Universitatea Ecologica Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specialitate Kinetorepie si Motricitate Speciala

Kinetoterapia in afectiunile neurologice

REFERAT  nr. 2

Profesor Coordonator : Lect.univ.dr.Eugen Caracas

Student Boranescu Florin Adrian

CUPRINS  : 

- PAREZA TOTALA DE PLEX BRAHIAL

- PAREZA PLEXULUI LOMBAR

- PROFILAXIA REDORII ARTICULARE

- REFACEREA SENSIBILITATII

- REFACEREA ABILITATII DE MISCARE

- OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC

- ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN PROCESUL DE RECUPERARE

NEUROLOGICA

1. PAREZA TOTALA DE PLEX BRAHIAL

Paralizia plexului brahial: plexul brahial are originea din ultimele 4 rădăcini
cervicale şi prima rădăcină dorsală, care anastamozându-se formează trunchiuri
primare: 

Trunchiul primar superior (C5-C6)

Trunchiul mijlociu (C7)

Trunchiul primar inferior (C8-D1)

Paralizia plexului brahial poate prezenta 4 tipuri :

tipul total;

tipul superior (Duchenne - Erb);

tipul mijlociu (Remak);

tipul inferior (Dejerine - Klumpke).

 ,, Tipul total (prin lezarea întregului plex) - se  traduce clinic prin paralizia
întregului membru superior. Este prezent si sindromul  CLAUDE – BERNARD –
HORNER . Tulburarile vasculotrofice , ca si cele de sensibilitate sunt severe ,,   

PARALIZIA TOTALĂ DE PLEX BRAHIAL: reuneşte simptomele celor 3 trunchiuri

primare  : tipul superior (Duchenne – Erb)   ,    

tipul mijlociu (Remak)  

tipul inferior (Dejerine - Klumpke).

Aspect clinic:

membrul superior este: flasc, hipoton, atârnă pe lângă corp, imobil;

reflexele osteo-tendinoase sunt abolite;

tulburările de sensibilitate interesează întregul membru;

II.PAREZA PLEXULUI LOMBAR

Paralizia plexului lombar se formează din anastomoza ramurilor anterioare ale

primelor 4 rădăcini lombare:

- prima rădăcină primește un ram senzitiv de la T12 și se formează marele și micul

abdomino-genital;

- a doua rădăcină primește un ram senzitiv de la L1 și se formează nervul genito-

crural și nervul femurocutanat;

- a treia rădăcină primește un ram senzitiv de la L2, L3, L4 și se formează cel mai
important nerv și anume cruralul;

- din a patra rădăcină se formează nervul obturator.

Nervul abdominogenital este un nerv mixt – inervează mușchii drepți

abdominali,micul și marele oblic, transvers și piramidal.

Nervul genito-crural este un nerv mixt – din punct de vedere motor inervează
mușchiul cremaster extern, iar din punct de vedere senzitiv inervează regiunea
inghinală, genitală și partea antero-superioară a coapsei.

Nervul obturator este un nerv motor – inervează din punct de vedere motor
mușchii abductori ai coapsei, dreptul intern, adductor al coapsei când gamba este
în extensie, flexor al gambei, iar din punct de vedere senzitiv menține inervația
feței interioare a coapsei.

Nervul crural din punct de vedere motor inervează mușchii psoas iliac, croitor,
pectineu, adductor mijlociu, cvadriceps, iar din punct de vedere senzitiv inervează
fața antero-exterioară a coapsei și interioară a gambei susținând reflexul rotulian.

Paraliziile lombare sunt rare, datorită mușchiului psoas care se află ca o mantie
protejând plexul lombar.

Din punct de vedere clinic, paralizia se manifestă prin deficit motor, flexia coapsei
pe bazin este afectată, la fel și extensia gambei pe coapsă, adducția coapsei, apare
abolirea reflexului rotulian, cremasterian.

Cruralul este un nerv mixt constituit din unirea rădăcinilor L 2 , L 3 , L 4 , la nivelul

bazinului, între marginea externă a psoasului și mușchiul iliac. Merge sub arcada
crurală, în afara vaselor și ajunge în triunghiul Scarpa unde se divide în cele 4
ramuri terminale:

- nervul musculocutanat extern care inervează mușchiul croitor și un ram senzitiv

pentru fața externă a coapsei și internă a genunchiului;

- nervul musculocutanat intern care inervează mușchiul pectineu și adductor

mijlociu și senzitiv regiunea antero-internă a coapsei;
- nervul cvadricepsului – pentru mușchiul drept anterior, vastul intern și extern și
cruralul;

- nervul safen intern care este de fapt o ramură senzitivă pentru fața medială și
internă a gambei și regiunii anterioare a rotulei.

III.PROFILAXIA REDORII ARTICULARE:

Sunt caracterizate prin limitarea mişcărilor normale ale uneia sau mai multor
articulaţii. Cauzele cele mai frecvențe care apar în redorile articulare sunt
imobilizările ca urmare a fracturilor şi luxaţiilor. Acestea sunt fie imobilizări în
aparate gipsate sau de mase plastice, fie imobilizări la pat pe durată lungă,
neînsoţite de mobilizarea articulară din vecinătatea fracturilor sau a articulaţiei
luxate (după reducerea luxaţiei).

Mai este posibilă redoarea articulară şi ca urmare a neutilizării unei articulaţii (sau
neefectuării mişcărilor normale la toată amplitudinea). Acest lucru se poate
produce în cadrul unor boli îndelungate care fac imposibilă imobilizarea activă a
articulaţiilor (come, boli grave însoţite de imobilizări prelungite la pat sau de
paralizii), sau în cadrul unor boli în care mobilizarea articulaţiei este dureroasă şi
este evitată de pacienți (de pildă în periartroza scapulo-humerală).

Redorile articulare pot fi relativ recente (când mai pot fi tratate prin mobilizare sau
artroliză nesângerândă) şi vechi (când este necesară artroliza). Pentru periartroza
scapulo-humerală există forma posttraumatică şi cea netraumatică.
Obiectivele sunt urmatoare:

- tratarea imobilității

- tratarea durerii

- tratarea inflamației

Pentru atinge aceste obiective:

- Purtarea unei eșarfe

- Analgezice

- Posturea

- Masajul

- Mobilizări pasive

- Mobilizări autopasive

IV. REFACEREA SENSIBILITATII

In Afectiunile sistemului nervos central sau periferic, insotind sau nu deficitul

motor, se intaleaza frecvent tulburari senzitive, fie prin imposibilitatea de
receptionare a stimului senzitiv, fie prin intreruperea transmiterii acestui stimul.

Evaluarea functionala a oricarui pacient neurologic contine obligatoriu si evaluarea

sindromului senzitiv.

Principalele secvențe ale acestei evaluări sunt următoarele:

- atingerea ușoară a pielii în diverse puncte cu puțină vată sau chiar cu pulpa
degetului, bolnavul, cu ochii închiși, este întrebat dacă simte, unde simte;

- presiunea, prin presarea pielii cu un obiect bont, pentru receptorii profunzi:

pacientul răspunde la aceleași întrebări ca mai sus
– unii preferă testarea cu diapazonul;

- temperatura, testând senzația de cald și rece;

- durerea, prin înțeparea cu un obiect ascuțit: bolnavul este întrebat dacă simte,
unde simte, cum simte;

- simțul poziției (propriocepția), prin modificări succesive ale poziției segmentelor

diverselor articulații, căutând să se afle de la pacient dacă le sesizează;

- simțul mișcării (kinestezia): se mișcă un segment într-un sens și în celălalt și

subiectul este întrebat care este direcția mișcărilor.

Există câteva reguli în reeducarea sensibilității:

1. Indiferent de stimularea executată pentru reeducare, ea va fi făcută întâi sub

privirea pacientului, pentru ca apoi, la stimulări similare, acestuia să i se acopere
ochii;

2. Sedința de reeducare nu durează mai mult de 5-10 minute, dar se repetă în

timpul zilei. Un obiect trebuie recunoscut în maximum 60 de secunde, apoi
obiectul trebuie schimbat;

3. Progresia în ceea ce privește stimulul aplicat constă în aceea că se pleacă de la

un stimul intens, grosolan, greu, aspru etc. spre unul fin, mic, moale etc. De
asemenea, pentru reeducarea propriocepției și kinesteziei se pornește de la
articulațiile mari spre cele mici;

4. In cazul unui deficit senzitiv unilateral, stimularea simultană, simetrică, asigură

o mai rapidă reeducare senzitivă – mai ales în exercițiile pentru refacerea
stereognoziei, stimularea bilaterală simetrică este deosebit de utilă;

5. In ordine, reeducarea sensibilității se începe cu antrenarea sensibilității la

presiune-durere a propriocepției și kinesteziei, se continuă cu sensibilitatea
termică.

V. REFACEREA ABILITĂȚII DE MIȘCARE

Refacerea abilitatii de mișcare  a mîinii este etapa finală a oricarei reeducări

motorii și senzitive.

PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE : 

 Se utilizează exerciții combinate : 

complexe (proximo-distale și distalo-proximală), ca şi exercitii de  terapiei

ocupaționale ( aceasta se execută într-o sală specială, corespunzător amenajată și
sub stricta îndrumare a cadrelor de specialitate

Pentru flexie-extensie:

Exercițiul 1 – Pacientul în poziția șezând la marginea mesei, cu gambele atarnate,

mâinile așezate pe șolduri, asistentul împinge în sac din ce în ce mai intens, cu
ambele mâini umerii pacientului, încetând să-l răstoarne pe spate sau înainte.

Exercițiul 2 – Poziția pacientului, menținerea bazinului să nu cadă spre masă

antrenează flexorii, eventual, asistentul va crește forța acestora împingând bazinul
în jos.

Pentru abducție-adducție:

Exercițiul 1 – Din poziția ‘’Cavaler Servant’’, asistentul aplică la nivelul șoldului o

forță dirijată dorsocaudal, apoi medial, pacientul opunându-se prin contracția
extensorilor apoi a abductorilor.

Exercițiul 2 –Tot Din postura ‘’Cavaler Servant’’ asistentul trage îndărăt aripa iliacă,
cu mâna dreaptă trage în afară G dr. ; pacientul se opune, contractând extensorii și
adductorii.

VI. OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC

Programul kinetic aplicat în paralizia totală de plex brahial vizează următoarele

obiective:

Prevenirea și corectarea deviațiilor;

Menținerea forței existente;

Prevenirea redorilor articulare;

Tratarea tulburărilor vasculotrofice;

Reeducarea motorie a mușchilor paralizați;

Refacerea abilității de mișcare globală pe schemele de mișcare a mâinii;

Refacerea abilității de mișcare interesând poligoanele mâinii.

Programul kinetic aplicat în paralizia de plex lombar are obiective după cum

urmează:

Prevenirea genu recurvatum (hiperextensia articulației genunchiului);

Prevenirea contracturilor la nivel lombar pe aceeași parte cu paralizia;

Recâștigarea forței musculare;

Evitarea atrofiei musculare prin menținerea tonusului muscular în musculatura

denervată.

VII. ROLUL KINETOTERAPEUTULUI IN PROCESUL DE RECUPERARE NEUROLOGICA

Recuperare neurologica se face cu asociere intre kinetoterapeut si ceilalți

specialiști, adica neurolog, psiholog, logoped, ergoterapeut ...

Prin asocierea terapia neurologică specifică cu procedurile recuperatorii

kinetoterapeutul trebuie să :

- reface sensibilitate la membrele bolnavi

- ajute pacientul să execute mișcări pasive si autopasive

- reface imaginea kinestizică a membrelor afectate

- a ameliora deficitele

- a evita complicațiile

- a asigura un anumit grad de autonomie a pacientului

BIBLIOGRAFIE:

1.Eugen Caracaș, Note de curs Kinetoterapia în afecțiunile neurologice,

Universitatea Ecologică din București 2021

2.Tudor Sbenghe „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”,

Editura Medicală, București, 1987