1laborator Partea I

Grafică asistată de calculator Îndrumar de Laborator
EXERCIŢIUL NR. 1: Desenul de ansamblu al scripetelui
Exercițiul 1 1
EXERCIŢIUL NR. 1: Desenul de ansamblu al scripetelui
Este inevitabil ca atunci când lucraţi în AutoCAD să nu apară necesitatea de a şterge

sau de a corecta detalii create anterior. Obiectivul acestui exerciţiu este de a vă familiariza
cu câteva comenzi şi tehnici utilizate la editarea unui desen şi de a vă demonstra uşurinţa cu
care se poate schimba ceea ce a fost desenat anterior. De asemenea, exerciţiul vă va
înzestra cu experienţă în utilizarea comenzii zoom, necesară pentru a lucra mai precis pe
aria desenului.
Exerciţiul urmăreşte crearea unui desen de ansamblu, bidimensional, al unui scripete,
realizat prin asamblarea părţilor componente, deja existente.
Comenzi noi
grid
snap
move
osnap (Object Snap)
zoom
erase
trim
save
save as
close
Procedura de desenare
1. Lansaţi în execuţie programul AutoCAD, executând dublu-clic pe pictograma aferentă

acestuia amplasată pe DeskTop sau selectând Start – Programs – Autodesk – Autocad
2014. Din meniul File alegeţi comanda Open. Este afişată caseta de dialog Select File.
Urmand calea indicată de îndrumător (navigați în folderul Prototipuri) localizaţi fişierul
Parts.dwg. Ecranul ar trebui să arate ca în figura 1. Apoi apăsați butonul Open.
Figura 1. Caseta de dialog Select File.
Exercițiul 1 2
2. O fereastră de atenționare vă informează că fișierul este protejat la scriere și vă permite

să îl deschideți totuși în modul Read-Only (doar citire), la fel ca în figura 2. Apăsați
butonul Yes pentru confirmare.
Figura 2. Fereastra AutoCAD Alert.
3. În ecranul de lucru este deschis fişierul Parts care conţine elementele prezentate în
figura 3.
Figura 3. Elementele care urmează a fi asamblate.
4. În acest moment este deschis un prototip care este protejat la scriere pentru a rămâne
neschimbat, ca să fie folosit şi de către alţi utilizatori. Pentru aceasta se va lucra pe o
copie a acestuia. Copia se obţine prin salvarea acestui fişier, cu acelaşi nume, dar în
directorul dumneavoastră personal. În acest scop lansaţi în execuţie comanda Save As
din meniul File. Se deschide caseta de dialog Save Drawing As în care se indică
numele fişierului şi directorul personal (Atenție! Salvați fișierul doar în directorul
personal!), după care se apasă butonul Save. În acest moment aţi obţinut un fişier diferit
de fişierul prototip. Orice modificare în acest fişier va fi salvată în continuare cu
ajutorul comenzii Save din meniul File.
Exercițiul 1 3
5. Din meniul Tools alegeţi comanda Drafting Settings…. Este activată caseta de dialog
Drafting Settings. Aceasta permite setarea la diferite valori a ajutoarelor de desenare
conţinute în filele Snap and Grid, Polar Traking şi Object Snap. Selectaţi eticheta Snap
and Grid aflată în colţul din stânga sus al acestei casete, care trebuie să arate ca în
figura 4. Asigurați-vă că valorile parametrilor și toate opțiunile sunt selectate sau nu, în
conformitate cu valorile indicate în figura 4.
Figura 4. Caseta de dialog Drafting Settings cu fila Snap and Grid activată.
Informativ! Explicarea utilizării comenzilor Grid şi Snap

Fila Snap and Grid a casetei de dialog Drafting Settings controlează setările pentru modul de lucru
Snap (fixare) şi Grid (grilă). Grid-ul reprezintă o reţea de puncte, care poate fi afişată în fereastra de
desenare selectând Grid On şi introducând valorile corespunzătoare în câmpurile Grid X spacing şi
Grid Y spacing. Reţeaua afişată constituie numai o reţea de referinţă vizuală. Ea nu este considerată
ca o parte a desenului şi nu este tipărită. Snap-ul reprezintă saltul controlat al cursorului grafic pe
ecran după o reţea invizibilă de puncte. Atunci când este setat Snap On orice punct introdus prin
intermediul mouse-ului va fi localizat în nodurile acestei reţele. Valoarea saltului poate fi setată
introducând valorile corespunzătoare în câmpurile Snap X spacing şi Snap Y spacing. Dacă se
lucrează la un proiect care are obiecte amplasate la un anumit unghi, se poate roti reţeaua de puncte
prin introducerea unei valori în câmpul Angle.
Obs: Dacă lucraţi în coordonate carteziene (cazul de faţă) verificaţi ca în aria Snap type & style să fie
activate butoanele Grid snap şi Rectangular snap.
Informativ! Explicarea comenzii Move

Comanda Move este utilizată pentru repoziţionarea diferitelor elemente ale desenului.
Comanda Move poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Move;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma comenzii Move;
- tastând M şi apoi Enter.
Lansarea în execuţie a comenzii afişează următoarele linii de comandă:
Select objects: se selectează obiectele care vor fi mutate; operaţia de selectare se încheie apăsând
tasta Enter.
Specify base point or displacement: se defineşte punctul de bază al setului de selecţie. De obicei
acesta aparţine unuia dintre obiectele care urmează a fi mutate. Ca o soluţie alternativă se poate
specifica o distanţă de deplasare. Distanţa de deplasare poate fi exprimată fie prin coordonate
carteziene absolute fie prin coordonate polare.
Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: se defineşte noua
poziţie a punctului de bază. Comanda Move va calcula distanţa şi direcţia celui de-al doilea punct faţă
de primul după care utilizează aceste informaţii pentru a efectua mutarea. Dacă la acest prompter se
apasă Enter fără a se specifica un punct, atunci comanda va interpreta valorile introduse la prompter-
ul anterior ca pe o distanţă de deplasare.
Exercițiul 1 4
6. Lansaţi în execuţie comanda Move. Selectaţi proiecţia din dreapta a suportului scripetelui
(elementul 2) aşa cum se arată în figura 5. Pentru a specifica punctul de bază al
deplasării selectaţi punctul de grid care corespunde cu colţul din stânga sus al suportului.
Selectaţi ca poziţie finală un punct în aria goală a ecranului, ţinând cont de faptul că aici
vor fi asamblate celelalte elemente ale scripetelui (cârligul, roata) în ambele vederi.
Figura 5. Mutarea suportului.
Informativ! Repetarea comenzilor în AutoCAD

Pentru a repeta ultima comandă pe care aţi executat-o apăsaţi tasta Enter sau bara de spaţiu.
Informativ! Salturi orientate pe obiecte (Object Snap)

Salturile orientate pe obiecte sunt utilizate pentru a determina poziţia exactă a unui obiect fără a fi
necesar să se cunoască coordonatele sale absolute sau să se deseneze linii ajutătoare. Utilizarea
salturilor orientate pe obiecte este mult mai rapidă decât indicarea poziţiei punctelor desenului prin
valorile coordonatelor.
Selectaţi un mod (opţiune) Object Snap atunci când programul AutoCAD solicită specificarea unui
punct. Puteţi apela salturile orientate pe obiecte
- din bara cu instrumente Object Snap;
- din extensiile Object Snap ale barei cu instrumente Standard;
- din meniul cursor (SHIFT + butonul drept al mouse-ului).
Selectarea unui mod Object Snap din bara cu instrumente permite aplicarea lui numai la următorul
obiect pe care îl indicaţi.
7. Următorul pas constă în asamblarea proiecţiei din dreapta a roţii scripetelui (elementul 1)
pe suportul mutat la pasul anterior. În acest scop apăsaţi Enter pentru a reapela
comanda Move. Selectaţi, ca obiect ce va fi mutat, proiecţia din dreapta a roţii scripetelui.
Spre deosebire de pasul anterior, în acest caz specificarea punctului de referinţă trebuie
făcută precis, pentru a permite o asamblare corectă a pieselor. Vom utiliza ca punct de
referinţă (base point) mijlocul segmentului din stânga al roţii (object snap Midpoint), iar
ca destinaţie (second point), punctul definit conform figurii 6 (object snap Intersection).
Exercițiul 1 5
Cele două elemente asamblate ar trebui să arate ca în figura 7.a. Atenție! pentru
realizarea cu succes a acestui pas este necesară citirea cu atenție a căsuțelor
informative pentru comanda Move și caracteristicile Object Snap!
8. Din meniul View alegeţi comanda Zoom cu opţiunea All pentru a avea o vedere de
ansamblu. Creaţi o fereastră de vizualizare care să conţină cele două elemente
asamblate anterior. Citiți instrucțiunile informative referitoare la comanda Zoom pentru a
realiza acest punct.
9. Din meniul Modify selectaţi comanda Erase. Cursorul se va transforma într-un pătrat
selector care permite selectarea entităţilor ce urmează a fi şterse. Cele patru linii
întrerupte de pe suportul scripetelui (care reprezintă găurile practicate în suport pentru
axul roţii) nu sunt necesare pentru acest desen de ansamblu. Selectaţi-le pentru a fi
şterse. După ce au fost selectate apăsaţi tasta Enter pentru a încheia comanda. Piesele
asamblate ar trebui să arate ca în figura 7.b.
Figura 6.
Figura 7.a Figura 7.b
Exercițiul 1 6
Informativ! Comanda ZOOM

Comanda Zoom este utilizată pentru schimbarea modului în care sunt prezentate obiectele în
fereastra de desenare. Ea permite schimbarea vederii desenului prin creşterea sau micşorarea
mărimii imaginilor afişate. Această operaţie nu schimbă mărimea reală a unui desen sau a unui obiect.
Comanda Zoom poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical View, selectând Zoom şi apoi opţiunea dorită;
- din bara cu instrumente Zoom, selectând pictograma opţiunii dorite;
- tastând Z şi apoi Enter.
Opţiunile puse la dispoziţie de comanda Zoom sunt:
Window – permite detalierea unei zone a desenului prin definirea unei ferestre care setează noile
frontiere ale vederii;
Previous – afişează ultima vedere a desenului permiţând restaurarea vederilor anterioare;
All – permite afişarea întregului desen în fereastra de vizualizare curentă;
Center – permite schimbarea mărimii afişate a unui obiect şi amplasarea lui în centrul ferestrei de
vizualizare;
Extents – prezintă simultan toate obiectele din desen, la cea mai mare scară la care se pot vedea pe
ecran;
Dynamic – pentru a selecta vederea dorită se foloseşte o casetă de vizualizare care ajustează
afişarea;
Scale – utilizează un factor de scară pentru a ajusta afişarea;
Realtime – este opţiunea implicită. Permite ajustarea direct pe ecran a vederii desenului, utilizând
cursorul grafic.
Informativ! Comanda ERASE

Comanda Erase este utilizată pentru ştergerea diferitelor elemente ale desenului.
Comanda Erase poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Erase şi apoi opţiunea dorită;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma comenzii Erase;
- tastând E şi apoi Enter.
Primul prompter al comenzii este Select objects:. Ca răspuns, se selectează elementele care vor fi
şterse. Pentru a încheia selectarea se apasă tasta Enter. Acest fapt va avea ca efect ştergerea
elementelor selectate şi încheierea comenzii.
10. Cu ajutorul comenzii Zoom cu opțiunea All revenim la imaginea de ansamblu a

desenului.
11. Utilizând comanda Move, aliniaţi cealaltă proiecţie a suportului scripetelui, astfel încât
axele găurilor celor două proiecţii să fie coliniare. În acest scop alegeţi ca punct de bază
centrul cercului, utilizând opţiunea Object Snap / Center. Pentru a determina poziţia
finală şi a alinia cele două vederi, folosiţi ajutoarele de desenare Grid şi Snap. Rezultatul
ar trebui să fie identic cu cel prezentat în figura 8.
Exercițiul 1 7
Figura 8.
Informativ! Comanda TRIM

Comanda Trim permite tăierea unor părţi ale obiectelor desenate care sunt delimitate de muchii
tăietoare.
Comanda Trim poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Trim şi apoi opţiunea dorită;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma comenzii Trim;
- tastând Tr şi apoi Enter.
La primul prompter al comenzii
Current settings: Projection=UCS Edge=None
Select cutting edges ...
Select objects:
este obligatorie selectarea muchiilor tăietoare. Operaţia de selectare se încheie apăsând tasta Enter.
În continuare este afişat prompterul
Select object to trim or [Project/Edge/Undo]:
care solicită selectarea entităţilor care vor fi tăiate. Pe măsură ce sunt selectate, obiectele tăiate sunt
îndepărtate din desen. Comanda se încheie apăsând tasta Enter.
12. Folosind comanda Erase ştergeţi axele care indică centrul cercului în proiecţia recent
aliniată.
13. Asamblaţi vederea roţii circulare (elementul 1) cu vederea suportului aliniată recent.
14. Utilizând comanda Trim, din meniul Modify, selectaţi muchiile tăietoare şi porţiunea ce
trebuie tăiată aşa cum se indică în figura 9.
Exercițiul 1 8
Figura 9.
15. Pentru a completa ansamblul scripetelui, mutaţi ambele vederi ale cârligului în poziţiile
corespunzătoare conform desenului de referinţă. În ambele cazuri, utilizaţi opţiunea
Object Snap / Midpoint pentru a alege ca punct de referinţă mijlocul bazei cârligului, iar
ca punct destinaţie mijlocul extremităţii superioare a suportului.
16. Ştergeţi entităţile text provenite din desenul iniţial. De asemenea, puteţi şterge axul
(elementul 3), care nu apare în desenul de ansamblu.
17. În acest moment desenul dumneavoastră ar trebui să arate ca desenul de referinţă

prezentat pe prima pagină a acestui exerciţiu. Deoarece fişierul are un nume şi este
salvat în directorul personal, pentru a salva forma finală a acestuia este suficient să
apelaţi comanda Save din meniul File.
18. Închideţi fişierul utilizând comanda Close din meniul File.
19. Dacă doriţi să încheiaţi sesiunea de lucru în AutoCAD, apelaţi comanda Exit din meniul
File.
i Comanda EXIT
Comanda EXIT are ca efect încheierea sesiunii de lucru cu programul AutoCAD. Ea va fi folosită
numai după ce toate fişierele deschise în AutoCAD au fost închise. O modalitate mai rapidă de
apelare a comenzii este selectarea butonului de închidere (care are un simbol în formă de “X”), aflat în
colţul din dreapta sus.
Exercițiul 1 9
EXERCIŢIUL NR. 2: Introducerea pachetelor de coordonate în AutoCAD
Exercițiul 2 10
EXERCIŢIUL NR. 2: Introducerea pachetelor de coordonate în AutoCAD
AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a

punctelor într-un desen. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian
(rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe, X, Y şi Z, utilizate de program
pentru a poziţiona puncte şi, implicit, pentru a crea desene. Originea acestui sistem se află în
punctul numit origine, de coordonate (0, 0, 0). În continuare veţi desena câte un ansamblu de
obiecte pentru fiecare metodă de specificare a punctelor.
Comenzi noi
new
limits
line
1. Folosind comanda New din meniul File, începeţi un nou desen. În caseta de dialog
Select template, afişată automat (figura 1), selectaţi din lista descendentă ataşată
butonului Open opţiunea Open with no Template – Metric. Această opţiune permite
începerea unui desen având ca suprafaţă de lucru declarată formatul A3 – landscape
(420x297 mm2) şi ca unităţi de măsură sistemul metric.
Figura 1. Caseta de dialog Select template afişată de comanda New.
2. Salvaţi desenul în folderul personal, cu numele Exercitiul2.
Cele patru ansamburi de obiecte vor fi desenate pe o arie ce ocupă aproximativ 841 x
594 mm2 standardizată ISO 216 și denumită A1 - landscape, fiind necesară o suprafaţă de
mărime diferită faţă de cea setată implicit la valoarea 420 x 297 mm2.
Exercițiul 2 11
ISO 216 este un standard care specifică mărimile formatelor de hârtie folosite de
majoritatea țărilor, printre care și România. Cel mai comun format este A4 – portret
(210x297 mm2). Formatele din seria A au raportul dintre lungime și lățime √2, acestea fiind
rotunjite la cel mai apropiat număr întreg. A0 a fost definit ca având suprafața de 1 m2.
Formatele următoare sunt aproximativ jumătate din formatul precedent, ca suprafață.
Exercițiul 2 12
Pentru a stabili noile limite ale desenului folosim comanda Limits. Citiți cu atenție
explicațiile următoare!
Informative! Comanda LIMITS

Comanda Limits poate fi apelată în două moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Format, selectând Drawing Limits;
- tastând Limits şi apoi Enter.
Oricare ar fi modul de apelare al comenzii Limits, aceasta afişează prompterul
Specify lower left corner or [ON/OFF]<0.0000,0.0000>:, prompter la care se cere introducerea
coordonatelor colţului din stânga jos al ariei de desenare. De regulă, este de preferat ca acesta să
coincidă cu originea WCS. După introducerea coordonatelor colţului din stânga jos se apasă Enter şi
în continuare este afişat prompterul
Specify upper right corner <420.0000,297.0000>:. La acest prompter se introduc coordonatele
colţului din dreapta sus. Formatul implicit pus la dispoziţie de AutoCAD este formatul A3, având
limitele 420x297 mm2.
Modificarea suprafeţei setată ca arie de lucru poate fi vizualizată prin activarea reţelei grid.
Se recomandă utilizarea comenzii Zoom cu opţiunea All după o schimbare a limitelor desenului,
deoarece aceasta afişează aria definită de noile limite.
Comanda Limits pune la dispoziţie două opţiuni:
- opţiunea ON, care activează verificarea limitelor. Aceasta previne introducerea punctelor în
afara limitelor desenului. Totuşi, obiecte ca arcele şi cercurile se pot extinde în afara limitelor
de desenare dacă centrul lor este amplasat în limitele desenului;
- opţiunea OFF, care dezactivează verificarea limitelor.
3. Activaţi reţeaua grid folosind tasta F7. Este bine să urmăriţi în continuare evoluţia
acesteia atunci când se modifică limitele de desenare. Alegeți parametrii pentru Drafting
Settings (din meniul Tools) în conformitate cu figura 2, apoi apăsați butonul OK pentru a
închide caseta de dialog.
Figura 2. Setările pentru Snap și Grid.
4. Utilizând comanda Limits stabiliţi ca limite pentru formatul de desenare 841x594 mm2.
Succesiunea de comenzi ar trebui să arate în linia de comandă ca în figura 3.
Figura 3. Stabilirea limitelor desenului pentru formatul 841 x 594 mm2.
Exercițiul 2 13
5. Utilizaţi comanda Zoom cu opţiunea All, astfel încât pe ecran să fie afişată toată aria de
desenare.
6. Primul ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând coordonatele carteziene absolute.
Pachetele de coordonate vor fi introduse conform indicațiilor și sensului de parcurgere
evidențiate în figura 4.
Informativ! Introducerea coordonatelor în AutoCAD

Pentru realizarea unui desen cu precizie în AutoCAD este necesară introducerea coordonatelor de la
tastatură. AutoCAD permite utilizarea a două tipuri de coordonate: absolute şi relative.
Coordonatele absolute se definesc faţă de sistemul de coordonate aflat curent în momentul respectiv. Ele
pot fi carteziene şi polare. Coordonatele carteziene absolute reprezintă perechi de valori x, y care
determină poziţia punctului respectiv în planul xOy. Coordonatele absolute polare sunt perechi de tipul r < 
unde r reprezintă distanţa măsurată de la originea sistemului de coordonate la punctul respectiv, iar 
reprezintă unghiul făcut de raza vectoare cu axa Ox (faţă de care sunt măsurate unghiurile). Conform figurii
a, pentru punctele 1 şi 2 avem următoarele coordonate absolute
Punctul Coordonate absolute carteziene Coordonate absolute polare

1 x1, y1 r1 < 1
2 x2, y2 r2 < 2
Figura a. Definirea coordonatelor absolute carteziene şi polare faţă de un sistem de referinţă.
Coordonatele relative se definesc faţă de ultimul punct introdus în cadrul aceleiaşi comenzi. De exemplu,
pentru a construi segmentul AB, având datele reprezentate în figura 2.6, se procedează în felul următor:
primul punct, A, se defineşte utilizând coordonatele absolute carteziene xA, yA; al doilea punct, B, se poate
defini prin:
- coordonatele relative carteziene: @x,y, unde @ defineşte utilizarea coordonatelor relative iar x
şi y reprezintă proiecţiile pe axele Ox, respectiv Oy ale distanţei dintre cele două puncte;
- coordonatele relative polare: @l<, unde @ defineşte utilizarea coordonatelor relative, l reprezintă
distanţa dintre punctul B şi A iar  reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi axa Ox (faţă de care
se definesc unghiurile).
Figura b. Definirea coordonatelor relative carteziene şi polare.
Exercițiul 2 14
În concluzie, coordonatele relative se introduc ca şi când sistemul de coordonate ar fi poziţionat în ultimul

punct introdus.
În AutoCAD unghiurile sunt măsurate implicit faţă de axa Ox (faţă de direcţia Est). Ele cresc în direcţia
inversă acelor de ceasornic (în sens trigonometric) şi descresc în sens orar. Pentru o deplasare în sens
orar se va introduce valoarea negativă a unghiului. De exemplu, coordonata @10<-45 este aceeaşi ca şi
@10<315.
Modul de desenare utilizând coordonatele absolute carteziene
200,236.60
2
100,200 60°
50
200,200 300,200 350,200
4 3 7 6
50
60° 250,150
1 100 3 8 5 50
100
400,150
150,150 1 300,150 350,150 4
50 >
1 100 2 2 150 3
>
100,100 200,100 250,100 400,100
Figura 4. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele absolute carteziene.
Informativ! Utilizarea comenzii Line

Comanda Line poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Draw, selectând Line;
- din bara cu instrumente Draw, selectând pictograma corespunzătoare comenzii Line;
- tastând L şi apoi apăsând tasta Enter.
Oricare ar fi modul de apelare al comenzii Line, aceasta afişează prompterul LINE Specify first point:,
prompter la care se cere introducerea punctului de început al liniei sau poligonului pe care vrem să îl
desenăm. După introducerea coordonatelor punctului de început se apasă Enter şi este afişat prompterul
Specify next point or [Close/Undo]:. La acest prompter se introduc coordonatele celorlalte puncte, prin
metodele arătate anterior, astfel încât să obţinem figura dorită.
Se observă că această comandă pune la dispoziţie două opţiuni:
- opţiunea Close, disponibila după ce s-au definit primele 3 puncte ale liniei frânte, care uneşte
ultimul punct introdus cu ultimul punct introdus, în cadrul aceleeaşi comenzi (închide conturul);
- opţiunea Undo, care anulează ultimul punct introdus, respectiv ultimul segment de dreaptă
desenat.
7. Primul element desenat va fi pătratul cu latura de 100 mm. Desenaţi acest element,
folosind comanda Line, iar ca punct de plecare folosiți colţul din stânga jos care are
coordonatele (100,100) faţă de originea sistemului de coordonate definit automat.
Atenție!!! Sensul de desenare este spre dreapta și este indicat in figura 4 printr-o
săgeată. Următoarele puncte introduse pentru finalizarea pătratului vor avea
coordonatele: pct. 2 – (200,100); pct. 3 – (200,200); pct. 4 – (100,200). Pentru a
introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul de coordonate (100,100), fie opțiunea
CLOSE a comenzii Line.
8. Folosind comanda Line, reprezentaţi triunghiul echilateral cu latura de 100 mm, având ca
punct de plecare colţul din stânga jos, de coordonate (150,150). Atenție!!! Sensul de
desenare este indicat in figura 4 printr-o săgeată. Următoarele puncte introduse pentru
finalizarea triunghiului vor avea coordonatele: pct. 2 – (200,236.60); pct. 3 – (250,150).
Exercițiul 2 15
Pentru a introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul de coordonate (150,150), fie
opțiunea CLOSE a comenzii Line.
9. Folosind comanda Line, reprezentaţi și cel de-al treilea element al ansamblului, punctul
de plecare având coordonatele (250,150). Atenție!!! Sensul de desenare este indicat in
figura 4 printr-o săgeată. Următoarele puncte introduse pentru finalizarea elementului vor
avea coordonatele: pct. 2 – (250,100); pct. 3 – (400,100); pct. 4 – (400,150); pct. 5 –
(350,150); pct. 6 – (350,200); pct. 7 – (300,200); pct. 8 – (300,150). Pentru a introduce
ultimul punct se poate folosi fie pachetul de coordonate (250,150), fie opțiunea CLOSE a
comenzii Line.
În acest moment aveţi desenat un ansamblu de elemente care trebuie să fie identic
cu cel reprezentat în figura 4.
Modul de desenare utilizând coordonatele relative carteziene
10. Al doilea ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând coordonatele relative carteziene.

@50,86.6
2
@-100,0 60°
50
@0,100 @-50,0 @0,50
4 3 7 6
50
60° @50,-86.6
1 100 3 8 5 50
100
@0,50
550,150 650,1501 300,150 @-50,0 4
>
50
1 100 2 2 150 3
>
500,100 @100,0 @0,-50 @150,0
Figura 5. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele relative carteziene.
Atenție!!! Păstrați sensul de desenare indicat în figura 5 printr-o săgeată. Pentru a
introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul de coordonate (@0,-100), fie opțiunea
CLOSE a comenzii Line.
punct de plecare colţul din stânga jos, de coordonate (150,150). Atenție!!! Păstrați
sensul de desenare indicat în figura 5 printr-o săgeată. Pentru a introduce ultimul punct
se poate folosi fie pachetul de coordonate (@-100,0), fie opțiunea CLOSE a comenzii
Line.
de plecare având coordonatele (250,150). Atenție!!! Păstrați sensul de desenare indicat
Exercițiul 2 16
în figura 5 printr-o săgeată. Pentru a introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul
de coordonate (@-50,0), fie opțiunea CLOSE a comenzii Line.
Modul de desenare utilizând coordonatele relative polare
14. Al treilea ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând coordonatele relative polare.

introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul de coordonate (@100<270), fie
opțiunea CLOSE a comenzii Line.
sensul de desenare indicat în figura 6 printr-o săgeată. Pentru a introduce ultimul punct
se poate folosi fie pachetul de coordonate (@100<180), fie opțiunea CLOSE a comenzii
Line.
@100<60
2
@100<180 60° @50<180
50
@100<90 @50<90
4 3 7 6
50
60° @100<300
1 100 3 8 5 50
100
@50<90
150,400 250,4001 300,150 @50<180 4
>
50
1 100 2 2 150 3
>
100,350 @100,0 @50<270 @150<0
Figura 6. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele relative polare.
în figura 6 printr-o săgeată. Pentru a introduce ultimul punct se poate folosi fie pachetul
de coordonate (@50<180), fie opțiunea CLOSE a comenzii Line.
Exercițiul 2 17
Exercițiu: Modul de desenare utilizând mai multe metode de specificare a

punctelor
Pentru a ușura procesul de desenare metodele de specificare a coordonatelor pot fi

combinate pentru realizarea elementelor.
Atenție!!!! Pachetul de coordonate aferent primului punct al oricarui element

desenat se va introduce utilizând numai coordonatele absolute carteziene.
2
60°
50
4 3 7 6
50
60°
1 100 3 8 5 50
100
550,400 650,4001
>
50 4
1 100 2 2 150 3
>
500,350
Figura 7. Ansamblul de elemente.
18. Al patrulea ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând mai multe metode de specificare
a coordonatelor. Punctele de plecare vor fi introduse conform indicațiilor și sensului de
parcurgere evidențiate în figura 7.
introduce celelalte puncte folosiți coordonatele relative carteziene. Pentru a introduce
ultimul punct se poate folosi opțiunea CLOSE a comenzii Line.
sensul de desenare indicat în figura 7 printr-o săgeată. Pentru a introduce celelalte
puncte folosiți coordonatele relative polare. Pentru a introduce ultimul punct se poate
folosi opțiunea CLOSE a comenzii Line.
în figura 7 printr-o săgeată. Pentru a introduce celelalte puncte folosiți coordonatele
relative carteziene. Pentru a introduce ultimul punct se poate folosi opțiunea CLOSE a
comenzii Line.
În acest moment desenul dumneavoastră trebuie să semene cu desenul de referinţă aflat

pe pagina de început a acestui exerciţiu.
22. Salvaţi desenul folosind comanda Save din meniul File şi apoi închideţi acest desen
folosind comanda Close din meniul File.
Exercițiul 2 18
EXERCIŢIUL NR. 3: Birou
Exercițiul 3 19
EXERCIŢIUL NR. 3: Birou
Orice desen poate fi executat în AutoCAD la scara 1:1 prin setarea limitelor desenului
la valorile corespunzătoare. În acest exerciţiu se va completa planul unui birou desenând
schematic mobilierul cu ajutorul comenzilor Line şi Circle şi definind punctele în coordonate
absolute şi relative (carteziene şi polare). Pentru a mări posibilităţile de orientare veţi crea un
sistem de coordonate propriu raportat la un obiect existent în desen.
Comenzi noi
ucs
undo
circle
mirror
1. Folosind procedura prezentată în exerciţiul 1 deschideţi fişierul OFFICE (folosiţi comanda

Open şi accesaţi-l din folderul Prototipuri), apoi salvaţi-l în folderul personal. Acest
desen cuprinde planul unei încăperi în care se vor amplasa mai multe birouri şi pereţi
despărţitori (figura 1).
Figura 1. Planul iniţial al încăperii.
Exercițiul 3 20
Informativ! Explicarea sistemelor de coordonate WCS şi UCS

La începerea unui nou desen în AutoCAD este folosit implicit un sistem de coordonate rectangular
numit sistem de coordonate universal (WCS - World Coordinate System). Pe lângă acesta mai pot fi
create şi alte sisteme de coordonate proprii, numite sisteme de coordonate ale utilizatorului (UCS -
User Coordinate System).
Sistemul de coordonate universal – WCS este un sistem de coordonate rectangular standard cu
originea în colţul din stânga jos a suprafeţei declarate ca arie de lucru, axa X orizontală, orientată de
la stânga la dreapta şi axa Y verticală, orientată de jos în sus. Axa Z este perpendiculară pe axele X şi
Y, deci se consideră ca ieşind din ecran pe o direcţie perpendiculară pe acesta. Acest sistem poate fi
identificat după pătratul care marchează originea sistemului de coordonate şi care lipseşte în cazul
unui UCS.
Sistemele de coordonate ale utilizatorului - UCS
La un UCS originea, precum şi axele X, Y şi Z, pot fi deplasate, rotite sau chiar aliniate cu obiectele
desenate. Cele trei axe ale sistemului rămân perpendiculare între ele.
Comanda UCS poate fi utilizată pentru plasarea, deplasarea, rotirea şi afişarea sistemelor de
coordonate ale utilizatorului.
a) simbolul WCS b) simbolul UCS

Figura 2. Modul de afişare pe ecran a simbolului WCS şi UCS.
Informativ! Utilizarea comenzii UCS

Comanda UCS poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul Tools selectând, în funcţie de opţiunea dorită Named UCSs…, Ortographic UCS,
Move UCS sau New UCS;
- din barele cu instrumente UCS şi UCS II, selectând pictograma corespunzătoare operaţiei
care urmează a fi efectuată asupra sistemului de coordonate;
- tastând ucs şi apoi apăsând tasta Enter.
Utilizarea comenzii de la tastatură afişează prompterul care conţine toate opţiunile disponibile:
Current ucs name: *WORLD*
Enter an option [New/Move/orthoGraphic/Prev/Restore/Save/Del/Apply/?/World]<World>:
New – permite crearea şi definirea unui nou sistem de coordonate;
OrthoGraphic – permite utilizarea sistemelor de coordonate ortografice;
Prev – revine la UCS-ul utilizat anterior;
Restore – setează un UCS creat şi salvat anterior ca fiind UCS-ul curent;
Save – permite salvarea unui nou UCS sub un nume specificat;
Del – şterge un UCS creat şi salvat anterior;
Apply – aplică UCS-ul curent în fereastra de vizualizare specificată.
2. Mişcaţi cursorul grafic pe ecran şi verificaţi dacă afişarea coordonatelor este făcută în
mod dinamic (în colţul din stânga jos). Dacă acestea nu sunt actualizate la fiecare
schimbare de poziţie a cursorului, se va comuta în modul Coords on prin simpla apăsare
a combinației de taste Ctrl + I. Deplasând cursorul în colţul din dreapta sus al ariei grafice
de desenare puteţi observa că limitele desenului sunt foarte mari, desenul fiind executat
la dimensiune reală. În acest caz este preferabil să alegem originea sistemului de
referinţă în colţul din stânga jos al conturului exterior al planului încăperii (punctul 1 din
figura 1). Acest lucru permite crearea de noi entităţi la distanţe specificate relativ la
această nouă origine.
3. Vom stabili noua origine a sistemului de referinţă în colţul din stânga jos al conturului
exterior. Din meniul Tools alegeţi New UCS cu opţiunea Origin. Este afişat prompterul
Specify new origin point <0,0,0>: unde trebuie specificată originea noului sistem de
referinţă. Utilizând un mod object snap de tip Endpoint sau Intersection specificaţi punctul
Exercițiul 3 21
1 din figura 1. UCS-ul este afişat în punctul specificat iar absenţa pătratului din intersecția
sistemului de coordonate arată că lucraţi într-un sistem de coordonate propriu şi nu în
WCS.
4. La crearea unui nou UCS, simbolul său ar trebui afişat în originea sistemului de
coordonate curent. Acest lucru se poate controla prin apariţia semnului + la baza
simbolului UCS-ului. Dacă UCS-ul nu a fost afişat în noua origine, verificaţi mai întâi dacă
există suficient spaţiu pentru aceasta, prin ajustarea factorului de scară prin comanda
Zoom; alternativ, puteți folosi rotița de la mouse pentru a realiza Zoom In și Zoom Out;
totodată afișarea unui sistem de coordonate se poate controla prin comanda ucsicon;
lansarea de la tastatură a comenzii ucsicon conduce la afișarea la prompterul de
comandă a textului: UCSICON Enter an option [ON OFF All Noorigin Origin Selectable
Properties] <ON> (figura 3); valorile dintre parantezele pătrate reprezintă opțiunile
comenzii, ON – realizează afișarea UCS-ului, OFF – nu afișează UCS-ul; valoarea dintre
semnele mai mic – mai mare - <ON> - afișează valoarea implicită/curentă a parametrului
UCSICON.
Figura 3. Comanda UCSICON.
5. Noul UCS creat anterior trebuie denumit şi salvat. Tastaţi UCS şi apăsaţi Enter. Printre
opţiunile puse la dispoziţie în cadrul acestei comenzi, există opțiunea Save care se alege
prin tastarea S și apoi Enter. La următorul prompter, Enter name to save current UCS or
[?]:, vi se cere să denumiţi noul UCS. Tastaţi Birou şi apăsaţi Enter. În acest moment
UCS-ul curent este salvat cu numele Birou.
În continuare vom desena ansamblul prezentat în figura 5, format din birou, fişet şi
scaun. Pentru aceasta vom folosi comenzile Line şi Circle.
Înainte de a trece la punctul 6 este necesar să parcurgeți indicațiile despre
utilizarea comenzilor Line și Circle precum și despre introducerea coordonatelor
absolute și relative. Rețineți că în cazul biroului, deși inițial vi se pare mai ușor să
lucrați în coordonate absolute datorită valorilor rotunde care facilitează un calcul
mintal relativ ușor, este recomandat să realizați desenele folosind coordonate relative.
În cazul unor desene mai complicate, cu dimensiuni inginerești, va fi foarte dificil să
calculați coordonatele absolute, fiind mult mai ușor să utilizați coordonatele relative.
Informativ! Setarea curentă a unui UCS existent
Pentru a seta curent un UCS existent (definit şi salvat anterior) se alege din meniul Tools opţiunea
Named UCS.... Este afişată caseta de dialog UCS (figura 4). Activaţi, dacă este cazul fila Named
UCSs. Aceasta prezintă lista UCS-urilor create de utilizator (în cazul de faţă există doar UCS-ul
Birou), opţiunea Previous pentru revenirea la ultimul UCS curent şi opţiunea World pentru revenirea la
WCS.
Exercițiul 3 22
Figura 4. Caseta de dialog UCS cu fila Named UCSs activată.
După ce se selectează UCS-ul dorit se apasă butonul Set Current şi apoi OK. În acest moment este
restaurat UCS-ul selectat pentru a fi făcut curent.
Puteţi exersa această operaţie, dar aveţi grijă ca înainte de a trece la punctul următor UCS-ul curent
să fie UCS-ul Birou.
Figura 5. Ansamblul format din birou, fişet şi scaun.

6. Primul element desenat va fi fişetul. Acesta este reprezentat printr-un pătrat cu latura de
700 mm. Desenaţi acest element, folosind comanda Line, iar ca punct de plecare colţul
din stânga jos al fişetului care are coordonatele 1200,4700 faţă de UCS-ul creat anterior.
7. Folosind comanda Line, reprezentaţi biroul, având ca punct de plecare colţul din stânga
jos, de coordonate 2200,4700.
Informativ! Utilizarea comenzii Circle

Comanda Circle poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Draw, selectând Circle şi apoi opţiunea pentru definirea
cercului;
- din bara cu instrumente Draw, selectând pictograma corespunzătoare comenzii Circle;
- tastând C şi apoi Enter.
Apelarea comenzii Circle afişează următorul prompter: CIRCLE Specify center point for circle or
[3P/2P/Ttr (tan tan radius]:, prompter la care se cere introducerea coordonatelor centrului cercului.
După introducerea acestora se apasă Enter şi este afişat prompterul Specify radius of circle or
[Diameter]:. La acest prompter se introduce valoarea razei, după care cercul este desenat automat.
Această procedură poate fi folosită pentru definirea cercului prin centrul său şi valoarea razei.
Comanda Circle pune la dispoziţie o serie de alte opţiuni de desenare a unui cerc:
Exercițiul 3 23
- opţiunea 3P, care defineşte cercul prin 3 puncte (cele trei puncte formează triunghiul înscris în
cerc);
- opţiunea 2P, care defineşte cercul prin două puncte (cele două puncte reprezintă diametrul
cercului, centrul acestuia fiind la mijlocul segmentului care le uneşte);
- opţiunea Ttr, care defineşte cercul prin valoarea razei şi două puncte de tangenţă la două
elemente geometrice, programul determinând coordonatele centrului cercului;
- opţiunea Ttt, disponibilă doar la apelarea comenzii din meniul Draw, care defineşte cercul prin
trei puncte de tangenţă la trei elemente geometrice, programul determinând coordonatele
centrului cercului şi valoarea razei.
În momentul în care toate elementele care definesc cercul au fost declarate, acesta este desenat
automat, nefiind nevoie de apăsarea tastei Enter pentru a executa comanda.
8. Folosind comanda Circle, reprezentaţi scaunul ca fiind un cerc cu centrul în punctul de

coordonate 2700,5900 şi raza de 250 mm.
În acest moment aveţi desenat un post de lucru cuprinzând un fişet, un birou şi un
scaun, localizat în partea stângă sus a încăperii. În desenul de referinţă se observă că
posturile de lucru sunt reprezentate în oglindă. De aceea vom folosi comanda Mirror pentru
desenarea acestora.
Informativ! Utilizarea comenzii Mirror
Comanda Mirror poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Mirror;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma corespunzătoare comenzii Mirror;
- tastând Mi şi apoi Enter.
Apelarea comenzii Mirror afişează prompterul: Select objects:, prin intermediul căruia se cere
selectarea obiectelor care urmează a fi oglindite. De reţinut că, pentru a indica programului că
operaţia de selectare a fost încheiată, trebuie apăsată tasta Enter. În continuare este afişat
prompterul Specify first point of mirror line:, la care se cere specificarea primului punct al liniei faţă
de care se face oglindirea. Se defineşte acest punct şi este afişat prompterul pentru cel de-al doilea
punct care determină linia de oglindire: Specify second point of mirror line:. După introducerea
acestuia programul afişează prompterul Erase source objects [Yes/No]<N>:, prin care ni se cere să
specificăm dacă elementele sursă (iniţiale) vor fi şterse sau nu. Opţiunea implicită în acest caz este
NU (No). Apăsând Enter, elementele sunt oglindite şi comanda încheiată.
9. Utilizând comanda Mirror, reprezentaţi postul de lucru din partea dreaptă sus:
elementele care trebuie oglindite sunt reprezentate de postul desenat anterior iar ca linie
de oglindire definiţi o linie verticală care să împartă încăperea în două părţi egale.
10. Posturile de lucru din partea de jos vor fi reprezentate tot cu comanda Mirror, setul de
selecţie fiind compus din cele două posturi aflate în partea superioară, iar linia de
oglindire este o linie orizontală mediană.
În acest moment desenul dumneavoastră trebuie să arate ca în figura 6.
Exercițiul 3 24
Figura 6. Cele patru posturi de lucru amplasate în interiorul biroului.
Pentru a finaliza exerciţiul trebuie să reprezentăm compartimentarea spaţiului de

lucru, deci reprezentarea pereţilor despărţitori.
11. Pentru a reprezenta peretele despărţitor din partea de sus a desenului folosiţi comanda
Line, cu punct de plecare mijlocul peretelui interior. Acest perete este format din 2
elemente: primul, paralel cu axa Y are lungimea de 3000; al doilea, cu lungimea de 3500
este paralel cu axa X, aşa cum se vede în desenul de referinţă.
12. Pentru următoarele elemente folosiți coordonatele relative polare. Al doilea perete are ca
punct de plecare mijlocul peretelui interior din partea de jos a desenului şi este format din
3 elemente: primul, paralel cu axa Y are o lungime de 2500; al doilea are o lungime de
1500 şi face unghi de 45o cu axa X; al treilea este paralel cu axa X şi are lungimea de
2700.
În acest moment desenul dumneavoastră trebuie să semene cu desenul de referinţă

aflat pe pagina de început a acestui exerciţiu.
13. Salvaţi desenul folosind comanda Save din meniul File şi apoi închideţi acest desen
folosind comanda Close din meniul File.
Exercițiul 3 25
EXERCIŢIUL NR. 4: Desfăşurata unei cutii de carton
Exercițiul 4 26
EXERCIŢIUL NR. 3: Desfăşurata unei cutii de carton
În acest exerciţiu se va realiza reprezentarea desfăşurată a unei cutii de carton

pentru creioane. În desenul de referinţă este inclusă o vedere tridimensională a cutiei de
carton asamblate. Pe una din feţe este decupată o fereastră care permite vizualizarea culorii
creioanelor fără a deschide cutia.
În acest exerciţiu vom realiza un desen nou, pornind de la zero. Se va utiliza din nou
comanda Line pentru a realiza forma desfăşurată a cutiei de carton, însă va fi nevoie să
creăm un nou layer care va permite ca liniile de îndoire să fie desenate cu un stil de linie
diferit. Vor fi introduse de asemenea comenzile de editare Chamfer şi Fillet pentru a realiza
profilul marginilor de asamblare a cutiei.
Comenzi noi
chamfer
fillet
layer
1. Folosind comanda New din meniul File, începeţi un nou desen. În caseta de dialog
Select template, afişată automat, selectaţi din lista descendentă ataşată butonului Open
opţiunea Open with no Template – Metric. Această opţiunea permite începerea unui
desen bazat pe fişierul prototip acadiso.dwt având ca suprafaţă de lucru declarată
formatul A3-landscape şi ca unităţi de măsură sistemul metric. Aceasta deoarece nu
dorim să folosim un fişier şablon (template) pus la dispoziţie de program sau creat de
utilizator.
2. Salvaţi desenul în folderul personal, cu numele Penbox.
Cartonul va fi desenat pe o arie ce ocupă aproximativ 350 x 350 mm2, fiind necesară
o suprafaţă de mărime diferită faţă de cea setată implicit la valoarea 420 x 297 mm 2. Pentru
a stabili noile limite ale desenului folosim comanda Limits.
3. Activaţi reţeaua grid folosind tasta F7. Este bine să urmăriţi în continuare evoluţia
acesteia atunci când se modifică limitele de desenare. Alegeți parametrii pentru Drafting
Settings (din meniul Tools) în conformitate cu figura 1, apoi apăsați butonul OK pentru a
închide caseta de dialog.
Figura 1. Setările pentru Snap și Grid.
Exercițiul 4 27
4. Utilizând comanda Limits stabiliţi ca limite pentru formatul de desenare 500x400 mm2.
Succesiunea de comenzi ar trebui să arate în linia de comandă ca în figura 2.
Figura 2. Stabilirea limitelor desenului pentru formatul 500x400 mm2.
5. Utilizaţi comanda Zoom cu opţiunea All, astfel încât pe ecran să fie afişată toată aria de
desenare.
Figura 3. Dimensiunile conturului preliminar al cutiei de carton.
6. În figura 3, în partea dreaptă, este prezentată jumătatea din dreapta a profilului cutiei de
carton înainte ca muchiile să fi fost modificate. Utilizând comanda Line, cu punct de start
punctul de coordonate (245, 20) şi cu lungimile de segmente specificate în figura 3,
desenaţi acest contur folosind coordonatele relative.
Figura 4. Realizarea teşiturilor cu comanda Figura 5. Realizarea racordărilor cu

Chamfer. raza 20 mm (comanda Fillet).
Exercițiul 4 28
7. Urmând indicaţiile din figura 4, realizaţi teşirea conturului cu ajutorul comenzii Chamfer.
Reţineţi că, atunci când teşiturile nu sunt simetrice, selectarea muchiilor ce vor fi teşite
trebuie făcută corespunzător cu ordinea în care au fost declarate distanţele de teşire,
respectiv Dist1 și Dist2 (vezi explicațiile comenzii Chamfer).
8. Profilul are două colţuri ce trebuie racordate, prezentate în figura 5. Realizaţi această
operaţie cu ajutorul comenzii Fillet, pentru o valoare a razei de racordare de 20 mm.
În desenul de referinţă se observă că liniile de-a lungul cărora cartonul se va plia sunt
reprezentate cu linie întreruptă. Pentru aceasta, este necesară crearea unui nou layer cu
proprietăţi specifice entităţilor care urmează a fi desenate. Prin crearea obiectelor pe layer-e,
acestea pot fi grupate în seturi. Puteţi controla global culoarea, tipul de linie şi vizibilitatea
obiectelor în aceste seturi. În continuare vom crea un layer nou pentru desenarea liniilor de
pliere a cutiei.
9. Folosind comanda Layer, creaţi un nou layer numit FOLDS. Atribuiţi acestui layer
culoarea albastru deschis (cyan) şi tipul de linie Dashed şi apoi faceţi-l curent.
10. Cu layer-ul FOLDS curent, folosind comanda Line desenaţi liniile de pliere 1 şi 2
prezentate în figura 6. Nu uitaţi să folosiţi modurile object snap pentru o poziţionare
corectă.
11. Dacă liniile întrerupte nu sunt reprezentate ca în figura 6, modificaţi valoarea variabilei
Ltscale, până când acestea vor avea aspectul dorit.
12. Din figura 6 rezultă că mai sunt de reprezentat liniile 3 şi 4. Observaţi că acestea trebuie
să fie reprezentate cu linie continuă, deci pe layer-ul 0. Faceţi layer-ul 0 curent, după care
desenaţi segmentele 3 şi 4, respectând indicaţiile geometrice din figură.
13. Până în acest moment am desenat jumătate din desfăşurata cutiei de carton. Folosind
comanda Mirror, cu linia de oglindire definită de punctele A şi B din figura 6, realizaţi
conturul complet al cutiei de carton. Atenție: linia de oglindire nu se desenează efectiv,
este definită în mod virtual în cadrul comenzii Mirror.
14. Faceţi layer-ul Folds curent şi completaţi desfăşurata cutiei cu linii întrerupte aşa cum se
vede în figura 7.
15. Pentru a încheia desenul trebuie reprezentată fereastra care va fi decupată din carton
pentru a permite să se vadă culoarea creioanelor. Faceţi layer-ul 0 curent. Folosind
comanda Polyline desenaţi un dreptunghi, pornind din punctul de coordonate (210, 115),
având lungimea de 70 mm şi lăţimea de 50 mm. Atenţie: închideţi conturul folosind
opţiunea Close a comenzii Polyline. Desenul ar trebui să arate ca în figura 8.
Exercițiul 4 29
Informativ! Utilizarea comenzii CHAMFER

Comanda Chamfer poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Chamfer;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma corespunzătoare comenzii Chamfer;
- tastând Cha şi apoi Enter.
Comanda Chamfer este utilizată pentru realizarea teşiturilor. Apelarea ei duce la afişarea următorului
prompter:
(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 0.0000, Dist2 = 0.0000
Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]:
Prima informaţie oferită de acest prompter se referă la modul în care se va face operaţia de teşire: cu
tăierea liniilor (TRIM mode) sau nu (NOTRIM mode). Modul TRIM sau NOTRIM se setează cu
opţiunea Trim a comenzii. În cazul de faţă este setat modul TRIM. Distanţele de teşire (Dist1 şi Dist2)
afişate sunt ultimele distanţe utilizate pentru comanda Trim.
Comanda Chamfer foloseşte setul de parametri cel mai recent definit: fie Distance, fie Angle. Pentru
a comuta de la unul la celălalt se foloseşte opţiunea Method.
- opţiunea Distance permite definirea operaţiei de teşire cu ajutorul a două distanţe: una de-a
lungul primei linii selectate şi a doua, de-a lungul celei de-a doua linii selectate. Ambele
distanţe sunt măsurate începând din colţul sau punctul de intersecţie format de cele două linii.
Pentru definirea distanţelor se alege opţiunea Distance şi se introduc valorile distanţelor de
teşire la următorii prompteri:
Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]: d
Specify first chamfer distance <10.0000>: 5
Specify second chamfer distance <5.0000>: 7
Prompterii anteriori arată modul de definire a distanţelor pentru o teşitură cu distanţele de 5 şi 7. După
definirea distanţelor comanda revine la prompterul care solicită selectarea muchiilor ce vor fi teşite.
- opţiunea Angle – solicită precizarea distanţei măsurate începând din colţ, de-a lungul primei
linii selectate şi unghiul format de noua linie (teşitura) şi prima linie selectată. Valorile acestora
se introduc la prompterii afişaţi de opţiunea Angle:
Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]: a
Specify chamfer length on the first line <10.0000>:20
Specify chamfer angle from the first line <0>:45
Opţiunea Undo permite resetarea parametrilor definiţi anterior, cum ar fi distanţele de teşire, unghiul,
modul Trim/No trom etc.
Opţiunea Multiple permite realizarea, în cadrul aceleiaşi comenzi, a mai multor teşituri.
Cele două linii care urmează să fie teşite nu trebuie să se intersecteze efectiv. Înainte de a genera
linia teşiturii, comanda Chamfer retează sau extinde automat cele două linii, până când formează un
colţ. Dacă cele două distanţe de teşire indicate au valoarea 0, cele două linii vor fi retezate sau extinse
până când vor forma un colţ.
Dacă cele două linii selectate se află pe acelaşi layer şi au aceleaşi proprietăţi de culoare şi tip de
linie, noua linie (teşitura) va fi desenată cu aceleaşi proprietăţi. În cazul în care o anumită proprietate a
celor două linii selectate este diferită, linia teşiturii adoptă valoarea curentă a acelei proprietăţi în
cadrul desenului.
Obs.: Dacă cele două obiecte au atribuită valoarea BYLAYER acestea vor fi desenate cu proprietăţile
stratului pe care se află. Configuraţia afectează în mod similar şi tipul de linie utilizat la afişarea celor
două obiecte.
Pentru a teşi simultan toate colţurile unei polilinii, se utilizează opţiunea Polyline şi apoi se selectează
polilinia respectivă. Dacă unghiul de teşire este diferit de 45 0, atunci rezultatul nu va fi simetric,
datorită respectării ordinii în care au fost create segmentele poliliniei.
Exercițiul 4 30
Informativ! Utilizarea comenzii Fillet

Comanda Fillet poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Modify, selectând Fillet;
- din bara cu instrumente Modify, selectând pictograma corepunzătoare comenzii Fillet;
- tastând F şi apoi Enter.
Comanda Fillet este utilizată pentru realizarea racordărilor. Apelarea ei duce la afişarea următorului
prompter:
Current settings: Mode = TRIM, Radius = 10.0000
Select first object or [Undo/Polyline/Radius/Trim/Multiple]:
Funcţionarea comenzii Fillet şi a opţiunilor acesteia, este similară cu cea a comenzii Chamfer,
exceptând faptul că este necesară o singură valoare, aceasta reprezentând raza de racordare.
Figura 6. Completarea jumătăţii de contur cu Figura 7. Liniile întrerupte care vor fi desenate
liniile de pliere. la punctul 14.
Figura 8. Conturul ferestrei de vizualizare.
Exercițiul 4 31
Informativ! Modificarea variabilei Ltscale

În general, un tip de linie diferit de cel continuu constă dintr-o serie de linii alternate cu spaţii şi/sau
puncte. Lungimile acestora sunt definite iniţial, în descrierea tipului de linie. În funcţie de scara
desenului executat, există posibilitatea ca tipul de linie să nu fie vizibil. Pentru a compensa această
problemă, programul AutoCAD pune la dispoziţia utilizatorului un factor de scară al tipului de linie
(linetype scale factor).
Factorul de scară al tipului de linie înmulţeşte stilul tipului de linie curent cu numărul dorit. El poate fi
atribuit în mod global sau individual. Pentru aceasta există variabila de sistem Ltscale.
Variabila Ltscale poate fi apelată de la tastatură scriind Lts şi apăsând Enter. Este afişat prompterul
LTSCALE Enter new linetype scale factor <1.0000>:, la care se introduce valoarea dorită şi se
apasă tasta Enter.
Informativ! Utilizarea comenzii Layer

Comanda Layer poate fi apelată în trei moduri:
- din meniul desfăşurabil vertical Format, selectând Layer;
- din bara cu instrumente Object Properties, selectând pictograma Layer Properties
Manager;
- tastând La şi apoi Enter.
Apelarea comenzii Layer pune la dispoziţie caseta de dialog Layer Properties Manager, prezentată
în figura 9.a.
Figura 9.a).
Figura 9.b). butoanele New Layer, New Layer VP Frozen in All Viewports, Delete Layer şi
Set Current şi poziţionarea lor în cadrul ferestrei de dialog (de la stânga la dreapta).
Pentru a crea un nou layer se apasă butonul New, aflat în colţul din dreapta sus al casetei de dialog.
În lista de layer-e apare o rubrică nouă, în care se vor seta proprietăţile noului layer.
- Se selectează numele atribuit automat şi se introduce numele dorit de utilizator.
- Se selectează simbolul pentru culoare, aflat pe linia corespunzătoare layer-ului. Va fi afişată
caseta de dialog Select Color. După alegerea culorii (de preferabil din lista de standard) se
apasă butonul OK pentru închiderea acestei casete şi se observă că noua culoare este
atribuită automat.
- Pentru asocierea unui tip de linie se selectează proprietatea Linetype corespunzătoare noului
layer, ceea ce conduce la afişarea casetei de dialog Select Linetype. Dacă nu a fost încărcat
nici un alt tip de linie până în acest moment, această casetă de dialog pune la dispoziţie doar
tipul de linie implicit Continuous. Pentru a avea acces la biblioteca tipurilor de linie se apasă
butonul Load... . Va fi afişată caseta de dialog Load or Reload Linetypes. În această casetă
Exercițiul 4 32
se selectează tipul sau tipurile de linii necesare, după care se apasă butonul OK. Programul
comută în caseta de dialog Select Linetype unde sunt afişate acum tipurile de linie încărcate
anterior. Se selectează tipul de linie dorit pentru layer-ul nou creat, după care se apasă
butonul OK. Caseta de dialog Select Linetype este închisă, iar în caseta de dialog Layer
Properties Manager se observă că tipul de linie ales este asociat noului layer.
Pentru a putea desena pe acest nou layer nu mai trebuie decât să apăsăm butonul Set Current
pentru a-l face curent şi apoi butonul OK pentru a închide caseta de dialog. Veţi observa că layer-ul
curent este prezentat şi în bara de proprietăţi Object Properties.
Informativ! Utilizarea comenzii Polyline

Comanda Polyline poate fi apelată în trei moduri
- din meniul desfăşurabil vertical Draw, selectând Polyline;
- din bara cu instrumente Draw, selectând pictograma Polyline;
- tastând Pl şi apoi Enter.
Liniile şi arcele constituie entităţi separate, chiar şi atunci când capetele acestora sunt conectate. Spre
deosebire de acestea, poliliniile sunt alcătuite din mai multe segmente care, la rândul lor pot fi drepte
sau curbe. Indiferent cât de mare este numărul segmentelor care intră în componenţa poliliniei,
aceasta se va comporta ca un singur obiect de tip linie.
Lansarea în execuţie a comenzii Polyline afişează ca prim prompter Specify start point: După ce se
specifică punctul de început al poliliniei şi se apasă Enter, prompterul standard al comenzii este
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
La acest prompter se introduc punctele care definesc polilinia sau se controlează diferitele proprietăţi
ale sale astfel:
- opţiunea Arc permite desenarea arcelor;
- opţiunea Close uneşte ultimul punct introdus cu punctul de start al poliliniei;
- opţiunea Length permite desenarea segmentelor cu o anumită lungime, pe o anumită direcţie;
- opţiunea Undo anulează ultimul punct introdus, deci şterge ultima entitate desenată;
- opţiunea Halfwidth şi Width controlează grosimea entităţilor care compun polilinia.
16. Utilizând comanda Fillet realizaţi racordările ferestrei desenate anterior. Indicaţi o rază
de racordare de 10 mm şi utilizaţi opţiunea Polyline a comenzii Fillet. Desenul
dumneavoastră final ar trebui să semene cu desenul de referinţă.
17. Salvaţi desenul cu comanda Save şi închideţi-l cu comanda Close.
Exercițiul 4 33

1laborator Partea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1laborator Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grafică asistată de calculator Îndrumar de Laborator

EXERCIŢIUL NR. 1: Desenul de ansamblu al scripetelui

EXERCIŢIUL NR. 1: Desenul de ansamblu al scripetelui

Este inevitabil ca atunci când lucraţi în AutoCAD să nu apară necesitatea de a şterge

1. Lansaţi în execuţie programul AutoCAD, executând dublu-clic pe pictograma aferentă

Figura 1. Caseta de dialog Select File.

2. O fereastră de atenționare vă informează că fișierul este protejat la scriere și vă permite

Figura 2. Fereastra AutoCAD Alert.

Figura 3. Elementele care urmează a fi asamblate.

Informativ! Explicarea utilizării comenzilor Grid şi Snap

Informativ! Explicarea comenzii Move

Figura 5. Mutarea suportului.

Informativ! Repetarea comenzilor în AutoCAD

Informativ! Salturi orientate pe obiecte (Object Snap)

Figura 7.a Figura 7.b

Informativ! Comanda ZOOM

Informativ! Comanda ERASE

10. Cu ajutorul comenzii Zoom cu opțiunea All revenim la imaginea de ansamblu a

Informativ! Comanda TRIM

17. În acest moment desenul dumneavoastră ar trebui să arate ca desenul de referinţă

18. Închideţi fişierul utilizând comanda Close din meniul File.

EXERCIŢIUL NR. 2: Introducerea pachetelor de coordonate în AutoCAD

EXERCIŢIUL NR. 2: Introducerea pachetelor de coordonate în AutoCAD

AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a

Figura 1. Caseta de dialog Select template afişată de comanda New.

2. Salvaţi desenul în folderul personal, cu numele Exercitiul2.

Informative! Comanda LIMITS

Figura 2. Setările pentru Snap și Grid.

Figura 3. Stabilirea limitelor desenului pentru formatul 841 x 594 mm2.

Informativ! Introducerea coordonatelor în AutoCAD

Punctul Coordonate absolute carteziene Coordonate absolute polare

Figura a. Definirea coordonatelor absolute carteziene şi polare faţă de un sistem de referinţă.

Figura b. Definirea coordonatelor relative carteziene şi polare.

În concluzie, coordonatele relative se introduc ca şi când sistemul de coordonate ar fi poziţionat în ultimul

Modul de desenare utilizând coordonatele absolute carteziene

Figura 4. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele absolute carteziene.

Informativ! Utilizarea comenzii Line

Modul de desenare utilizând coordonatele relative carteziene

10. Al doilea ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând coordonatele relative carteziene.

Figura 5. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele relative carteziene.

Modul de desenare utilizând coordonatele relative polare

14. Al treilea ansamblu de obiecte va fi desenat utilizând coordonatele relative polare.

Figura 6. Ansamblul de elemente desenat utilizând coordonatele relative polare.

Exercițiu: Modul de desenare utilizând mai multe metode de specificare a

Pentru a ușura procesul de desenare metodele de specificare a coordonatelor pot fi

Atenție!!!! Pachetul de coordonate aferent primului punct al oricarui element

Figura 7. Ansamblul de elemente.

În acest moment desenul dumneavoastră trebuie să semene cu desenul de referinţă aflat

EXERCIŢIUL NR. 3: Birou

EXERCIŢIUL NR. 3: Birou

1. Folosind procedura prezentată în exerciţiul 1 deschideţi fişierul OFFICE (folosiţi comanda

Figura 1. Planul iniţial al încăperii.

Informativ! Explicarea sistemelor de coordonate WCS şi UCS

a) simbolul WCS b) simbolul UCS

Informativ! Utilizarea comenzii UCS

Figura 3. Comanda UCSICON.

Figura 4. Caseta de dialog UCS cu fila Named UCSs activată.

Figura 5. Ansamblul format din birou, fişet şi scaun.

Informativ! Utilizarea comenzii Circle

8. Folosind comanda Circle, reprezentaţi scaunul ca fiind un cerc cu centrul în punctul de

Figura 6. Cele patru posturi de lucru amplasate în interiorul biroului.

Pentru a finaliza exerciţiul trebuie să reprezentăm compartimentarea spaţiului de

În acest moment desenul dumneavoastră trebuie să semene cu desenul de referinţă