Ținutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr.

a luat ființă
statul georgian de vest, Colchis, în secolul al IV-lea î.Hr. cel de est, Iberia. Cele doua regate georgiene din
antichitatea târzie, Iberia în estul țării și Egrisi în vest, au fost printre primele state din lume care au
adoptat creștinismul (în 337 AD și respectiv 523 AD). Iberia a devenit curând după aceea o parte a
Imperiului Persan. Egrisi a fost de multe ori un teatru de război pentru două imperii rivale: Persia și
Imperiul Bizantin, fiecare dintre ele reușind să cucerească vestul Georgiei de câteva ori. Ca rezultat,
aceste două regate au fost dezintegrate în mai multe principate feudale în epoca feudală timpurie. A fost
ușor pentru arabi să ocupe Georgia în secolul al VII-lea. Principatele răzvrătite au fost eliberate și apoi
unite în Regatul Georgia la începutul secolului al XI-lea. Începând cu secolul al XII-lea, autoritatea acestui
regat se extindea asupra întregului Caucaz de sud, în partea nord-estică și aproape pe toată coasta de
nord a Turciei de azi, și de asemenea în câteva districte din Persia. Perioada de înflorire a regatului a fost
curmată de invazia mongolă din secolul XIV. După o îndelungată perioadă de cuceriri otomane și lupte
împotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartliei-Kaheției va accepta, în anul 1783, protecția Rusiei.
Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secolului al XIX-lea, toate provinciile georgiene. După o scurtă
perioadă de independență după Revoluția din Octombrie, Georgia va fi anexată în 1921 de Uniunea
Sovietică și-și va recâștiga independența în anul 1991.

Originea numelui țării

Georgienii își spun Kartvelebi (ქართველები), își numesc țara Sakartvelo (საქართველო, Țara
kartvelilor), iar limba Kartuli (ქართული). Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu păgân numit
Kartlos, despre care se spune că este tatăl tuturor georgienilor. Numele Georgia, folosit în toată Europa,
este derivat din persană ‫ گرجی‬Gurji, via Jurj din arabă. Deoarece scrierea a fost influențată de greacă
prin rădăcina geōrg- (γεωργ-, indicând lucrarea pământului), cuvântul a fost presupus greșit ca având ca
origine cognomele Gheorghe (sfântul patron al țării), sau γεωργία (geōrgía, agricultură).

Numele antic prin care erau denumiți locuitorii din estul Georgiei era Iberiani, de la numele regatului
caucazian Iberia — aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest nume doar
locuitorilor din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). [1]

Gurj, numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul gürcü (pronunțat "gürdjü")
și rusescul gruzin. Numele țării este Gurjestan în persană, Gürcüstan în turcă, și Gruzija în rusă. Numele
persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv vir și
Vrastan. (Sunt alte cazuri în care prefixul persan gu- este derivat din mai vechiul wi- ori wa-). Astfel, atât
cuvântul persan cât și cel armean par să fie înrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui i- inițial și
substituirea lui w sau v cu b în Iberia.
De asemenea, după toate probabilitățile, există o legătură etimologică dintre numele Iberia și provincia
istorică a Georgiei numită Imereti.

Mhare

Georgia este împărțită în 12 mhare, 53 de orașe și 2 republici autonome, din care una și-a proclamat
unilateral independența.

Număr Regiune Capitala Regiunile Georgiei

1 Abhazia (declarată republică independentă în 1991) Suhumi

2 Megrelia-Svaneția Superioară Zugdidi

3 Guria Ozuvgeti

4 Adjaria Batumi

5 Racia-Lecihumi și Svaneția Inferioară Ambrolauri

6 Imereția Kutaisi

7 Samțhe-Javaheti Akhaltsikhe

8 Kartli Interior Gori

9 Mțheta-Mtianeti Mțheta

10 Kartli Inferior Rustavi

11 Kaheția Telavi

12 Tbilisi Tbilisi

Republici autonome: Abhazia (declarată independentă), Adjaria.

Orașe: Batumi, Chiatura, Gori, Kutaisi, Pițunda, Poti, Rustavi, Suhumi, Tbilisi, Tq'ibuli, Tsq'altubo, Țhinvali.

Comune: Abasha, Adigeni, Akhalgora, Akhaltsikhe, Akhmeta, Ambrolauri, Aspindza, Baghdati, Bolnisi,
Borjomi, Chkhorotsq'u, Chokhatauri, Dedoplistsq'aro, Dmanisi, Dusheti, Gardabani, Gurjaani, Java, Kareli,
Kaspi, Kharagauli, Khashuri, Khobi, Khoni, Lagodekhi, Lanchkhuti, Lentekhi, Marneuli, Martvili, Mestia,
Mtskheta, Ninotsminda, Oni, Ozurgeti, Q'azbegi, Q'vareli, Sachkhere, Sagarejo, Samtredia, Senaki,
Sighnaghi, Telavi, Terjola, Tetritsq'aro, Tianeti, Tsageri, Tsalenjikha, Tsalka, Vani, Zestaponi, Zugdidi.

Vechile simboluri
Fostul drapel georgian

Acest drapel a fost folosit din 1991 până în 25 ianuarie 2004. El a mai fost folosit și mai înainte din 1918
până în 1921. Pentru mai multe informații, vezi Steagul Georgiei (țara).

Această stemă a fost folosită din 1918 până în 1921 și din 1991 până în 2004.

Geografie

Articol principal: Geografia Georgiei.

Localizare

La legătura dintre Europa de Est și Asia de Vest. Se întinde de-a lungul coastei Mării Negre, între Turcia,
Rusia, Armenia și Azerbaidjan.

Suprafață

Total: 69.700 km²

uscat: 69.700 km²

apă: 0 km²

Suprafața comparativă—este puțin mai mică decât statul american Carolina de Sud sau Benelux (UE)

Frontierele țării

Total: 1.461 km

Frontiere cu următoarele țări: Armenia 164 km, Azerbaidjan 322 km, Rusia 723 km, Turcia 252 km

Frontiera maritimă
Muntele Ușba în nordul Georgiei

310 de kilometri, la Marea Neagră

Climat

Cald și plăcut; Mediteraneean, asemănător celui subtropical pe țărmul Mării Negre

Relief: În mare parte muntos, cu munții Marii Caucaz în nord și munții Micii Caucaz în sud; Kolkhet'is
Dablobi (Câmpia Kolkhida) se întinde spre Marea Neagră în vest; bazinul râului Mtkvari în est; Soluri
fertile pe văile râurilor, în câmpiile inundabile și pe colinele din Câmpiile Kolkhida.

Altitudini extreme:

punctul cel mai de jos: Marea Neagră 0 m

punctul cel mai înalt: Mt'a Mq'invartsveri (Muntele Kazbek) 5.047 metri

Resurse naturale: păduri, energie hidro-electrică, zăcăminte de mangan, fier, cupru, zăcăminte mici de
cărbune și petrol; clima și solul de pe țărmul Mării Negre permit cultivarea ceaiului și citricelor.

Folosirea suprafeței:

teren arabil: 9%

culturi permanente: 4%

pășuni permanente: 25%

păduri: 34%

altele: 28% (1993 est.)

Terenuri irigate: 4.000 km² (estimare din 1993)

Pericole naturale: cutremure

Mediul înconjurător - probleme curente: poluarea aerului, în special în Rust'avi; poluare foarte mare a
râului Mtkvari River și a Mării Negre; aprovizionare necorespunzătoare cu apă potabilă; poluarea solului
din cauza chimicalelor toxice.

Politică

Articol principal: Politica Georgiei.

Clădirea cancelariei de stat din Tbilisi

Ca rezultat a crizei datorată suspiciunilor de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din 2003,
Eduard Șevardnadze și-a dat demisia din funcția de președinte pe 23 noiembrie 2003 în timpul pașnicei
Revoluții a Trandafirilor. Președintele interimar a fost purtătorul de cuvânt al parlamentului Nino
Burjanadze. Pe 4 ianuarie 2004 Miheil Saakașvili, conducător al Mișcării Naționale - Democrații (MND)
(fosta Mișcarea Națională Unită), a câștigat alegerile prezidențiale și și-a început mandatul pe 25
ianuarie.

Noi alegeri parlamentare s-au ținut pe 28 martie iar MND și-a asigurat marea majoritate a mandatelor
(cu circa 75% din voturi) și doar încă un partid a atins pragul electoral de 7% (Opoziția de Dreapta cu circa
7.5%). Acest vot este considerat unul dintre cele mai libere dintre toate cele ținute vreodată în Georgia,
deși o creștere a tensiunii dintre guvernul central și conducătorul regiunii separatiste Adjaria, Aslan
Abashidze a adus prejudicii alegerilor de aici.

Tensiunile dintre guvernul georgian și Adjaria au crescut continuu după alegeri până în aprilie anul
următor, atingând punctul critic pe 1 mai când Abashidze a reacționat la manevrele militare ținute de
Georgia în apropierea regiunii cu aruncarea în aer a trei poduri peste râul Choloki care legau Adjaria de
restul Georgiei. Pe 5 mai, Abashidze a fost forțat să părăsească Georgia ca urmare a masivelor
demonstrații din Batumi care cereau demisia sa cât și a presiunilor exercitate de Rusia odată cu
trimiterea secretarului Consiliului de Securitate Igor Ivanov.

Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare o pierdere de gaze
acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași zi, Giorgi Baramidze a
fost numit în funcția de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost ales de parlament Zurab
Noghaideli, fostul ministru al finanțelor, ca premier.
Economie

Prezentare grafică a exporturilor Georgiei în 28 de categorii

Articol principal: Economia Georgiei.

Economia Georgiei se bazează în mod tradițional pe turismul de pe coasta Mării Negre, pe cultura
viticolă, cea a citricelor și a ceaiului, precum și pe exploatarea manganului și a cuprului. Sectorul
industrial este axat azi pe producția metalurgică, textilă și chimică.

Georgia nu dispune decât de puține resurse de energie, ceea ce creează o dependență de gazele
naturale aduse din Rusia care a provocat multe situații de conflict. Problemele energetice au favorizat în
ultimul timp o colaborare mai strânsă cu Turcia și Azerbaidjanul. Georgia este legată deja de aceste țări
prin noua conductă care transportă petrolul de la Marea Caspică în Turcia. Această conductă este
cunoscută și sub numele de oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan, întrucât face legătura între Baku și portul
mediteraneean Ceyhan.

Georgia are probabil cea mai veche cultură viticolă a lumii. Parțial mai sunt folosite procedee de
vinificare străvechi, de fermentare a mustului în ulcioare de lut (kvevri). Pentru export se produc cu
mijloace moderne vinuri de amestec precum Mukuzani sau Tsinandali, georgienii înșiși preferă însă
vinurile obținute prin metode tradiționale.

Demografie

Articol principal: Demografia Georgiei.

Cultură

Plăcuță de aur decorată cu email înfățișînd pe Sf. Gheorghe doborând balaurul, sec. al XV-lea, 15 x 11,5
cm, Muzeul Național de Artă al Georgiei, Tbilisi

Articol principal: Cultura Georgiei.

Cultura Georgiei se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice
care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit
în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din
cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai târziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate
lăcașe de cult remarcabile atât prin arhitectură cât și prin ansamblurile de picturi murale pe care le
adăpostesc. Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai
mari poeți ai evului mediu, Șota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este
aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de aceea protejat ca bun cultural de către
UNESCO[4].

Patrimoniu mondial UNESCO

Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.

Vezi și

Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Purificarea etnică a georgienilor din Abhazia

Listă de fluvii din Asia

Turcii din Georgia

Azerii din Georgia

Listă de orașe din Georgia

Note

^ World Bank Open Data, accesat în 8 aprilie 2019

^ International Geographic Encyclopaedia and Atlas. Springer, 24/11/1979, p. 273

^ Parlamentul European, European Parliament Resolution 2014/2717(RSP), 17 July 2014: "...pursuant to

Article 49 of the Treaty on European Union, Georgia, Moldova and Ukraine – like any other European
state – have a European perspective and may apply to become members of the Union..."

^ Vezi descrierea polifoniei georgiene drept "capodoperă a tradiției orale și moștenire intangibilă a
umanității" pe pagina oficială a UNESCO