Svonul umple îniâiu târgul, dar curând îl face să şi ardă

NOUA, IflETODÄ S U M A R*U L - N U M Ă R U L U I 6

SCHMOLL
DE L U S T R U I T C H E T E L E , etc.
Etnii Pop, prof. nniu. : Pădurile şi destinul nostru na­
ţional
G. C. Lecca : Crâmpee din amintirile m< !e vânătoreşti 15:;—154
Pag.

¡41-151

Radu Sutzu: Vânătorul de urşi . If4 —155

C. A. V. Popescu: Care este lo itura cea mai dificilă? 15P— 157
Din literatul a străină: Ludwig Ganghofer, Flori . . 15^ — 159
1. Curăţaţi ghetele de praf şi noroi. DiscuHi 159—162
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­ „C " : O nouă L e g e a vânătoarei.
luite pe 2 degete, un strat de cremă pe Corax: Protecţia potârnichilor.
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei Teodor Neamţu : Simplificare.
pentru ca să se disolve stratul vechi de „C." : Un buget.
cremă, plin cu mui d >rie şi pentru ca noua AbonatulNr 14)3: „Cauza împuţinării iepurilor".
cremă să poată intra în porii pielei Din munţi şi din câmpii . . 10'i — ¡64
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză Romul.,s Cizmaş : O vulpe adormită
spălată, toată suprafaţa ghetei. Liviu S.: Isprava unei mâ;e
Luciul e imediat. Bucur Muntean : Cum duce vulpea iepurele
Lustruirea aceasta simplă e suficientă N.: Un cocoş golaş.
ca ghetele să fie conservate şi să dea un Cărţi şi reviste 16"—166
luciu foarte frumos. Ştiri mărunte 167—K 8

Caut post de paznic de vânătoare

După ce ghetele au fost lustruite în mo­ A m practică vânâtorească (vânat mare, mic, faza­
dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă nerie, ele.) de 30 ani. Referinţe bune. In aceiaş
cârpă învăluită pe 2 degete, apoi în cremă
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată vreme aşi putea face şi administrare de bunuri, a-
cu cremă frecând uşor. gricole silvice, având şi aici bună practică. Vorbesc
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede, româna, germana, etc.
toată suprafaţa ghetei. R U D O L F J E M L Â - Ploeşti, str. Stindardului 7
Veţi fi încântaţi de luciu! obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
parale. Caut spre cumpărare bufniţe mari vii
a) N'aveţi nevoie să cumpăraţi perii şi
să le curăţiţi cu benzină.
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în
perii.
O parte din cremă intră în piele, cea­
u
laltă formează un strat subţire, dar foarte
rezistent, pe suprafaţa pielei, împiedecând UHU
intrarea umezelii sau altor murdării de pe
stradă. u
Vânători ! A se a d r e s a :
Ing. C. Dan, Cernăuţi, str. E. Popovici 16 B
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
renumita unsoare de piele cauciucată
Ostaşii ştiu să lupte, cei de acasă sunt datori
„«CHITI O L L "
să ştie a munci, a tace, a curma firul minciuni­
lor şi a crede în victorie.

stăruitor pe abonaţii noştrii să indice în corespon­

denţă sau pe cuponul mandatelor numărul a b o ­ Casa Pădurilor Statului vinde fasani de
namentului (scris pe banda de expediţie). Cruţă lux şi ouă de tasani de lux, cu preţurile
administraţiunei revistei mult timp şi multă trudă' ce urmează:
' „CARPATII" Preţul unui fasan de Preţul
Specia un an doi ani şi mai mult unui ou
Lei Lei Lei
Suntem la jumătatea anului! 2< 00
Auriu 15U0 100
Ţi-ai plătit abonamentul Argintiu . — 20U0 75
Lady Amherst 4000 250
la „Carpaţii" pe 1943 încrucişare de auriu

"9 Nu mai întârzia să trimiţi

.revistei ceea ce îi datorezi
plus Amherst . .
Rega!
1800
—
—

Cererile urmează a fi adresate O c o a l e l o r silvice Regale

nătoare Casa V e r d e Timişoara, jud. Timiş-Torontal şi Chişinău-
Criş, jud. A r a d .
—
200
de Vâ»
 V Â N Ă T O A R E / PESCUIT / CHINOLOGIE
A p a r e ta 15 a fiecărei luni / Preţul unul n u m ă r 65 lei I A b o n a m e n t u l pe un a n 750 DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR.
pe jumătate an 380 lei / Redacţia şl administraţia , Sibiu, Str. C a r m e n S y l v a N o . 12 Dr. IONEL POP

Rea. special Trib. Quj. No. 9J . A N U L XI // N o. 6 /./ 15 IUNIE 1943

P Ă D U R I L E ŞI DESTINUL N O S T R U N A Ţ I O N A L
de: EMIL POP, Profesor universitar.
Cei ce se apropie cu gândul sau cu pasul de pă­ ne putinţa să zărim rolul naţional şi de veşnică du­
dure, pot fi împărţiţi in absoluta lor majoritate in rată a codrului.
două tabere: una a sentimentalilor, alta a materialiş- Lucrarea de faţă încearcă să scruteze această
tilor. perspectivă şi să aplice învăţămintele culese, la pă­
Cei dintâi privesc pădurea ca un pretext de în­ durile României, cari se găsesc in clipa de faţă la
cântare şi reculegere spirituală; ca un romantic decor o dramatică răscruce a evoluţiei lor.
pentru înviorarea trupească. — Prosperarea ei le pro­ Pe cea mai mare parte de pe glob, unde preci­
duce bucurie, suferinţa sau dispariţia ei — întris­ pitaţiile anuale trec de 500—600 mmc. şi unde so­
tare. lul, temperatura şi lumina nu sunt ostile, pădurea se
Materialiştii în schimb, o consideră ca o imensă poate închega, inundând aproape toată suprafaţa.
bogăţie exploatabilă. Ii stabilesc calitatea, îi mă­ Un asemenea ţinut este de ex. Europa centrală în
soară cubajul, îi urmăresc utilizările şi rentabilita­ sensul larg al termenului.
tea.In credinţa lor rostul uman al pădurii începe a- Civilizaţia Europei n'ar fi putut lua nici măcar
bia după doborîrea ei. un contur embrionar, dacă locuitorii ei primitivi nu
Din nenorocire, prea puţini privesc pădurea aşa ar fi început să rărească din greu pădurile, care a-
cum o merită, ca un capital de bogăţie şi frumuseţe, copereau altă dată aproape în întregime acest colţ
care traversează mileniile alături de om şi care poate de lume.
abate in spre bine sau în spre rău insuşi destinul u- Numai în curaturile întinse se poate înfiripa a-
nui neam. gricultura, păstoritul, industria şi numai pe urma a-
Nici una din bogăţiile pământului nu se poate cestora bunăstarea colectivă; sporul şi stabilitatea
măsura in privinţa aceasta, etnică; solidaritate socia­
cu pădurea, din două mo­ lă; cultura şi civilizaţia.
tive: Rămânând la cazul
Intâiu, pentrucă în o- Europei, putem reconstitui
poziţie cu majoritatea bu­ istoriceşte raportul mile­
nurilor terestre, pădurea nar dintre creşterea ariilor
are facultatea să se rege­ despădurite şi procesul de
nereze; în anumite condi­ formare şi propăşire a na­
ţii naturale sau artificiale, ţiunilor.
ea este eternă. Perioadele istorice de
In rândul al doilea, cea mai intensă defrişare
pentrucă pădurea, pe lân­ coincid chiar, cu perioade­
gă utilitatea ei economică le de adânci fermentaţii
imediată, poate să aibă în­ etnice.
râuriri permanente şi de­ Fericitul paralelism în­
terminante asupra unei co­ tre despădurire şi progres
lectivităţi omeneşti, cu ca­ nu este insă infinit. Se a-
re conveţuieşte. junge la un raport armo­
Că este aşa, se poate nic între pădure şi laz, ce
dovedi pe două căi: permite un optimum eco­
1. Calea istoriei, care nomic. Exagerând defrişa­
ne descopere cazuri con­ rea dincolo de acest echi­
crete, ce ilustrează acest libru, începe procesul de
adevăr. lentă debililare a popula­
2. L-alea argumentării ţiei şi a facultăţilor ei
cauzale, presărată de ne­ creatoare.
îndoielnice constatări şi de Multe naţiuni au evitat
luminoase concluzii. primejdia prin deştepta­
Această îndoită argu­ rea timpurie a unei con­
mentaţie ne poate lărgi per­ ştiinţe silvice, altele însă,
spectiva de sentimentali şi mai ales in ţinuturi un­
sau de materialişti, dându- F l g . 1. - S t e l e t i s s a i . d t u s , i n g r i j i t . Timişoara. (Foto i I. C. E. F.) de pădurea se regenerează
 unui războiu modern, care consumă cantităţi nebă­
nuit de mari de lemn pentru tranşee, pentru remize,
furgoane, lăzi de muniţii, părţi de arme, piese de
aviaţie, pentru poduri, pentru nevoile urcate de ce­
luloză, fibre, terebentină ş. a. m. d.
Pădurile întinse cu lemn industrial, constituesc
în asemenea ocazii una din cele mai serioase con­
diţii ale rezistenţei naţionale. Fără lemn nu se poate
purta un războiu, nici chiar în epoca armelor moto­
rizate.
2. Cât priveşte funcţiunea calorifică a lemnului
să nu uităm, că puţurile de petrol şi de gaze, ca şi
minele de cărbuni vor seca odată, şi atunci pădu­
rile rămân singurele izvoare de combustibil natural
din ce în ce mai rar, din ce în ce mai scump. Prin
urmare chiar în lumina acestor constatări de utili­
tarism nud, pădurile trebuesc văzute înainte de toate
ca rezerve ale viitorului.
Această utilitate financiară-economică este o ma­
nifestare postumă şi parţială a pădurii.
Dar rosturile unei naţiuni sunt influenţate nea­
semănat mai mult de pădurea vie, decât de lemnul
obţinut prin sacrificarea ei.
Răsfoind în această ordine de idei istoria, ne
vom convinge, că multe popoare constituite azi în
state înfloritoare, au fost proteguite sau deadreptul
salvate, de păduri. Alte daţi acestea au asigurat con­
tinuitatea geografică şi spirituală a neamurilor.
F i g . 2. - P o p a s v â n ă t o r e s c i n p ă d u r e v i r g i n a d e f a g . S o v a t a .
Acest rol istoric, părintesc, a fost posibil, pen-
( F o t o I ,X d r p . i ţ i i " ) . trucă în trecutul armelor primitive şi al cunoştinţelor
de teren nesigure, pădurile reprezentau o valoare de­
greu, au căzut jertfă lăcomiei localnicilor sau a stră­ fensivă absolută. Ea oferea ascunzişul sigur, posibi­
inilor, cari i-au năpădit. lităţi de hrană, apărare, şi avantajul atacurilor prin
Este cunoscut tristul exemplu al Karstului, care surprindere.
a fost transformat dintr'un ţinut păduros, în pustiu
de piatră în curs de abia 200 de ani.
întregi colţuri de ţară din Spania, din Grecia,
Palestina, apoi din America şi mai ales din Africa, au
fost cuprinse din acelaşi motiv, de mizerie mate­
rială şi morală gravă, îndelungată, adeseori ireme­
diabilă.
Ţinuturi întinse cu vechi civilizaţii din China şi
Indochina (Jünnanul, Tonkinul superior) au devenit
astfel focare de bejenii; dezolante întinderi de sără­
cie şi barbarizare.
Care este explicaţia acestor fenomene istorice şi
chiar recente, deslănţuite sau accentuate de atitudi­
nea popoarelor faţă de păduri?
întrebarea ne face să analizăm pe rând multipla
însemnătate a suprafeţelor păduroase pentru terenul şi
pentru populaţia din sfera lor de influenţă.
• • •
Ştim cu toţii că pădurea este înainte de toate
un capital producător, un lot exploatabil, care ne
furnizează material brut pentru cele mai diverse în­
trebuinţări.
Ştim cu toţii, că prin exploatarea pădurii se ali­
mentează agricultura şi industria, se dă posibilitate
de traiu unui mare număr de muncitori şi se reali­
zează, unde e cazul, mari beneficii pentru bugetul
Statului.
Este de prisos să insistăm asupra acestor aspecte
economice; ţinem totuşi să subliniem două adevăruri
— avertismente în legătură cu ele.
I i a . 3. - Pădure virgină de molid. In M u n ţ i i S i b i u l u i . Din cauza lu­
1. Niciodată importanţa acestei avuţii exploa­ minii s l a b e din c o d r u , copacii nu m a i a u cetină p e crengile de {os.
tabile nu se face mai arzător simţită, ca în timpul (Foto i lng. C. Chintă).
 Năvălirile barbarilor s'au desfăşurat
pe calea slobodă a stepelor, cu orizon­
tul deschis şi controlabil, sau prin tre­
cători largi, ce evită pădurea.
Dar nu numai hoardele primitive, ci
chiar armate regulate aveau oroare fa­
ţă de întinderile pline de primejdii şi
neprevăzut ale pădurilor. Se cunoaşte
iniţiativa gloriosului general roman Cu-
ius Scribonius Curio, care după ce biru­
ise pe Dardani, a pornit cu oastea şi îm­
potriva Dacilor. La' hotarele Daciei s'a
îngrozit însă de întunecimea codrilor şi
a renunţat la nouă victorie.
Fireşte că în zilele noastre impor­
tanţa strategică a pădurilor este mai re­
dusă. Ele s'au împuţinat, s'au împânzit
cu drumuri şi puncte de reper, s'au car-
tografiat. Armele şi metodele de luptă
s'au schimbat.
Totuşi pădurea oferă şi tacticei mo­
derne probleme particulare şi multe ţări
păstrează sau pun şi acum păduri de F i g . 4.
protecţie la graniţi. Iar în ce priveşte
importanţa pădurilor pentru apărarea celui ce le cu­
noaşte — împotriva tuturor armelor — cităm splen­
didul exemplu al Finlandei din iarna 1939,40.
Dacă asigurarea continuităţii sau chiar conser­
varea fiinţei naţiunilor, rămâne un merit istoric al
pădurilor, în schimb ele contribuie şi azi la sănăta­
tea fizică şi morală a popoarelor.
In aerul de oraş sau chiar dintr'un câmp deschis,
străbătut de şosele, microscopul arată o mulţime de
corpuscule minerale şi organice suspendate, iritante
ale căilor respiratorii şi ale ochilor.
Aceste impurităţi sunt incomparabil mai puţine
în pădure, căci chiar din prima linie de copaci dela
margine, atmosfera este filtrată progresiv şi puri­
ficată prin desişul frunzelor.
Numărul microbilor este extrem de redus în ae­
rul pădurilor. In atmosfera Parisului s'au găsit de
ex. de 14 ori mai multe bacterii, decât în pădurea
F i g . S. - 1 ,n>itird r a s ă , r e c e n t ă , d e făget. Highis-Droceo.
( F o t o i I . C . E. F.)
— Molidiş rărit pe incetul d e o m , pentru a obţine fânete, C o l ă c e l , l â n g ă
Vatra Dumei. (Foto i I . P o p ) .
parcului Montsouris tot din raza Parisului. Această
fericită sterilizare se datoreşte in special aerului mai
umed şi mai răcoros, solului mai rece şi chiar îmbi­
bat cu acizi humici bactericizi, cum e cel din brădete
de ex. In solul pădurilor noastre foioase găsim multe
bacterii, nu însă patogene. In tropi doar, există pă­
duri cu atmosferă nesănătoasă.
Păstrarea pădurilor este deci o necesitate din
ce în ce mai simţită, pe măsura înmulţirii şi a urba­
nizării unei naţiuni.
Sunt desigur mulţi, care socotesc frumuseţea u-
nui peisaj de pădure ca un subiect de distracţie tre­
cătoare, de înlocuit cu oricare altul şi deci fără un
sens mai adânc sau mai extins, pentru o colectivitate.
Socoteală profund greşită şi nedreaptă.
Pădurea este înainte de toate o fiinţă colectivă,
cea mai grandioasă din câte există, înfiorată de o
vieaţă proprie, închegată la rându-i din milioane de
vieţi individuale, cât se poate de diverse
— contopite însă într'o fizică armonică şi
într'un duh unitar, care impresionează co­
pleşitor şi într'un fel unic spiritul ome­
nesc.
Nu trebue să fii naturalist sau poet,
ca să prinzi din plinul sufletului muzica
şi culorile, armonia şi varietatea, pacea şi
lupta, vieaţa şi trecerea, ce se înfrăţesc
sub bolta acestei fiinţe complexe.
Ecoul lor a urzit în sufletul omenesc
o mistică a pădurii, veşnic izvor de bas­
me şi superstiţii, de inspiraţie artistică,
de înseninare şi inobilare sufletească.
Dacă generaţii succesive au fost im­
presionante mereu de acest ecou, desigur,
că el a imprimat în cele din urmă bunuri
ereditare în sufletul colectiv al poporului
pădurean. Pădurea care a influenţat su­
fletul şi creaţia spirituală a unui neam in
epoca lui de tinereţe, devine o necesitate
spirituală subconştientă in epoca de ma­
turitate a aceluiaşi neam.
Dar chiar numai capitalul de inseni-
F i g - 6. Molidul uică - tot m a i r a r — p â n ă in g o l u l d e m u n t e . B â l e a - F ă g ă r a ş . (Foto i O . N . T.)

nare şi reculegere, rezultat din ceasurile de vacanţă pulară, pledează pentru o gravă înrăutăţire a climei
în pădure a unei populaţii din ce în ce mai neuraste- de pe urma despăduririlor.
nizate şi cu vieaţă spirituală din ce în ce mai dena­ Este în orice caz sigur, şi se dovedeşte mereu în
turată, ne dă dreptul să susţinem, că pădurea are o toate ocaziile, că pădurea domoleşte vântul. Tere­
valoare pozitivă nu numai pentru sănătate, ci şi pen­ nurile agricole protejate de păduri împotriva vântu­
tru sufletul unei naţiuni. rilor constante, nu sunt secătuite şi bruscate, ca în­
Un savant rece, marele climatolog Kdppen, spu­ tinderile, unde nimic nu struneşte bătaia vântului.
ne: „poate nu atât folosul material şi climatic al pă­ In acelaşi timp pădurea nu e suficient de înaltă
durii ar face din dispariţia ei o pierdere incomensu­ ca să reţină şi norii de ploaie ai vânturilor; ele nu
rabilă, ci mai ales valoarea ei estetică şi afectivă, ţin deci umbră pluvială câmpului din dosul lor, cum
şi asta nu preţueşte de loc mai puţin, ca toate ce­ ar face-o o creastă de munţi bunăoară.
lelalte".
Iată deci un prim efect climatic favorabil al pă­
Că frumuseţea şi mistica pădurii au chiar un durilor asupra agriculturii.
rol moralizator, avem exemple numeroase şi ilustre.
Relativ la temperatură, observaţiile de până a-
Vom cita doar unul singur, acela al lui Bismarck.
cum dovedesc, că pădurile măresc întru câtva deo­
Acest dictator colţuros şi neînduplecat, se înmuia în
sebirile dintre zi şi noapte, apropie însă extremele
pădure şi era capabil de fapte şi hotărîri atât de u-
dintre iarnă şi vară, cruţând astfel culturile agricole
mane, încât ele uimeau pe cei din jurul lui.
de efectul, uneori dezastruos al acelor extreme.
Dacă asemenea consideraţiuni sunt greu de spri­ Intervenţia pădurii este masivă însă mai ales
jinit pe argumente ştiinţifice, cu atât mai palpabil
în ce priveşte umezeala, precipitaţiile. Se ştie câ
se poate demonstra importanţa decizivă a pădurii
frunzişul bogaf al copacilor transpiră prin miliarde
pentru agricultură şi în consecinţă pentru locuitorii
unei regiuni. de pori, cantităţi de aburi incomparabil mai mari,
decât aceeaşi suprafaţă de teren înierbat. Frunzişul
Două sunt în special cauzele indirecte ale acestei unui hectar de făget de ex. cedează atmosferei de
importanţe: importanţa pădurilor asupra climei şi in­ primăvara până toamna în medie 3 milioane de li­
fluenţa lor asupra regimului apelor. tri de apă, sub formă de vapori. Norii ce se închea­
Trebue să mărturisim, că nu cunoaştem nici as­ gă de pe urma acestei funcţiuni fiziologice a pădurii,
tăzi măsura exactă, în care pădurile pot corecta cli­ nu rămân deasupra ei; vântul îi poartă mereu şi ei
ma terenurile agricole învecinate. se pot precipita sub formă de ploi în orice punct al
Observaţiile meteorologice comparative, făcute în vagabondării lor.
acest scop în Germania, Franţa şi Suedia sunt prea Constatările biologice alături de altele istorice
puţine şi prea neînsemnate faţă de grandoarea fe­ ne spun într'adevăr, că pădurea măreşte volumul de
nomenului, ce vreau să-1 apropie. Alături de ele precipitaţii şi peste câmpiile învecinate ei. Terenul
însă fapte biologice şi istorice, ca şi amintirea po­ turbos din nordul Germaniei, numit Liineburger Heide,
 a fost în parte împădurit; de atunci pre-
cipitaţiunile anuale au crescut cu 6 %.
In general observaţiile incâ puţin pro­
batorii, de care am vorbit, afirmă, că a-
ceastă creştere nu ar fi niciodată mai mare
de. 10%, — în general mult mai redusă -
dar găsesc, că prisosul de umezeală, se
transformă în ploi tocmai în timpul perioa­
dei de vegetaţie, de primăvara până toam­
na, întregul său volum este deci în slujba
directă a prosperităţii culturilor agri­
cole.
Şi într'adevăr s'a stabilit că după îm­
pădurirea unor terenuri uscate, iarba fâ-
neţelor vecine e mai grasă, iar producţia
agricolă este mai sigură, mai ferită de ra­
vagiile obişnuite ale îngheţului târziu, ale
secetei şi ale arşiţei prea mari (în Unga­
ria de e x . ) .
In rezumat, suprafeţele împădurite,
produc asupra climei generale dintr'un ţi­
nut o seamă de modificări al căror efect se
manifestă convergent printr'o mai bună şi Fig. - Buşteni in p l u t i r e . C o d r u l s a c r i f i c a t , c o b o a r ă l a şes- V a l e a S e b e ş u l u i .
(Foto t „ C a r p a t i n
mai sigură recoltă agricolă.
Dar cele mai binecuvântate sau mai dezastruoase la pământ. Aceeaşi ploaie produce pe o coastă des-
efecte asupra agriculturii le produce pădurea prin golită puvoaie cu o masă de apă de 30—50 ori mai
puterea ce o ere asupra regimului apelor curgătoare. mare, decât pe o coastă analoagă, împădurită.
In special este formidabilă forţa regulatoare a Puterea destructiva a torenţilor este însutită. In
pădurilor, ce cresc pe coastele dealurilor şi ale mun­ furia lor smulg pietrile, cu care bombardează malu­
ţilor, adică în regiunea torenţială şi in bazinele de rile şi fundul viroagelor, brăzdând coastele şi spălând
recepţiune ale râurilor.
Dacă în timpul unei ploi torenţiale, punem un
pluviometru pe solul din pădure şi altul într'o poia­
nă, vom constata, că în cel de subt copaci se adună
cam cu un sfert mai puţină apă. Restul ploii rămâne
aninat pe frunzele şi crengile fără număr ale co­
pacilor.
Din această apă suspendată o parte se prelinge
cu întârziere pe trunchiu, atingând în cele din urmă
pământul; cealaltă parte se evaporă.
Deci ploaia ajunge în etape şi împuţinată la
pământ.
Aci întâlneşte pătura groasă de muşchi şi de
frunze moarte, care se umezesc şi se umflă în sfârşit
de apă, ca un burete lacom. Frunzarul poate absorbi
de 4—7 ori, muşchiul de 6—10 ori mai multă apă,
decât greutatea proprie.
In molidişele şi făgetele noastre mai umede gă­
sim adesea muşchiul Sphagnum, numit de popor bun-
geac sau molhaş, care poate să ajungă de 27 ori mai
greu, dacă îşi umple toţi porii de apă.
Când acest strat de siguranţă de pe solul silves­
tru se satură, o parte de apă începe să îmbibe solul,
iar restul abea acum prinde a se scurge din ce in ce
mai masiv spre vale. Dar şi în acest drum al ei se
isbeşte mereu de rădăcini, de trunchiuri drepte şi că­
zute, care o opresc de mii de ori şi o silesc să facă
mii de cotituri. Ea ajunge în vale târziu, cu mersul
strunit şi cu puţine sedimente.
Pădurea este deci un enorm şi inimitabil aparat
de amortizare, care sleind năvala apelor ocroteşte
pantele şi înlătură sau atenuiază inundaţiile din
câmpii.
Căci ce se întâmplă pe un munte descoperit?
Aci ploaia şi zăpada ajunge toată şi deodată Fin. 8. - In t a l n i ( a p ă d u r i i d e f a g v i r g i n e .
solul. In câţiva ani sau câteva decenii, rămâne stânca tatea lor. Tăierile se fac după planul de armonizare
goală, care nu se mai poate împăduri. a diferitelor interese şi ele sunt urmate imediate de
De nimic domolite sau întârziate, apele sălbatece replantarea terenurilor, cu esenţe probate experimen­
ridică subit nivelul râurilor din vale. tal. Pădurea poate fi exploatată ca un pom fructifer.
Inundaţiile provocate de torenţii coastelor nude, Ii tragi folosul, fără să o pierzi.
sunt catastrofale însă nu numai prin volumul apei, Şi cea mai îngrijorată atenţie a autorităţii sta­
ci mai ales prin pietrişul şi bolovanii, pe care apa îi tului se concentrează asupra regiunilor înclinate, cele
rupe dela munte şi îi descarcă peste solul agricol pe mai primejduite şi cele mai primejdioase, când soarta
cursul întreg al râului. lor scapă de sub controlul priceput al colectivităţii.
In anumite formaţiuni geologice, primăvara, du­ întâiul sfetnic al unui stat conştient este in acea-
pă topirea zăpezilor, solul, lipsit de armatura rădă­ stă materie, nu industria, nici comerţul, nici consuma­
cinilor, alunecă în masă pe coastele despădurite. torul, ci şiiinţa silvică, al cărui principiu fundamental
Rezultatele generale ale unor asemenea despă­ este prevederea, şi căreia i-se încredinţează o bogă­
duriri abuzive, ne urmate de replantări metodice, ţie, căreia încă Plinius, bătrânul, îi zicea acum 19
sunt: pierderea pentru totdeauna a pădurilor de pe veacuri: Darul cel mai de seamă ce i-s'a dat omului:
coaste, degradarea în aceste locuri a solului şi îm­ ,,Summum munus homini datum". Pădurea!
puţinarea izvoarelor constante atât de mult, încât ele Dragostea pentru copac şi pădure se infiltrează
ajung improprii chiar pentru păşunat; degradarea so­ în popor cu cele mai felurite mijloace de propagandă.
lului agricol pe enorme depărtări Ia poalele munţilor; In Franţa de ex., unde pe urma defrişărilor exa­
ameninţarea recoltelor din ce în ce mai slabe; pagube gerate s'au înregistrat serioase descreşteri de popu­
incomensurabile în lucrările publice; neajunsuri în na- laţie, chiar prefecţii erau însărcinaţi să facă propa­
vigabilitatea râurilor. gandă, mai ales pentru tineri.
Pe urma lor şomajul înfloreşte; munca şi chel- In Statele-Unite (Madison), un mare laborator
tuelile agricole sunt din ce în ce mai grele şi mai in­ de produse forestiere, are singurul rost să arate mai
grate. Populaţia slăbeşte, se împuţinează, se demo­ departe ştiinţificeşte cele mai economice mijloace pen­
ralizează. tru întrebuinţarea lemnului, ca în felul acesta să se
reducă progresivul consum, care mistuie pădurile.
Chiar această scurtă enumerare de fapte şi posi­ Ţările, care au lăzuit peste limită, fac întinse îm­
bilităţi este, cred, suficientă pentru a repeta sub for­ păduriri artificiale.
mă de concluzie ceea ce am afirmat la început, că Literatura de specialitate afirmă, că cele mai
pădurile nu constituesc doar subiecte de planuri fi­ frumoase lucrări de împădurire din lume, s'au făcut
nanciare şi de divertisment sentimental, ci o problemă in Alpii francezi.
naţională de strivitoare importanţă, a cărei înţelegere In Germania, Italia şi America mai ales, se fac
sau ignorare poate să accentueze şi chiar să domine vaste experienţe de replantări.
procesul de ascensiune sau declin al naţiunilor, al Ţările Europei Centrale, care au în general un
statelor. procent păduros mai mare ca al nostru, îşi cruţă cu
Şi într'adevăr, la majoritatea popoarelor civili­ multă grijă pădurile şi impoitâ lemn din străinătate!
zate pădurile se găsesc în centrul preocupărilor na­ — Franţa cu 18 % suprafaţă păduroasă este impor­
ţionale. tatoare de lemn. Germania dinaintea Anschluss-ului,
Echipe de specialişti se ocupă de paza şi sănă- deşi avea împădurite 21% din teritoriul său, importa
1 '3 din stocul de lemn dc
1 care avea nevoie.
Chiar Turcia s'a ridi­
cat la acest onorabil nivel.
încă pe timpul lui A -
tatiirk s'a hotărât executa­
rea îndrăsneţului plan de
a împăduri sterilul platou
al Anatoliei.

Să ne întoarcem a-
cum la noi ace să şi în lu­
mina principiilor generale
stabilite, să privim proble­
ma pădurilor dintr'un punct
de vedere special românesc.
Importanţa pădurilor
are în cazul nostru, al Ro­
mânilor, accente particu­
lare.
Cercetări de istoria ve­
getaţiei au stabilit, că în
F i g . 9. - T e r e n d e g r a d a i uin c a u z a d e s p ă d u r i r i i . \ p a r p ă r a i e a d â n c i si a l u n e c ă r i de
timpul când se plămădea
s o l . i i z e ş u l G h e r l e i . U o i o i M i n i s t . A g r i c . şi D o m , D i i e c ţ i a s i l v i c ă ) poporul românesc, pădu-
 rile noastre aveau cam aceeaşi zonaţie şi e-
rau compuse din aceleaşi specii ca şi azi.
Dacii erau un popor pădureţ şi concres­
cuţi sufleteşte de acest peisaj silvestru. Po­
porul nou, care vorbeşte româneşte, şi-a pe­
trecut cea mai impresionabilă vârstă, copilă­
ria, în domeniul păduros, de o parte şi de alta
a Carpaţilor. Mistica şi frumuseţea pădurii
i s'a furişat şi cimentat in suflet deodată cu
un sentiment specific şi mereu împrospătat de
chinuita noastră istorie, acela de copil faţă de
o mumă ocrotitoare.
A fost cu neputinţă, ca un asemenea com­
plex de sentimente, copleşind întreaga vârstă
fragedă a mirării, să nu fi încrestat un mo­
tiv specific şi estetic în sufletul de totdeauna
al neamului nostru.
Această ipotetică şi apriorică afirmaţie
se poate verifica în poezia şi arta populará,
obsedate de frunza şi misterul pădurii, dar
mai ales în psihologia specială, a ţăranului,
când se găseşte în codru. 0 psihologie, în ca­
re nu găsim nimic barbar, în care nici măcar l i » . 10. - A s p e c t d e r e g i u n e d e g r a d a t ă p r i n d e s p ă d u r i r e . In p r i m u l ' p l a n d e s r ă r .
nu domină satisfacţia de pe urma înviorări' râturile e n o r m e ( c o n u r i l e d e d i | e r t i e ) ale torentilor.
( F o t o i M l n i s t . A a r i c . şi D o m . D i r e c ţ i a S i l v i c ă )
fizice, ci sentimentul de independenţă şi drep­
tate cu o revenire năvălitoare la o vieaţă spirituală pădure şi apă să fie atât de autarhic afirmată, ca în
intensă, de cântece, de visare, de poezie. România.
Să ne gândim, în această ordine de idei, ce vi­ De aceea problema, de care ne ocupăm, are pen­
ziune rea, sterilizantă sau destructiva este pentru un tru noi un sens şi o greutate cu totul soecifice.
suflet colectiv de asemenea factură, înşiruirea de Să observăm, că toate apele noastre curgătoare,
coaste monstruoase, sterpe, duşmănoase, ce rânjesc exceptând pâraele Dobrogei, pornesc din inima mun­
pe urma pădurilor distruse. toasă a ţării. Faza lor tinerească, torenţială cu pu­
Nu exagerăm deci afirmând, că ambianţa silves­ terea maximă de distrugere se consumă în regiu­
tră este un factor constructiv şi deci mereu necesar nea pădurilor de coaste de unde se prăvălesc cen­
pentru sufletul românesc. trifug peste spaţiul românesc. fFig. 15).
Cursurile mature, — liniştite şi bogate — ale
acestor râuri străbat toate, ţinuturi româneşti rodi­
toare, a căror agricultură şi populaţie depind de cle­
In ce priveşte — in rândul al doilea — necesita­ menţa râului.
tea lemnului brut pentru uzul agriculturii, găsim că întregul nostru teren agricol, populat de prostii
ea este mai arzătoare în România, decât în alte părţi- n^ţ'unii. alcătueşte în jurul miezului muntos o largă
Proprietatea agricolă e pulverizată la noi, iar ţă­ cunună brăzdată de ape. ce pornesc toate din fortă­
ranul român este conservativ şi mai ales refractar reaţa centrală sub semnul binelui sau al răului, după
agriculturii colectiviste, care ar putea înlocui lemnul ottra omul exploatator de păduri i-a ştiut mulcomi sau
din utilajul agricol prin instrumentar scump, mecani­ întărâta mersul.
zat. Agricultura noastră va consuma deci şi în viitor Mai mult, aceste râuri constUuesc adevărate ar­
mari cantităţi de lemn, care trebuesc asigurate. tere radiare de densitate si bună stare naţională;
Dacă ne gândim la rolul pădurilor asupra climei ciorchini încărcat? de aşezări româneşti vechi şi vi­
şi prin repercusiune asupra agriculturii, România se guroase.
găseşte din nou într'o situaţie particulară. Cel ce stârpeşte fără minte pădurile dela munte,
Spre apus, dar mai ales spre răsărit, ne înveci­ poate să tulbure adânc această fericită şi seculară
năm cu stepe întinse, cu clima excesivă, continentală, armonie între om şi râu.
care periclitează mereu recoltele. Să ne amintim seria Se mai observă apoi, că întreg volumul de apă
tristă a anilor slabi, care au proiectat nu de mult fan­ şi de cărătură al acestor râuri se varsă în marea
toma foametei peste solul atât de roditor altfel, al noastră Căci toate apele României, dună ce parcurg
Basarabiei. distant" mari în diverse direcţii, se abat ca la co­
mandă şi isbutesc în cele din urmă. să-şi concentreze
descărcătura prin mijlocirea Dunării şi a Nistrului,
Să privim acum din punctul nostru de vedere mai puţin pe cale directă, pe scurtul litoral românesc!
efectul capital al pădurilor asupra regimului apelor. întreaga noastră navigaţie depinde deci de con­
Este locul să accentuăm, că România întregită, duita proprie ce o avem faţă de păduri.
ţara de totdeauna a inimilor noastre, reprezintă şi In asemenea condiţii poporul românesc suveran
sub acest aspect un ideal geografic cu o armonie şi o pe acest armonic spaţiu vital, are o muncă mult uşu­
unitate desăvârşită. rată de fire. Căci el stăpâneşte in acelaşi timp cheia
Intr'adevăr oricât ne-am roti ochii pe harta glo­ fenomenului fizic şi este deci cu atât mai responsabil
bului, in afara statelor insulare şi a câtorva penin­ de bine sau dezastru.
sulare, nu mai găsim nicăiri o ţară, în care corelaţia Tot ce păcătuim prin devastarea pădurilor, este
 teren agricol la poalele munţilor şi pe
coline, sau pentru a-şi asigura păşuna-
tul turmelor la munte.
Nenumărate dovezi floristice şi
biogeografice ne denunţă măsura, în ca­
re domeniul forestier natural a fost ră­
rit şi mai ales îngustat de om, atât din­
spre munte, cât şi dinspre câmpie.
A m reuşit să creiăm la munte, prin-
tr'o stăruitoare forfecare a pădurii un
imens domeniu pastoral care totuşi nu
ne ajunge, pentrucă îl gospodărim cu o
barbară nepricepere. El ar putea nutri
incomparabil mai multe şi mai sănă­
toase animale, dacă ar fi exploatat ra­
ţional sau dacă ar fi ameliorat, prin mij­
loace relativ simple, pedant aplicate de
ciobanii Apusului b. o.
Vxemurile de bejenie şi transhu*
mantă au accentuat acest proces al des­
păduririlor populare.
Toţi cutropitorii noştri s'au repe­
zit cu lăcomie asupra pădurilor.
F i g . I I . - î n c e p u t u l l u c r ă r i l o r d e Î m p ă d u r i r e , I n t r ' o r e g i u n e d e s g o l i t ă d e o m şi Chiar Romanii începuseră să ducă
a d â n c Încolţită de a p i . B a n a t u l sudic. lemnul din greu dela noi. Plutaşii lor se
( F o t o i M i n e t A g r i c . şi D o m . D i r e c ţ i a S i l v i c ă ) .
numeau dendrofori.
in paguba noastră; orice operă de ameliorare şi pre­ Nomazii în prădalnica lor trecere au pustiit mai
vedere silvică, o facem în întregime în folosul nostru. ales din arboretele Basarabiei şi ale Moldovei.
Ocupaţia turcească, însemnează o perioadă de
intensificare a exploatării. Turcii exploatau mult lemn
din principate şi mai ales din Moldova. Călători stră­
Şi acum să ne punem întrebarea:
ini notează, că lucrările de corăbii, de poduri, apoi
Care a fost şi care este atitudinea noastră faţă de
de clădiri din Constantinopol şi Bosfor care au fost
această mare putere cu două tăişuri din munţii şi
mereu nimicite de incendii, se bazau pe lemnul româ­
dealurile României? In ce măsură am înţeles impera­
nesc, ridicat în portul Galaţi.
tivul unei probleme naţionale cu însemnătate poten­
ţată tocmai în ce priveşte destinul nostru? Acum 150—200 ani se întindea pe dealurile şi
colinele moldovene şi muntene o imensă zonă de ste­
Suprafaţa efectivă a pădurilor României între­
jeriş, a cărei frumuseţe şi sănătate erau admirate de
gite este aproximativ 6V2 milioane ha, ceea ce face
străini. Ea este astăzi ca şi desfiinţată şi stârpirea ei
aproaps 20",' d>n suprafaţa totală a ţării. O cifră
se explică pe lângă lenta despădurire istorică, prin
prea mică pentru agricultura unei ţări ca România,
două pricini speciale dela sfârşitul veacului al
alarmant de mică, dacă o comparăm cu volumul lem­
XVIII-lea şi jumătatea primă a celui următor.
nului exploatat an de an; mai ales că o bună cincime
din pădurile noastre sunt alcătuite din lemn moale, Un învăţat străin, care a trăit în Muntenia, intre
de minimă valoare economică, iar o treime din ele 1780—1790, Raicevici. ne spune, că în lipsă de piatră,
sunt încă tinere şi neexploatabile. şoseaua dela Bucureşti la Iaşi a fost pavată cu bârne
de stejar, care trebu'au înoite din 5 în 5 ani. Pori
Această întindere insuficientă este rezultatul unei de stejar de 400 km.! Străzile principale din Iaşi şi
neîncetate şi progresive pustiiri din partea noastră. Bucureşti erau pardosite la fel.
Căci pământul românesc trebue să fi fost acoperit „Nu ne putem închipui — zice Lejeun, traducă­
altă dată în proporţie de cam 60—70 % cu păduri. torul lui Raicevici în 1822 — ce cantitate enormă de
Dovezile abundă. lemn se consumă la aceste lucrări şi ori cât ar fi de
Solul de pădure, mărturie relictă a unei păduri mari pădurile Moldovei, ele se vor epuiza".
ele altă dată, îl întâlnim azi în Moldova şi Muntenia Printr'o mică socoteală ne convingem, că pentru
pe enorme întinderi fără arbori. Aci vegetau odinioră o singură pardosire a şoselei Bucureşti—Iaşi. trebuia
şi nu prea demult, păduri. Hărţi şi însemnări vechi cam Vi milion de m. din cel mai scump lemn al 3

indică păduri în locuri unde azi nu se mai pomenesc. nostru.

Tradiţia poporală şi toponimia noastră sunt pline de Lovitura de graţie au primit-o însă stejerişele
1
amintirea codrilor dispăruţi ). Vechiului Regat după renunţarea Sublimei Porţi de
O parte din aceste păduri s'au tăiat încă înaintea a fixa în mod volnic preţurile cerealelor din Moldova
exploatărilor moderne. şi Muntenia. Prin comerţul liber ce a urmat, acest
Românul a fost întotdeauna un risipitor de lemn. preţ a crescut, Principatele au devenit exportatoare
Lăzuirea a făcut-o însă mai ales pentru a câştiga de grâu, iar populaţia a întrezărit o vastă perspectivă
de înstărire prin mărirea suprafeţei agricole pe soco­
' ) Ex. „Codrul Vlăsiei", „Codrii Cosminului", „Pădure­ teala stejerişelor. A urmat astfel o defrişare furibun­
ţii", Teleorman, Ilfov ( = ariniş), Dâmboviţa (—_- stejeriş), Laz dă, pe urma căreia într'adevăr producţia agricolă şi
( = uri), Curaturi, Runc, Cârciu, Secui, apoi Bucov, Bucovăţ, populaţia au crescut, ne-am ales însă cu criza de ste­
Bucova, Bucoviciori, Bichiş ( F a g ) e t c . jar, cu degradarea şi nesiguranţa recoltelor.
 Şi în tot trecutul nostru până în epoca recentă
devastările nu au fost compensate prin nicio replan-
tare, decât doar prin legendara împădurire făcută de
Ştefan cel Mare cu Leşii la Dumbrava Roşie!
Veacul trecut, prin desvoltarea industriei şi a co­
merţului internaţional s'a ajuns la exploatarea cu sete
a răşinoaselor dela munte. Renumitul lemn de rezo­
nanţă al Carpaţilor a început să fie cerut insistent
de sutele de fabrici de piane ale Apusului, iar che­
resteaua noastră a cucerit pieţele avide ale Orien­
tului, în special în Egipt, Turcia, Siria, Palestina, Me-
zopotamia şi Grecia.
Şi este firesc, ca în acest mers nesăbuit al des­
păduririlor, războiul mondial să fi însemnat o teri­
bilă culminare. Intr'un ritm gâfâit şi fără grija vreu­
nei replantări, se pustiau codrii pentru consumul fără
saţ al campaniei şi al industriei ocazionale fie ale
noastre, fie ale armatei de ocupaţie.
Epoca modernă a însemnat deci o generalizare şi
o progresiune în salturi a tăierilor, executate în con­
diţii tehnice inferioare şi urmate de neînsemnate rein-
păduriri.
Dar în sfârşit, in 1918 războiul s'a terminat, ţi­
nuturile româneşti s'au alipit într'un stat unitar şi
ideal din punct de vedere geografic. Neamul româ­
nesc avea prilejul să-şi fixeze, în completă suverani­
tate, atitudinea conştientă faţă de factorul pădure.
Momentul istoric ne impunea repararea unui tre­
cut chinuit şi înlăturarea primejdiilor ce ne amenin­
ţau pentru viitor.
Nimic mai deprimant pentru un om cu convinge­
rile care le-am înşirat, decât urmărirea atitudinei
noastre oficiale faţă de o problemă atât de gravă,
pentru rezolvirea căreia natura şi istoria ne pusese
la dispoziţie mijloacele cu o excepţională graţie.
Din 1920 până în 1935, în 16 ani s'au tăiat apro­
ximativ 1.280.000 ha, aproape 1/5 din întreg patri­
moniul nostru păduros! Culmi neatinse până atunci,
care au înfiorat chiar şi pe economiştii şi silvicultorii
străini, observatori.
Figura 13 dă amănunte în privinţa acestei
exploatări. S'au despădurit în medie 80.000 ha, pe an.
Aproape jumătate din aceste întinderi au fost tăiate
după metodele tradiţionale, lă­
sând exemplare de sămânţă. In
asemenea condiţii regenerarea
naturală este posibilă. Dacă a-
ceste suprafeţe de nădejde vor
scăpa de păşunat, de brăcuiri,
de incendii şi a. m .d., pădurea
se poate reface pe cale natu­
rală.
Cealaltă suprafaţă, mai ma­
re de jumătate, reprezintă aşa
zise tăieri rase, moderne, în
cursul cărora terenul împădurit
se tunde şi se curăţă cu totul,
iar pe urma lui se fac imediat
replantări artificiale cu esenţele
pe care le recomandă ştiinţa
drept cele mai potrivite cu cli­
ma, solul şi cu necesităţile co­
lectivităţii.
Dacă nu se replantează şi
mai ales dacă se găsesc pe coa­
ste, ele sunt expuse degradării
fără frâu.
Abia prin 1934—35 am recunoscut neglijenţa în­
cepând campania de replantări masive.
Care a fost totuşi utilitatea acestei enorme ex­
ploatări? Statisticile ne arată, că lemnul tăiat, este
întrebuinţat în bună parte în ţară. Consumul intern
destul de omogen, este de aproximativ 15 milioane
3
m. anual, ceea ce constitue o risipă nepermisă.
Nu el este însă fatal pădurilor noastre, căci el
cuprinde mult lemn inferior, mai ales fag, din care
avem în exces.
Primejdia stă în exportul forţat, prin care se în­
cearcă mereu echilibrarea balanţei noastre comerciale.
In ultimul deceniu exportul nostru scade, fără
ca aceasta să constitue însă un motiv de liniştire.
Cea mai mare parte din stocul de lemn expor­
tat, îl constitue până prin 1930 lemnul de foc, deci
de calitate inferioară, desfăcut în Ungaria. De atunci
încoace Ungaria nu mai cumpără dela noi şi volumul
exportului a scăzut brusc.
Pentru a combate criza ivită, s'a forţat exportul
de cherestea. In figura 14 se vede cum propor­
ţia de răşinoase a exportului nostru creşte mereu
până în 1935. Am ajuns astfel ca aproape 80% din
totalul exportului nostru să-1 dea molidul cel mai
nobil şi relativ mai puţin lemn al nostru din pădu­
rile de munte, care după cum am văzut au un rol de-
ciziv pentru regimul apelor, iar odată pustiite se re­
fac foarte anevoios sau deloc.
Silvicultorii au bătut multă vreme zadarnic clo­
potul în dungă. N'au fost înţeleşi.
Pădurile chemate să joace un rol etern, econo­
mic şi naţional fuseseră privite dintr'un punct de ve­
dere pur financiar şi efemer-politic.
Ba se adăugase şi teroarea capitalului enorm în­
vestit în fabricile de cherestea, care cer mereu can­
tităţi imense de molid, pe care le supune unei pre­
lucrări superficiale, de scurtă durată şi deci cu foar­
te puţin profit pentru munca şi economia naţiunii.
Avem trista reputaţie de a fi ţara celor mai multe
ferestrae în raport cu capacitatea pădurilor noastre
de răşinoase.
Cea mai mare pădure a emisferei noastre este
F i g . 12. C e r b u l îşi s t r i g ă s t ă p â n i r e a tn c o d r u l d e m o l i d v i r g i n -
(Foto i I. S u c e a v a . Toplita)
 80 getul hămesit al ferestraelor a copleşit zumzetul în­
grijorat al specialiştilor...
Este de prisos şi ar dura timp îndelungat să ară­
?0
tăm relele definitive sau începuturile unor dezastre
viitoare, ivite pe urma acestor despăduriri. Ele au
60
fost semnalate de specialişti şi confirmate atât de des
de oricine care cutreeră natura ţării.
Nu trebue să ascundem însă faptul mângâetor,
50 că de mulţi arii încoace replantările s'au înmulţit me­
reu, iar protecţia oficială a pădurilor se face din ce
în ce mai simţită. Ne găsim într'o perioadă de reacţiune
salutară a autorităţii, care s'a convins de primejdie.
Dar măsurile sunt încă, prin firea lucrurilor, plă­
pânde faţă de imensitatea răului, pe care l-au acu­
30 mulat veacurile.
Reparaţia completă şi salvatoare nu poate veni
%

20
decât prin naşterea şi stăruinţa unei conştiinţe pu­
blice luminate şi entuziaste.
Datoria istorică a generaţiei noastre este să de­
ştepte neîntârziat această conştiinţă, să oprească de­
zastrul şi să înceapă masiv repararea rănilor, provo­
cate de o istorie haină!
Fiecare dintre noi şi mai ales conducătorii şi lu­
minătorii fraţilor noştri dela sate şi oraşe avem dato­
F i g . 13. - T ă i e r i şi r e p l a n t a r ! d e p ă d u r i Jin R o m â n i a tn c u r s u l a n i l o r
ria să comunicăm, din om în om, adevărurile pe care
1920-1935. P e o r d o n a t ă i s u p r a f a ţ a t ă i e r i l o r in m i i d e h a . i p e a b s c i s ă ! le auzirăm, pentru ca să înţelegem odată şi pentru
anii. H a ş u r a t rar t tăieri obişnuite ; haşurat d e * t r e p l a n t a n ! iestul albi
tăieri rase neglijate. (După Sabiu). totdeauna, domni şi săteni, comandanţi şi executanţi,
că pădurile sunt un factor diriguitor în şerpuirea des­
faimoasa taiga siberiana, un codru de răşinoase cât tinului nostru naţional.
16 Românii, tălăzuită între Urali şi Marea Okoţk. Iar dacă opera de salvare ne va pretinde renun­
Exploatarea ei se face cu o căutată superioritate teh­ ţări momentane, să înţelegem cu toţii, că le facem
nică. Nu mai departe, în cursul planului de 5 ani, pentru binele imens şi constant al României viitoare,
bolşevicii au construit o grandioasă fabrică de che­ de soarta căreia avem datoria să ne îngrijim fără în­
restea, cu 24 gatere, botezată Uzina Molotov. Cu a- cetare şi fără a ne cântări jertfa.
cest prilej au anunţat lumii întregi, că ea este cea * **
mai mare fabrică de cherestea din lume. A m analizat problema pădurilor româneşti, aşa
Nu este adevărat! Cea mai mare fabrică de che­ cum se prezenta înainte de 1940. . .
restea din lume, ca 27 gatere, se găseşte la Tălmaci, Realitatea actuală, ne obligă însă să o privim
lângă Sibiu! bărbăteşte în faţă şi să-i descrifrăm semnificaţia subt
Capitalul acestei morbide industrii îşi pretindea unghiul problemei, care alcătueşte subiectul comuni­
fructificarea şi exercita până nu demult o presiune cării de faţă.
formidabilă asupra politicii noastre forestiere. Ra- In August 1940 România pierde deodată cu pes­
te 1.300.000 Români şi peste 1.400.000
400
ha păduri. Aceste păduri înstrăinate re­
prezintă aproape 22% din întreg dome­
SO niul forestier al României întregite.
Pădurile înstrăinate sunt înainte de
70
toate hotărîtoare pentru regimul celor
mai multe ape româneşti şi deci pentru
60
\ aii
soarta populaţiei traversate de ele.
Nordul hidrografic al României este
>
>• Ardealul; din el pleacă majoritatea ape­
50 lor noastre. Pentru acest motiv profe­
sorul Mehedinţi dă Ardealului sugesti­
10 vul epitet de „casa apelor" româneşti.
Ori în acest sâmbure central, rolul
y. /
30 deciziv îl are tocmai Ardealul răpit. Nu
este în interiorul spaţiului românesc un
20 al doilea teren la fel de mare, care să
poată tulbura atât de grav echilibrul i-
10 deal pe care îl văzurăm.
Intr adevăr orice hartă ne arată, că
laturile „coridorului" tăiat în 1940 cu­
-1320 Zi 22 23 21 2S 2« 27 28 29 30 31 32 33 3<t 133S
prind între ele întregul versant al Car-
paţilor noştri orientali, cu pădurile de
F i g . 14. - „ T e n d i n ţ a d e I n o b i l a r e " a e x p o r t u l u i n o s t r u I n t r e 1920 şi 1935. P r o p o r ţ i i l e
t n °/o c u c a r e p a r t i c i p ă l e m n u l d e f o c şi c h e r e s t e a u a d e r ă ş i n o a s e l a v o l u m u l e x p o r .
coaste, care acopăr leagănul învălurit al
tulul de lemn. (După Sabău). celor mai reprezentative râuri româneşti,
 păduri ce însoţesc pe nesfâr­
şite întinderi cursurile supe­
rioare, extrem de ramificate
ROMANIA
HARTA HIDROGRAFICA
ale acestor râuri.
Graniţa nouă retează fa­
za de tinereţe cu toate reţe-
lele-i complicate, a Oltului, a
Târnavelor, a Mureşului, a
Grisului Repede, a Someşului,
a Tisei şi chiar o mulţime de
afluenţi mai scurţi ce trec în
Moldova spre Bistriţa, Tro-
tuş, Şiret.
Someşul şi Crişul Repe­
de sunt expropriate cu totul,
deşi ele tae aproape în între­
gimea lor ţinuturi româneşti;
în schimb cursurile de matu­
ritate, ale Oltului, Târnave­
lor, Mureşului etc, se consu­
mă în România pe foarte
lungi întinderi.
Şi într'un caz şi într'al­
tul deci, fazele de împotmo­
lire şi inundaţii, care depind
de pădurile de pe coaste,
trec peste mase româneşti fie
libere, fie nu, dar care deo­ F i i i . 15. Harta hidrografică a R o m â n i e i cn indicarea frontierelor
d e l a s f â r ş i t u l a n u l a i 1940.
potrivă n'au cuvânt în regi­
mul pădurilor din coridor. măsură. Cn încotro mergi, nu găseşti un colţişor de
Intr'adevăr cine stăpâneşte coridorul, ţine în pădure, unde să nu sune loviturile de săcure.. . aşa
mână un mecanism complet de rigla], care dă posibi­ merge asta de dimineaţa până seara, ba chiar şi noap­
litatea celui ce-l manevrează, să prăvălească oricând tea în lumina lunii..." (Magyar Vadâszujsâg, Nr. 5 ) .
dezastrul durabil peste agricultura, navigaţia şi na­ Dar oricâte obligaţii sar lua, ele niciodată nu
ţiunea românească. sunt garanţii în această materie.
Acest formidabil complex de rigle, ameninţător Aceste simptome ne dau de pe acum măsura pri­
pentru vieaţa şi viitorul Românimii, a fost încredin­ mejdiei, in care ne găsim.
ţat unui stat străin care nu şi-a luat nicio obligaţie Nu ştiu, dacă s'a gândit cineva la acest efect
sub acest raport. special al .coridorului"; din parte-mi nu pot însă ac­
Să nu uităm, că la Trianon România a trebuit să centua în destul gravitatea şi importanţa lui.
semneze asemenea obligaţii faţă de Ungaria şi «Iu­ Nimeni nu ar putea tăgădui, că neamul, care
goslavia, deşi le interesau porţiuni relativ reduse din umple golurile unei reţele hidrografice atât de parti­
văile Someşului, Crişului, Mureşului, Begheitdui şi culare, a cărei arie armonică se suprapune cu aria
Timişului, care străbat în cursul lor inferior cele două neamului însuşi — este în dreptul său firesc să stă­
ţări vecine. pânească izvoarele laurilor sale cu pânzele de pă­
Şi într adevăr în primul deceniu al unirii dele­ duri ocrotitoare!
gatul Sârb şi Ungur din comisia tehnică a apelor Du­ Şi nimeni n'ar putea tăgădui că este profund ne­
nării a făcut de repetate ori răspunzător statul Ro­ drept să răpeşti suveranitatea unui popor asupra u-
mân de inundaţiile care au avut loc în ţările lor a- nei părţi de râu, de care depinde bunăstarea celei­
firmativ din cauza despăduririlor neraţionale din A r ­ lalte părţi.atunci când acel popor e aşezat compact
deal; iar în sesiunea din 1930 delegatul Ungur s'a a- pe ambele regiuni ale râului,
rătat mulţumit de lucrările de împădurire din Ro­
mânia, Nu va uita nimeni, că pe cursurile superioare ale
râurilor noastre, alături de cele 1 milion şi peste
Astăzi nici-o obligaţie, deşi este vorba de o de­ 400.000 ha păduri locuiesc peste 1 milion de Români,
pendenţă de cele mai primejdioase proporţii. alcătuind populaţia de baştină, majoritară a acelor ţi­
Şi avem date sigure, că manevra dezastruoasă nuturi.
pentru noi a început.
Corelaţia specială, de un desăvârşit angrenaj,
In munţii Rodnei de ex. este în plină desfăşu- dintre pădurile şi apele româneşti, dovedesc inva­
şurare o despădurire cum nu s'a mai pomenit, Dar riabil, ca şi argumentele etnice, istorice, economice,
chiar în Săcuime, unde se nasc Oltul şi Murăşul nos­ morfologice etc, că:
tru, lumea este îngrozită de pustiire. Căci iată ce
scrie la 5 Ianuarie 1942, într'o revistă din Budapesta, 1. Ardealul este o unitate indivizibilă;
sub titlul „Cerem apărare" profesorul Godri Ferenc 2. Ardealul este prin toată factura sa geografică
din Gheorgheni: . . .„A doua plângere a noastră este, permanentă — o parte armonică şi inseparabilă a
că se pustiiesc pădurile fără niciun plan şi fără nici* aţiului vital românesc.
 CRÂMPEIE DIN AMINTIRILE MELE
VÂNĂTORESTI
Ori ce aşi face, ori ce aşi drege, gândurile mele
mă duc tot în urmă la timpurile tinereţei, când con­
trar altor tineri de sama şi de pe vremea mea, cu alte
vederi şi alte gusturi; eu eram un pasionat admirator
al naturei, cuprins de patima spaţiilor nesfârşite, a
câmpiilor, a codrilor şi a bălţilor.
Aşa că mă păleşte din când în când câte un dor,
să mai stau de vorbă cu mine singur, depanând firul
amintirilor.
Şi cum mă gândesc să le pun pe hârtie, mai
mult ca să nu le uit, probabil că vor fi cetite şi de
alţi fraţi vânători, care ca şi mine au suferit de a-
ceeaşi patimă mai cu seamă că această povestire e
destinată revistei „Carpaţilor".
O poveste trăită nu e interesantă de cât când
este scrisă, aidoma după cum s'au întâmplat lucru­
rile şi faptele, şi cu aceeaşi ochi şi cu acelaşi suflet
pe care-1 aveai atunci...
In hotar cu moşia noastră spre asfinţit, se în­
tindea un lanţ neîntrerupt de păduri. Dacă aşi în­
cepe cu pădurea Baisa care se lega cu pădurea Mă­
năstirea Agafton şi apoi aceasta cu Curteştii, Băice-
nii, Orăşenii, Sarafineştii, Cornii, Vorona, Cristeştii,
Tudora, Casula, Stroeştii, Delenii, Flămânzii, ca a-
poi să se lege cu pădurile din Judeţele Iaşi, Vaslui,
Roman şi mai departe, constituiau un lanţ nesfârşit
de codri de o frumuseţe rară, cu poeni frumoase, cu
locuri şi râpi prăpăstioase, cu părae repezi ca de
munte, şi cu arbori drepţi şi frumoşi, parcă anume
lăsaţi de Dumnezeu, pentru podoaba acestor locuri
şi la care cu greu puteai să te uiţi în vârful lor, aşa
de înalţi erau.
Ei bine! Aceşti frumoşi codri i-am cutreerat de
multe ori în tinereţea mea cu puşca în spate în to­
vărăşia unui sau doi puşcaşi, nedespărţiţi de mine,
precum şi a celor 4—6 copoi din cei mai buni.
De obicei, vânătoarea noastră era hotărâtă nu­
mai pentru o zi, astfel că odată cu noaptea să fim
înapoi acasă. Dar Diavolul dacă brodea atlfel, ce
eram să fac? rămâneam şi peste noapte în pădure,
într'un bordei undeva părăsit în care fumul dela fo­
cul aprins de noi pe vatră ne scotea ochii. Dar se în­
tâmplă şi mai rău. Fiind rătăciţi pe vreme de viscol
şi ne mai putând înainta din cauza puterilor sleite,
rămâneam unde dădea Dumnezeu, legând câinii în­
tre noi spre a lua puţină căldură dela ei. Şi câte şi
câte întâmplări de acestea, care astăzi îmi răscolesc
multe amintiri şi duioase dar şi dureroase.
Obişnuit vânătorile începeau toamna, odată cu
căderea frunzelor de pe copaci, când se mai rărea
pădurea şi mai cu seamă după căderea primei bru­
me.
Şi Doamne! numai cei care n'au practicat acest
fel de vânătoare nu pot şti să aprecieze, mirosul
penetrant şi îmbătător pe care-1 exalează pădurea du­
pă răsăritul soarelui, când aburi calzi ies din pă­
mânt, din frunzişul de pe jos. Aerul rece ozonat al
dimineţei impregnat de acest miros pe care-1 sorbi
cu nesaţ, face ca sângele din vine să circule mai ac­
de: G. C LECCA
celerat, dându-ţi în acelaşi timp puteri înzăcite şi fă-
cându-te tot odată să uiţi ori şi ce necazuri sau su­
părări cari le-ai fi avut sau le ai.
Astfel într'una din aceste zile în care se lăsase
şi puţin frig, căci din spre ziuă cam îngheţase şi că­
zuse o brumă groasă, plecam eu şi cu cei' doi puş­
caşi cu vre-o patru copoi aleşi din cei mai domoi,
într'o şarabană spre pădurea Ourteştilor, ca de aici
pe un drum mai scurt cunoscut de noi, să dăm în pă­
durea Orăşenilor, unde aflasem că în fundurile şi
gropanele de acolo, fiind locuri neumblate, s'ar găsi
mult vânat şi unde urma să dăm drumul la câini.
Se făcuse ziuă bine când am ajuns la locul ho­
tărât, unde pădurarul din acel sector ne aştepta,
fiind avizat de sosirea noastră pentru ziua aceia. La
întrebarea mea dacă are ceva vânat în parchetul lui,
mi-a răspuns că este mult, şi spre dovadă în mers
ne-a arătat pe drum urme proaspete de capre, de
vulpe şi a vre-o doi lupani mari, bine întipărite pe
pojghiţa de brumă de pe frunze. Mulţumiţi de a-
ceastă constatare, am hotărât să dăm drumul la
câini acolo şi noi vânătorii să ocupăm ţiitorele indi­
cate de pădurar pentru fiecare din noi.
N'a trecut nici un sfert de ceas şi câinii au prins
a da gură. După măitura lor am desprins că ţin vâ­
natul de scurt, având încredere că nu va trece mult
şi va răsuna una din puştile noastre. Şi în adevăr
că după puţin timp o bufnitură puternică de armă
trasă de un puşcaş aşezat mai la deal de mine îm­
puşcă o capră de cele mari bătrâne. Pe atunci încă
nu era legea vânătorească şi capre erau berechet.
Câinii după ce au mirosit vânatul împuşcat, în­
tărâtaţi la mânat, s'au pus din nou la căutat, fără
să mai aştepte îndemnul pădurarului.
Timp ca de o jumătate de ceas mai bine nu sa
mai auzit nimic, când deodată auzim un schiolălăit
gioasnic, furios, care a durat puţin, după care ur­
mară nişte lătrături pe loc.
— Mâţa, Cuconaşule! strigă pădurarul din apro­
pierea mea.
Şi pe loc am luat-o amândoi la fugă deadreptul
prin pădure în direcţia de unde venea larma câinilor.
Când am ajuns, am văzut, pe toţi cei patru co­
poi împrejurul unui copac gros stând pe trenul de
dinapoi şi cu capetele ridicate priveau un punct fix
din vârful copacului, lătrând. Unii din ei căutau să
se acaţere pe copac.
Ne-am apropiat cu mare băgare de seamă, căci
din experienţă ştiam, că mâţa în deosebi motanii
sălbateci sar la atac lesne asupra cânelui sau asupra
omului. In cât vânătorul trebue să fie foarte pre­
caut. Uitându-mă cu atenţie şi cercetând cu privi-
rele fiecare cracă nu puteam distinge nimic, când
aud puşcaşul: ,,Iacătă-o!"
In adevăr lipită pe o cracă groasă din vârful co­
pacului una cu ea, stătea dihania naibei într'o imo­
bilitate desăvârşită. Numai din când în când des­
chidea ochii să vadă ce se mai petrece.
Intre timp au sosit la faţa locului şi ceilalţi doi
puşcaşi. Cum nu mă puteam bizui că focul meu de să vezi perfect ce se petrece pe ceialaltă.
puşcă ce l-aşi trage în ea ar putea-o dobori, din pri­ Puşcaşul meu, conducătorul cânilor, s'a băgat
cina crăcii groase pe care stă lipită, am spus unuia cu ei în mijlocul miazei şi dând drumul cânilor din
din puşcaşii să tragă el un foc în cracă, eu pregă- legătoare îi îndemna să caute. N'a trecut prea mult
tindu-mă să trag pe al doilea în cazul când se va timp şi cânii au prins a da glas. După felul lor de
mişca, fie că va sări jos fie că va căuta să se urce mâitură am înţeles că mână la vulpe.
mai sus. — îraa Cuconaşule! face pădurarul care era lân­
Focul de puşcă se vede că nu a prea impresio­ gă mine: Numai dacă cânii n'ar fi dat peste vulpo­
nat-o deoarece nu s'a mişcat măcar de un milimetru. iul cel bătrân, care mare năduf mi-o mai făcut iarna
Atunci a mai urmat încă două focuri, care în sfâr­ trecută, neputând să-1 dobor, nici cu pânda, nici cu
şit au decis-o să părăsească craca pe care sta, spre copoii, aşa de bine ştie să se ferească. Ba mai mult
a se muta mai sus, în care timp am tras eu. Dar mi-a sărăcit şi curtea de paseri. Tare mă tem că
in loc să cadă jos după cum mă aşteptam, mâţa s'a are să ţie toată ziua cânii după el, fără să-i putem
prins din nou cu ghiarele de altă cracă, pe când pi­ veni de hac.
cături mari de sânge cădeau pe jos. S'au mai tras Muzica pe care o făceau copoii pe diferite gla­
alte câteva focuri în craca pe care stătea, dar pace! suri parcă anume armonizate, mă desfăta în deosebi.
parcă murise, nedând nici un semn de viaţă. Chiar dacă nu s'ar fi vânat nimica tot nu mi-ar fi
—• Las că-i vin eu de hac! spuse pădurarul. Şi părut rău, aşa de mult imi plăcea această muzică.
pe loc scoate toporâşca de la brâu şi tae două nu- Din locul unde eram postat, am văzut in bătaia soa­
ele lungi pe care le leagă una de alta. Apoi ia din relui prin mlada rară de pe ceilaltă coastă, un vul­
torbă o bucată bună de iască, preparată anume pen­ poi roşu aprins, care mi s'a părut enorm de mare şi
tru amnar, o fixează în vârful nuelei şi-i dă foc. Du­ in scurt la vre-o 50 de metri veneau cânii pe urmă,
pă ce a lăsat să se aprindă bine şi să dea fum mult, cu nasurile în pământ.
ajutat de un puşcaş, a ridicat prâştina in sus îndrep-
Am stat cât am stat şi aud cânii că o întorc în-
tând'o spre craca pe care stătea motanul, ţinând-o
napoi cam pe aceiaşi urmă. Dar fapt curios, acum
câtva timp sub el de aşa fel, că fumul să se ridice
cânii veneau înainte şi vulpoiul in urma lor. Această
in sus până la nasul lui.
manevră, convin că nu era proastă de loc, ba o gă­
Văzând că nici de data aceasta nu dă nici un
seam genială, căci copoii ar fi putut-o s'o poarte
semn de viaţă, am fost cu toţii convinşi că a murit
toată ziua astfel, dacă nu trăgea nimenea în ea.
acolo înfipt cu ghiarele în desnădejdea morţii. Oa­
menii însă nu lăsau prăştina din mâni şi se vedea Intr'un suflet am alergat intr'acolo, aşezându-
cum fumează iasca, până ce în sfârşit motanul nos­ mă în calea ei, bine ascuns. Şi nu trecu mult şi bieţii
tru începu să tuşească şi în acelaşi timp îşi dă dru­ câni iar veneau pe urma ei. De data aceasta am vă-
mul de pe cracă, venind jos ca o bombă. zut-o şi mai bine, dar din nenorocire a trecut în a-
Intr'o clipă cânii au şi fost cu gura pe el şi cu fară de bătaia pustei. Atunci m'am mutat şi eu mai
foarte mare greu a fost scos de puşcaşi din gura lor. la deal.
Aşa exemplar frumos de motan sălbatec încă Când a venit a treia oară distanţa dintre ea şi
nu văzusem până atunci, cu toate că vânasem mai câni era mult mai mare, probabil că avea intenţia
multe mâţe. 0 piesă cu adevărat de muzeu. De mări­ să schimbe direcţia sau să mai facă vre'un gium­
mea aproape a unui câţelandru bine desvoltat, cu o buşluc ceva. In adevăr când a ajuns cam în dreptul
blană surie-vânâtă pe el, brăzdată de la cap până meu, a cotit brusc la stânga cu chip de a trece pe
la vârful cozii cu o dun­
gă lată neagră caracte­
ristică mâţelor sălbate­
ce, îţi dădea impresia u-
nui tigru in miniatură.
După ce un puşcaş meş­
ter, 1-a juouit de piele
cu îngrijire şi a întins-o
pe loc curat pe frunze,
am putut admira frumu­
seţea şi mărimea blanei,
care mai pe urmă trans­
formată în covor, am a-
vut-o mulţi an în came­
ra mea.
Poate mai era ca un
ceas până la vremea
prânzului, când am ho-
tărît în urma sfatului pă-
rarului, să mergem până
la o mladă din apropie­
re, cu chip că poate vom
da peste cei doi lupi.
Două coaste cu mladă
îşi făceau faţă, astfel că
de pe una din ele. puteai ...M.n.i s'a p i i n s c u a h i a r e l e d e a l t ă cracă.
ceilaltă coastă. Viindu-mi bine şi aproape, cu un
foc de puşcă tras la cap i-am făcut sfârşitul.
Bucuria nu mi-a fost mică, când am văzut ce
splendit exemplar împuşcasem, O blană cum mai rar
se poate vedea. De un roşu aprins peste tot, cu gâ­
tul şi picioarele negre, deasemenea spinarea şi coa­
da înspicată cu peri mari negri, de toată frumuseţea.
După ce a fost cu îngrijire luată de pe animal
blana, a fost cu aceiaşi îngrijire înfăşurată şi strânsă
grămadă sul, luând locul alăturea de blana motanu­
lui.
Această blană am trimis'o la Lipsea, unde au
dubit-o şi fu trimisă înapoi subt o formă ireproşabilă
şi pe care am făcut-o cadou nevestei, care şi-a făcut
o splendidă etolă din ea.
Intârziasem cam mult de amiază la această vâ­
nătoare, când stomahurile noastre, cereau imperios
să nu fie uitate, Pădurarul care ne întovărăşea, ne
roagă frumos să luăm masa la el acasă. Casa nu-i
V Â N Ă T O R U L DE URSI
A m fost dăunăzi câţiva prieteni, să căutăm si­
tari pe domeniile domnului Costică Drăghici, vână­
tor ager şi vechi, meşteşugar dibaci în arta focurilor
de precizie.
Alături de D-sa, în căruţa care ne-a dus dela
Iaşi la Goruni, unde ţihla deasă ca peria oferă in-
teresante-i zburătoare de pasaj, cel mai bun adă­
post în drumu-i dela Miază-zi la Miază-noapte — ne
aflam încă patru vânători, printre care şi un necu­
noscut.
Era un domn inspector din Capitală, pe care
conu Costică îl invitase să caute sitari în tovărăşia
noastră prin gropurile Tomeştilor.
Ca să ajungi la Goruni în patria sitarilor de prin
părţile acelea mai apropiate de Iaşi, trebue să eşi
din oraş pe la Abator. După ce calci Tomeştii, urci
pieptiş un deal, cobori o vale, dai de un platou şi
apoi mai urci puţin. De pe coasta dealului se văd
Gorunii, în vale. E un sat presărat sub poalele pă­
durii şi în lumina acelei dimineţi, cu un soare care
se arătase generos, casele păreau nişte jucării arun­
cate la întâmplare peste câmpul reavăn.
Seva primăverii pulsa din adâncuri adagiul final
al eternităţii şi apa scăpată sub dealuri, de prin ră-
gaşuri, cobora de vale să îndeplinească zbuciumată
o poruncă ce-o urmăreşte neîntrerupt, aceia de a
ajunge la mare.
In răbufnirea ei violentă, primăvara chema la
viaţă tot ceiace Dumnezeu a lăsat pe pământ. Tre­
zirea aceasta spre soare, spre lumină, spre perpetu­
are — i-aşi zice un fel de ,,1'âge d'airain" al lui Ro­
din — se îndeplineşte automat la un semn al ace­
lei forţe, până la care mintea omului n'a putut a-
junge.
Pământul musteşte sub picioare şi ultimele pe­
tece de omăt pier sub razele soarelui.
A înflorit cornul. E vremea sitarilor; toiul lor,
cum se spune.
Paserile acestea vin din ţările calde ale Medi-
teranei, unde au iernat şi se duc în ţara lor cea ade­
vărată, de baştină, de prin părţile nordice ale Eu­
ropei — Polonia, Lituania, Ucraina de Nord, Bălţile
Pripetului,
departe şi nevastă-sa ne-a pregătit cele trebuincioase.
A m acceptat bucuros invitaţia acestui om bun
plecând voioşi cu toţii spre casa lui. O căsuţă mo­
destă dar foarte primitoare, mulţumită tinerei lui ne­
veste care şi-a dat toată osteneala, servindu-ne o
masă din cele mai îmbelşugate, care ne-a făcut să
nu ne mai gândim la vânătoarea de după amiazi. A -
veam şi un drum cam lung la întoarcere. Ne-am luat
rămas bun dela gospodari, mulţumindu-le pentru os­
pitalitate, plecând voioşi să găsim şarabana cu care
venisem şi care trebuia să ne aştepte la un loc ho­
tărât.
Uite aşa se vâna pe atunci. Când te pălea dorul
îţi luai puşcaşii şi cânii şi plecai, fără destinaţie ho­
tărâtă şi te înfundai în codru, şi deacolo cum se în­
tâmpla, ori te întorceai seara acasă, ori rămâneai
două sau trei zile şi mai mult.
Şi aşi mai avea multe de povestit, dar pentru
astăzi cred că-i deaj uns aceasta.
de: RADU SUTZU
Oare au venit?
Oare o să le găsim? . . .
Aşa dar, ca să ajungem la Goruni, cu căruţa,
dela Iaşi, ne-a trebuit un ceas bun de mers.
Tot drumul, domnul inspector ne-a povestit în­
tâmplări vânătoreşti, petrecute în bogata domniei sale
carieră de puşcaş de frunte, acolo prin părţile Mun­
teniei. După cât am înţeles noi, din cele ce ni le
spunea şi după arma englezească cu platine demon-
tabile, pe care o purta în tocul nou de piele de porc,
acest domn inspector trebuia să fie un as al aşilor
din marea familie a ucenicilor întru Sfântul Hubert.
Purta pe el strae nouă de sport, nişte cizme în-
nalte, de baltă, care-i treceau de genunchi şi o şapcă
de piele tăiată după ultimul jurnal „Adam".
In cartuşiera ce-o prinsese roată la brâu, stăteau
înfipte cu gura în jos, cartuşele de fabricaţie străină,
cu pulbere bună şi foarte ageră . . . In gentuţa deli­
cată de piele roşie şi cu cataramele lucioase, pe ca­
re o purta la şold, prinsă cu o curăluşe pe după cap,
mai avea încă două cutii cu cartuşe, de rezervă.
— Trebue să ştiţi domnilor, ne spunea inspec­
torul, că eu nu sunt numai un vânător de câmp, de
goană sau de baltă. Marile mele succese le-am avut
la munte. In afară de mistreţi, am pe lista trofee­
lor mele, patru cerbi capitali, aproape o duzină de
capre negre şi cinci urşi. Aceste piese de o raritate
excepţională au făcut vâlvă mare în Bucureşti.
Noi îl ascultam cu admiraţie şi ne gândeam cu
jind şi cu oarecare răutate — s'o recunoaştem —
că nu puteam avea posibilitatea de a vedea măcar
un urs, dar mi te să ridicăm puşca înpotriva lui.
Domnul inspector ne povesti multe întâmplări
serioase. Tăcu apoi şi păru că vrea să-şi aducă a-
minte de ceva, de vre-o altă împrejurare vânăte-
rească, dar în momentul când s'o spună, căruţa noas­
tră se poticni într'un hop, la un pod şi era cât pe
aci să ne arunce jos. Icnirăm cu toţii de zdruncină­
tură şi domnul inspector aşişderea . . .
Cred că şi-a muşcat limba în gură, în clipa a-
ceia, fiindcă nu şi-a mai continuat povestirea vână-
torească, spre regretul nostru de altfel, căci am fi
aflat poate cum a ucis şi pe al şaselea urs.
 Ir. urma acestei întâmplări, Dl Drăghici, care
mâna caii, s'a simţit stingherit şi ruşinat parcă. Ii
« r a teamă omului să nu se fi supărat inspectorul de
nedibăcia lui de conducător . . .
A m mai mers după aceea încă un sfert de ceas,
nu mai mult. Ajunşi la Goruni în sat, am descins la
casa Dlui Drăghici, unde domnia sa are şi vie şi în­
dată ni s'au înfăţişat nişte Butelci rotofee cu vin alb
şi viu . . .
Lângă sticle Dl Drăghici a adaos fripturi şi mu­
rături.
După un timp, terminându-se fripturile, gazda a
mai poruncit nişte vin şi după ce s'a isprăvit şi ace­
sta, domnul inspector şi-a scos arma din toc şi a-
tunci am făcut şi noi cunoştinţă prima dată cu o
puşcă englezească.
In adevăr, ţinând-o în mână, aveai impresia că
nu trebue să ai grija ei. Era uşoară şi totuşi îi sim­
ţeai acea maturitate severă, în faţa căreia dispare
orice stângăcie.
— Asta împuşcă singură! a făcut unul o glumă.
— De aceia ai împuşcat dumneata atâţia urşi,
domnule inspector, — spuse un alt tovarăş, aşa, ca
să râdă . . .
Domnul Drăghici a dat apoi nişte îndemnuri re­
pezi, dar mai cu seamă a început să şuere. La sem­
nalul acesta se arătaseră îndată băeţii, cari se adu­
naseră de prin sat .şi aşteptau plecarea. Trebuiau să
meargă cu noi în pădure, să hăituim sitarii, fiindcă
de rândul acesta ne propusesem să-i scoatem la ,,bă-
tae" nu la „picior", cu cânii.
A m plecat apoi, vânătorii înainte, gonaşii în ur­
mă.
Când am intrat în pădure, Dl Drăghici a trimis
conductorii şi băeţii, într'un loc anume, iar pe vână­
tori i-a aşezat în altă parte. P e urmă d-sa a dat un
semnal şi hăitaşii au început să dea gură.
In prima bătae Dl Drăghici a împuşcat doi si­
tari, iar un prieten doctor, unul.
— Nu-s sitari! a încuvinţat Dl Drăghici. In bă­
taia asta, acum câţiva ani în urmă, săreau pe pu­
ţin şase sau şapte. Acuma abia am scos trei. Să-i
căutăm totuşi.
Inspectorul părea mulţumit şi se plângea dis­
cret unui gonaş cu care mergea alături, spre locul
unde urma să facem bătaia doua:
— Sitarul acela care îl are doctorul, l'am îm­
puşcat eu. I-am dat două focuri şi pe urmă docto­
rul a mai tras unul. Nu înţeleg de ce?
Băiatul nu răspunse. Nici n'ar fi avut ce.
In bătaia doua s'a împuşcat un singur sitar, de
către un alt vânător, un funcţionar la gară.
Când urcam spre locul unde urma să facem bă­
taia treia, auzii pe domnul inspector că-mi spune pe
şoptite:
— Sitarul acesta l'am împuşcat eu. I-am dat
două focuri şi nu pricep de ce a mai tras şi dânsul
— arătându-mi-1 pe funcţionarul dela gară.
— Poate că dacă n'ar fi tras, sitarul s'ar fi dus,
am răspuns eu.
— A ş i ! exclamă plin de înţelepciune domnul
inspector.
In bătaia treia n'au ridicat nimic.
Pe la amiază, când ne-am oprit într'o poiană,
ca să mâncăm la un foc de vreascuri, fiecare vână­
tor avea câte-un ciorcbinaş de cinci, şase sitari, nu­
mai inspectorul nu împuşcase nici unul.
Uitându-mă în cartuşiera lui, din curiozitate, am
constatat că nu mai avea două cartuşe pline, cele­
lalte fuseseră trase,
Văzând că port în laţ şase piese frumoase, mi
se adresă ironic, dar generos totodată:
— Să ştii că trei din ei au fost ciocniţi de mine,
dar n'are a face, ţi-i cedez!
După ce vorbirăm de vrute şi nevrute, la fo­
cul de vreascuri, lângă flăcările căruia se adunară
şi băeţii, domnul inspector ne povesti o întâmplare
de vânătoare. De rândul acesta era vorba de sitari.
— Ce să vă spui domnilor, rosti hotărâtor in­
spectorul, m'am întâmplat odată într'o pădure din
Vlaşca, era tot pe vremea aceasta şi am găsit un pa­
saj de sitari, neînchipuit de mare. Erau atâţia, în­
cât în vre-o două ceasuri am împuşcat o sută şi două
zeci şi cinci de piese. Majoritatea acestora i-am gă­
sit stând pe copaci. Crengile erau încărcate şi a-
veai impresia că se rup sub greutatea lor. Ce să vă
spui, a fost ceva ce nu s'a pomenit! A z i , domnilor,
să nu vă supăraţi, dar ceiace aţi vânat nu repre­
zintă nimic. E şi păcat să mai umblăm. Eu unul
sunt deprins să găsesc vânat mult. Când vânatul e
puţin, nici n'ai îndemnul sufletesc să-1 mai cauţi.
Inspectorul îşi isprăvi spovedania.
Noi, ne-am uitat unul la altul, fără să zâmbim.
A m continuat vânătoarea.
Seara, când am ajuns la vie la Dl Drăghici,
ne-am numărat fiecare piesele. Domnul inspector n'a-
vea ce număra.
Nu ştiu care dintre noi a propus, din generozi­
tate sau din bătaie de joc, nu se ştie —- să dăm fie­
care câte trei sitari domnului inspector, să nu se
ducă cu mâna goală la Bucureşti.
A m acceptat cu toţii şi ne-am executat.
Inspectorul a primit sitarii cu un gest de indi­
ferenţă, ca şi cum nici nu se putea să nu se în­
tâmple aşa.
După ce mâncarăm borşul de clapon oferit de
amfitrionul nostru, am eşit să ne urcăm în căruţă, să
plecăm la Iaşi.
Domnul inspector purta la cingătoare, în laţuri,
un buchet de doisprezeec sitarii şi înainte să se a-
burce în haraba, se adresă unui băeţel din ogradă,
care cu mâna la gură, îi admira vânatul:
— Mă puştiule, tu ştii ce e ăştia? E sitari mă!
Dar ce ştii tu!
# # #
Desigur că în clipa când a păşit pragul casei
sale, la Bucureşti, domnul inspector, arătând de de­
parte nevesti-si buchetul de sitari moldoveneşti, a
exclamat triumfător:
— Iată ce-ţi aduc draga mea. Ieşenii ăia sunt
nişte bufnaci, n'au împuşcat nimic. Le-am arătat eu
lor ce înseamnă focuri frumoase, ce înseamnă un vâ­
nător adevărat, un vânător de capitală, nu provin­
cial!

CARE ESTE LOVITURA CEA M A I DIFICILĂ?
x.
Dl director al revistei noastre, este om amabil
şi delicat, de aceea a pus întrebarea aşa cum o ve­
deţi în capul prezentei scrieri. Subsemnatul însă nu
dispun de aceste calităţi, drept care, eu aşi fi între­
bat aşa: Spune, dumneata, sau, măi neică, cu ce
obicinueşti să te scuzi, când tragi alăturea?"
De obiceiu alicele ocolesc acele specii de vânat,
care se deplasează cu viteze mari, aleargă, sau zboa­
ră, repede. Intre acestea ar figura şi iepurele, dar
fiindcă tot nu atinge viteza unei zburătoare, îl elimi­
năm din capul locului. A r rămâne deci vânatul cu
pene, căruia domniei voastre vă place să-i ziceţi şi
„vânat aripat", deşi numai atunci s'ar putea numi
astfel, când aţi binevoit să trageţi prost, lovindu-1
numai în aripă.
In majoritatea covârşitoare a cazurilor, nici eu
nu sunt sincer, nici dumneata nu eşti sincer şi nici el
nu este sincer, când vrem să justificăm scăparea
vânatului, în care am tras cu intenţia condamnabilă,
de a-1 ucide.
Să vedem întâi arma, ce cu onoare conduceţi.
Este ea de calibru 12, 16 sau, mă rog, 20. In fine, ori
care ar fi, tot intră, respective iese, în, sau din ea, o
mulţime de fire de alice. Ca să fie armă proastă, e
ca şi imposibil. N'am găsit încă vânător, care să fi
declarat asemenea despre arma lui proprie. Proaste
sunt numai puştile altora.
Aveţi deci puşcă bună, încărcată cu cartuşe
marcă „infailibil", sau confecţionate „mânu proprio",
deci cu atât mai infailibile, ştiţi să o mânuiţi, (brân-
zoii să tacă din gură, când să discută astfel de pro­
bleme grave), cunoaşteţi năravurile vânatului, sun­
teţi adecă „doctor" în ale vânătoarei. înzestrat cu
astfel de scule şi calităţi strălucite, vă duceţi pe te­
ren şi, fie cu, sau fără câine, stârniţi, să zicem, o be-
caţină. Epolaţi, trageţi şi în clipa următoare becaţina
pluteşte pe un ochiu mic de apă, de pe marginea băl­
ţii, par'că nu a ştiut să zboare, de când e.
Fiind un vânător mai ageamiu, sau fiul, even­
tual nepoţelul d-voastre prin preajmă, vă întreabă:
„Cum făcuşi nene, (sau tăticule)?"
ISJ,riEUMEYER
„Ce m a i ? . . . Ştiu să trag!"
Ziceţi vă rog „zău", că nu veţi răspunde aşa?
Deşi nu e sigur de loc, că biata becaţină a decedat
din cauza dibăcieii d-voastre. Ba mai mult. Din în­
tâmplare, eram şi eu prin preajmă şi am văzut, că
atunci când becaţina s'a ridicat din pâlcuşorul de pi­
pirig, domnia voastră v'aţi cam „fâstâcit"; vi s'a în­
curcat cureaua armei cu geanta ce să bălăngănea la
flancul dv. stâng; nici n'aţi epolat cumsecade; dar
aţi lovit, totuşi. A ţ i lovit din întâmplare. A u ieşit,
acompaniate de tunet şi fulger 700, în litere şaptesu-
te, de alice mărunte din puşca d-voastre. Din mulţi­
mea aceasta, cine ştie cum, poate datorită unui rU
coşet, un singur bob a străbătut printre spetele păsă-
ricei, perforându-i inimioara. Ştim însă, că la vână­
toare, rezultatul „vorbeşte". Este, sau nu este, căzută
becaţina? Este! — Deci, aţi biruit, vă puteţi acoperi
cu glorie, dreptatea este de partea d-voastre. Să
trăiţi!
Haidem mai departe. Suntem în August, apa e
caldă, nici mofturoşi nu suntem, hai să schimbăm
cartuşele şi să intrăm prin frunzele de plută, ca să
„facem" şi o raţă.
Iată-o! Se ridică dinaintea dvoastre mândreaţă
de raţă mare, dolofană, greoaie şi zice indignată din
cauza „deranjului", „mac, mac", Epolaţi foarte fru­
mos. Aşa cum vă profilaţi pe fundul albastru al
cerului văratec, s'ar putea modela de pe dvoastră
statuia „ochitorului la zbor". Bang — încă odată
bang. Raţa mai zice odată „mac", scapă de spaimă
şi ceva alb din polul ei negativ, . . , dar continuă să
zboare, Priviţi îndelung în urma ei şi par'că mor­
măiţi ceva.
De data aceasta fac eu pe miratul şi întreb:
„Cum făcuşi, coane?"
„Păi să vezi, e foarte greu să nimereşti vânatul,
care se mişcă deodată în două dimensiuni. Ori cât de
corect aşi calcula eu, cât trebue să ochesc mai sus,
dacă în acelaşi timp îmi este imposibil să ştiu, cu
cât trebue să ţiu înainte. Cu toate astea, nu cred să
nu fi ochit bine, căci, s'o ştii dela mine, decât teo-
ria, mai mult valorează simţul. A m simţit eu, c'am
ochit bine, însă, când tragi dela spate, alicele merg
paralel cu direcţia pe care o ţine vânatul. Astfel, e
ca şi imposibil să-i atingă corpul, doar din pene da­
că îi ia ceva. A m şi văzut, că a lăsat un fulg".
„Hm! De lăsat, a lăsat ceva, dar par'că nu era
fulg. Cât am văzut eu, obiectul avea formă neiloido-
paraboloidică, ca al tuturor lichidelor în liberă că­
dere".
Iubiţi cetitori, stimaţi camarazi, onorată asis­
tenţă !
Spuneţi, vă rog şi domnia voastră, la ce bun să
ne mai certăm pentru barba împăratului. A ţ i tras şi
nimerit? Bravo. C a fost lovitură grea, sau nu, ce
importanţă are pentru dvoastră, care . . . ştiţi să tra­
geţi. A ţ i tras şi n'aţi nimerit? Rău. Scuze sunt însă,
cât frunză şi iarbă.
Lăsând însă pentru un moment gluma la o parte,
cred că, obicinuit vei nimeri mai adesea vântul, pe
care îl vânezi în mod curent, indiferent cum se nu­
meşte. Căci, deh, practica şi. . . simţul!
# *
#
V'aţi bucurat de geaba, când aţi crezut, că aţi
scăpat de bine. Vreau să spun ceva şi cu referire la
tirul cu glontele.
Mai întâiu, trebue să precizez, că nu sunt eu
unica „scârbă", care obicinueşte să scrie în revistele
noastre de vânătoare. Mai sunt şi alţii care suferă
de ficat, apoi „dintr'un nu ştiu ce, sau ceva, cad la o
idee", dau în hipocondrie şi pe urmă varsă venin.
In acest venin îşi moaie condeiul şi caută să strice
bucuria altora, numai aşa, dintr'o pornire nobilă.
Gluma este admisă pe orice temă, mai ales în­
tre noi, vânătorii. Poţi deci să spui orice vrei, în for­
mă de glumă. Sunt însă oameni, care nu admit să-ţi
placă dumitale, ceea ce nu le place lor şi îţi aduc
aceasta la cunoştinţă pe ton sever, cu fruntea încre­
ţită. Cât timp fac aceasta verbal „hiba în bai" nu e
prea mare. Aşa bunăoară, am auzit odată pe unul
spunând: „Ce o mai fi şi aceea, vânătoare la vânat
mare? Umbli prin pădure, te întâlneşti cu boul şi
tragi în el". Bun. Hai să zicem că este aşa. Dar dacă
mie îmi place aceasta, (ehei, cu ce plăcere aşi trage
eu în „boi"!) ce te priveşte, mai ales, când nu te si­
leşte nimeni, ca să faci la fel?
Dar sunt alţii, care scriu. Bunăoară, în ultimul
timp am cetit câte ceva, scris cu multă răutate, des­
pre „armele cu lunetă, ba încă şi rezimate".
Sunt de bunăseamă „vânători", care îşi cumpără
arme cu lunetă, numai din snobism. Alţii poate din
necunoştinţă, crezând, că astfel vor putea să ocheas­
că mai comod, sau mai precis, caz, care există în teo­
rie. In realitate, este mult mai comod şi mai plăcut,
să ocheşti prin viză şi cătare.
Lăsând la o parte cazurile excepţionale, mai sus
amintite, vom vedea, că este uneori nevoit să uzeze
de lunetă acela, care vânează specii de vânat, de ca­
re în cazuri normale nu te poţi apropia la distanţe
sub 200 metri. La noi în ţară ar fi deci cazul la vână­
toarea caprelor negre şi al dropiilor. Insă, absolut
necesară nu este luneta nici la asemenea vânătoare,
cât timp ai ochi buni, tineri.
In ce priveşte vânatul mare de pădure, iarăşi nai
nevoe de lunetă, cât timp ai ochi buni.
Va veni însă ziua, cam după ce ai depăşit vârsta
de 40 ani, când vei fi nevoit să-ţi cumperi ochelari,
căci oricât ţi-ai lungi braţul, ca să ţii hârtia de pe ca­
re citeşti, mai departe de ochi, tot nu vei vedea bine.
De atunci începând, s'a terminat şi cu ochirea peste
viză şi cătare, căci nu vei mai vedea viza precis. De­
sigur, o poţi muta ceva mai înspre gura ţevii. Poţi
să-ţi faci şi o cătare mai groasă, ceea ce îţi va per­
mite, ca să poţi ochi destul de bine în ţinte mari şi
mai apropiate, dar cu tirul de precizie, s'a terminat.
Poţi apoi să încerci alte mijloace de ochire, din­
tre care să amintim numai vizorul diopter şi luneta.
Prin diopter se poate ochi foarte precis, dar numai
în ţintă fixă, şi la lumină bună. îndată ce să întune­
că niţel, abia dacă vei mai vedea ceva, privind prin
găuricea de numai un milimetru diametru, al diopte-
rului. Văzând, că astfel ,, nu merge", îţi vei monta
lunetă pe armă. După ce o vei primi dela fabrică, sau
dela armurier, mai întâi îţi va displace forma ei, pe ca­
re până atunci o ştiai sveltă şi maniabilă, iar acum
o vezi cu un burlan de deasupra. Apoi, vei încerca
să ocheşti şi, mai ales dacă ai armă ou repetiţie, vei
constata cu regret, că nu mai poţi alipi obrazul pe
patul pustei atunci când epolezi, ci, ve fi nevoit să-ţi
reazimi capul de pat, doar cu bărbia. Vei vedea, că
e foarte incomod şi, după ce în fine ai epolat totuşi,
vei constata, că-ţi joacă arma în mână, ţepuşa lune­
tei arătând mai mult în jurul ţintei, decât în ea.
Să nu-1 mai invidiaţi pe acela — şi mai ales să
nu râdeţi de el, — care este nevoit să ochească prin
lunetă !
Din parte-mi nu ştiu ce-aşi da, dacă aşi mai pu­
tea ochi aşa ca odinioară, când luam arma la ochi
repede, ca gândul, ochiam scurt şi trăgeam. Apoi,
n'aveam nevoe să port cu mine ba lunetă, ba obrăzar
suplimentar pentru pat, cârpe de şters lentilele etc.
Ce-mi păsa atunci de ploaie, de ninsoare, de ceaţă?
N'aveam „instrumente optice" de ferit.
Insă, a trecut vremea, a trecut şi „baba cu co­
lacii" şi dacă nu vreau să renunţ la tirul cu glontele,
ceea ce pentru mine ar însemna să renunţ la vână­
toarea ce-mi face mai multă plăcere, „musai, trebue",
ca să ochesc prin lunetă. Şi, fiindcă atunci când
m'am hotărît să trag, vreau să şi lovesc corect, voiu
fi nevoit uneori, ca să-mi reazim arma. Acest caz
va fi însă foarte rar. Căci, dacă îţi reazimi ţeava
pustei de un copac ce stă în picioare, sau chiar de
unul căzut, orizontal, aceasta îţi va folosi foarte pu­
ţin. Eşti ajutat numai atunci, când îţi poţi rezima
coatele, ceea ce — de vânătoare vorbind, nu de tra­
geri la semn — se va întâmpla numai, când tragi din
observator şi chiar atunci, nu întotdeauna.
Dacă, cei interesaţi în cauză vor să primească
un sfat dela mine, le recomand să-şi procure lunete
ce măresc foarte puţin, sau de loc (există şi aseme­
nea), care le corectează insă defectul ochiului. Aceste
lunete, montate cât de alipit posibil pe şina armei,
permit o ochire mult mai comodă, decât cele mari.
Aceasta, ca să înlocuiască viza şi cătarea, iar nu
pentru cazuri speciale, care necesită lunete mai pu­
ternice. Vor exista însă toate celelalte inconveniente,
aparţinând lunetei.
Ori câte bazaconii s'ar scrie pe această temă de
necunoscătorii în cauză, noi, care suntem nevoiţi să
tragem cu ajutorul lunetei şi cu arma rezimată, tre­
cem caravană.
C. A. V. Popescu

LUDWIG GANGHOFER:
Ceea ce scriu a c u m nu c o istorisire. N u e nimic, alt­
ceva decât cil îmi aduc a m i n t e de câteva v o r b e bătrâneşti,
din cele pe care le rosteşte poporul în ceasurile lui bune.
P a z n i c u l F l o r i a n W a c h t l e r nu a stat în slujba m e a
decât p a t r u s p r e z e c e zile. F i i n d c ă , atunci când a m preluat
v â n ă t o a r e a în Geistal, F l o r i îşi a n u n ţ a s e vechiul stăpân
că pleacă, întrucât şi el r â v n e ş t e o î n a i n t a r e în această
viată şi deci vrea să se î n s c r i e în şcoala de forestieri. F r a
un o m de 19 ani, svelt. a p r o a p e frumos, cu o faţă deschisă
de copil, pururea vesel a s e m e n e a unei zile senine de M a i .
F r a băiatul unei biete v ă d u v e , care u m b l a pe la casele
o a m e n i l o r , cu ziua şi asuda g r e u , ca să adune z g â r i i n d cu
u n g h i i l e hănişorii trebuitori pentru şcoala c o p i l u l u i .
Când a m ieşit cea dintfte dată în acel teren de vâ­
n ă t o a r e , m i s'a p ă r u t că F l o r i e prea f i r a v pentru o di­
b u i r e ea ceea pe care o p l ă n u i n m : o zi î n t r e a g ă , pe locuri
g r e l e , accidentate. M i - a m ales însoţitor pe un v l ă j g a n din­
tre cei ciolănoşi. însă în seara acelei zile. când ne-am a-
dunat cu ceilalţi p a z n i c i în c ă m ă r u ţ a colibei, p u r u r e a z â m ­
bitorul F l o r i de m u l t e ori a rostit cuvinte, în dosul c ă r o r a
stătea pitit câte un g â n d frumos, aşa d u p ă c u m se ascund
în joacă copiii chicotind, în tufişuri. Mi-a plăcut tot m a i
mult t â n ă r u l acesta, si într'o zi la-m luat să mă însoţeas­
că la o v â n ă t o a r e . Ca v â n ă t o r nu era m a r e treabă de ca­
pul lui. D a r eu m ă s i m ţ e a m nespus de bine a v â n d l â n g ă
m i n e . pas de pas, acest — era să scriu „acest june". Când
spunem acest cuvânt frumos, c a m ieşit din m o d ă , şi c a m
luat în batjocură, ar trebui să ne z u g r ă v i m în fata ochi­
lor o f i g u r ă — ca ceea a lui F l o r i .
F r a în N o e m v r i e . pe v r e m e a a l e r g a t u l u i c a p r e l o r ne-
Y'ânător alpin.
*) Din literatura străină
gre. N u căzuse încă zăpadă — numai colo, în p i s c u r i l e
cele m a i înalte au apucat să înflorească rozele cele de ar­
gint. P ă m â n t u l golului de m u n t e . îngheţat — piatră, suna
subt ţintele bocancilor, ca o placă de otel.
A m răzbit să stăm pironiţi în trecătoarea c a p r e l o r
negre, cinci ceasuri în şir. Dela o v r e m e au început să-mi
(lârdâiască dinţii, iar când a m dat să mă r i d i c a m avut
s i m ţ ă m â n t u l , că n i ' a m t r a n s f o r m a t într'un sloi de g h i a ţ ă .
ş i F l o r i — care clănţănise în surtucelul lui subţire — se
mişca foarte încetinel, el, care de altfel era în toate m i ş ­
cările lui sprinten ca un o g a r . Ca să ne î n c ă l z i m o leacă.
pe când c o b o r a m spre cabană ne-am făcut j?i s p ă r g ă t o r i
ani desprins uşa bătută cu cue e unei stâne, apoi F l o r i
a adunat de grabă l e m n e uscate şi a aţâţat focul în groapa
vetrii. A m şezut tăcuţi în p r e a j m a f l a c ă r e i . sucindu-ne
spre căldură când pieptul, când spatele. A m observat, că
F l o r i a tras de câteva ori cu ochii spre raniţa mea. P a r
în sac nu a v e a m decât torba cartuşelor şi o r h i a m i l .
— Ti-e foame. Flori?
— Da. D o m n u l e . Rânzei m e l e îi e dor de casă. aşa
c u m i-e dor de rai unui suflet rătăcit.
Ca să a d o a r m ă acest dor de casă. a început să se
j o a c e cu focul, şi aşeză pe j ă r a t e c o cetină după alta. până
ce bobotaia aiunse a p r o a p e de b â r n e l e I m a n u l u i . E r a u re­
tine de r a t i n i . care m a i ţineau acele roşii ale frunzelor.
Aceste când prindeau foc scrâşneau atât de curios şi dă­
deau o l u m i n ă feerică, de poveşti. Apoi. în loc să se pră­
buşească în cenuşe. acele de brad se făceau steluţe m i c i .
şi se r i d i c a u în jocul f l ă c ă r i l o r spre tavanul scund, se l i ­
peau de b â r n e l e pcirre de acolo, şi u r m a u să sclipească un
m i c r ă s t i m p . Se părea, că această m i z e r a b i l ă stână pă­
răsită avea un cer al ei. în care luceau sute şi sute de
stele.
N i c i un sunet în colibă: n u m a i pârâiful l e m n u l u i din
foc şi pftlpăitul flacărei — si răsuflarea adâncă a lui F l o r i .
Faţa îi era î m b u j o r a t ă . Şi în v r e m e ce îşi ţinea p r i v i r e a
nemişcat aţintită asupra a c r o b a ţ i i l o r steluţelor care se
înălţau. în ochi avea o l u c i r e v i s ă t o a r e .
Oare ce poate învârti în g â n d . a c u m . acest F l o r i ?
P a r ' c ă m i - a r fi răspuns. F l o r i respiră prelunsr. din
plin şi zise. pe buze cu un zâmbet, al cărui gintrăşie nu
voi uita-o n i c i c â n d :
— Aşa un focuţ ca acesta plăteşti' cât o i u m ă t a t e de
p r â n z ! . . . i a r dacă ar m a i fi ici lâmră m i n e şi o fetişcană
— ar plăti cât unul deplin!
Peste două zile. pe când se stintreaii stelele, u r c a m
împreună cu Flori spre Sebensee. Tot nu ninsese încă. P a r
se lăsase un cec. încât dealiinirul oă răului toate tufele
erau s c h i m b a t e în copac) de cicură. P e câteori trebuia să
trecem p r i n t r e aceste tufe. cădeau cristalii m a r i . şi sunau
ca clopoţei de sticlă.
P e când s'a crenal de ziuă. am a nins la Sebensee.
iezăr. care d o a r m e culcat în singurătatea multă a unei căl­
d ă r i . — asemenea unei pierdute l a c r i m e a D o m n u l u i .
Si atunci ani văzul cea m a i splendidă d i n t r e toate
m i n u n i l e de culoare, pe care mi le a desvăluit vreodată
viaţa muntelui.
l e z ă r u l era î n g h e ţ a i , până in fund I a r trluata stră­
vezie ca sticla, avea culoarea apei: ea un safir l u m i n o s ,
străbătui de p a n g l i c i verzui, care atârnau nernendicular
pornind din fata oirlinzii. N u m a i aceşti znopi de culoare,
care b r ă z d a u g b i a t a . te făceau să cunoşti, că lacul e în­
cremenit.
V e n i soarele. Peste p ă m â n t u l pudrat cu brumă trecu
o răsuflare uşoară si din puful de e*hiată. care î m b r ă c a
tufele de ratini au început să cadă fnl'ri m a r i de a r g i n t .
Colo departe, dincolo de poienile m a r i î n g ă l b e n i t e , de ios.
colţii de stâncă ai piscului W e l t c r s t e i n aveau soare deplin
') Ludwig Ganuhofer, scriitor şi poet (născut în IR") în
Kanfbcuren) şi-a câştigat o marc popularitate prin istorisirile
lui, în care prezinţi locurile şi oamenii marilor înălţimi ale
patriei lui: Alpii austriac! şi bavarezi. Vânătorii munteni ocupă
un loc de frunte în lucrările lui. care primesc o deosebită sa­
voare prin dialogurile în dialect şi prin expresiunile caracteris­
tice locale — primele imposibil, cele de a doua aproape peste
putinţă a fi redate asemănător în o traducere. — Scrierile lui
O. sunt pătrunse de dragostea naturei, şi a celor ce stau încă
înrădăcinaţi în ea: poporul, ţărănimea.
şi se î n ă l ţ a u a s e m e n e a u n u i v i s fierbinte în s t r ă l u c i r e a
de g h i a ţ ă a d i m i n e ţ i i . D a r m u n ţ i i care î n c h i d e a u c ă l d a r e a
in a p r o p i e r e de noi, a c o p e r e a u î n c ă focul soarelui. P e l e ­
rina l a r g ă de u m b r ă , p e c a r e o î m b r ă c a u u r i a ş i i de stâncă,
avea un albastru adânc, b o g a t . T o t u ş i , pe d e a s u p r a tutu­
r o r crestelor acestor m u n ţ i a l b a ş t r i i a l e r g a o d u n g ă de
foc care t r e m u r a în l u c i r i aurii, despărţită de v â n ă t u l es­
t o m p a t al cerului p r i n o l i n i e întunecată. I a r la spatele
nostru, unde se î n ă l ţ a p i s c u l Grunstein, p e r e ţ i i a b r u p ţ i
erau suflaţi cu v ă p a i a r u m e n ă a d i m i n e ţ i i .
A t u n c i î n ă l ţ ă F l o r i un g l a s , ca şi care nu trezeşte
decât cea m a i sfântă u i m i r e , î n un piept de o m p r e a
s t r â m t p e n t r u n ă v a l a s i m ţ ă m i n t e l o r . î ş i întinse a m â n d o u ă
m â i n i l e , a r ă t â n d spre i e z ă r u l îngheţat.
Iezărul oglindea mantia albastră a munţilor umbroşi
şi roşul a p r i n s al p e r e ţ i l o r d i n l u m i n a soarelui. V ă puteţi
voi i m a g i n a .cum era această o g l i n d i r e ? S u p r a f a ţ a l u c i e a
gheţei strălucea î n toată g a m a t o n u r i l o r , d e l a cel m a i a-
dânc albastru de oţel, p â n ă la v e r d e l e cel m a i delicat. P r i n
această strălucire a l b a s t r ă şi verde, s v â c n e a u l u m i n i r o ­
şii, î n r a z e e x t r e m de fine. T o ţ i b o l o v a n i i d i n fundul al­
biei, pe care îi v e d e a i l ă m u r i t p r i n fereastra gheţei, pă­
reau prefăcuţi în o p a l e cuprinse î n c u n u n i i r i d e e . T o a t e
c r e p ă t u r i l e care b r ă z d a u g h i a ţ a , a t â r n a u a s e m e n e a u n o r
funde de j a r m o h o r â t şi de roze a p r i n s e c a r e p o r n e a u d i n
o g l i n d ă şi coborau p â n ă î n a d â n c i m e a cea m a r e , î m p ă t u -
r a t e î n f a l d u r i curioase, aducându-ţi a m i n t e de m i n u n e a
de culori a l u m i n e i boreale, despre ale c ă r e i f r u m u s e ţ i
vorbesc încântaţi c ă l ă t o r i i din r e g i u n i l e arctice.
N u ştiu câtă v r e m e va fi d u r a t această p r i v e l i ş t e .
C u m se r i d i c a soarele tot m a i sus, se d e s t r ă m a beţia de
culori feerice. U n r ă s t i m p au m a i a t â r n a t c r e p ă t u r i l e g h e -
eţi asemenea u n o r p e r d e l e p a l i d e î n t r ' u n a l b a s t r u lăptos.
I a r când ziua a p r i v i t de d u p ă m u n ţ i i u m b r o ş i în locul
unde ne g ă s e a m noi, i e z ă r u l î n g h e ţ a t şi-a s c h i m b a t înfă­
ţişarea; era a c u m ca o platoşă de aur, s t r ă l u c i r e a c ă r e i a
lua v e d e r e a ochilor.
F l o r i m ă p r i v i o f t â n d adânc. A v e a o c h i i m a r i ; î n ei
I.
O nouă Lege a vânătoarei
P r i n t r ' u n c o m u n i c a t p u b l i c a t î n n u m ă r u l 5 al R e v i s ­
tei V â n ă t o r i l o r , „ U n i u n e a " c o n f i r m ă i n f o r m a ţ i u n e a pe care
o a v e a m şi noi, că D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a t u l u i pre­
găteşte o n o u ă l e g e a v â n ă t o a r e i .
N u ştim d a c ă e p o t r i v i t ă z i u a de azi p e n t r u o ase­
m e n e a l e g i f e r a r e . I n c u m p ă n a zilei e a r u n c a t ă s o a r t a po­
p o a r e l o r ; î n c o r d a r e a g e n e r a l ă p e n t r u v i a ţ ă şi i z b â n d ă po­
l a r i z e a z ă toate p r e o c u p ă r i l e şi forţele; î n m a t e r i e de l e g i ­
f e r a r e p r e c u m p e n e ş t e h o t ă r â r e a de m o m e n t , faţă de m i ­
g ă l o a s e l e c e r c e t ă r i şi discuţii r ă p i t o a r e de t i m p ; d a r m a i
ales: e x p e r i e n ţ e l e şi unele f e n o m e n e care s'au p r o d u s în
m a t e r i e de v â n ă t o a r e în u l t i m u l t i m p , p a r a denota, că e
p r i m e j d i o s să ne d e s c o p e r i m casa în t i m p ce pe d e a s u p r a
trec n o u r i a m e n i n ţ ă t o r i , şi că ar fi m a i prudent, să n e
m ă r g i n i m să a p l i c ă m aşezările vechi, c h i a r cu m i c i l e l o r
defecte, decât să r i s c ă m o î n o i r e cu defecte g r e l e struc­
turale.
A s e m e n e a î n d o e l i n u pot o p r i însă m e r s u l l u c r u r i l o r ,
şi dacă D i r e c ţ i a E c o n o m i e i V â n a t u l u i crede, că e bine
să se a t a c e acum această dificilă p r o b l e m ă — care inte­
resează şi alte c o m p a r t i m e n t e e c o n o m i c e decât v â n ă t o a ­
rea — noi n u p u t e m decât să u r ă m ca d i n r e s o l v i r e a ei
să iase p r o g r e s u l v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i , şi să f a c e m ce
este posibil p r i n o i n t e n s ă c o l a b o r a r e , în interesul alcă-
tuirei unei legi î n t r ' a d e v ă r bune, p r o g r e s i s t e .
S o c o t i m nu n u m a i utilă, d a r cu d e s ă v â r ş i r e necesară
o colaborare a organizaţiunilor noastre vânătoreşti, a vâ­
n ă t o r i l o r i n d i v i d u a l , la a l c ă t u i r e a acestei n o u i legi. Ela­
boratul D i r e c ţ i u n e i E c o n o m i c e V â n a t u l u i v a trebui să
fie discutat de Consiliul P e r m a n e n t al V â n ă t o a r e i , a p o i
de U n i u n e a G e n e r a l ă a V â n ă t o r i l o r R o m â n i . Şl nu nu­
m a i de aceste înalte foruri ale v â n ă t o a r e i n o a s t r e : v a
trebui să fie trecut p r i n retorta opiniei publice v â n ă t o ­
reşti.
Societatea n o a s t r ă v â n ă t o r e a s c ă o una de elită, şi
în ceea ce p r i v e ş t e p u r i t a t e a t e n d i n ţ e l o r ei, şi în ceea
ce p r i v e ş t e c a l i t ă ţ i l e ei intelectuale. E a p o a t e să t r a g ă din
m i i l e şi zecile de m i i de e x p e r i e n ţ e i n d i v i d u a l e conclu-
s p a i m ă . A b e a îl a u z i i : „ D o m n u l e D o c t o r ! A ş a e de m â n d r u ,
p a r c ă aş v r e a să m i se i s p r ă v e a s c ă a c u m viaţa!".
O a r e ce se v a fi petrecut î n a d â n c u r i l e sufletului aces­
tui o m , î n clipa, c â n d a fost î m p i n s să rostească acest
c u v â n t curios?
E u nu m ă s ă t u r a s e m încă de această p r i v e l i ş t e . M ă
g â n d e a m astfel: D a c ă ai a v e a soarele la spate, p o a t e a i
v e d e a î n c ă odată de pe m a l u l celalalt al apei, această m i ­
n u n e de c u l o r i ! P o r n i i să trec d e a d r e p t u l dincolo, pe p o ­
dul de g h i a ţ ă . F l o r i , c â n d observă ce a v e a m de g â n d să
fac, m ă p r i n s e de b r a ţ cu a m â n d o u ă m â i n i l e , şi î m i şopti
f o a r t e g r a v : „ D o m n u l e Doctor, în o a s e m e n e a frumuseţă,
n u e î n g ă d u i t să c ă l c ă m cu bocaricii noştri p l i n i de m u r ­
dării"!
I n aşa fel se e x t e r i o r i z e a z ă simţul de f r u m o s al p o ­
porului.
A m trecut de c e a l a l t ă parte, p ă ş i n d în jur, pe m a l .
M i n u n e a r ă m a s e însă stânsă. P r i v i t ă şi de dincolo, g h i a ţ a
nu m a i era decât ca o sticlă opacă.
T o a t ă ziua, p â n ă ce ne-am coborât la casa n o a s t r ă ,
F l o r i u m b l ă ca unul, care a beut peste sete. î n c e p e a de^
să v o r b e a s c ă n i m i c u r i , î n c u r c a t şi a g i t a t . P u ţ i n a m înţeles
eu din cele ce le-a g r ă i t în aceea z i . Se f r ă m â n t a î n F l o r i
o l u m e de g â n d i r i şi de s i m ţ ă m i n t e , p e n t r u care e r a u
n e î n d e s t u l ă t o a r e modestele m i j l o a c e ale v o r b i r e i lui.
Ce păcat, că nu a m p u t u t păstra l â n g ă m i n e pe acest
o m ! F l o r i era un poet. A c u m zace u n d e v a , î n t r ' u n colţ ui­
tat al T i r o l u l u i , î n oficiala c a l i t a t e de forestier-adjunct
crăesc-împărătesc. Şi socot, că e foarte m â n d r u , că a pu­
tut a j u n g e în v i a ţ a lui p â n ă l a această î n s e m n a t ă t r e a p t ă !
Aceste s'au î n t â m p l a t î n a i n t e cu nouă ani. I n fie­
care N o e m v r i e , pe c a r e l - a m petrecut de a t u n c i î n acel
teritor de v â n ă t o a r e al meu, m ' a m u r c a t de m a i m u l t e o r i
la i e z ă r u l Sebensee, pe când se stingeau stelele. D a r ceea
ce m i - a fost dat să v ă d atunci, î m p r e u n ă cu F l o r i — aceea
feerie de frumuseţă — nu a m m a i văzut-o n i c i o d a t ă .
î n t â m p l ă r i l e cu totul f r u m o a s e ale vieţii, î n f l o r e s c
t o t d e a u n a n u m a i o s i n g u r ă dată. Şi n i c i c â n d nu m a i re­
vin.
DISCUŢII
ziuni preţioase, — p o a t e să i n d i c e greşeli, şi să f o r m u l e z e
a m e l i o r ă r i , — p o a t e să o p r e a s c ă să se facă g r e ş e l i . D i r e c ­
ţiunea E c o n o m i e i V â n a t u l u i s'ar lipsii de cel m a i de
preţ c o l a b o r a t o r , d a c ă nu a r r e c l a m a m u n c a , contribu-
ţiunea acestei societăţi v â n o t ă r e ş t i . S p e r ă m , că n u v a
desconsidera acest a p o r t .
I n această p r i v i n ţ ă s u n t e m perfect de aceeaş p ă r e r e
cu „ R . V . " . M e t o d a d e p r o c e d a r e pe care o s o c o t i m n o i
m a i d u c ă t o a r e la scop, e alta decât ceea p r e c o n i z a t ă de
„ R . V . " . Oficiosul nostru v â n ă t o r e s c cere v â n ă t o r i l o r , să
t r i m i t ă „ p r o p u n e r i l e şi sugestiile l o r " , care v o r fi „ p u b l i ­
cate r e g u l a t , p e n t r u c a f o r u r i l e c o m p e t e n t e să le aibă la
îndemână".
In felul acesta s'ar colecta un m a t e r i a l brut, p o a t e
î n s e m n a t p r i n b o g ă ţ i a lui, dar amorf, nesistematizat,
g r e u de o r g a n i z a t şi i n t r o d u s î n t r ' u n t e x t . m e n ţ i n u t în
cartotecile D i r e c ţ i u n e i Ec. V â n a t u l u i . F a ţ ă , de aceasta
s o c o t i m că m e t o d a cea m a i bună ar fi u r m ă t o a r e a (şi
a m fi m u l ţ u m i ţ i dacă confratele „ R . V . " , s'ar d e c l a r a de
a c o r d ) : D i r e c ţ i u n e a Ec. V â n a t u l u i dupăce v a fi a l c ă t u i t
a n t e p r o i e c t u l acelei legi, să îl publice în î n t r e g i m e a lui
în cele două r e v i s t e de v â n ă t o a r e , — i a r l u m e a v â n ă t o ­
rească . l u â n d cunoştinţă de acest text, să îl discute în
aceleaş două publicaţiuni, î n c h i n a t e intereselor c i n e g e t i c e
r o m â n e ş t i ; I n acest fel discuţiunile v o r fi m a i c o m p l e c t e ,
ele se v o r g r u p a în j u r u l unui text precis, v o r p r i m i un
sistem, o consistenţă, v o r putea fi i n t r ' a d e v ă r c u m p e n i t e
şi utilizate.
Din partea n o a s t r ă rugăm Direcţiunea Economiei
V â n a t u l u i , să adopte acest m o d de p r o c e d a r e , c h i a r dacă
el ar c o m p o r t a o o a r e c a r e î n t â r z i e r e a p u b l i c ă r i i legei.
T r e b u e ş t e să p o r n i m dela g â n d u l , că n o u a l e g e a v â ­
n a t u l u i nu e m e n i t ă să r e z o l v e o m o m e n t a n ă e x i g e n ţ ă , şi
ea nu va putea suferi m o d i f i c ă r i după m o d i f i c ă r i , petec
peste petec. Ea trebue să fie o a l c ă t u i r e de stabilitate, so­
lidă, d u r a t ă cu g r i j a a l c ă t u i r i l o r m e n i t e să întfrunte şi
t i m p şi a d v e r s i t ă ţ i .

II.
Protecţia potârnichilor
P r o b l e m a d i s p a r i ţ i e i pe alocurea a p o t â r n i c h i l o r , şi
catastrofala l o r d i m i n u a r e a p r o a p e în toate l o c u r i l e for­
m e a z ă o temă stabilă a d i s c u ţ i u n i l o r v â n ă t o r e ş t i . E a este
actuală nu n u m a i la noi, ci ţine locul întâd şi î n revistele
de Tânătoare din centrul şi vestul continentului nostru.
Şi pe bună dreptate. V â n ă t o a r e a p o t â r n i c h i l o r — c h i a r
dacă a m n e g l i j a p a r t e a . . . p r a c t i c ă : excelenta c a r n e pe
care ne-o dă — e una din cele m a i alese p l ă c e r i v â ­
nătoreşti. F i e că o faci cu g o n a ş i i , fie că piepteni t o a m n a
c u r â n d l a n u r i l e de popuşoiu r i d i c â n d stoluri după stoluri,
— fie, că păşeşti m i r i ş t e l e şi culturile scunde pe u r m a
h a r n i c u l u i prepelicar, o zi de v â n ă t o a r e la aceste g ă i n u ţ e
f r u m o a s e ale noastre are un neîntrecut f a r m e c . D a c ă v â -
n a r e a prepeliţei are atâţia f a n a t i c i adepţi, — şi le înţele­
g e m pasiunea, m a i ales că şi noi o averii! — toţi aceştia
v o r î n ţ e l e g e m a i bine ce î n s e m n e a z ă vftnarea sorei m a i
m a r e , care trăieşte în p â l c u r i , are zbor m a i sprinten, ră­
m â n e la noi p e r m a n e n t .
P e de altă p a r t e pretutindenea s'a constatat fie dis­
p a r i ţ i a , fie reducerea esenţială a acestui m i n u n a t v â n a t .
M u l t e sunt t e o r i i l e care s'au e m i s r e f e r i t o r la cauzele
acestui dezastru. De sigur, nu va fi una s i n g u r ă cauza, ci
va fi un concurs de î m p r e j u r ă r i , între care locul de căpe­
tenie îl au i e r n i l e e x t r e m de g r e l e şi l u n g i din a n i i din
u r m ă , c o n d i ţ i u n i l e n e p r i e l n i c e din epoca cuibâritului,
i n u n d a ţ i i l e . Deci î m p r e j u r ă r i pe deasupra putinţei omu­
lui, de a le înlătura.
Se pune deci p r o b l e m a r e f a c e r e ! stocului de potâr-
nichi, acolo unde ele î n a i n t e erau în n u m ă r frumos, şi a
î n j g h e b ă r i i u n u i stoc suficient în r e g i u ­
nile p r o p r i i acestui vânat, d a r în c a r e
el nu a existat, sau a existat în n u m ă r
m u l t subt cel posibil în m o d r a ţ i o n a l . E
o p r o b l e m ă de p r i m ă î n s e m n ă t a t e în m a ­
terie de v â n ă t o a r e , şi una destul de com­
plicată.
P o t â r n i c h e a cere a n u m e condiţiuni
ecologice. D a c ă nu le are, orice încerca­
re de c o l o n i z a r e sau de m ă r i r e a stocu­
l u i e sortită insuccesului. I n m a t e r i a a-
ceasta însă, p â n ă a c u m n e - a m m ă r g i n i t
l a p ă r e r i m a i m u l t sau m a i puţin au-
v torizate, la tot cazul ne lipseşte un stu­
diu competent, care să p r e z i n t e opiniuni
î n t e m e i a t e pe î n t r e g u l c o m p l e x de î m p r e ­
j u r ă r i şi pe c e r c e t ă r i serioase. D . e. pro­
blema posibilităţii colonizării potârni-
chei î n î n t i n s u r i l e B ă r ă g a n u l u i nu e încă
studiată, nu e pusă la punct. Cu toţii
a m auzit, că B ă r ă g a n u l nu ar fi posi­
bilă p a t r i e p e n t r u p o t â r n i c h i — înţele­
g e m , p e n t r u a a v e a acolo o b o g ă ţ i e de
p o t â r n i c h i , şi nu i z o l a t e perechi, ca as­
tăzi — d i n cauza viscolelor de iarnă,
care „ m ă t u r ă " acele î n t i n d e r i . E o p ă r e ­
re, lipsită de a r g u m e n t a ţ i e . î n c ă nu a a-
r ă t a t n i m e n e a , de ce nu ar putea înfrun­
ta p o t â r n i c h i l e acele viscole, dacă a r a-
vea h r ă n i t o a r e bune, de subt scutul că­
r o r a ar putea c u l e g e şi în t i m p u l celor
m a i c r â n c n e v i s c o l i r i h r a n a trebuitoare?
A c e a s t ă constatare a m v r e a să fie
l u a t ă î n s e a m ă de specialiştii noştri, ca
să ne dee în fine studiul c o m p e t e n t al
acestei î n t r e b ă r i .
D a r şi p â n ă atunci, trebue să con­
statăm, că j e l u i r i l e pe care le a u z i m zi
de zi p r i v i t o r l a d i m i n u a r e a n u m ă r u l u i
p o t â r n i c h i l o r p r e t u t i n d e n e a sunt în rea­
litate vorbe de acuză. Se scrie, se v o r ­
beşte, se studiază, se dau î n d e m n u r i re­
feritoare la „protecţia potârnichilor". Dar
există u n d e v a o faptă reală de p r o t e g u i ­
re a acestei f r u m a o s e paseri?
C a r e sunt clasicile m i j l o a c e de p r o ­
teguire?
1. D i m i n u a r e a n u m ă r u l u i r ă p i t o a r e ­
l o r cu p ă r şi cu pene. Ceea ce însem­
nează o asiduă şi conştientă acţiune
de c o m b a t e r e a r ă p i t o a r e l o r : ulii, vulpi, nevăstuici, câini
şi pisici h o i n a r e .
Ei bine! U n d e , în care teren de şes sau de deal se
face această acţiune? V u l p i l e le î m p u ş c ă m cu o c a z i u n e a
v â n ă t o r i l o r de iarnă, A t â t a ! A c ţ i u n e a de c o m b a t e r e a cio­
r i l o r e una e x t r e m de a n e m i c ă , redusă la o b l i g a t o a r e l e
„ p e r e c h i de p i c i o a r e " , pe care le i m p u n e ici-colo câte o
societate (şi pe care cei m a i m u l ţ i v â n ă t o r i le „ r ă s c u m ­
p ă r ă " cu b a n i ) . O c a z i o n a l î m p u ş c ă m câte un uliu — de
obiceiu a p r o a p e i n o f e n s i v i şorecari. O c a z i o n a l — f i i n d c ă
n i c ă i r i nu vezi capcane pentru p r i n d e r e a r ă p i t o a r e l o r , nu
auzi de v â n ă t o r i , care au bufniţe, cu care să v â n e z e ră­
pitoarele. C o m b a t e r e a c â i n i l o r şi a m â ţ e l o r h o i n a r e a de­
v e n i t deja o t e m ă atât de î m b l ă t i t ă , încât ia f o r m a ace­
lor p a r a z i ţ i , f ă r ă de care a n u m e feluri de o a m e n i nici nu
se simţesc bine. Să nu m a i ' v o r b i m despre m i j l o a c e l e de
c o m b a t e r e a celor m a i d ă u n ă t o a r e r ă p i t o a r e în ce p r i v e ş t e
v â n a t u l m i c , şi în special p o t â r n i c h i l e : n e a m u l nevăstui-
cilor. N u credem, că î n î n t r e a g ă ţ a r a să funcţioneze zece
(zece!) capcane de p r i n s nevăstuici.
B r a c o n i e r i i sunt d u ş m a n i p r i m e j d i o ş i pentru acest
vânat, n u m a i în r e g i u n i l e , unde s'au î n v ă ţ a t să p u n ă la­
ţuri, să l e p r i n d ă noaptea cu farul etc. Or aceste ţ i n u t u r i
sunt p r e a puţine, aşa încât p r i m e j d i a b r a c o n a j u l u i e a-
proape neglijabilă.
T r e b u e deci să stabilim, cu toată a m ă r ă c i u n e a , că
d i n punctul de v e d e r e al c o m b a t e r e i d u ş m a n i l o r p o t â r n i ­
chilor, n u se face n i m i c . Sau se face atât de i n f i m de pu­
ţin, încât e e g a l cu zero.
2. P r o t e g u i r e a c u i b u r i l o r de p o t â r n i c h i cu o c a z i u n e a
m u n c i l o r a g r i c o l e , — e a doua p o r u n c ă a o c r o t i r e i acestei
p a s e r i . N u insistăm! Cine a v ă z u t un s i n g u r act de ase­
m e n e a p r o t e g u i r e , să r i d i c e m â n a !
 3. Z ă p a d a î n a l t ă a c o p e r e p ă m â n t u l , şi deci h r a n a po-
târnichilor. C r i v ă ţ u l m ă t u r ă î n t i n d e r i l e şi t u f ă r i i l e , spină­
ri ile, m ă r ă c i n i i p r o t e c t o r i s'au uscat. F o a m e , frig, lipsă de
adăpost î m p o t r i v a d u ş m a n i l o r . A t u n c i e v r e m e a g r e a a
p o t â r n i c h i l o r , care le prăpădeşte.
P o r u n c a e l e m e n t a r ă a o c r o t i r e i p o t â r n i c h i l o r e să le
faci i a r n a adăposturi. A c e l e foarte simple, rudimentare
m i c i u m b r a r e , subt care ele v o r găsi m â n a de s e m i n ţ e pe
care le-o pui, v o r g ă s i şi un petec de p ă m â n t negru, fără
zăpadă, i a r î n s p i n ă r i a din a p r o p i e r e — n a t u r a l ă sau ar­
tificială — v o r g ă s i şi un refugiu în faţa r ă p i t o a r e l o r cu
pene.
A m face o î n t r e b a r e către toţi c a m a r a z i i noştri v â n ă ­
tori: I n câte terene de v â n ă t o a r e există a s e m e n e a adăpos­
turi? C a r e v â n ă t o r , câte a v ă z u t aşezate, în terenele pe
care le cunoaşte? N e v o r fi deajuns degetele dela m â i n i
ca să le n u m ă r ă m !
Deci să nu ne a m ă g i m înşine. O protecţie a p o t â r -
nichei la n o i nu există. Jeluiri câte v r e i ! F a p t e n i m i c ! Ofi­
cialitatea a n e g l i j a t c o m p l e c t această p r o b l e m ă în ceea ce
priveşte î n f ă p t u i r i l e ; m ă r g i n i n d u - s e la o p r i r e a v â n ă t o a r e i
în a n u m e r e g i u n i . Ori această m ă s u r ă nu e suficientă,
— nu î n s e m n e a z ă a p r o a p e n i m i c , î n t r u c â t ea nu e l i m i n ă
sau nu a m e l i o r e a z ă p r i n c i p a l e l e cauze ale d i m i n u ă r i i po­
t â r n i c h i l o r . P e de altă p a r t e p r o p r i e t a r i i şi a r e n d a ş i i de
terene nu au făcut n i m i c nici ei p e n t r u o c r o t i r e a acestei
paseri. A c e a s t a e realitatea.
O s p u n e m f ă r ă încunjur, în d o r i n ţ a să se î n d r e p t e
lucrurile:
Conducerea v â n ă t o a r e i noastre trebue să se ocupe de
această p r o b l e m ă în concret, să o r g a n i z e z e , să porunceas­
că. Societăţile de v â n ă t o a r e şi p a r t i c u l a r i i , de altfel atât
de susceptibili pentru ideile de o c r o t i r e a v â n a t u l u i , să
îşi p u n ă această p r o b l e m ă şi să treacă la î n f ă p t u i r e a lu­
c r ă r i l o r de protecţiune.
De sigur, n i m e n e a nu p o a t e cere sau p r o p u n e l u c r u r i
i r a ţ i o n a l e . I n t r ' u n teren de m u n t e , pe care îl are cel ce
scrie aici, în g o l , sus, la 1400 m e t r i , în jepii şi jnepenişul
de acolo se ţin câteva f a m i l i i de p o t â r n i c h i . V a r a , i a r n a .
N u - m i v a cere n i m e n e a să urc i a r n a p a z n i c u l acolo, ca
să le dee de m â n c a r e sau să le facă adăposturi. D a r sunt
r e g i u n i p r o p r i i p o t â r n i c h i l o r , unde acest v â n a t e unul de
căpetenie, unde protecţiunea l o r dă rezultatul unei bogă­
ţii: aici se i m p u n m ă s u r i l e de o c r o t i r e . C o n t r a c t e l e de a-
rendă a terenelor de v â n ă t o a r e obligă pe arendaşi să facă
l u c r ă r i l e de protecţie indicate şi necesare. Conducerea
oficială a v â n ă t o a r e i nu are decât să fixeze în concret pen­
tru fiecare d i n t r e aceşti arendaşi ce a n u m e au să înde­
plinească, pentru p r o t e g u i r e a p o t â r n i c h e i . — apoi să con­
troleze p r i n o r g a n e l e , pe care le are. dacă de fapt s'au în­
deplinit acele p o r u n c i . D a c ă nu: se va g ă s i s t ă p â n m a i
bun pentru acel teren!
D a c ă aceste lucrări şi m ă s u r i de o c r o t i r e ar costa
trudă sau bani m u l ţ i , a m î n ţ e l e g e trăsrănarea şi î m p o t r i ­
virea. D a r v i r t u a l nu costă, a p r o a p e n i m i c , — n i c i c h i a r
m a r e trudă!
A m fi f o a r t e bucuroşti, dacă din aceste scurte ob­
s e r v ă r i ar rezulta atenţiune In coi de sus pentru această
î n s e m n a t ă p r o b l e m ă a v â n ă t o a r e i noastre, şi atât de ac­
tuală: ocrotirea p o t â r n i c h e i .
Corax.
III
„Simplificare"
Domnule Director,
U n d e să ne m a i s p u n e m şi noi păsurile, decât în
„ C a r p a ţ i i " , care totdeauna a a r ă t a t atenţiune p e n t r u m a ­
rile şi m i c i l e p r o b l e m e şi n ă c a z u r i care pasc breasla vâ-
nătorească. N ă c a z u l care m ă face să scriu, nu e unul de
punere a capului.
V r e a u şi eu să-mi scot p e r m i s u l de v â n ă t o a r e . L u c r u
„uşor". C u m p ă r blancheta dela tutungerie, plătesc pentru
ea 710 L e i şi dau să plec. T u t u n g e o a i c a de după tejghea
m ă î n t o a r c e dela uşe. Zice, că m a i e nevoc şi de un t i m b r u
de 210 L e i .
P r i m a surpriză. M ă execut. I n m a t e r i e de t i m b r e în-
t r ' a d e v ă r „ n u se discută, ci se execută".
T r e c la D o m n u l I n s p e c t o r Judeţean, convins, că în
câteva m i n u t e , după m e t o d a e x p e d i t i v ă , v o i a v e a h â r t i a .
A i c i p r i m u l p r a g îl trec uşor: Scriu, ce a m v â n a t anul
trecut. Răsuflu uşurat, şi zic în g â n d o scurtă r u g ă c i u n e
pentru iertarea u r â t u l u i p ă c a t al m i n c i u n e i . F i i n d c ă DI
Inspector nu s'a m u l ţ u m i t cu sincera m e a declaraţie, că
nu prea ştiu ce a m vânat, ci a cerut cifre. I l e - a m dat.
D a r aceasta t r e a c ă - m e a r g ă : nu a m greşit p r e a m u l t î n
cifre.
î n a i n t e de a pune p i a n a pe f r u m o a s a blancheta, DI
Inspector cere să îi p r e z i n t p e r m i s u l de a r m e . Eu a m
două: pentru a r m e cu alice, şi p e n t r u g l o n ţ . F o a r t e m â n ­
dru i le prezint. Sunt m â n d r u de ele, d o a r m ' a m luptat
un a n întreg, până in sfârşit în I a n u a r i e 1943 le-am avut
la m â n ă .
„ N u au v i z a clin 1C43. T r e b u e v i z a t e " .
„ D a r m i s'au eliberat î n I a n u a r i e 1943".
„ A ş a e o r d i n u l . Ce să fac" î m i spune cu p ă r i n t e a s c ă
şi sinceră b u n ă v o i n ţ ă D o m n u l Inspector.
După î n d r u m ă r i l e D-sale m e r g să fac această v i z ă
dublă a anului 1P4">. A c o l o sunt l i c h i d a t scurt: C u m v r e a u
să fac viză fără plata taxelor? B a g m â n a în b u z u n a r şi
m ă interesez cât a m de plătit. „ N u aici, ci la A d m i n i s t r a ­
ţia F i n a n c i a r ă " !
Ta băiate d r u m u l A d m i n i s t r a ţ i e i ! D u p ă c o l i n d u r i pe
la diferitele mese, după c a r e stăteau f u n c ţ i o n a r i neinfor­
m a ţ i , m i se face o socoteală, care m ă scoate după a r m e l e
pe care le am, la vre-o 1.300 L e i . F l u t u r â n d chitanţa ca
pe un s t i n d a r d v i c t o r i o s , a l e r g la D o m n u l p l u t o n i e r , i a r
după trei zile î n a r m a t şi cu „ v i z a " m ă grăbesc la D l I n ­
spector.
„ B r a v o ! A c u m . cei cu iepurii"?
..Cu ce fel de iepuri"?
„ C u cei doi iepuri ..oficiali". Sau dacă nu ai p r e d a t
doi iepuri, plăteşti câte 300 L e i . Total 600".
D a u să m ă explic, f ă r ă rezultat: Eu a m un teritor de
v â n a t pe care 11 î n g r i j e s c ca pe o c h i i din cap, şi cheltuesc
pentru el b a n i g r e i . A s t ă t o a m n ă cu toate a r t i c o l e l e d i n
gazetă, a m constatat, că e p r ă p ă d : abea sunt c â ţ i v a ie­
p u r i de s ă m â n ţ ă , Si a m r e n u n ţ a t să împuşc. Deci nu a m
î m p u ş c a t n i c i un iepure, d i n m o t i v e de o c r o t i r e . De ce să
fi dat atunci, şi de unde să fi dat 2 iepuri.
A r g u m e n t u l nu a p r i n s . In r e s p e c t i v a d e r i z i u n e zice,
că sunt scutiţi de î n d a t o r i r e a de a l i v r a i e p u r i n u m a i cei
ce au terene lijisite de ienuri. Ceea ce î n s e m n e a z ă , că unde
sunt trei iepuri trebue î m u u ş r a ţ i cel nutin doi . . .
N u a p r i n s nici celalalt a r g u m e n t : V e c i n u l neu a î m ­
puşcat zece iepuri. N u a dat nici unul pentru scopuri pu­
blice. D a r a vândut doi şi a încasat 800 L e i . D i n această
sumă plăteşte 600 si îi m a i r ă m â n două sute. Deci el care
dă ' u tifla . . . ocrotirei, m ă n â n c ă opt i e p u r i şi m a i do­
bândeşte şi bani. Eu care a m ocrotit, m ă g â n d e s c cu j i n d
la frinturn de iepure şi m a i scot şi g o l o g a n i !
Unst din nou m â n a în b u z u n a r , şi dau să plătesc D o m ­
nului Tnsnector ..pedeapsa". L e i 600.
„ N u m e r g e aşa. frate! E u nu pot p r i m i b a n i i . T e duci
l a ..Cec" şi îi depui în f a v o r u l contului 556. C u m p e r i o
blancheta cu 8 L e i şi iei seama să nu o strici, când o c o m ­
pletezi. A p o i vii cu recipisa la m i n e , şi îţi dau biletul de
vânătoare...
„ F ă r ă nici o altă. c o m p l i c a ţ i e ? B r a v o ! Ce s i m p l u e să
scoţi p e r m i s u l de v â n ă t o a r e ! . . .
I n t r i în t u t u n g e r i e . îl c u m p e r i , ca pe o blan­
cheta de c a m b ' e . treci d r u m u l la Inspector, şi cât ai bate
în p a l m e ai p e r m i s u l . . .
..Să ştii dragă S.. pardon!. D o m n u l e Inspector, că da­
că după această i n t e r v e n ţ i u n e dela ..Cec" î m i eliberezi
p e r m i s u l , fără să m ă m a i t r i m i ţ i n i c ă i r i să m a i plătesc
ceva, fac cinste!
„ . . .O r e g a l ă de bere! (Că e p r o a s t ă berea, — a j u n g e
o regală).
„ S ' a făcut!
A m plătit r e e a l a . si a m m a t plătit o rundă celor v r e - o
duzină de p r i e t e n i - v â n ă t o r i , care s'au adunat în iurul m e ­
sei, auzind, că a m v e n i t la oraş din b â r l o s u l m e u sătesc,
(şi şi-au bătut ioc de p ă ţ a n i a m e a : a m v e n i t p e n t r u o zi
şi a m stat cinci!).
Si astfel, foarte . . . s i m p l i f i c a t , a m a i u n s în posesiu­
nea acelei h â r t i i d i n care se uită m â n i o s p o r t r e t u l meu, şi
care î m i dă dreptul să . . . cheltuesc o c r o t i n d v â n a t u l î m ­
puţinat.
E o a r e în b u n ă r e g u l ă această r â n d u i a l ă ?
D a c ă D v . ziceţi, că da. — zic şi eu la fel! Sănătoşi să
:
fim şi să a v e m bani şi n e r v i pentru a suporta b u c u r i i l e
. . . simplificărilor!
Teodor Neamfv
 IV. t o r i r i l o r d i n c o n t r a c t f ă r ă să m ă m a i deplasez nici un
Un buget pas pe teren.
Aceste cercetări de h â r t i i departe de a fi b i r o c r a t i s m
L e g ă t u r a s t r â n s ă sufletească, care s'a creat în cursul infructuos, — care m a i ales în m a t e r i a n o a s t r ă o m o a r ă — ,
t i m p u l u i î n t r e r e v i s t a n o a s t r ă şi m u l t e dintre societăţile v o r fi asemenea iscodirei p r i n un telescop, cu care a p r o ­
n o a s t r e de v â n ă t o a r e , face să p r i m i m destul de des infor- pii d e p ă r t ă r i l e şi p ă t r u n z i în toate tainiţele t e r e n e l o r de
m a ţ i u n i p r i v i t o a r e la v i a ţ a l o r internă. N i se t r i m i t aceste v â n ă t o a r e stăpânite de o societate.
nu p e n t r u a face uz de ele în p a g i n i l e revistei, ci ca o a-
tenţie şi ca m a t e r i a l i n f o r m a t i v — la tot cazul foarte
preţios. V.
Aşa a m p r i m i t zilele trecute bugetul societăţii de vâ­
n ă t o a r e „Ciucaşul" d i n B r a ş o v , pe anul v â n ă t o r e s c 1943— „Cauza împuţinării iepurilor"
44. Este atât de i n t e r e s a n t şi de i n s t r u c t i v acest b u g e t -—
în a f a r a laudei, pe care el însuş o aduce societăţii, c a r e R e l a t i v la ce scrie D. M a x T e b a n în n u m ă r u l d i n M a r ­
1-a alcătuit — î n c â t s o c o t i m de folos să îi p u b l i c ă m a i c i tie al revistei, la „ c a u z a î m p u ţ i n ă r i i iepurilor", despre c â i n i
cifrele, m a i a d ă u g â n d câteva c u v i n t e de c o m e n t a r . cari v â n e a z ă pe cont p r o p r i u , m i - a m adus a m i n t e , că de
m u l t a m avut. şi noi la ţnră doi câini straşnici v â n ă t o r i .
I a t ă aceste cifre:
O s c a r şi L e i b a erau tovarăşi nedespărţiţi. De aceeaşi
1. A r e n z i pentru terene de v â n ă t o a r e . . L e i 74.800 î n ă l ţ i m e , de aceiaşi culoare roşcată. Oscar e r a g r a s , cu coa­
2. P a z a v â n a t u l u i (salarii, e c h i p a m e n t ) . „ 350.000 da şi u r e c h i l e tăiate. L e i b a slab, cu coadă l u n g ă şi c l ă p â n g .
3. M ă s u r i de o c r o t i r e , h r a n ă v â n a t u l u i . „ 50.000 O s c a r în tinereţe avusese p r e d i l e c ţ i e p e n t r u trufandale.
4. Cheltueli de a d m i n i s t r a ţ i e , 65.0p0 C u m ieşiau p u i i din g ă o a c e îi m â n c a ; la fiecare n o u ă is­
5. F o n d de r e z e r v ă „ 70.000 p r a v ă , i se t ă i a câte o bucată d i n coadă, de aceia ajun­
6. Investiţii, inventar • . ' . . „ 60.000 sese de nu m a i a v e a deloc. D u p ă atâtea d u r e r o a s e a m p u ­
7. Cheltueli d i v e r s e „ 20.000 tări, se lăsase de acest sport şi se apucase de u n u l m a i
8. Neprevăzute • . • „ 40.306 n o b i l : al v â n a t u l u i .
T o t a l L e i 730.106 I n t o v ă r ă ş i a lui L e i b a , copoi de rasă, b ă t e a u l a n u ­
r i l e d i n p r e a j m a curţii şi c h i a r de m a i departe, u n u l aler­
Acest b u g e t p o a t e i m p r e s i o n a în p r i m r â n d p r i n cifra g â n d , celălalt a ţ i n t â n d calea i e p u r e l u i , p e care î l p r i n ­
l u i f i n a l ă . V â n ă t o a r e a a devenit o î n d e l e t n i c i r e e x t r e m de deau f ă r ă d o a r şi poate. D i n aceste e x p e d i ţ i i se aleseseră
costisitoare! a m â n d o i cu ochiul stâng scos, p r o b a b i l d i n a p ă r a r e a des­
D a r s e m n i f i c a t i v e a l t c e v a , şi aceasta f o r m e a z ă fru- p e r a t ă a v r e u n u i biet u r e c h i a t .
m u s e ţ a acestui buget. S u m a a r e n z i l o r abea trece cu c e v a M e r g e a u totdeauna unul l â n g ă altul p a r c ă a r fi fost
de 10% din totalul bugetului. I a r această î m p r e j u r a r e e î n h ă m a ţ i ; cu ochiul drept, cel teafăr, î n a f a r ă ca să v a d ă ,
v r e d n i c ă să ne o p r i m o l e a c ă a s u p r a ei. erau b i n e î m p e r e c h i a ţ i . P l i m b a r e a le-o c u n o ş t e a m ; e r a u
I n concepţia m u l t o r societăţi, — şi d u r e r e — şi î n ceea z ă v o a i e l e şi l a n u r i l e din spatele curţii noastre, de u n d e n u
a u n o r i n s t i t u ţ h m i cheltuiala dacă nu unică, d a r a p r o a p e r a r e ori v e d e a m v e n i n d s s â r i a ţ i şi obosiţi, d a r cu b u r ţ i l e
u m p l â n d bugetul trebue să fie p l a t a a r e n z i l o r de v â n ă ­ doldora, ca să d o a r m ă a p o i p r i n cotloane. Câte o d a t ă se
toare. De câteori a m auzit a r g u m e n t a ţ i a : ,,Ce î n s e m n e a z ă î n t â m p l a de lipseau c h i a r m a i m u l t e zile, făceau se v e d e
p e n t r u societatea D v o a s t r e o a r e n d ă de 8—10 L e i p e n t r u h ă i t a ş şi p r i n p ă d u r e . N u s'au d e z b ă r a t n i c i o d a t ă de nă­
hectar? U n î n t r e g m u n t e de 5000 h e c t a r e îl ai cu 40—50.000 rav, cu toate corecţiile. D i n l e g ă t o a r e scăpau ca p r i n m i ­
L e i " ! De obiceiu r ă s p u n d e m acestora c a m aşa: ..Să faci nune, nu ne p u t e a m d u m i r i , c u m şi ce fel. D i n î n t â m p l a r e
D-ta. sau stăpânul Dtale, în acel teren o g o s p o d ă r i e co­ a m aflat secretul: a v e a u un complice, pe „ G u l e r a ş " — un
rectă şi r a ţ i o n a l ă v â n ă t o r e a s c ă (pază, ocrotire, h r a n ă , in- căţelandru ciobănesc, b u n d u c lăţos, cu u n g u l e r a l b l a
stalaţiuni v â n ă t o r e ş t i . s ă r ă r i ţ e etc.) şi suntem g a t a să îţi gât, după care i se t r ă g e a şi n u m e l e . I I dresaseră, proba­
p l ă t i m 30 de L e i pe hectar"! bil din joacă, să le r o a d ă şi să le t r a g ă z g a r d a peste cap.
I a t ă nilda acestei societăţi de elită din B r a ş o v ! L a un L a începutul c a r i e r e i lor, m a i n a i v i , c r e z â n d că ne face
b u g e t de 730.000 a r e n z i l e sunt n u m a i 74.800. Sau m a i b i n e plăcere, a v e a u obiceiul să ne aducă capetele ş o l d a n i l o r ,
i n v e r s : pe l â n g ă s a r c i n i l e de 74.R00 r e p r e z e n t â n d arenzile, ca trofee, p l o c o n . N o r o c că pe acele v r e m u r i „ n e a m u l ie­
societatea m a i are să p o a r t e cheltueli î n c ă de 9 ori pe puresc" e r a din belşug r e p r e z e n t a t pe m e l e a g u r i l e noastre.
atâta! M i - a m p e r m i s să v ă scriu aceste r â n d u r i ca o con­
A c e a s t ă î m p r e j u r a r e trebue să fie l u a t ă î n s e a m ă de f i r m a r e la cele citite la r u b r i c a discuţiilor.
cei ce dirijază politica a r e n d ă r i l o r . Cheltuelile a n g a i a t e de
m e m b r i i societăţilor de v â n ă t o a r e îşi au şi ele o l i m i t ă . Abonatul No. US3.
D a c ă d. e. m e m b r i i societăţii „ C i u c a ş u l " sunt s a t a să
noarte p o v a r a a trei sferturi de m i l i o n , ei nu v o r v r e a ,
sau nu v o r nutea să suporte un m i l i o n şi i u m ă t a t e ! R e ­
zultatul e x a l t ă r i i capitolului a r e n z i i r a r v a avea ca u r m a ­ Vânătorească
re m a i o r a r e a cifrei f i n a l e a bugetului, ci se v a r e s t r â n g e
a s u p r a c a p i t o l e l o r celorlalte, şi în p r i m r â n d a s u p r a celor Nu ştiu cum se trezeşte uneori
care sunt m a i m a l e a b i l e : cele destinate p a z e i şi o c r o t i r e i . Câmpia verde ca o matahală,
T r e b u e să r ă m â n ă ca o a x i o m ă : F i e c a r e leu cu care Că peste tot ţâşnesc puzderie flori
se m a i o r e a z ă arenda, e sustras o p e r e i de o c r o t i r e ! A c e a s t a Şi nu rămâne-un colţ cu faţa goală.
e realitatea, şi cei ce au rostul l o r î n orffanizaţiunea noas­
t r ă oficială t o c m a i o p e r a de o c r o t i r e şi nu tendinţa de Pădurile închise sub zăvor
m a j o r a r e a v e n i t e l o r în bani a p r o p r i e t a r i l o r , trebue _ să
considere şi trebue să nu p i a r d ă din v e d e r e n i c i o clipă Rup lacătele verzi şi ies în stradă,
această r e a l i t a t e . Iar geamurile mari şi strănse'n cor
A c e l a ş buget, la punctele 2. 3. 6 are poziţii p r i v i n d Se dau uimite'n lături să le vadă.
direct paza, o c r o t i r e a v â n a t u l u i , i n s t a l a ţ i u n i l e necesare
acestei opere. Aceste podiţii î n s u m e a z ă L e i 460.000, ceea ce Prin râuri şi prin ape se aud
face a p r o a p e 65% a cifrei bugetului.
Peşti aurii vâslind ca nişte arce.
Tată o g l i n d a acestei societăţi! Pe câmp norod de păsări dela Sud
D. E. V . p r i n î n d r u m ă r i l e ne care le dă l a scurte in­
t e r v a l e ore-anelor Judeţene şi de P l a s ă , i n t r ă — şi bine Prin gangurile zării se întoarce.
face! — în controlul vieţii i n t e r n e a s o c i e t ă ţ i l o r de v â n ă ­
toare. S o c o t i m , că ar trebui să aibă o deosebită atenţiune ŞVn toată — această 'ntindere crescând.
nsunra bugetelor societăţilor, — şi apoi a s u p r a m o d u l u i Deodată 'n amorţita vieţii-mi cuşcă,
de executare a b u g e t e l o r . B u e e t u l e ca un ochiu. care o-
Simt pasărea din inimă bătând —
g l i n d e ş t e şi sufletul şi sănătatea sau boala. D i n citirea
unui b u g e t şi a u n u i b i l a n ţ de î n c h e e r e de exerciţiu, pot Şi-atunci apuc condeiul ca o puşcă . . .
cunoaşte i m e d i a t ce g o s p o d ă r i e v â n ă t o r e a s c ă se face acolo,
şi pot să j u d e c terenele de v â n ă t o a r e şi e x e c u t a r e a înda­ RADU STANCA
O vulpe adormită
Intr'o zi de sfârşit de Martie, ne-am vorbit trei
camarazi, să ieşim la o baltă în apropierea oraşului,
să vedem ce mai fac raţele şi becaţinele. O ştersei
mai repede dela birou, m'am echipat, am înghiţit câ­
teva bucături „din picioare", spre cea mai mare con­
sternare a servitoarei, şi am plecat. Ajuns la locul
de întâlnire — locuinţa unuia dintre camarazi — am
fost primit de gazda casei, voios, vorbăreţ şi de o
sprinteneală neobişnuită l a ' e l în viaţa-i civilă; „Bine
ai venit, hai repede, că e aici şi doctorul". Doctorul
era al treilea camarad, un medic căpitan (de atunci
avansat maior).
Ne-am urcat în trăsura, ce ne aştepta, şi cu un
„Doamne ajută" am pornit. Compania s'a compus
din trei vânători, vizitiul şi un dulău cât un viţel,
care ne-a fost prezentat ca „Asul bracilor", „Perla
aretului", despre care mai am de spus ceva. Căruţa,
trasă de doi cai sprinteni, a înaintat repede, dar noi
stăpâniţi de o nerăbdare, găseam că merge prea în­
cet. Eram dornici de câmpie, de aer liber, mai ales
că din cauza unei operaţii a prietenului şi nedespăr­
ţitului camarad de vânătoare, nu eşisem la vână­
toare cam de mult. In sfârşit am ajuns la baltă.
Cine nu cunoaşte acele momente de înfrigurare,
când te dai jos din căruţă, scoţi puşca din teacă, o
închei, îţi pui cartuşiera grea şi stai nerăbdător, plin
de aşteptarea misterului văzut şi savurat de atâtea
ori şi totuşi pururea nou?
Suntem gata cu toţii. Ne facem planul de bătaie.
Balta de vre-un km. lungime, în formă de semicerc,
cu apă cam până în genunchi. Malul pe de o parte e
râpos, iar de cealaltă parte întins şi acoperit cu mi­
rişti de papură cosită: ici-colo câte un stuf netăiat.
Pe apă multe raţe. Câinele nervos, să zbate în zgar­
dă. Ne înţelegem; doi puşcaşi cu câinele o iau dintr'un
capăt, iar al treilea merge şi să postează la celălalt
capăt al bălţii. Din experienţă ştim, că raţele ridicate
se aşează la celălalt, dar mai ales că, de câteva ori
văzurăm şi vulpe fugind din păpuriş.
Ne aşezăm şi cei doi pornesc „la picior". „Asul
bracilor", dulăul dracului, cât a pornit stăpânul său
din loc, s'a smucit odată, a rupt zgarda şi cât ai bate
în palme, a şi cutreerat toată balta, stârnind tot ce
i-a căzut în cale. S'a dus naibi toată vânătoarea, ja­
vra afurisită a feştelit-o. Eu stăteam ascuns într'un
stuf, urmăream toată scena şi ridicam rugăminţi fier­
binţi către Dumnezeul Vânătorilor ca să trimită mă­
car un singur trăznet în Fritz, „Perla aretului". Cu
toate acestea cei doi vânători au tras la câteva raţe
răzleţe. Căpitanul a şi doborît vre-o două-trei, din­
tre care una de nord cu coada ascuţită, jivând colo­
ritul bibilicei. Eu nu am tras nici un foc încă.
Ajunşi la mine, cu toţi înjuram javra, natural şi
pe stăpân, care se trudea din răsputeri să-şi prindă
odorul, lucru, care numai după multe cereri şi ţo-
păială în apă, i-a reuşit.
Furios şi în dorinţa de a trage măcar un singur
foc, îi propun căpitanului să ne întoarcem încă odată
pe locul bătut de el, dar dacă putem ridica vre-o be-
caţină, „surdă". A m luat-o îndărăt, — şi aici începe
întâmplarea cu „Vulpea adormită". Mergeam la pi­
cior la o distanţă de circa 15—20 metri, atenţi şi cu
puşca gata, ştiind că becaţina nu glumeşte. Doborî-
sem trei „duble". La un moment o strigături! „Arde-o
birjar", şi-1 văd pe căpitan trăgând un foc în faţa lui
spre pământ la vre-o 20—25 de paşi, altceva nimic.
Nu tu pasăre, nu tu nimic. Eu cam invidios, din cau­
za ochilor mei. care nu se poartă cum ar trebui, mă
gândeam că „ăla vede becaţina şi în stuf". Dar nu
m'am lăsat dus de invidie şi am continuat să fiu
atent, ca nu cumva în urma puşcăturii să mi se ridice
şi mie ceva. Dar curiozitatea nu mă lăsa în pace şi
am luat-o spre căpitan. II văd alergând înainte şi
deodată ridică... o vulpe. O vulpe împuşcată în
culcuş, la picior, pe un teren bătut şi străbătut de
câine şi în jurul căreia s'au tras cel puţin 15 focuri,
în plus, că nu mai departe de 100 metri, eu am stat o
oră întreagă.
Ne-am minunat şi ne-am crucit. A m căutat ex­
plicaţia. Era un vulpan sănătos, cu părul neted şi
nici o urmă de boală sau aparenţă de ceva anormal.
Explicaţia credem a o fi găsit, în rămăşiţele unei
raţe recent mâncată la câţiva metri de „culcuşul de
pe urmă" a doamnei roşcate. Probabil, că după os­
păţul copios, dumneaei s'a culcat la soare ca să-şi
facă siesta. „Să-i fie de bine",
Cele de sus s'au petrecut în ziua de 23 Martie
1943 pe terenul de vânătoare din hotarul comunei
Livada, Ia o distanţă de 8 km. de Arad,
Romulus Ciztnaş
Isprava unei mâţe
A m (sau mai bine: am avut) pe lângă casă o mâţă
tare „harnică". Mare specialistă de şoareci, pasionată
vânătoreasă. A fătat într'un cotlon, pe care şi 1-a ales
subt nişte scări ale unui mic pavilion din grădina mea
de pomi. A scos de acolo două rânduri de pui, trans-
miţându-le pasiunea vânătorească — după cum mi-au
confirmat gospodinele, cărora le-am dăruit din acea­
stă viţă bună.
Făcând curăţenie de primăvară prin pavilion,
am pus să curăţească şi sub acele scări, având de
gând să aşez acolo paie proaspete, în vederea nouilor
bucurii familiare, care verosimil se vor prezenta la
mâţa mea şi în anul acesta, — după cum mă gândeam.
Servitorul care făcea curăţenie, m'a chemat să văd
„minunea": In cotlonul mâţei nu mai puţin de 67
cranii de paseri mici cântătoare! Deci această mâ­
ţă pe lângă şoareci s'a specializat în prinderea pă­
sărelelor şi în golirea cuiburilor! Abea 6 cranii le-am
putut identifica ca fiind de vrabie, — celelalte toate
de păsărele cântătoare, de cele de care mă bucuram
atâta şi făceam tot ceea ce îmi stătea în putinţă să
le atrag în grădina mea.
Pe lângă aceste corpuri delicte, de sigur, că vic­
timele au fost mult mai multe, — din cele după care
nu au rămas resturi, şi mai ales puii plăpânzi de pa­
săre ale căror cranii moi au putut fi mâncate pedea'n-
tregul de mâţă şi de puii ei,
împotriva protestărilor gospodinei, mâţa cea har­
nică a trecut încă în aceea zi pe alte plaiuri de vâ­
nătoare.
E bine, dacă cei ce au Simţ pentru ocrotirea pa­
sărilor, petrec cu atenţiune faptele pisicuţelor blân­
de, care se ştiu linguşi atât de nevirovate, şi fac şi
treabă prinzând şoareci.. .
Liviu S.
Cum duce vulpea iepurele
Un prepelicar de talie mare aportează cu uşu­
rinţă un iepure. Spanielii, Wachtelhunzii îl cam tâ­
răsc, şi îl aduc anevoios. M'am întrebat de mai mul­
te ori, oare cum duce vulpea iepurele, atunci, când
nu e vorba să se ferească la mică distanţă de locul
unde îl prinde, ci e silită să-1 poarte în depărtare, d.
e. când are să-1 ducă la pui, în vizuină.
In iarna trecută mi-a fost dat să observ o vulpe
în mijlocul executării acestei probleme.
Vânam la vulpi, pe o zi însorită, sperând să pot
ademeni vre-una cu glasul de şoarece. La un moment
dat observ una, din depărtare, venind spre mine. Mi
s'a părut că aduce ceva în gură. Prin binoclu am re­
cunoscut că e un iepure. Dar cum îl aducea: Aruncat
peste spate, ţinându-1 cu gura de după cap. Venea
cam într'o parte, cu capul îndoit spre umărul cu ie­
purele. Intr'un loc a pus iepurele jos, şi s'a repezit;
La dibuit.
pe semne a auzit sau a simţit un şoarece. Apoi după
ce a mozolit cu nasul prin zăpadă, a luat din nou
iepurele, şi cu o mişcare pe care aş numi-o elegantă,
şi 1-a avântat în spinare, şi şi-a continuat drumul spre
un berc din apropiere.
Se spune, că în aşa fel duce şi lupul oaia, ursul
viţelul etc. Deacum cred, — deoarece am văzut cu
ochii mei pe verişoara lor, vulpea, făcând acelaş
lucru.
Bucur Muntean
Un cocoş golaş
In primăvara trecută am împuşcat un cocoş tare
urât. Când l-am găsit în nesigura lumină a zorilor,
între cetinile bradului în care cânta, în primul mo­
ment am avut un fior. Ce văd eu oare acolo? Şarpe!
In vârful bradului, unde cântă cocoşul? De după
creangă se întindea un cap purtat de un trup de şar­
pe, gros cât trei degete puse alăturea. Culoarea al-
bă-gălbue-surie, cât o puteam eu distinge în condi­
ţiile de lumină rele în care mă găseam, era ceea a
unui şarpe, sau altă lighioană târâtoare.
Dar aceasta a fost numai şocul primei mirări. Ce
să fie? Cocoşul, — cu gâtul jumulit de vre-un rival
mai vrednic.
Când l-am prins, am avut a doua senzaţie ne­
plăcută. Aşa ceva urât, diform nu am văzut la vâ­
nătoare, decât, odată, un iepure cu urechile rătezate
dela cap chiar (glumă proastă cu care a voit să necă-
jască un tovarăş, pe altul, rău de pagubă). Cogea­
mite pasăre, neagră ca tăciunele, cu platoşă arzândă
pe piept, cu coada răsfirată, mândră, bogată, — cu
un cap mare, cioc zdravăn, ochi încercănaţi cu roşu,
suibt barbă smoc de pene — şi între corp şi cap, piel-
hoaca jumulită a unui gât de curcă.
Nu avea pe gât nici o piană, decât doar câteva
cotoare fără de steag, împlântate în pielea, pe care
se înşirau în pedante rânduri cuiburile penelor smul­
se. Dacă ar fi jumulit o bu­
cătăreasă aşa de bine, cu apă
fierbinte şi cu mâini harnice
— nu ieşea poate mai bine.
Ce să fi păţit oare coco­
şul acesta? M'am gândit că a
scăpat cu . . . pielea teafără
din ghiarele vreunui jder. Nu
se poate! A r fi suferit şi
aceea piele ceva, apoi din o
scurtă întâlnire, cu rapidă
scăpare, pe care ar fi avut-o
cu jderul, nu s'ar fi putut
despuia în acest fel toate pe­
nele de pe gât. Dar oare o
luptă de dragoste cu un alt
cocoş, sau chiar o serie de
bătălii l-au putut goli în a-
cest hal de toate penele gâtu­
lui? Cu greu îmi vine să cred.
Dar care va fi, atunci,
explicaţia? Doar nu am pre­
tenţia să fi împuşcat o nouă
specie — să zicem, de cocoş
golaş, cum sunt acele găini
bine ouătoare din Ardeal!
N.
 ||lllll|IMIIIIIIIIIIMJIIMIIIIIIIIIIIIIIIIII[J|

liCARTl/REVISTEIi H4-

Combaterea ciorilor. M i n i s t e r u l A g r i c u l t u r e i şi D o m e ­ şor sau l o p â ţ i c ă p â n ă devine i a r ă ş l i c h i d şi în u r m ă se

niilor, î n seria de broşurele „ C ă r t i c i c a P l u g a r u l u i " a edi­ t o a r n ă fosforul amestecându-se cât se p o a t e de bine.
tat cea cu N o . 17 „ C o m b a t e r e a c i o r i l o r " . E o foarte bună In această m a s ă se a d a u g ă t ă r â ţ e de g r â u sau m ă l a i
sinteză a m e t o d e l o r de c o m b a t e r e a acestei p l ă g i . P e n t r u a m e s t e c â n d continuu, p â n ă ce î n t r e g u l p r e p a r a t d e v i n e
noua utilitate a e f o r t u r i l o r cuprinse în această broşură, ca o m ă m ă l i g ă m o a l e de culoare roşie. I n acest m o m e n t
r e p r o d u c e m d i n ea p ă r ţ i l e esenţiale: o t r a v a este g a t a p e n t r u a fi întrebuinţată.
In u l t i m u l t i m p ciorile n e g r e , cenuşii şi coţofanele Cantitatea ce se p r e p a r ă astfel, nu v a fi m a i m a r e
s'au î n m u l ţ i t peste m ă s u r ă în ţ a r a noastră, a d u c â n d pa­ decât atât cât ciorile din r e g i u n e ar putea c o n s u m a î n t r ' o
gube foarte i m p o r t a n t e a g r i c u l t u r e i . N u m a i stăruim zi, căci o t r a v a fiind expusă în aer, fosforul se a r d e şi
a s u p r a v o l u m u l u i şi felului acestor p a g u b e , ele fiind în p i e r d e puterea sa de o t r ă v i r e .
deobşte cunoscute de a g r i c u l t o r i noştri. D ă m aci însă L o c u l unde se va p u n e o t r a v a , va fi ales d u p ă loca­
m i j l o a c e l e de stârpire a acestor p ă s ă r i s t r i c ă t o a r e , m i j ­ lităţi, observându-se unde se a d u n ă ele de obicei c u m de
loace e x p e r i m e n t a t e t i m p î n d e l u n g a t şi care au dat rezul­ e x e m p l u la g r ă m e z i l e de g u n o a i e , b ă l i g a r , etc.
tate foarte bune. P e n t r u c a reuşita să f i e şi m a i bună, este b i n e ca, câ­
Distrugerea ciorilor cu a r m a de v â n ă t o a r e este teva zile înainte de a p u n e o t r a v a să se p r e s a r e pe locu­
a p r o a p e i m p o s i b i l ă şi în tot cazul foarte costisitoare. rile unde ne g â n d i m a o t r ă v i a l i m e n t u l î n t r e b u i n ţ a t î n
Cel m a i bun m i j l o c pentru d i s t r u g e r e a lor, în t i m p u l p r e p a r a r e a o t r ă v i , în c a z u l de faţă s â n g e cu t ă r â ţ e sau
iernii este o t r ă v i r e a p r i n p r e p a r a t u l fosforat p r e g ă t i t după m ă l a i , însă n e o t r ă v i t , p e n t r u ca ciorile să se î n v e ţ e a veni
u r m ă t o a r e a reţetă. cu î n c r e d e r e şi în n u m ă r m a r e in acele l o c u r i .
Se ia 23 grame fosfor alb în bastoane, care se găseşte S â n g e l e va fi a c o p e r i t cu un uşor strat de g u n o i sau
în comerţ în cutii de metal saa borcane de sticlă, acope­ băligar.
rit cu apă. C â n d a m constatat că ciorile s'au î n v ă ţ a t a v e n i î n
Se varsă apa din cutia sau borcanul care conţine fos­ n u m ă r m a r e la locul hotărât, p u n e m s â n g e l e o t r ă v i t care
forul reţinându-se aceasta in vas şi se toarnă imediat n e a p ă r a t trebue a c o p e r i t cu un foarte subţire strat de
deasupra 200—2S0 gr. glicerina până ce fosforul este com­ g u n o i sau b ă l i g a r , pentru ca c i o r i l o r să nu l i se p a r ă cu­
plect acoperit, căci dacă stă în contact cu aerul, el se r i o a s ă această h r a n ă n e o b i c i n u i t ă .
poate aprinde. D a c ă p u n e m dela început s â n g e o t r ă v i t f ă r ă a ade­
Vasul care conţine fosforul astfel pregătit, se pune m e n i ciorile cu s â n g e curat, r i s c ă m ca o t r a v a să fie con­
într'un alt vas de fiert, mai mare, plin pe jumătate cu s u m a t ă prea t â r z i u • de către ciori, a d i c ă d u p ă ce şi-a
apă, şi acesta la rândul său se aşează pe cărbuni sau pierdut din puterea texică v e n i n d în contact cu aerul.
mangal sau pe o plită. O t r a v a trebue expusă seara în a m u r g sau c h i a r
Fosforul din vasul cel mic, începe să se topească din n o a p t e a p e n t r u ca ciorile să nu v a d ă o m u l care l u c r e a z ă ,
cauza căldurei. In acest moment, el este amestecat tu un i a r fosforul p â n ă d i m i n e a ţ a p i e r d e d i n m i r o s u l l u i ne­
beţişor de lemn până se face o masă omogenă. Beţişorul plăcut.
după tntrebuinţare, se aruncă în foc. N u trebue să ne m i r ă m d a c ă î n t i m p u l cât c i o r i l e
In fosforul astfel topit în glicerina, se pune bolus m ă n â n c ă nu v e d e m să m o a r ă v r e u n a . E l e î n d a t ă ce s i m t
alb până ce întregul preparat devine siropos. efectul o t r ă v e i , sboară d e p a r t e şi m o r cu sutele la distanţe
Siropul astfel preparat se toarnă într'o sticlă erme­ m a r i de locul o t r ă v i t .
tic închisă sau în cutii de tinichia sau borcane, deasemeni D a c ă s'a făcut o t r ă v i r e a cu sânge, ea nu m a i trebue
ermetic închise, în care se păstrează până la întrebuin­ repetată c u r â n d tot cu sânge, căci ciorile nu v o r m a i
ţare. m â n c a această h r a n ă . z
Dacă vasul in care păstrăm siropul fosforat nu ar fi D a c ă d o r i m să le î m p u ţ i n ă m şi m a i m u l t , a t u n c i se
ermetic închis, fosforul s'ar descompune in contact cu va întrebuinţa altă m o m e a l ă p e n t r u a doua o t r ă v i r e şi
aerul. de câte ori se repetă o t r ă v i r e a la i n t e r v a l m a i scurt, se
P r i n c i p a l a calitate a acestui p r e p a r a t este faptul că va s c h i m b a şi m o m e a l a .
o t r a v a n u o m o a r ă i m e d i a t ciorile ci m a i î n t â i le î m b o l ­ b) In cadavre de iepure sau de alte animale (căini,
năveşte şi ele pleacă după teren şi m o r la distanţe de oi,etc):
sute de m e t r i şi c h i a r de k i l o m e t r i , de terenul unde a fost Se iau m ă r u n t a i e l e a n i m a l u l u i sau carne crudă de
pusă o t r a v a . orice a n i m a l , se toacă şi se amestecă cu s i r o p u l fosforat,
Din această cauză, pe c â n d la î n t r e b u i n ţ a r e a otră­ i a r a p o i se i n t r o d u c e în pielea a n i m a l u l u i punându-1 cio­
v u r i l o r p u t e r n i c e c u m de ex. strycnina, c i o a r a m o a r e r i l o r drept h r a n ă .
t r ă s n i t ă c h i a r pe locul unde a î n g h i ţ i t o t r a v a , i a r cele­
lalte ciori nu se m a i a p r o p i e de n a d a o t r ă v i t ă ; l a fosfor, c) Cu cartofi:
ciorile c o n t i n u ă a veni şi a m â n c a o t r a v a , f ă r ă a observa Se fierbe cartofi î n cantitate suficientă. Se s f a r m ă şi
că cele ce au m â n c a t m a i î n a i n t e au fost o t r ă v i t e ; din se e x p u n în l o c u r i p o t r i v i t e a c o p e r i ţ i cu g u n o i , o b s e r v â n ­
această cauză la un s i n g u r loc de o t r ă v i r e , dacă este bine du-se ca ei să fie c o n s u m a ţ i de ciori. O p e r a ţ i a se r e p e t ă
ales, se pot o t r ă v i sute şi m i i de ciori într'o s i n g u r ă zi. de c â t e v a ori spre a le o b i c i n u i a se a d u n a la această
hrană fără bănuială.
#
O t r a v a se p r e p a r ă astfel:
Cartofi fierţi şi s f ă r â m a ţ i , se p u n î n t r ' u n butoi care
T i m p u l cel m a i p r o p r i u p e n t r u o t r ă v i r e cu sirop fos­ se lasă o zi în curte p e n t r u a se r ă c i bine, căci dacă sunt
forat este i a r n a când c â m p u l este a c o p e r i t cu z ă p a d ă şi calzi, fosforul sar putea a p r i n d e .
când ciorile n e g ă s i n d h r a n ă pe c â m p , se instolesc şi se S e a r a butoiul cu cartofi se t r a n s p o r t ă l a locul desti­
s t r â n g în m a r g i n e a satelor, pe la a r m a n e şi pe la depo­ nat o t r ă v i r i i unde ei sunt r ă s t u r n a ţ i pe nişte saci, de unde
zitele de b ă l i g a r şi g u n o a i e . sunt apoi din nou puşi în butoi, după ce au fost supuşi
Se r e c o m a n d ă m a i ales ca o t r ă v i r e a să se facă după următoarei operaţiuni:
o p e r i o a d ă de îngheţ, în m o m e n t u l când î n c e p e m o i n a . L a f i e c a r e baniţă de cartofi se t o a r n ă 2 l i n g u r i de supă
P e n t r u ca o t r a v a să fie consumată de ciori, trebue din pasta fosforată, care se amestecă bine de tot cu car­
să le fie servită î n t r ' u n a l i m e n t plăcut lor. tofii, apoi i a r o b a n i ţ ă de cartofi cu 2 l i n g u r i de sirop
D ă m m a i j o s diferite c o m b i n a ţ i u n i de a l i m e n t e cu fosforat, bine amestecaţi şi aşa m a i departe, p e n t r u ca
otravă: fosforul să fie amestecat cât se p o a t e de bine cu c a r t o f i i .
a) Cu sânge: Se recomandă ca amestecul cu fosfor să se facă
Se ia câte 1 k g . s â n g e de o r i c e a n i m a l pentru cel chiar pe terenul de otrăvire, pentru ca nu cumva în cursul
mult 100 gr. de pastă fosforată. I n nici un caz m a i m u l t ă transportului să cadă din cartofi otrăviţi pe drum, car­
pastă, căci ciorile ar simţi fosforul. tofi cari ar putea ucide orice animal domestic care i-ar
Dacă sângele este î n c h e g a t , se amestecă cu un beţi­ mânca.
 Butoiul în care s'a făcut amestecul, tot din această
cauză ar trebui ars şi în tot cazul păstrat în aşa fel încât
niciun animal domestic să nu poată mânca din resturile
de cartofi.
P u n e r e a o t r ă v e i se face la fel cu s â n g e l e o t r ă v i t ,
acoperindu-se cu u n strat subţire de g u n o i .
Se v a s u p r a v e g h i a cu atenţiune ca să nu m ă n â n c e
şi a n i m a l e l e domestice, c ă r o r a le p l a c m u l t cartofii.
D u p ă t e r m i n a r e a o t r ă v e i se v o r a r d e cu p a i e toate
resturile de pe locul o t r ă v i t .
O t r ă v i r e a cu cartofi dă cele m a i bune rezultate, in
luna M a r t i e .
A c e s t e a sunt m i j l o a c e de d i s t r u g e r e a ciorilor, cari se
a p l i c ă i a r n a cu cele m a i bune rezultate.
Ciorile, coţofenele (ţărcile) şi gaiţele, sunt foarte a m a ­
t o a r e de ouă pe care le găsesc in c u i b u r i l e d i f e r i t e l o r
p ă s ă r i sălbatice şi c h i a r în curţile g o s p o d a r i l o r . .
I n epoca de p r i m ă v a r ă , o t r ă v i r e a l o r cu ouă otră­
vite, dă r e z u l t a t e foarte bune, cu atât m a i m u l t cu cât
în acea epocă ele v i n m a i p u ţ i n la l o c u r i l e de o t r ă v i r e de
i a r n ă , g ă s i n d h r a n ă suficientă pe c â m p .
P e n t r u această o t r ă v i r e se p r o c e d e a z ă î n m o d u l ur­
mător:
Se ia c â t e v a ouă de g ă i n ă sau de altă pasăre, cele
albe f i i n d p r e f e r a b i l e , căci se v ă d m a i departe, şi se pre­
pară în modul următor:
I n v â r f u l oului se face ca un ac o g a u r ă m i c ă cât
d i a m e t r u l acului. L a p a r t e a opusă se face o g a u r ă ceva
m a i m a r e ca să p o a t ă î n c ă p e a p r i n ea o t r a v a f ă r ă a se
u n g e p e d i n a f a r ă p e r e ţ i i oului.
Se scoate d i n nouă o p ă r t i c i c ă din albuş suflându-se
pe g a u r a cea m i c ă , care î n u r m ă se a s t u p ă cu p u ţ i n ă
ceară.
P e g a u r a cea m a r e se i n t r o d u c e d i n sticla cu s i r o p
fosforat c â t e v a p i c ă t u r i de sirop, d u p ă ce sticla a fost
b i n e scuturată.
î n d a t ă ce o t r a v a a fost introdusă, se amestecă î n in­
t e r i o r u l oului aşa fel ca î n t r e g conţinutul său să fie b i n e
a m e s t e c a t cu o t r a v a .
A p o i se a s t u p ă şi această g a u r ă , fie cu v a t ă şi c e a r ă
sau n u m a i ceară, aşa ca oul să fie e r m e t i c î n c h i s .
Ca m ă s u r ă de p r e v e d e r e se va scrie pe ou c u v i n t e l e :
„ou otrăvit" p e n t r u ca nu c u m v a fiind g ă s i t de copii să-1
mănânce.
î n d a t ă ce o u ă l e au fost p r e p a r a t e î n n u m ă r suficient
se aşează pe loc seara, p e n t r u ca ciorile să nu o b s e r v e ce
se petrece. — Ele v o r fi aşezate cu i n s c r i p ţ i a î n j o s , î n cui­
b u r i i m i t a t e şi în p u n c t e l e unde ciorile se a d u n ă în t i m ­
pul zilei şi aşa fel ca să p o a t ă fi v ă z u t e d i n sbor. — E l e
se pot aşeza î n g r â u l r ă s ă r i t de curând, t r i f o i u r i , tufele
din păşuni, etc.
C i o r i l e n e g r e obicinuiesc să facă cuiburi î n colonii,
în buchete de a r b o r i î n a l ţ i i z o l a ţ i pe c â m p , p e l â n g ă ar­
m a n e , pe m a r g i n e a c ă i l o r ferate şi c h i a r p r i n sate.
C i o r i l e cenuşii fac cuibul i z o l a t î n p ă d u r i .
I n u l t i m i ani s'au dat d i s p o z i ţ i u n i p e n t r u distruge­
rea c u i b u r i l o r .
A c e s t sistem dă r e z u l t a t e bune dacă se aplică î n anu­
m i t e condiţiuni. E l trebue a p l i c a t cu stricteţe, legea pre­
v ă z â n d , î n interesul a g r i c u l t u r e i , sancţiuni severe pentru
cei se se s u s t r a g sau n e g l i j e a z ă d i s t r u g e r e a cuiburilor.
I n special se a t r a g e atenţiunea că nu trebue distruse
c u i b u r i l e î n a i n t e de clocire, căci dacă nu se ţine s e a m a
de aceasta, ciorile fac cuiburi noui în altă p a r t e unde
v o r depune ouăle. N o i trebue să u r m ă r i m î m p i e d i c a r e a
r e p r o d u c e r e i l o r şi d a c ă este posibil şi d i s t r u g e r e a cloşti-
lor, i a r n u să le t r i m i t e m dela n o i l a vecin.
D a c ă d i s t r u g e m c u i b u r i l e şi ouăle d i n ele î n a i n t e
de clocirea l o r c i o a r a face cuib în altă p a r t e unde face
ouă, însă m a i puţine ca la p r i m u l ouat.
P e n t r u aceste m o t i v e , cuibul trebue distrus cu o r i c e
m i j l o c c â n d c i o a r a a scos p u i şi sunt î n c ă g o l a ş i şi ne-
sburători. R e z u l t a t u l este d i s t r u g e r e a î n t r e g e i p r o g e n i t u r i ;
m a m a deşi scapă nu m a i face alt cuib în a n u l acela.
D i s t r u g e r e a la c u i b cu cele m a i bune m i j l o a c e se
p o a t e face şi în m o d u l u r m ă t o r : se lasă c i o a r a să ouă şi
c â n d î n c e p e să clocească cu un foc de a r m ă de v â n ă t o a r e
î n c ă r c a t ă cu alice de 3 m . m . se t r a g e un foc în cuib când
c i o a r a este pe ouă. R e z u l t a t u l este r a d i c a l căci se o m o a r ă
cloşca şi se d i s t r u g ouăle.
E p o c a cea m a i b u n ă p e n t r u d i s t r u g e r e a c i o r i l o r la
cuib este între 15 M a i — 1 I u n i e cu m i c i v a r i a ţ i u n i d u p ă
ani, d e p i n z â n d de starea t i m p u l u i care p o a t e g r ă b i sau
î n t â r z i a clocitul.
Revista Vânătorilor ( N o . 5/1943). D u p ă un just a r t i c o l
al D-lui C. V i ş o i a n u , î n care se e l o g i a z ă f i g u r a celui dis­
p ă r u t d i n t r e noi, „ D o m n u l M o c i o n y i " , c i t i m cu m a r e in­
teres studiul D-lui P r o f . E u g e n Botezat, „ E l a n u l , V â n a t
p r o p r i u al Ţ ă r i i R o m â n e ş t i " . I l u s t r u l n a t u r a l i s t p r e c o n i ­
zează c o l o n i z a r e a acestui nobil v â n a t în r e g i u n e a pădu­
rii L e t e a din D o b r o g e a , unde ar putea exista un stoc de
vre-o 50 e x e m p l a r e . — R e v i s t a m a i c u p r i n d e o serie de
p o v e s t i r i vânătoreşti, semnate de D-nii A n a s t a s i e Z a h a r i a ,
M i h a i l V . Merfea, Gh. B u t n a r u - F ă l t i c e n i , a p o i o t r a d u ­
cere d i n James-Oliver C u r w o o d , şi în fine un b o g a t m a ­
terial i n f o r m a t i v .
Buletinul de Inform, al Inst. de cercetări piscicole (No.
4/943). Se r e c o m a n d ă u r m ă t o r u l m i j l o c de Î n t r e ţ i n e r e a
p l ă ş i l o r şi sforilor întrebuinţate la pescuit:
1. T r a t a r e a p l ă ş i l o r pescăreşti în soluţii l a o tem­
p e r a t u r ă r i d i c a t ă , cu diferite extrase v e g e t a l e d i n s c o a r ţ a
u n o r a r b o r i d i n Orient ( M a n g r o v e , K a t e c h u , etc.) sau d i n
scoarţa u n o r a r b o r i i n d i g e n i , c u m sunt: stejarul, salcia,
arinul, m e s t e a c ă n u l , bradul, castanul, e t c , în g e n e r a l ex­
trase v e g e t a l e sare sunt folosite în i n d u s t r i a t ă b ă c ă r i e i
la a r g ă s i r e a pielei. Aceste extrase î m b i b a t e î n f i r e l e d i n
care sunt î m p l e t i t e p l ă ş i l e şi sforile pescăreşti, constitue
o o t r a v ă contra b a c t e r i i l o r din a p ă d i s t r u g ă t o a r e de celu­
loză.
2. T r a t a r e a p l ă ş i l p r pescăreşti în soluţii de f i x a r e l a
rece, cu extrase de n a t u r ă c h i m i c ă ( K a l i u m b i c r o m a t , N a -
t r i u m b i c r o m a t , Sulfat de Cupru, e t c ) , p e n t r u ca substan­
ţele toxice de la p r i m a t r a t a r e să f i e astfel fixate în firele
textile d i n care sunt î m p l e t i t e plăşile.
3. D u p ă aceasta p l ă ş i l e se t r a t e a z ă î n stare u m e d ă
şi tot la o t e m p e r a t u r ă scăzută (37° C ) cu C a r b o l i n e u m .
Acest p r o c e d e u de c o n s e r v a r e ( m e t o d a celor „ t r e i b ă i ' )
este cel m a i cunoscut î n G e r m a n i a şi O l a n d a şi se î n t r e ­
b u i n ţ e a z ă în special la c o n s e r v a r e a i n s t r u m e n t e l o r de
pescuit m a r i şi m o b i l e şi a dat p â n ă a c u m r e z u l t a t e l e
cele m a i bune.
R e m a r c ă m a p o i f o a r t e i n s t r u c t i v e l e articole, care tra­
tează „ P ă s t r a r e a şi t r a s p o r t a r e a peştelui v i u " ( A . T . ) ,
„Mijloace naturale pentru ademenirea peştilor" ( A . B . ) ,
apoi sfaturile l u n a r e .
Deutsche Jagd-Wild und Hund ( N o . 2/943). U n instruc­
t o r m i l i t a r , Otto S c h m i d t , a r a t ă g r e ş a l a pe care o fac
m u l ţ i v â n ă t o r i tineri, folosind lunetă l a a r m e l e de g l o n ţ ,
cu toate că au ochi buni, şi n u au nevoe de acest instru­
m e n t ajutător. C h i a r şi în l u m i n a scăzută a î n s e r ă r i l o r ,
se p o a t e t r a g e bine f ă r ă lunetă •— e v e n t u a l u t i l i z â n d o
cătare l u m i n o a s ă . L u n e t a e c â r j a v â n ă t o r i l o r b ă t r â n i ! —
P r o f . L u t z H e c k , directorul g r a d i n e i zoologice d i n B e r l i n ,
scria despre „ A s c a n i a - N o v a de a z i " ; — e acel m i n u n a t
p a r c d i n C r i m e e a , î n t e m e i a t de F r . F a l z - F e i n , despre care
a m scris şi în r e v i s t a n o a s t r ă . A u t o r u l dă o serie de foto­
g r a f i i , p r e z e n t â n d cerbi, antilope, gun, în d e p l i n a l o r li­
bertate d i n acel parc. — I n n o r m a d i s p o z i ţ i i l o r autorită­
ţilor, r e v i s t a a r e abea 8 p a g i n i de text.
Bucovina Forestieră (Cernăuţi, N o . 1—1943). E f o r i a
F o n d u l u i bisericesc din B u c o v i n a , ne dă o nouă şi fru­
m o a s ă p u b l i c a ţ i u n e î n c h i n a t ă p ă d u r e i şi v i e ţ u i t o a r e l o r ei.
î n c r e d i n ţ a t ă u n u i comitet de redacţie, în fruntea c ă r u i a
stă D l I n g . I l i e Dan, r e v i s t a îşi p r o p u n e să slujască inte­
resele silvice, s t ă r u i n d m a i ales a s u p r a cadrului b u c o v i ­
nean, m a i a p r o a p e de p r e o c u p ă r i l e ei. I n a r t i c o l u l v â n ă -
toresc, s e m n a t de distinsul s i l v i c u l t o r şi v â n ă t o r , Dl I n g .
1. Volosciuc, D-sa a j u n g e la concluziunea. că s i n g u r a f o r m ă
de a d m i n i s t r a r e a v â n ă t o a r e i , p o t r i v i t ă cu interesele p r o ­
p r i e t a r u l u i în r e g i a p r o p r i e . D-sa e v a l u e a z ă „ c o m e r c i a l "
v â n a t u l d i n cele 237.000 ha. p r o p r i e t a t e a F o n d u l u i la L e i
8.000.000, cu o recoltă a n u a l ă de L e i 788.000, deci e un „ca­
pital v i u " , care „ d ă o p r o d u c ţ i e a t â t de m a r e " . A u t o r u l
p r o m i t e a r e v e n i a s u p r a acestei teme. N e r e z e r v ă m şi noi
dreptul de a ne ocupa de ea m a i pe l a r g , p r e z e n t â n d ea
l a t u r i e x t r e m de interesante. O b o g a t ă c r o n i c ă v â n ă t o -
rească c o m p l e c t e a z ă p a r t e a cinegetică a excelentei re­
viste.
CARPAŢII •:- 1943. No. 6. 107
solicită p r e l u n g i r e a [dacă a p l ă t i t l a zi a r e n d a ; d a c ă a
p ă z i t şi g o s p o d ă r i t bine terenul; dacă a e x e r c i t a t v â n ă ­
t o a r e a în m o d r a ţ i o n a l ; d a c ă sub el s'a r i d i c a t n i v e l u l
v â n ă t o r e s c , şi deci v a l o a r e a t e r e n u l u i ) .
S e r v i c i u l a r e n d ă r i l o r a p r i m i t o r d i n de a p u b l i c a
pentru a r e n d a r e p r i n oferte închise o r i c e teren, sau fond,
f GHEORGHE RUSESCU cu cerere de p r e l u n g i r e , d a c ă a v i z u l I . V . J. care trebue
să însoţească oferte, n u conţine e l e m e n t e l e m a i sus ară­
S'a stins, d u p ă o t â n j i r e de c â ţ i v a ani, un o m v r e d ­ tate, pe lângă indicarea preţului de estimaţie în r a p o r t
nic, faţă de care î n t r e a g a v â n ă t o r i m e r o m â n e a s c ă trebue cu v â n a t u l existent şi cu a b u n d e n ţ a aceluia (sau a păs­
să aibă s e n t i m n t e de s t i m ă şi r e c u n o ş t i n ţ ă : G h e o r g h e R u - t r ă v i l o r , în c a z u r i l e f o n d u r i l o r ) " .
sescu, subdirector î n D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a t u l u i . * # *
A p r o a p e dela î n t e m e i e r e a acestei instituţiuni de stat, ho­
t ă r â t o a r e p e n t r u cauza cinegeticei r o m â n e ş t i , G h e o r g h e V ă dau câteva r e l a ţ i i a s u p r a p a s a j u l u i de sitari d i n
Rusescu a i n t r a t î n s e r v i c i u l ei. N u era v â n ă t o r , şi nu a P r i m ă v a r a aceasta. S i t a r i i au sosit foarte t â r z i u , p r i m i i
d e v e n i t v â n ă t o r . S'a î n c a d r a t totuşi, desăvârşit, în l u m e a au fost î m p u ş c a ţ i în p r i m a D u m i n i c ă d i n A p r i l i e şi nu
noastră, şi a a s i m i l a t interesele, concepţiile, străduinţele, mi-a spus nici u n v â n ă t o r să fi g ă s i t m u l ţ i , m ă c a r odată.
p r o b l e m e l e v â n ă t o r e ş t i şi s'a străduit neîncetat să le ser­ A u fost f o a r t e puţini.
vească. Cult, delicat, s e r v i a b i l , p u r u r e a în ochi şi în g l a s N u ştiu care să fie cauza; d e o a r e c e s'ar p u t e a spune
cu aceea î n c u r a j a t o a r e b u n ă v o i n ţ ă , pe care atât de r a r o că nu au stat pe la n o i f i i n d f o a r t e uscat, d a r tot trebuia
găseşte o m u l d i n c o l o de p r a g u l „ b i u r o u r i l o r " , — în cursul să-i g ă s e a s c ă c i n e v a m ă c a r odată în cantitate m a i m a r e
a n i l o r G h e o r g h e Rusescu a devenit un p r i e t e n al v â n ă t o ­ şi î n a f a r ă de asta n i c i alte p a s a j e de alte f e l u r i de pă­
r i l o r , c o n s i d e r a t de aceştia ca p r i e t e n şi iubit ca prieten. sări c ă l ă t o a r e nu a m v ă z u t sau auzit noaptea. D o a r un
U n slujbaş, c a r e şi-a făcut un cult d i n corecta şi d e v o t a t a m i c c â r d de cocostârci a m z ă r i t pe l a 12 A p r i l i e . R â n d u -
î m p l i n i r e a datoriei, — un o m , care a înţeles, că autori­ nele nu a m v ă z u t deloc p â n ă a c u m a . Să fie o a r e o s c h i m ­
tatea nu se câştigă p r i n a t i t u d i n i brutale, şi că buna- b a r e de d r u m a n u l acesta, şi dece?
c u v i i n ţ ă şi delicateţa nu fac decât să o întărească. Deoarece P r i m ă v a r a aceasta a fost tare secetoasă,
D e p l â n g e m sincer pe acest o m bun şi de m a r e folos sunt curios să ştiu d a c ă v o r fi m u l ţ i epuri.' I n cazul că
al v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i , şi d u p ă c u m cu drept i se cuvine, v o r f i , e că d i n cauza p l o i l o r şi f r i g u l u i au fost î n u l t i m i i
a ş e z ă m cu p i e t a t e t r a d i ţ i o n a l a c r e n g u ţ ă de b r a d pe m o r ­ trei ani epuri p u ţ i n i . I a r de nu, atunci e alta c a u z a pen­
m â n t u l , care î n c h i d e un v r e d n i c şi d e v o t a t susţinător al tru care s'au î m p u ţ i n a t e p u r i i aşa t a r e pe l a n o i . Ce e
marei noastre familii. drept însă e că a m g ă s i t î n t r ' u n loc e p u r i m u l ţ i , î n alte
„Carpaţii" l o c u r i erau puţintei, i a r î n alte l o c u r i e r a u f. f. p u ţ i n i .
Lucien Place-lioman
• • *
* **
Mulţumim următorilor prieteni ai „Carpaţilor" pen­ Societatea de V â n ă t o a r e din O r ă ş t i e şi-a ales u n nou
tru sprijinul preţios, pe care ni l-au dat, aducând noui C o m i t e t de conducere î n c o n f o r m i t a t e cu n o u l S t a t u t tip
abonaţi în tabăra cititorilor noştrii: al M i n i s t e r u l u i de A g r i c u l t u r ă şi D o m e n i i , c o m p u s d i n
Ing. Otto Witting, Bucureşti. D-nii: l o a n B r a n g a , fost p r i m a r ca preşedinte, Dr. S e v e r
Reuniunea Vânătorilor din Săcele, Secr: G. Timariu. Orbonaş, Dr. I o n V . T o d e a , R e m u s B r a n g a şi Oscar Schu-
Col. G. Stavrache, Dolj. leri ca m e m b r i i .
Soc. Vdn. Epurele, Podul Iloaei. I n C o m i t e t u l de c e n z o r i au fost aleşi D-nii: E n e a
Ing. N. Goţia, Braşov. T o d o r şi losif B r u n o L e v i t z k y .
Soc. „Corvinul" Hunedoara. Jurisconsult al Societăţii este Dl A d v o c a t G h e o r g h e
Nicolae Miculi, Budineţ. V o i ş a n u , secretar Dl Dr. L u d . D o i k a , i a r casier Dl C a r o l
Boris Teranov, Bălţi. L6w.
Dr. 1. V. Todea, Orăştie. M a e ş t r i i de v â n ă t o a r e aU fost d e l e g a ţ i D-nii: S i m i o n
Subloc. G. Ardelean, Holod. G a v r i l ă , C a r o l Zobel, R i c h e r d Ddrner.
Societatea „Vulturul", Balş, preş. I. Nitzulescu. I n t r e m ă s u r i l e de o c r o t i r e l u a t e de conducerea aces-,
Anton Vlad, Balinţ. tei societăţi a m i n t i m că v â n a t u l p o t â r n i c h i l o r a fost c o m ­
Mihail Bejenaru, Vijniţa. plect interzis p e t e r i t o r i i l e societăţii p e n t r u sezonul anu­
Soc. „Diana" Bolgrad, preş. Cpt. D. Nechitovici. lui v i i t o r .
Insp. Eutemiu Loichiţia, Timişoara. D e a s e m e n e a s'a h o t ă r â t ca v â n ă t o a r e a i e p u r i l o r să
Insp. Dragoş Navrea, Braşov. înceapă la 1 O c t o m b r i e şi să se î n c h i d ă l a 14 I a n u a r i e .
Insp. Const. Vizante, Giurgiu. I n i n t e r v a l u l acesta de t i m p s'a p e r m i s î m p u ş c a r e a
Gavril Crişan, Alba Iulia. a l o r doi i e p u r i de v â n ă t o r pe s ă p t ă m â n ă .
Arcadie Baculea, Braşov. S'au luat a p o i întinse m ă s u r i p e n t r u s t â r p i r e a bra­
Gh. Ciupală, Telega-Prahova. c o n a j u l u i dela m u n t e , p e n t r u u c i d e r e a c â i n i l o r v a g a b o n z i
Dr. Ic an Bujna, Nădlac. şi a r ă p i t o a r e l o r .
H. Tălpeanu, Dolj. S'au stabilit d e a s e m e n e a t e r i t o r i i l e de o c r o t i r e şi re­
Cpt. Gh. loan, Ploeşti. fugiu pentru v â n a t pe anul v â n ă t o r e s c 1943/44.
Maior N. Iacobescu, Tiraspol. I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e p e n t r u P l a s a O r ă ş t i e a fost
Octav Bohafiel, Alba Iulia. n u m i t Dl I n g i n e r inspector s i l v i c T e o d o r Corbeanu, un
Ing. I. Isbăşescu, Slatina. a p r e c i a t c a m a r a d de v â n ă t o a r e , m e m b r u al Societăţii.
Al. Ivaşcu, Bucureşti.
Dr. Aurel Raicu, Arad. * **
Petre A. Theodorescu, Crasna.
C o m u n i c m a i j o s datele a p r o x i m a t i v e la cari şi-au
* ** făcut apariţia în regiunea noastră vestitorii primăverii:
P o r u m b e i i la 24 F e b r u a r i e 1943.
D i r e c ţ i u n e a E c o n o m i e i V â n a t u l u i a dat D-lor Inspec­ Gâştele sălbatece la 1 M a r t i e .
tori de V â n ă t o a r e judeţeni, în cadrul unei recente circu­ B â t l a n i i la 15 M a r t i e .
l a r i u r m ă t o a r e l e î n d r u m ă r i , care i n t e r e s e a z ă d e a p r o a p e C o d o b a t u r i l e la 15 M a r t i e .
pe a r e n d a ş i i de terene de v â n ă t o a r e : S i t a r i i la 20 M a r t i e .
„ P e n t r u a putea p r e l u n g i contractul de a r e n d a r e al Cucul la 1 A p r i l i e .
vechiului arendaş de t e r e n de v â n ă t o a r e , sau fond de pes­ Berzele la 14 A p r i l i e .
cuit, pe l â n g ă n e l u a r e a î n c o n s i d e r a r e a celei m a i m a r i R e m a r c că p a s a j u l s i t a r i l o r a fost foarte slab, m a i
oferte concurente ( c a r e p o a t e fi c h i a r de rea c r e d i n ţ ă ) , ales în luna M a r t i e . Stocul s'a î n b u n ă t ă ţ i t s i m ţ i t o r l a în­
nu g ă s i m deajuns ca a v i z u l I . V . J. să aibă n u m a i textul ceputul lunei A p r i l i e , totuşi nu se p o a t e v o r b i de o abun­
l a p i d a r : „Cu aviz favorabil", — sau: „Cu aviz favorabil la denţă în sitari. N u m ă r u l l o r p a r e să fie în descreştere
suma de lei....". continuă.
I n a t a r i c a z u r i se p r e t i n d e d i m p o t r i v ă ca I . V . J. să Dr. Ion V. Todea, m a g i s t r a t O r ă ş t i e .
a v i z e z e cât m a i m i n u ţ i o s şi m a i clar, a r ă t â n d ce a n u m e
c r i t e r i i p l e d e a z ă p e n t r u v r e d n i c i a v e c h i u l u i a r e n d a ş care
 P r i n t r ' o d e r i z i u n e m i n i s t e r i a l ă d i n 14 M a i 1943, s'a
r e g l e m e n t a t din nou m o d u l de u t i l i z a r e a v â n a t u l u i î m ­
puşcat, în G e r m a n i a . A r e n d a ş u l sau p r o p r i e t a r u l dreptu­
lui de v â n ă t o a r e , dupăce va fi î m p u ş c a t 50"/o a p i e s e l o r
cuprinse în p l a n u l de î m p u ş c a r e , care i s'a i m p u s , v a pu­
tea reţine pentru uzul g o s p o d ă r i e i p r o p r i i şi a celei apar­
ţ i n ă t o a r e p e r s o n a l u l u i v â n ă t o r e s c u r m ă t o a r e l e piese de
v â n a t m a r e (cerbi, c ă p r i o a r e , c a p r e n e g r e , m i s t r e ţ i , e t c ) :
după un tablou de 2—9 piese: 1 piesă; după 10—19: 2 pise;
după 20—29: 3 piese; după 30—44: 4 piese; apoi după câte
15 piese câte una în plus. D u p ă v â n a t u l m i c (iepuri, f a s a n i )
250/o pot fi reţinute de v â n ă t o r pentru g o s p o d ă r i a lui. î n ­
treg restul trebueşte v â n d u t c o m e r c i a n ţ i l o r d e s e m n a ţ i de
autorităţi.
* **
C i t i m în r e v i s t e l e de v â n ă t o a r e ungureşti, sosite
a c u m , că p r i m ă r i a c o m u n e i O c n a de sus, din Judeţul
Odorheiu, la data de 10 I u n i e 1943, v a da în a r e n d ă pe
t e r m e n de zece ani dreptul de v â n ă t o a r e în terenul co­
munal şi conposesoral. P u b l i c a ţ i u n e a a c c e n t u i a z â că
„ E x i s t ă casă de v â n ă t o a r e " . — D a : „ e x i s t ă casă de v â n ă ­
toare", dar nu construită nici de p r o p r i e t a r şi nici de
a n t e r i o r u l a r e n d a ş u n g u r ! A c e l teren a fost a r e n d a t de o
m i c ă asociaţie r o m â n e a s c ă , c o m p u s ă d i n m u l t r e g r e t a ­
tul V i r g i l M a g e a r u , apoi de D-nii: C o n s t a n t i n G r i g o r i u şi
C o n s t a n t i n V i ş o i a n u . E i nu n u m a i au pus m u n c ă şi bani
şi au r i d i c a t terenul din punct de v e d e r e v â n ă t o r e s c , d a r
au c u m p ă r a t şi u n m i c teren, pe care cu m a r i cheltueli
au r i d i c a t o casă de v â n ă t o a r e . P r o p r i e t a t e a lor, d e p l i n ă .
— A c u m v i n e c o m u n a săcuiască, şi o f e r ă această casă în
c o m p l e x u l pe care v r e a să-1 a r e n d e z e ! — Ce m i c ă e această
i l e g a l i t a t e , pe l â n g ă celelalte m i i şi m i l i o a n e ! D a r ea ac­
t u a l i z e a z ă o p r o b l e m ă : S o c o t i m , că M i n i s t e r u l A g r i c u l t u -
rei încă de pe a c u m v a trebui să a s i g u r e pe vechii aren­
daşi, că c o n t r a c t e l e lor v o r fi executate în c o n t i n u a r e ,
p r e l u n g i n d u - s e p o t r i v i t t e r m e n u l de arendă, cu t i m p u l cât
ei au fost î m p i e d e c a ţ i în folosinţa terenului, p l u s un t i m p
necesar pentru r e f a c e r e a d e g r a d ă r i i v â n ă t o r e ş t i la care
au fost expuse toate aceste terene, în t i m p u l i n t e r r e g n u ­
lui. — D a r câte a s e m e n e a case de v â n ă t o a r e nu î m p o d o ­
besc acele terene, d i n b a n i i şi d r a g o s t e a a r e n d a ş i l o r r o ­
m â n i ! N e a d u c e m a m i n t e de cele din t e r i t o r u l S o v a t a ,
Ocna de j o s , Cârţa, Dăneşti, şi altele şi altele. I n ce hal
le v o m g ă s i ! . . .
* * *
P r i n d e c i z i u n e a M i n i s t e r i a l ă Jl. N r . 0593 d i n 1943,
s'a o p r i t v â n a r e a p o t â r n i c h i l o r în anul v â n ă t o r e s c 1943/44,
, î n tot c u p r i n s u l j u d e ţ u l u i N e a m ţ .
* **
I n n u m ă r u l nostru din O c t o m v r i e 1942 s c r i a m un
articolaş, „ V a l e a I e r i i î n p r i m e j d i e ! " în care a r ă t a m , că
e a m e n i n ţ a t ă cu d i s t r u g e r e o p e r a de o c r o t i r e a s a l m o n i -
zilor, care s'a făcut a c o l o t i m p de 20 de ani. A r ă t a m , că
se i n t e n ţ i o n e a z ă să se plutească liber pe această apă buş­
teni şi l e m n e de foc. Şi c e r e a m tuturor celor ce au pu­
tinţa şi datoria, să i n t e r v i n ă , ca să fie respectate p r e s c r i p -
ţ i u n i l e l e g a l e , făcându-se o b l i g a t o a r e l e p r o c e d u r i , şi apoi
i n s t a l a ţ i u n i l e de p r o t e c ţ i u n e a peştelui.
G l a s în pustie! I n z a d a r a făcut r a p o r t I n s p e c t o r u l de
V â n ă t o a r e Judeţean, î n z a d a r s'a a l a r m a t cu m e m o r i i so­
cietatea a r e n d a t o a r e , î n z a d a r a m scris şi n o i ce ne p o ­
runcea d a t o r i a să s c r i e m : Societatea de pescut arenda­
toare a f o n d u l u i nu a fost c h e m a t ă la nici o cercetare, —
nu s'a făcut n i c i o o p e r ă de protecţiune a peştilor, ci a c u m
s'a dat d r u m u l să c u r g ă pe râu la vale c l ă d ă r ă i l e de l e m n e
de foc. A c e s t e a ucid, m a i ales, peştii. B u ş t e n i i m a r i nu
i n t r ă ca aceste l e m n e m i c i şi scurte p r i n toate ascunză­
toarele, nu bufnesc în tot locul, c u m o fac aceste, nu
o m o a r ă cu g r ă m a d a peştii, care nu au l o c de r e f u g i u .
Cui i-ar putea trece p r i n cap să ceară să se r e n u n ţ e
la e x p l o a t a r e a l e m n u l u i , cu m i j l o a c e l e şi m e t o d e l e , pe care
le crede de c u v i i n ţ ă autoritatea silvică? D a r nu despre
aceasta a fost v o r b a , ci s'a cerut ca î n a l t e l e a u t o r i t ă ţ i ale
v â n ă t o a r e i şi pescuitului în apele de m u n t e , să facă să
se respecte legea, care o b l i g ă la a n u m e l u c r ă r i de p r e v e ­
dere şi de o c r o t i r e .
Cei ce e r a u d a t o r i să i n t e r v i n ă , au dat ascultare ce
r e r i l o r şi a l a r m e i ? N u p u t e m şti dacă s'a făcut ceva, sau
au trecut toate aceste pe l â n g ă urechi surde. V e d e m însă
c o m p l e c t a lipsă a u n u i rezultat!
A v e m o i m p r e s i o n a n t ă i e r a r c h i e de inspectori, ono­
r i f i c i şi profesionist., fixaţi locului şi a m b u l a n ţ i , cu itine-
r a r i i t r a s a t e a s e m e n e a d r u m u l u i stelelor pe cer, cu ches­
t i o n a r e şi p a r a c h e s t i o n a r e , registre, cartoteci etc. — şi iată,
dupăce au trecut opt luni, de când s'a a t r a s oficial şi p r i n
publicitate atenţiunea asupra acestei p r o b l e m e şi p r i m e j ­
duiri, — a p o r n i t p u v o i u l l e m n e l o r ucigaşe, f ă r ă să fi ob­
ţ i n u t i n t r a r e a în l e g a l i t a t e , fără c h i a r ca această p r o ­
b l e m ă să fi fost obiectul unei serioase cercetări şi p r o ­
ceduri.
I n această stare de lipsă de ajutor i n i ţ i a t i v a parti­
culară se descurajează. Cine va m a i începe să clădească
t i m p de douăzeci de ani, cu trudă şi cheltuială, ca, apoi
să se d i s t r u g ă totul î n t r ' o vară, — p r i n nerespectarea le­
gii?
Ce b l ă s t ă m apasă o a r e pe acel ţinut al Ierii? A ş a
s'a distrus acolo s p l e n d o a r e a v â n ă t o a r e i ; a c u m tot aşa
se d i s t r u g e şi frumuseţea acelei ape, ajunsă una d i n t r e
cele m a i b o g a t e în s a l m o n i z i !
Şi atunci a m strigat, — şi a c u m a m a v e r t i z a t . G l a s
în pustie!
* * *
Dl E u g e n Petit, p r i e t e n u l şi colegul neuitatului
m a e s t r u al v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i , G h e o r g i i e N e d i c i , a în­
scenat p e n t r u r a d i o n u v e l a „ B r a c o n i e r u l " , a p ă r u t ă î n v o ­
l u m u l de i s t o r i s i r i v â n ă t o r e ş t i „ C l i p e de v r a j ă " . E r a o
d o r i n ţ ă a lui N e d i c i , ca această m i ş c ă t o a r e i s t o r i s i r e a sa
din v i a ţ a v â n ă t o r i l o r să p r i m e a s c ă şi o f o r m ă , care per­
m i t e difuzarea ei p r i n r a d i o . P o s t u r i l e n o a s t r e de r a d i o
dau această r e p r e z e n t a r e în ziua de 13 I u n i e a. c.
* **
S u n t e m i n f o r m a ţ i , că în r e g i u n e a D u m b r ă v e n i şi-au
făcut a p a r i ţ i a cerbii, şi o c r o t i ţ i de societăţile de acolo au
p r i n s bune r ă d ă c i n i , înmulţindu-se. I n f i l t r a ţ i u n e a s'a în­
t â m p l a t m a i ales în m a s i v u l de p ă d u r i a f l ă t o r între co­
munele Dumbrăveni, Senereuş, Zagăr, D o m a l d , Cund,
O r m e n i ş , Sf. I o a n a .
* **
P r e ţ u l cartuşelor de alice a ajuns c u l m i f a n t a s t i c e
şi î n sezonul trecut, i a r a c u m a p o r n i t spre n o u i ascen-
z i u n i d e a d r e p t u l nebuneşti. I n a p r o p i e r e a deschiderei se­
zonului, c e r e m a u t o r i t ă ţ i l o r n o a s t r e s u p e r i o a r e să se ocupe
cu această a r z ă t o a r e p r o b l e m ă v â n ă t o r e a s c ă : p r o c u r a r e a
cartuşelor, la p r e ţ u r i o m e n o a s e .
N u trebueşte p r i v i t ă ' această p r o b l e m ă n u m a i p r i n
p r i z m a i n t e r e s e l o r p e r s o n a l e ale v â n ă t o r i l o r . Ea depă­
şeşte m u l t aceste interese. I n situaţia de azi, c â n d c a r n e a
e distribuită în m i n u s c u l e porţiuni, pe cartele, — n u este
i n d i f e r e n t pentru m a r e a p r o b l e m ă a a l i m e n t ă r i i p u b l i c e ,
dacă v o r i n t r a pe p i a ţ ă î n n u m ă r c o n s i d e r a b i l v â n a t u r i ,
sau dacă p i a ţ a va fi l i p s i t ă de acest a l i m e n t , Or i e p u r i şi
fazani, şi raţe nu poţi p r i n d e cu s m â r c u r i l e , ( c e l p u ţ i n le­
g a l , nu!), — d a r nici nu poţi cere u n u i v â n ă t o r să plă­
tească cartuşul cu preţ, care face şi m a i dezastruos bi­
lanţul v â n ă t o r e s c de azi.
T r e b u e ş t e o r g a n i z a t ă p r o d u c ţ i a şi i m p o r t u l cartuşe­
lor pe b a z ă solidă, cu eseluderea t e n d i n ţ e l o r de speculă,
care sunt atât de l a o r d i n e a de zi azi. „ C o o p e r a t i v a v â n ă ­
t o r i l o r " trebue să aibă u n rol h o t ă r â t o r în această ac­
ţiune, — şi trebueşte ajutată.
A v â n d în v e d e r e factorul e c o n o m i c din v â n ă t o a r e , şi
m a i ales considerentele de m a i sus l e g a t e de s i t u a ţ i a de
azi, s o c o t i m că nu ar fi g r e u să se o b ţ i n ă o e s e n ţ i a l ă r e ­
ducere a e x o r b i t a n t e l o r t a x e şi i m p o z i t e , care a p a s ă a s u p r a
cartuşelor. A c e s t e taxe nu trebue să d e v i n ă p r o h i b i t i v e ,
fiindcă — v o r b i n d n u m a i din punct de v e d e r e fiscal —
ele se m ă n â n c ă s i n g u r e : nu m a i c u m p ă r ă m cartuşe, sau
c u m p ă r ă m f o a r t e p u ţ i n e (fiindcă nu ne dă m â n a să tra­
g e m ca m a i de m u l t ) , şi M o n o p o l u l şi Statul încassează
m a i puţin decât ar încasa cu t a x e scăzute.
N u i n s i s t ă m a s u p r a cartuşelor cu g l o n ţ : ele nu nu­
m a i sunt scumpe şi în G e r m a n i a , d a r sunt şi e x t r e m de
g r e u de p r o c u r a t . A i c i , f i e c a r e o m face c a m ce poate, p e
barba lui. N o r o c , că t r ă g ă t o r i i cu g l o n ţ sunt m u l ţ u m i ţ i
să t r a g ă pe an 10 g l o a n ţ e : î m p u ş c ă 2 cerbi, 3 m i s t r e ţ i , 4
căpriori... şi îi r ă m â n e un g l o n ţ de t r a s a l ă t u r e a . . .
S o c o t i m că o r i c a r e v â n ă t o r plăteşte bucuros preţul astro­
n o m i c al cartuşelor cu glonţ, faţă de o -asemenea . . . per­
spectivă.
* **
I n Delta D u n ă r i i se turnează u n nou f i l m c u l t u r a l
de casa W i e n - F i l m : „ F l u v i u s t ă p â n şi p l ă s m u i t o r în D e l t a
D u n ă r i i " . O p e r a ţ i u n e a e condusă de D l U . K a y s e r .