2.

Dimensiunile pieţei întreprinderii

2.1.Structura pieţei
In funcţie de profilul, dimensiunile şi aria de activitate, piaţa întreprinderii se inscrie in anumite structuri ale
pieţei globale reprezentand o subdiviziune a acesteia. In acelaşi timp, piaţa întreprinderii se compune din diferite
segmente, delimitate de anumite criterii. Deci, ea nu are un caracter omogen nici chiar in cazul întreprinderilor cu un
profil relativ limitat de activitate.
Apare astfel evidentă necesitatea cunoaşterii structurii pieţei globale (totale) in care evoluează
întreprinderea. După obiectul tranzacţiilor, care este cel mai important criteriu de diferenţiere piaţa se subdivide in
două mari compartimente:
A. Piaţa bunurilor materiale
B. Piaţa serviciilor
A. Piaţa bunurilor materiale cuprinde: - piaţa mijloacelor de producţie şi piaţa bunurilor de consum
La rândul lor şi acestea se subdivid într-un număr relativ ridicat de pieţe, specifice fiecărui produs; deci
delimitarea se face ajungand la piaţa produsului. Dar nici piaţa unui produs nu este omogenă fiind alcătuită din
anumite segmente de piaţă.
Fracţionarea pieţei în astfel de segmente au la bază particularităţile în formarea şi manifestarea cererii din
partea cumpărătorilor în frecvenţa cererii, in nivelul exigenţelor faţă de calitate şi structura ofertei. In conturarea
unor segmente particulare ale pieţei mai pot interveni şi alte criterii cum ar fi: natura cumpărătorului (persoane fizice
sau juridice), nivelul veniturilor, comportamentul de cumpărare şi altele.
B. Piaţa serviciilor cuprinde:
- piaţa serviciilor de producţie (cuprind activităţi de reparaţii, asistenţă tehnică, etc)
- piaţa serviciilor de consum → care se adresează populaţiei prin servicii personale(confecţii, reparaţii de
obiecte casnice, servicii turistice, etc).
Şi aceste pieţe se subdivid la rândul lor într-un număr relativ ridicat de pieţe specifice fiecărui serviciu
(piaţa serviciilor).
Concluzie. In esenţă acestea sunt structurile pieţei la care se raportează întreprinderea şi in cadrul căreia işi
va finaliza activitatea.
Limitandu-se mai rar la un singur segment, piaţa întreprinderii va acoperi mai multe componente structurale
(adică mai multe segmente de piaţă sau pieţe a mai multor produse), iar uneori chiar zone aparţinand unor
subdiviziuni diferite ale pieţei.
2.2.Aria pieţei (localizarea pieţei)
Între căile de extindere a pieţei se inscrie, pe de-o parte, abordarea de noi zone geografice, iar pe de altă
parte, intensificarea activităţilor în zonele in care operează deja întreprinderea. Alegerea uneia dintre aceste căi are
drept punct de plecare evaluarea dimensiunilor spaţiale ale pieţei la un moment dat, adică cunoaşterea exactă a
spaţiului economicogeografic unde urmează să se intalnească cererea şi oferta.
Astfel, după locul unde se desfăşoară relaţiile de vânzarecumpărare, piaţa poate fi internă sau externă. Între
acestea există deosebiri semnificative, piaţa fiecărei ţări avand particularităţile ei. Pieţele externe alcătuiesc piaţa
internaţională. Piaţa poate fi privită şi la nivel mondial, respectiv ca sumă a tuturor actelor de vânzare-cumpărare
efectuate atat in interiorul cat şi in exteriorul graniţelor naţionale, adică piaţa mondială.
Atat pieţele interne, cat şi cele externe pot fi examinate in structurile ei teritoriale operandu-se de limitări in
funcţie de particularităţile pe care le reprezintă într-un spaţiu sau altul.
In cadrul pieţei interne se poate vorbi de existenţa unor pieţe locale, avand trăsături specifice in ceea ce
priveşte atat amploarea cat şi structura proceselor de circulaţie a mărfurilor.
Deosebiri sensibile cunosc relaţiile de vânzare-cumpărare in mediul urban faţă de mediul rural putandu-se
vorbi de o piaţă urbană şi de o piaţă rurală, care işi delimitează in linii mari oferta şi cererea pieţii interne. In
general, distribuţia spaţială a fenomenelor de piaţă e determinată deopotrivă de repartizarea teritorială a produselor,
dar şi a punctelor de consum.
In sfera comerţului internaţional, o serie de zone geografice şi centre urbane şi-au caştigat un renume
mondial ca puncte de intalnire pentru comerţul cu anumite mărfuri dezvoltandu-se tot aici şi reţeaua de targuri
internaţionale, intense activităţi bancare şi licitaţii. In comerţul exterior se poate vorbi despre o concentrare
geografică a exporturilor (importurilor) unei ţări sau unei firme.
Tendinţa de concentrare a activităţilor de piaţă are loc şi in spaţii mai restranse, respectiv in perimetrul unor
pieţe naţionale sau chiar locale.
Cererea de mărfuri se satisface doar parţial in punctele in care se formează o anumită parte a ei se
deplasează în intampinarea cererii, adică “migrează” către zone sau centre cu intensă activitate de piaţă. Ca regulă
generală, cererea de mărfuri “migrează” de la localităţile mici spre localităţi mai mari, oraşul constituind
principalul pol al atracţiei comerciale.
Fenomenul atracţiei exercitate de centrele urbane asupra cumpărătorilor din zonele invecinate
poartă numele de gravitaţie comercială. El evidenţiază forţa de polarizaţie comercială a oraşului de atragere a
populaţiei nerezidenţiale.
Această forţă depinde de mai mulţi factori între care:
- dotarea oraşului cu spaţii comerciale
- distanţa care urmează a fi parcursă de consumatori
 Dacă piaţa diferitelor produse (servicii) prezintă prin natura acestora localizări şi grade de concentrare
spaţială diferite, aceste trăsături se vor reflecta şi in raza teritorială a pieţei întreprinderilor. Desigur întreprinderea
işi poate limita spaţiul in care va acţiona astfel incat să-şi poată pune cât mai bine in valoare resursele de care
dispune.
2.3.Capacitatea pieţei
Ea poate fi exprimată prin intermediul a mai multor indicatori atat valorici cat şi fizici, in alegerea lor
intervenind diferite considerente între care amintim: sursele de informare utilizate, raportul cerere-ofertă, scopul
cercetării, etc.
Principalii indicatori utilizaţi in exprimarea capacităţii pieţei sunt:
a) volumul ofertei
Este un indicator utilizat de regulă pentru situaţiile în care cererea este mai mare decat oferta, iar numărul
furnizorilor acţionând în cadrul cererii este restrans. Evaluarea are la bază informaţii obţinute din sursele de date
statistice.
b) volumul cererii
Exprimă într-un mod corespunzător (mai clar) capacitatea efectivă a pieţei. El este indicat în cazurile în care
întreprinderea urmăreşte dimensionarea activităţii sale în raport cu cererea, aceasta fiind mai ridicată decât oferta.
c)volumul tranzacţiilor de piaţă (volumul vanzărilor)
Reprezintă modalitatea la care se recurge cel mai frecvent pentru exprimarea capacităţii pieţei. Acest
indicator cuantifică dimensiunile pieţei efective (reale), dar el nu arată in ce măsură a rămas cererea neacoperită cu
mărfuri sau oferta fără desfacere.
d) cota de piaţă
Exprimă ponderea deţinută de către o întreprindere sau un produs în cadrul pieţei de referinţă; iar piaţa de
referinţă este acea subdiviziune a pieţei globale in cadrul căreia piaţa întreprinderii sau piaţa produsului intervin ca
elemente componente.
Observaţie. La toţi aceşti indicatori informaţiile se referă la o anumită perioadă de timp (de regulă 1 an).
Capacitatea pieţei mai poate fi apreciată şi după numărul de consumatori (utilizatori) ai produsului,
respectiv numărul de clienţi ai firmei.
In acest caz se poate avea in vedere efectivul de consumatori (clienţi) la un moment dat sau efectivul mediu
al unei perioade.
PIAŢA ÎNTREPRINDERII
→ reprezintă terenul valorificări unui cerc larg şi eterogen de întreprinderii, urmărind fiecare in parte
ocuparea unei anumite părţi in ansamblul pieţei care să asigure realizarea eficientă a produselor (serviciilor) oferite
spre vânzare.
→ este definită de gradul efectiv sau potenţial de pătrundere in consum (utilizare) a produselor sau
serviciilor unei întreprinderi specializate în producerea sau comercializarea lor.
→ exprimă raporturile care se formează între oferta proprie, alcătuită din una sau mai multe produse
(servicii) şi cererea pentru acestea.
SFERA:
→ suma pieţelor întreprinderilor este egală cu suma pieţelor produselor acestora.
→ la nivelul întreprinderii: piaţa întreprinderii se confundă cu piaţa produsului său, dacă oferta este formată
din mai multe produse, piaţa fiecărui produs apare ca o parte componentă a pieţei întreprinderii.
→ la nivelul pieţei totale: piaţa întreprinderii se inscrie prin profilul său in piaţa unuia sau mai multor
produse.

Situaţiile existente in practică între piaţa întreprinderii şi piaţa produsului:

a) piaţa întreprinderii se identifică cu piaţa produsului.
b) Piaţa întreprinderii este constituită din piaţa ale mai multor produse
c) Piaţa produsului este alcătuită din mai multe pieţe ale întreprinderii
d) Piaţa întreprinderilor se interferează cu piaţa produselor

CONŢINUTUL:

1.SCHEMA CONŢINUTULUI ŞI SFEREI PIEŢEI ÎNTREPRINDERII

PIAŢA GLOBALĂ
PIAŢA BUNURILOR
MATERIALE
Piaţa mijloacelor de producţie
Piaţa bunurilor de consum
Piaţa produsului
A Piaţa produsului
N PIAŢA SERVICIILOR
Piaţa produsului
 A Piaţa produsului
N Piaţa serviciilor de producţie
Piaţa serviciilor de consum
Piaţa serviciului
A Piaţa serviciului
N Segmentul 1
Segmentul 2
Segmentul n
Piaţa serviciului
A Segmentul 1
Segmentul 2
Segmentul n
Segmentul 1
Segmentul 2
Segmentul n
Segmentul 1
Segmentul 2
Segmentul n
2.SCHEMA STRUCTURII PIEŢEI

CLASIFICARE: → după locul unde se desfăşoară relaţiile de vânzare-cumpărare

Piaţa internă → - naţională ; - locale urbane ; rurale
PIAŢA EXTERNĂ: → piaţa internaţională
PIAŢA MONDIALĂ → suma tuturor actelor de vânzare-cumpărare efectuate atat in interiorul cat şi
in exteriorul garniţelor naţionale.
FENOMENE PARTICULARE:
1). Tendinţa de concentrare a activităţii de piaţă are loc atat in sfera comerţului internaţional cat şi in
perimetrul unor pieţe naţionale sau chiar locale.
2). Cererea de mărfuri – migrează de la localităţile mici spre localităţile mari oraşul constituind
principalul pol al atracţiei comerciale.
Fenomenul atracţiei exercitate de către centrele urbane asupra cumpărătorilor din zonele invecinate poată
numele de gravitaţie comercială.
Factorii gravitaţiei comerciale:
Dotarea oraşului cu spaţii comerciale;
Distanţa care urmează a fii parcursă de consumatori.
ARIA PIEŢEI
3.SCHEMA ARIEI PIEŢEI

Întrebări de evaluare:
1) Prezentaţi conţinutul pieţei întreprinderii şi a pieţei produsului.
2) Care sunt situaţiile existente in practică între piaţa întreprinderii
şi piaţa produsului?
3) Care este structura pieţei?
4) Analizaţi succint aria pieţei.
5) Care sunt principalele dimensiuni ale pieţei?
6)Care sunt principalii indicatori care exprimă capacitatea pieţei?
a) Volumul ofertei:
→ utilizat mai ales in situaţia in care cererea este mai mare decat oferta, iar numărul furnizorilor care
acţionează in cadrul pieţei este mai restrans
→ surse: date statistice
a) Volumul cererii:
→ exprimă capacitatea efectivă (reală) a pieţei;
→ este indicat atunci cand firma urmăreşte dimensionarea activităţii sale in raport cu cererea, cand cererea
este mai mare decat oferta
→ surse: date statistice
b) Volumul tranzacţiilor de piaţă (volumul vanzărilor):
→ frecvent utilizat pentru exprimarea capacităţii efective a pieţei
c) Cota de piaţă:
→ exprimă ponderea obţinută de firmă sau de către produs in cadrul pieţei de referinţă.
→ piaţa de referinţă este o subdiviziune a pieţei globale din care face parte piaţa firmei sau piaţa
produsului analizat
Alţi indicatori:
- nr. de consumatori (utilizatori) ai produsului
- nr. de clienţi ai firmei (mică şi mijlocie)
Capacitatea pieţei
4. SCHEMA CAPACITĂŢII PIEŢEI