. Pentru a elimina posibilele efecte negative ale investițiilor străine directe
(falimentul afacerilor autohtone sau probleme de mediu). România, ca orice altă țară
gazdă, are ca obiectiv realizarea unui cadru de politici publice care să orienteze fluxurile de
investiții străine directe către acele sectoare și regiuni unde efectele pozitive să fie
valorificate optim, iar cele negative să fie diminuate cât mai mult posibil.
La nivel microeconomic, efectele pozitive se cuantifică prin crearea de noi locuri de
muncă, creşterea nivelului de perfecționare, ISD canalizându-se spre perfecționarea
continuă a angajaților prin investiția în resursa umană, accesul la tehnologii moderne, la
piețe externe de desfacere. Investiția în resursa umană depinde de motivația investitorului.
Astfel, dacă partenerul străin de afaceri este atras de costul scăzut al forței de muncă din
țara gazdă sau calitatea sa, resursa umană devine un factor decisiv.
Indicatorul participare la învățământ permanent (lifelong learning) evidențiază
numărul de persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-64 de ani care au participat la
cursuri de pregătire profesională ca procent în totalul populației de aceeaşi vârstă, ca
urmare a investiției în resursa umană. Inovarea este factorul cheie pentru creşterea şi
dezvoltarea economică.
Investiția în tehnologie se cere într-o economie bazată pe cunoaştere, într-o societate
a informației şi comunicațiilor, aşa cum prevede Agenda Lisabona. Activitatea de
cercetare-dezvoltare este benefică atât pentru transferul de tehnologie creată în altă țară
(prin ISD), cât şi pentru dezvoltarea capacității proprii de inovare tehnologică.

23 Bonciu Florin. Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială, Editura Universitară,
București. 2015

18
2.3. IMPLICAȚII ALE INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE LA NIVEL
MACROECONOMIC

La nivel macroeconomic efectele pot fi observate prin contribuții mai mari la bugetul
de stat, prin contribuția la echilibrarea balanței de plăți, dar și prin modificarea structurii
exporturilor și îmbunătățirea soldului balanței comerciale.
La nivel macroeconomic, investițiile străine directe prezintă efecte pozitive în ceea
ce priveşte creşterea economică prin crearea locurilor de muncă, capacităților de producție
şi nu în ultimul rând creşterea contribuțiilor la bugetul de stat concretizate prin plata
taxelor achitate de noii contribuabili. Investițiile străine directe au efect pozitiv şi asupra
producătorilor naționali care vor investi la rândul lor, având ca obiectiv creşterea eficienței
activității şi vor căuta să devină furnizori ai partenerului străin de afaceri.
În anul 2019, fluxul net de ISD a înregistrat nivelul de 5 173 milioane euro,
structurat astfel:
 participații la capitalurile proprii ale investitorilor străini direcți în întreprinderile
investiție străină directă din România, în valoare de 5 021 milioane euro;
 la capitalurile proprii sunt formate din aportul la capitalurile întreprinderilor ISD, în
valoare de 2 238 milioane euro, la care se adaugă profitul reinvestit, în sumă de
2 783 milioane euro24 ;
 instrumentele de natura datoriei25 în relația cu investitorii străini direcți și
companiile nerezidente din cadrul grupului acestora, având valoarea de
152 milioane euro.
Figura 2.3.1. Evoluția fluxului net de ISD pe componente în perioada 2010-2019

24 Profitul reinvestit a rezultat prin deducerea din profitul după impozitare realizat în 2019 de către
întreprinderile ISD profitabile, în valoare de 9 232 milioane euro, a dividendelor repartizate în anul 2019 de
către întreprinderile ISD, în valoare de 3 563 milioane euro, precum și a pierderilor înregistrate de
întreprinderile ISD în 2019, în valoare de 2 887 milioane euro.
25 Datoriile nete către investitorii străini direcți și către societățile nerezidente din grupul acestora (datorii
minus creanțe)

19
sursa: BNR
Analiza în evoluție a componentelor fluxului net de ISD relevă următoarele:
 profitul reinvestit a avut o evoluție ascendentă în ultimii 10 ani. Astfel, de la valori
negative de peste 2 000 milioane euro în primii doi ani ai intervalului analizat,
profitul reinvestit a înregistrat valori pozitive începând cu anul 2015 (+510 milioane
euro), ajungând la 2 783 milioane euro în 2019, în creștere cu 8,2 la sută față de 2018;
 instrumentele de natura datoriei au avut valori pozitive până în anul 2013. Începând cu
anul următor, acestea au alternat valorile pozitive cu cele negative;
 până în anul 2018, cea mai mare contribuție la fluxul net de ISD a înregistrat
componenta aport la capitalurile proprii, cu un maxim de 4 222 milioane euro în
anul 2014 și un minim de 2 235 milioane euro în 2017, fiind depășită în 2019 de
profitul reinvestit.
În contextul dezvoltări durabile, investițiile străine directe susțin creşterea calității
vieții consumatorilor prin concurența la nivel local. Acest lucru devine observabil în
scăderea prețurilor la bunuri şi servicii. În mod contrar, investițiile străine directe au efect
negativ dacă firmele străine dețin o poziție de monopol. Efectele negative apar în ca
rezultat al procesului de eficientizare prin restructurări care favorizează apariția şomajului.
Acest efect antrenează şi o problemă la nivelul bugetului prin cheltuieli suportate pentru
indemnizația de şomaj.

20
 Fluxul net de investiții străine directe în anul 2019 s-a orientat preponderent spre
domeniile: comerț (1 804 milioane euro), industrie (1 343 milioane euro) și intermedieri
financiare și asigurări (1 102 milioane euro); în cadrul industriei, majoritatea investițiilor
străine s-au realizat în industria prelucrătoare (980 milioane euro), principalele activități
beneficiare de investiții străine directe fiind sectoarele alimente, băuturi și tutun
(309 milioane euro), mijloace de transport (214 milioane euro) și mașini și echipamente
(93 milioane euro).

Figura 2.3.2. Fluxul net de ISD pe principalele activități economice

sursa: BNR
Repartizarea componentelor fluxului net de ISD pe domenii de activitate:
 cel mai mare aport la capitalurile proprii s-a înregistrat în ramura tehnologia
informației și comunicații (782 milioane euro), urmată de industria prelucrătoare
(487 milioane euro) și comerț (344 milioane euro);
 profitul reinvestit a atins cel mai înalt nivel în intermedieri financiare și asigurări
(975 milioane euro); un nivel ridicat al profitului reinvestit s-a înregistrat și în
sectoarele comerț (957 milioane euro) și industria prelucrătoare (471 milioane euro);
 instrumentele de natura datoriei au avut o contribuție pozitivă la fluxul net de ISD
(+152 milioane euro), față de contribuția negativă din anul 2018 (-280 milioane euro).

21
 Principalele sectoare de activitate care au beneficiat de finanțări prin intermediul
acestor instrumente au fost comerțul (503 milioane euro), industria extractivă
(201 milioane euro), alimente, băuturi și tutun (130 milioane euro) și metalurgia
(118 milioane euro), în timp ce pentru tehnologia informației și comunicații (-
423 milioane euro) și industria mijloacelor de transport (-286 milioane euro)
instrumentele de natura datoriei au avut o contribuție negativă
Crearea locurilor de muncă se realizează în cazul investițiilor de tip greenfield, în
mod contrar apare fenomenul negativ de disponibilizare cauzat de apariția noilor
tehnologii, în cazul investițiilor străine directe atrase de procesul de privatizare.

Figura 2.3.3. Evoluția fluxului ISD/PIB, respectiv a fluxului ISD/total populație

rezidentă

sursa: INS,BNR
Analiza fluxului net de ISD în raport cu produsul intern brut (PIB) relevă faptul că în
anul 2019 acesta a înregistrat valoarea de 2,3 la sută din PIB, în scădere de la 2,6 la sută în
ultimii doi ani, datorită în special creșterii accentuate în 2019 a PIB nominal exprimat în
euro (+9,1 la sută față de anul precedent). Raportat la totalul populației rezidente, fluxul
net de ISD a înregistrat valoarea de 267 euro/locuitor, în scădere ușoară de la 270
euro/locuitor în anul 2018.

22
2.4. IMPLICAȚII POLITICE ALE INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN
ROMÂNIA

Implicațiile politice ale ISD (intervenția guvernului). Se manifestă doar în anumite

situații:
 in cazul unor privatizări importante;
 proiecte noi importante;
 proiecte noi de importanță strategică.
Volatilitatea politică poate submina conducerea fermă necesară promovării și
realizării de investiții străine directe, România are un progres lent, dar insuficient pentru a
prinde din urmă celelalte state din regiune. Ca eficiență guvernamentală, România este
singura țară din regiune care continuă să înregistreze o valoare negativă a indicatorului de
competitivitate. Bulgaria, aflată în aceeași situație ca România în 2000, își îmbunătățește,
însă, substanțial situația până în 2019. Din nou, remarcăm performanțele deosebite ale
Republicii Cehe, care își consolidează poziția din 2000 până în 2019 și este performerul
regiunii în prezent.
În cele din urmă, controlul corupției arată o evoluție dezamăgitoare a României,
indicatorul fiind negativ pe toată perioada analizată, deși cu tendințe de îmbunătățire.
Numai Bulgaria are o situație mai gravă în ultimii doi ani, deși în prima perioadă a
analizei a avut performanțe mai bune decât ale țării noastre. Polonia preia în 2015
conducerea în regiune, având cea mai bună capacitate de control asupra corupției. În
ansamblu, România a progresat foarte lent, pe întreaga perioadă, din perspectiva
indicatorilor guvernanței, continuând să înregistreze valori foarte scăzute (chiar negative)
pentru eficiența guvernamentală și controlul corupției. Se pare că 19 ani nu au fost
suficienți pentru a ne redresa la aceste criterii ale guvernanței. Cu excepția Bulgariei, avem
cea mai slabă performanță din regiune.

2.5. INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL

PANDEMIEI COVID-19

23
 Criza generată de pandemia de coronavirus (Covid-19), care se resimte în
majoritatea sectoarelor de activitate, a afectat şi segmentul investițiilor străine directe
(ISD), respectiv economia globală, potrivit aşteptărilor specialiştilor.
Conferința Națiunilor Unite pentru Comerțţşi Dezvoltare (UNCTAD) a estimat că
fluxurile globale de investiții străine directe au scăzut cu 30-40% în 2020 şi vor urma
același trend și în 2021.
Criza actuală a îngreunat sarcinile agențiilor guvernamentale care se ocupă cu
atragerea de ISD, iar experții cer, în noul context, o recalibrare urgentă a strategiilor
acestora.
Investițiile străine directe reprezintă un barometru al sănătății companiilor
internaționale şi al capacității lor de a genera creşterea globală.
Investițiile directe la nivel global au fost de 1.390 de miliarde de dolari în 2019 și se
estima o majorare a lor cu aproximativ 5% în 2020. Conferința pentru Comerț şi
Dezvoltare a ONU (UNCTAD) consideră însă că ISD-urile ar putea atinge cel mai scăzut
nivel de la criza financiară din 2008, dacă epidemia se va extinde şi va continua pe întreg
parcursul anului 2021.
Prognoza UNCTAD a fost realizată pe două scenarii ale evoluției epidemiei de
coronavirus:
 un impact de 0,5% asupra PIB global, în scenariul optimist, potrivit căruia
epidemia va intra sub control în prima jumătate a anului, ar corespunde unei
diminuări cu 5% a ISD-urilor;
 un impact de 1,5% asupra PIB (în scenariul pesimist, în care Covid-19 va evolua pe
parcursul întregului an) va genera o scădere a ISD-urilor cu 15%;
În economiile cele mai afectate de Covid-19, veniturile reinvestite reprezintă
aproximativ 40% din totalul ISD-urilor, conform UNCTAD.
Un eşantion mai larg, al primelor 5.000 de companii listate, arată că estimările
referitoare la profituri au fost revizuite în scădere cu 9% din cauza noului coronavirus.
Cele mai afectate industrii au fost:
 auto (-44%)
 aeriană (-42%)
 energie și materii prime (-13%)

24
 Figura 2.5.1 Impactul pandemiei asupra PIB la nivel mondial

Sursa: UNCTAD
În ceea ce privește situația României, pandemia de Covid-19 a dus la o scădere a
investițiilor străine directe în 2020 cu 60,42% față de anul 2019, la 1,87 miliarde de euro.
Făcând o comparație între perioada imediată după izbucnirea pandemiei și perioada
anterioară pandemiei, se poate observa, conform datelor publicate de Banca Naționala a
Romaniei (BNR) că investițiile străine directe au crescut pentru a cincea lună la rand în
august 2020, volumul accelerând la 320 milioane EUR.
Figura 2.5.2 ISD (suma ultimelor 12 luni) (milioane EUR)

Sursa: Banca Nationala a Romaniei (BNR), prelucrari B

Se poate observa în graficul de mai sus că în perioada ianuarie-august investițiile
străine directe au înregistrat un nivel de doar 1.4 miliarde EUR, în diminuare de la 4.3

25
miliarde EUR în perioada similară din 2019, cu următoarea distribuție: participații la
capital 994 milioane EUR și credite intragrup 402 milioane EUR.
Această ajustare a investițiilor străine directe în primele opt luni din 2020 a fost
determinată de incidența pandemiei, cu impact nefavorabil în primul trimestru al anului
curent.
Se apreciază că economia internă va atrage investiții străine directe cu un ritm în
accelerare în acest deceniu, scenariu susținut de o serie de factori, printre care se
menționează perspectivele de persistență a unui mix relaxat de politici economice la
nivelul Uniunii Europene; potențialul ridicat de dezvoltare pentru infrastructura critică din
România.
Pandemia de Covid-19 are un impact puternic în România, astfel 46% dintre
investiții au fost anulate, reduse sau suspendate în 2020, în timp ce 51% nu au operat nicio
modificare în proiectele de investiții planificate, conform EY Attractiveness Survey
Romania, primul studiu de atractivitate EY dedicat pieței din România.
Investițiile directe ale nerezidenților în România au însumat 1,876 miliarde de euro
(comparativ cu 4,740 miliarde de euro în perioada ianuarie – decembrie 2019), din care
participațiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat valoarea netă de
3,845 miliarde de euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă negativă de 1,969
miliarde de euro.
Numărul firmelor cu capital străin nou înființate în România a scăzut, în anul 2020,
cu 27,1%, comparativ cu anul 2019, la 3.715 de unități, conform datelor centralizate de
Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC).
Cele 3.715 de societăți noi aveau un capital social subscris în sumă totală de 19,828
milioane de dolari, în creştere cu 1,7% față de perioada ianuarie – decembrie a anului
anterior. În funcție de domenii, cele mai multe firme înmatriculate au fost înregistrate în
comerțul cu ridicata şi cu amănuntul, reparații auto şi moto (28,05% din total), activități
profesionale, administrative, ştiințifice şi tehnice (21,46%) şi transport, depozitare şi
comunicații (15,12%).
La sfârșitul anului 2020, în România existau 230.607 de societăți cu participare
străină la capitalul social. Valoarea capitalului subscris se situa la 64,455 miliarde de
dolari. Cel mai mare număr de societăți cu participare străină era cu investitori din Italia,

26
respectiv 49.557 (capital subscris de 3,827 miliarde de dolari), dar cea mai mare valoare a
capitalului social aparține firmelor olandeze, respectiv 13,386 miliarde de dolari, în 5.506
de firme.
Având în vedere că pandemia a accelerat adoptarea tehnologiei, practicile durabile și
reorganizarea lanțurilor de aprovizionare, România va fi nevoită să se adapteze rapid și
eficient la aceste tendințe emergente și, implicit, la așteptările actuale ale investitorilor într-
un mediu de afaceri care a suferit modificări majore. În opinia investitorilor, sectoarele
cheie care pot favoriza dezvoltarea economică a României în următorii ani sunt agricultura,
sectorul IT și industria de transporturi și auto. Pentru creșterea competitivității țării,
educația, transformarea tehnologică și infrastructura sunt principalele zone problematice în
care România ar trebui să investească și să-și concentreze eforturile pentru a le îmbunătăți.
Raportându-ne la perioada pre-pandemie se poate observa că investițiile străine
directe în România s-au menținut la același nivel.
În 2019, au fost anunțate în România 78 de proiecte de investiții directe, marcând o
scădere de aproximativ 28% comparativ cu anul anterior (113 proiecte în 2018) și plasând
țara noastră pe locul al 15-lea în Europa în topul atractivității. Cu toate acestea, valoarea
ISD s-a menținut relativ la același nivel: 5.26 miliarde euro (2018) vs. 5.17 miliarde euro
(2019).
O tendință similară s-a putut observa la nivelul întregii regiuni, țările din Europa
Centrală și de Est au înregistrat o scădere a numărului total de proiecte de ISD cu
aproximativ 20% față de anul anterior. 2019 a fost un an în care investitorii străini au arătat
un mai mare apetit pentru Europa Occidentală, care a deținut 80% din cota de piață
europeană.
La finalul lui 2019, cele mai importante economii cu investiții în România, pe baza
datelor privind soldul ISD puse la dispoziție de BNR, au fost: Țările de Jos, cu o cotă a
ISD în soldul total de 23,2%, urmate de Austria, cu o cotă de 12,6%, și Germania, cu o
cotă de 12,3%. Per total, principalele 10 țări investitoare au înregistrat o cotă însumată de
83,4% din soldul total al ISD, în timp ce principalele 20 de țări investitoare dețineau o cotă
de 95,4% din soldul total al ISD. Este de reținut faptul că țările membre ale Uniunii
Europene au înregistrat o cotă însumată de 89,5% din soldul total al ISD, ceea ce
subliniază rolul UE ca principal partener strategic al României.

27
 Proiectele de investiții s-au concentrat în orașele mari ale României. În mod similar
cu celelalte piețe europene, investițiile străine s-au concentrat în principal în marile orașe
în 2019. Bucureștiul a atras 50% din numărul total de proiecte de ISD anunțate (o creștere
de 10% față de anul anterior), urmat de Timișoara, situată pe locul al doilea, pentru al
doilea an consecutiv, cu o cotă de piață de 11,5%, și de Iași, care atras doar 3,8% din
numărul total de proiecte de investiții.

Pandemia de COVID-19 ar putea avea o influență negativă asupra dinamicii

investițiilor străine directe pe viitor, punând în pericol progresul cumulat din ultimii ani.

CAPITOLUL 3
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

3.1. CONCLUZII

Globalizarea este un fenomen multidimensional şi complex, iar ca orice fenomen

social şi ca orice activitate umană, are părți pozitive, dar şi negative. Cei care sunt
împotriva globalizării uită sau ignoră avantajele ei, iar cei care sunt încântați de globalizare
neglijează aspectele negative ale acesteia. Globalizarea influențează raportul dintre
securitatea națională şi cea internațională, dar şi alte raporturi (dintre securitatea națională
şi securitatea colectivă, precum şi dintre securitatea colectivă şi cea internațională). Astfel,
securitatea națională e influențată puternic de fenomenul globalizării prin efectele induse în
desfăşurarea activităților economice, sociale, politice, militare. De aceea, sunt necesare
decizii politice care să vizeze, în primul rând, reorganizarea instituțiilor statului şi
reorganizarea națiunii în scopul păstrării capacității ei de reproducere performantă.

28
 Globalizarea trebuie acceptată ca un fenomen fizic pe care nu are rost să îl ocolim
însă, în mod necesar trebuie să-l înțelegem din punctul de vedere al cauzelor şi efectelor, şi
să îl folosim fără a-l lăsa să ne distrugă. Globalizarea oferă oportunități extinse pentru o
dezvoltare reală la nivel global, dar se manifestă printr-un progres inegal pe regiuni. Unele
țări devin din ce in ce mai integrate în economia mondială, cu o viteză mult mai mare decât
altele.
La nivel mondial globalizarea este percepută în toate domeniile, dar cel mai înalt
nivel a atins dimensiunea economică. Fenomenul globalizării a creat condiții pentru
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii care consolidează afacerile la nivel național şi
internațional, independent sau în clustere. Globalizarea este un fenomen cu un puternic
impact asupra activității întreprinderilor mici şi mijlocii, formează un mediu concurențial
în care supraviețuirea implică activitatea lor într-un climat care permite producerea valorii
adăugate şi capacitatea de a se dezvolta. Integrarea întreprinderilor mici şi mijlocii într-o
economie globalizată liberă, solicită acestora un nivel înalt de competitivitate.
Întreprinderile mici şi mijlocii servesc drept motor al creşterii economice. După
ascensiunea din ultimile decenii, se apreciază că întreprinderile mici şi mijlocii constituie
vectorul principal al progresului economic, atât în țările dezvoltate, cât şi în cele în curs de
dezvoltare. Procesele globalizării au creat condiții favorabile expansiunii firmelor mici şi
mijlocii creând o nouă configurație a economiei mondiale.
Pe larg, globalizarea reprezintă un fenomen esențial al creşterii interdependențelor
dintre statele naționale, ca rezultat al expansiunii şi intensificării relațiilor internaționale în
plan economic, politic, social şi cultural, având drept consecință faptul că problemele sunt
mai mult globale decât naționale, atrăgând după sine o rezolvare globală. Globalizarea
poate fi termenul general utilizat pentru o diversitate de procese sociale, inclusiv
internaționalizarea afacerilor, creşterea numărului de companii multinaționale, convergența
practicilor de afaceri.
Datorită complexității şi dinamicii sale, fenomenul de globalizare necesită o abordare
pe măsură din partea factorilor de răspundere la nivel național şi internațional, dezvoltarea
unei viziuni ample cu evidențierea problemelor globale într-un orizont de timp larg, pe mai
multe planuri simultane.

29
 Concluzia este că, organizarea socială ideală, fie şi de tipul grupurilor corporatiste
multinaționale, în actualul stadiu de dezvoltare a umanității, nu poate elimina asimetria
informațională, deşi, se poate presupune că există posibilitatea maximizării câştigurilor
individuale din interdependența socială fără a face abstracție de raționalitatea bazată pe
capacitățile diferite şi limitate de informare şi cunoaştere ale indivizilor şi entităților din
care aceştia fac parte.
Extensia globalizării prin integrare la scară regională sau globală a accentuat
sentimentul de nesiguranță în legătură cu capacitatea națiunilor de a-şi controla destinele în
fața manifestărilor pieței globale.
În ceea ce privește investițiile străine directe, acestea au impact asupra ființei umane
şi mediului înconjurător ca factori ai creșterii şi dezvoltării economice. Aspectele pozitive
resimțite de către pilonul social al sistemului numit dezvoltare durabilă sunt: creşterea
calității vieții, investițiile în resursa umană, accesul la tehnologia modernă.
Aspectele negative sunt concretizate prin apariția șomajului și a poluării în țările în
care politica de mediu nu este restrictivă.
Investițiile străine directe sunt, neîndoielnic un factor de creştere economică.
Departe de a fi resursa principală a dezvoltării – care se bazează în primul rând pe
efortul intern – investițiile străine directe oferă elemente cantitative şi calitative care
amplifică, stimulează şi mobilizează factorii dezvoltării. Investițiile străine directe au efect
multiplicator, impactul lor propagându-se în economie şi societate.

3.2. PROPUNERI

Având în vedere izbucnirea pandemiei de Covid -19 și efectele pe care le are aceasta
în lume, în momentul de față, se pune problema cum își poate păstra România atractivitatea
pentru investitorii străini în această perioadă.
În general, pe termen lung, deciziile investitorilor se vor baza pe următorii trei
factori de piață: stabilitatea socială și politică, oferta de forță de muncă, atât calificată, cât
și necalificată și competitivitatea țării în materie de costuri.

30
 Pentru a-și îmbunătăți atractivitatea, România ar trebui să își concentreze eforturile
și investițiile în domeniile cheie problematice, precum, transformarea tehnologică și
infrastructura.
În privința sectoarelor care ar putea accelera dezvoltarea României, investitorii
străini tind să investească în domenii precum: agricultura, sectorul IT și cel al
transporturilor și auto.
Pentru companiile deja prezente pe piața locală, sunt esențiale măsurile de siguranță
și securitate puse în practică pentru a preîntâmpina o criză majoră în viitor și nivelul de
succes în soluționarea crizei provocate de COVID-19. 
O altă problemă care trebuie adusă în discuție este cea legată de tipul investițiilor
străine directe pe care trebuie să le atragă România. În acest sens, din date statistice s-a
observat că distribuția stocurilor de investiții străine directe raportat la valoarea adăugată
brută indică faptul că România atrage investiții străine directe în sectoare cu valoare
adăugată scăzută. De asemenea, investiții străine directe în România sunt orientate spre
sectoare industriale cu nivel mediu spre scăzut de intensitate tehnologică. Doar 5% din
stocurile de investiții străine directe din industria românească sunt în sectoare cu intensitate
tehnologică ridicată, cel mai scăzut nivel din regiune. În acest context, există o nevoie
puternică de a stimula orientarea investiții străine directe către industriile cu un nivel înalt
de tehnologie. O tendință îngrijorătoare este lipsa de capacitate a României din perspectiva
atragerii investiții străine directe către sectorul serviciilor. România are cea mai mică
pondere a investiții străine directe în sectorul serviciilor, în comparație cu statele vecine
din regiune.
Având în vedere reorientarea globală a fluxurilor investiții străine directe către
servicii, susținute în mare parte de evoluțiile tehnologice, aceasta este o oportunitate pe
care nu am reușit să o valorificăm și care solicită o atenție sporită în continuare, pentru a
redresa această tendință. Menținerea unei distribuții dezechilibrate la nivel de țară a
fluxurilor și stocurilor de investiții străine directe riscă să adâncească decalajele dintre
regiuni. În funcție de potențialul fiecăreia, trebuie încurajate investiții străine directe cu
valoare adăugată cât mai ridicată, trebuie înlesnită reorientarea spre investiții străine
directe în industriile cu grad înalt de tehnologie și intensive în cunoaștere, în domeniile
aferente serviciilor.

31
 Dacă dorim să beneficiem de prezența investițiilor străine directe, conceperea
politicilor publice trebuie să fie orientată către o abordare strategică și structurală care
vizează valorificarea tuturor oportunităților oferite de investiții străine directe. Aceasta
presupune două măsuri complementare și care se influențează reciproc: • îmbunătățirea
capacității companiilor locale de a „învăța” și „absorbi” cunoștințele și evoluțiile
tehnologice de la investitorii străini, direcționarea investițiilor străine directe către activități
cu valoare adăugată ridicată. O politică generală pentru atragerea de investiții străine directe
are șanse mai reduse de a funcționa, date fiind diferențele la nivel regional în România.
Concentrarea la nivel de regiune asupra avantajelor competitive și a aspectelor de
îmbunătățit cu participarea administrațiilor locale joacă un rol important în amplificarea
efectelor pozitive ale investițiilor străine directe asupra bunăstării regionale și dezvoltării
economice. Putem, astfel, trece spre un model de dezvoltare bazat pe colaborare între
guvernul la nivel central, autoritățile de la nivel local, companii, universități și institute de
cercetare, ONG-uri, etc. Autoritățile locale și județene pot acționa pentru a sprijini și
favoriza interacțiunea dintre actorii economici, coordonarea, conexiunile și sinergiile prin
promovarea bunelor practici și experiență din interiorul și din afara contextului local.
Asigurarea stabilității din punct de vedere politic și legislativ contribuie la creșterea
încrederii investitorilor.
România trebuie să ia măsuri care să vizeze forța de muncă, pentru că România se
confruntă atât cu un deficit de forță de muncă (determinat de migrația masivă a populației
în străinătate), cât și cu fenomen de neconcordanță a calificărilor (skills mismatch) între
oferta și cererea de forță de muncă.

32
BIBLIOGRAFIE CAP 2
1. Barrie AXFORD, Theories of Globalization, MA, Polity Press, 2013
2. Ana BAL, Economii în tranziție, București, Editura Oscar Print, 2008
3. Phillys BENNIS, Understanding ISIS and the new global war on terror. Northhampton,
MA, Olive Branch Press, 2015
4. Sven BISCOP, Richard WHITMAN, The Routledge Studies in European Security and
Strategy, 2010
5. Anthony BURKE, Rita PARKER, Global Insecurity. Futures of global chaos and
governance, Macmillan Palgrave, UK, 201731
6. Noam CHOMSKY, State eşuate. Un abuz al puterii şi un atac asupra democraţiei,
traducere de Henrieta Anişoara Şerban, Bucureşti: Editura Antet, 2007
7. Raluca Irina CLIPA, Economiile de aglomerare şi competitivitatea regională, Editura
Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2017
8. Mai’a K. Davis CROSS, Security Integration in Europe – How KnowledgeBased
Networks are transforming the European Union., Journal of Regional Security, 2013, 8:1,
83–85, Belgrade Centre for Security Policy, 2011
9. Guillermo de la DEHESA, Învingători și învinși în globalizare, traducere Sanda Ileana
Racoviceanu, Editura Historia, București, 2007
10.Aleksandr G. DUGIN, Bazele geopoliticii, Editura euroasiatica.ro, București, 2011
11.Sterian DUMITRESCU, Ana BAL, Economie Mondială, Editura Economică,
București, 2009 12.George C. EDWARDS, Martin P. WATTENBERG, Robert L.
LINEBERRY, Government in America: People, Politics, and Policy, 2012
13.Marion FOURCADE, Economists and Societies: Discipline and Profession in the
United States, Britain, and France, 1890s to 1990s, Princeton University Press, 2009

33
14.Teodor FRUNZETI, Globalizarea securității, Editura Militară, Bucureşti: 2007
15.Francis FUKUYAMA, America la răscruce Democraţia, puterea şi moştenirea
neoconservatoare, traducere de Andreea şi Nicolae Năstase, Editura Antet, București, 2006
16.Friedrich August von HAYEK, Prețuri și producție, Editura Universităţii Alexandru
Ioan Cuza, Iaşi, 2017
17.Lui HEBRON, John F. STACK, Globalization. Debunking the myths. Third edition.
Lanham Maryland, Rowman & Littlefield, 2016
18.Eric HOBSBAWM, Globalizare, democrație și terorism, Editura Cartier, Chișinău,
2016
19.Lucian ISPAS, Dimensiuni ale modernizării capabilităţilor militare Editura Academiei
Forţelor Terestre, Sibiu, 2014
20.Robert O. KEOHANE, Josepf S. NYE, Răzbunarea geografiei, Editura Litera,
București, 201432 21.Stephanie LUCE, Labor Movements, Global Perspectives, Polity
Press, Cambridge, 2014 22.Mircea MALIŢA, Între pace şi război, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2007
23.Ion, MARIN, Țuțu, PIȘLEAG, Geopolitica si terorismul, Editura: Sitech, Craiova, 2009
24.Carolina MATOS, Globalization, gender politics, and the media. From the West to
Latin America. Lanham, Lexington Books, 2017
25.Helen MILNER and Andrew MORAVCSIK, eds. Power, Interdependence and Non-
State Actors in World Politics: Research Frontiers, Princeton University Press, Princeton,
forthcoming, 2010 26.Traian-Alexandru MIU, Globalizare şi ortodoxie. Provocări şi
perspective, Editura Universitară, București, 2015
27.Angie MOHR, The Effects of Economic Globalization on Developing Countries, Small
Business, 2014
28.Peter NEWELL, Globalization and the Environment: Capitalism, Ecology and Power,
Polity Press, New York, 2012
29.Cristina PEICUTI, Lumea în Criză- Erorile Sistemului, Editura Polirom, Iași, 2011
30. George Antoniu PIȘLEAG, Structura conflictelor internaționale în secolul al XXI-lea,
Editura Sitech, Craiova, 2017
31. Țuțu PIȘLEAG, șa., Despre terorism, aproape totul, Centrul TehnicEditorial al
Armatei, București, 2007

34
32. Țuțu PIȘLEAG, Florinel IFTODE, Securitate regională, Editura Universitară
Danubius, Galați, 2016
33. Cristian C. POPESCU, Putere și globalizare. Volumul 1. Evoluția centrelor de putere
economică până la sfârșitul secolului XX, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,
2016
34. Alexa ROBERTSON, Media and Politics in a Globalizing World, Polity Press, Oxford,
United Kingdom, 2015
35.Alexandra SARCINSCHI, Globalizarea insecurităţii. Factori şi modalităţi de
contracarare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006
36.Joseph E. STIGLITZ, În cădere liberă - America, piaţa liberă şi prăbuşirea economiei
mondiale, Editura Publica, București, 201033
37.Thomas G. WEISS, Global Governance: Why? What? Whither?, Polity Press,
Cambridge, 2013 38.Steve WILLIAMS, Harriet BRADLEY, Ranji DEVADASON, Mark
ERICKSON, Globalization and Work, Polity Press, Cambridge, 2013

BIBLIOGRAFIE
1. Adam Smith, Avuția națiunilor, Editura Publica, 2014.
2.Anuarul Inst. de Cercet. Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, vol. XV, 2014, pp.
231–251
3. Scheuerman, W. (2010) - Globalization, The Stanford Encyclopedia of Philosophy
(Summer 2010 Edition), Edward N. Zalta (ed.), aricol disponibil la:
http://plato.stanford.edu/archives/sum2010/entries/globalization/
4. Vitali, S., Glattfelder, B. Si Battiston, S. (2011) - The network of global corporate
control, PLOS ONE Volume: 6 Issue: 10

35
5. Tiemstra, J. P. (2017) - The Social Economics of Globalization, Association for Social
Economics
6. Kissinger, H. (2018) - Globalization and its discontents, International Herald Tribune
7. Raluca Constantinescu, Globalizarea şi influenţa acesteia asupra securităţii naţionale,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2008, p. 934.
8. Cornel Cucu. Transformări ale securităţii şi relaţiilor internaţionale în contextul
globalizării, Editura Universităţii naţionale de Apărare, Bucureşti, 2018, p. 248.
9. Apostoaie M.C. Measuring economic globalization – facts and figures. În: The Annals
of The "Ştefan cel Mare" University of Suceava. Fascicle of The Faculty of Economics and
Public Administration, 2011, vol. 11, nr. 2(14), ISSN 2066-575X, p. 99-109,
10. Barbu C.M., Meghişan F. Considerations on the Future of Globalization, În: “Ovidius”
University Annals, Economic Sciences Series, 2012, vol. XII, nr. 1, p. 14-19,
11. Bordo D.M., Taylor M.A., Williamson G.J. Globalization in Historical Perspective,
Chicago: The University of Chicago Press, 2017. 588 p.
12. Caliţoiu O. Advantages and disadvantages of the globalization, În: Annals of the
University of Craiova, Economic sciences, 2011, vol. XXXXI, nr. 39, p. 3-4,
13. Cernelea R. Globalizarea şi provocările capitalismului, 2012,
http://romancernelea.files.wordpress.com/2012/08/globalizarea.pdf (vizitat 12 MARTIE
2021
14. Chiţiga G. Perception on the sustainable development. Absolute priorities in romania,
În: Economie financiară şi monetară – EFM, Bucureşti, 2013, p. 378-386,
15. Creţoiu R.I., Implicaţiile culturale ale fenomenului de globalizare asupra individului,
În: Analele ULIM Seria Economie, Nr.1, Chişinău, 2014, p. 245-247
16. Creţoiu R.I., The Complexity of the Implications of Globalization in the Context of the
Current Global Economy, În: Annals of Spiru Haret University - Economics Series, 2014,
vol. 5(14), Issue 1, p. 41- 49
17. Dinu M. Globalizarea şi aproximările ei, Bucureşti: Economică, 2014. 334 p.
18. Huzum L. Globalizarea şi efectele sale. Studiu critic, În: Symposion Revistă de Ştiinţe
Socio–Umane,2012, tom. X, nr. 2 (20), Academia Română, Filiala Iaşi, 137 Institutul de
Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, p. 503-533,

36
19. Held, David, McGrew, Anthony, Goldblatt, David, Perraton, Jonathan, Transformări
globale. Politică, economie şi cultură, Iaşi, Editura Polirom, 2014, p. 40
20. Postelnicu Gheorghe, Globalizarea economiei, Ed. Economicã, Bucureşti, 2016,
pag.120
21. Florin Bonciu – Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială Editura
Universitară, Bucureşti, 2016, p.17
22. Viorela Beatrice Iacovoiu – „Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” Editura ASE,
Bucureşti, 2015 p.63

37