SCOALA POSTLICEALA „GHEORGHE MARINESCU”

Managementul
proiectelor

Nume: Farcas Mihaela Ionela

Clasa: III A (AMG)
 Noțiunea de proiect și managementul proiectelor

Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia

studenții institutelor politehnice, de arhitectură , obțin diploma la
sfârșitul studiilor.
Un proiect se definește ca un decurs specific care permite structurarea
metodică a unei realități viitoare. Este definit și pus în practică pentru
elaborarea unui răspuns la o nevoie specifică a unui uitilizator, client
sau a unei clientele și implică definirea unui obiectiv și a unor activități
de întreprins folosind resursele date.
Pentru ca un proiect să funcționeze în condiții de eficiență maximă,
toate părțile implicate trebuie să respecte cu strictețe principiile
managementului de proiecte, în caz contrar există posbilitatea apariției
unor riscuri majore care pot afecta scopul și obiectivele acestuia.
Scopul proiectului:
 Se definește simplu ca soluție la problema care a fost identificată-
țelul, finalitatea proiectului.
 Rezolvarea problemei sau stadiul în care dorim să ajungă
problema în urma derulării proiectului.
Obiectiv: poate fi considerat orice activitate socio-economică sau
instituțională ce urmărește obținerea unor rezultate care să aducă un
beneficiu, să resolve sau să amelioreze problema.
Obiectivul general- este un obiectiv de amploare care vizează beneficii
pe termin lung pentru comunitate, organizații, indică în principal
direcția pe care își propune să o urmeze proiectul și nu poate fi realizat
doar de un singur proiect.
Obiectivul specific- este obiectivul pe care ne propunem să îl
îndeplinim în totaliate prin activitatea desfășurată și este în mod
obligatoriu măsurabil.
Activitate- sarcinile, desfășurate în cadrul unui proiect, consumatoare
de timp și posibil alte resurse, care se repartizează pentru execuție
unuia sau mai multor membrii ai echipei, pentru a produce rezultat.
Resursele necesare derulării unui proiect sunt: resursele umane,
resurse de timp, resurse financiare, resurse materiale, resurse
tehnologice, resurse de autoritate și putere, resurse educaționale.
Planul proiectului- documentele formale utilizate pentru a ghida atât
execuția cât și controlul proiectului. Cuprinde ansamblul planurilor,
elaboarate pentru diferite aspecte sau procese de proiect.

Managementul (modern) al proiectelor impune planificarea,

organizarea, monitorizarea și controlul tuturor aspectelor unui proiect
precum și motivarea tuturor celor implicați pentru a realiza în
siguranță obiectivele proiectului, în limita timpului, costului și criteriilor
de performanță stabilite. Atributul de modern sublineză extinderea
conceptului la o varietate de aspecte spre deosebire de definerea sa
tradițională, axată doar pe cost și timp.
Cu alte cuvinte managementul proiectelor este știința organizării și
conducerii proiectelor prin valorificarea eficinetă a resurselor alocate
astfel încât acestea să contribuie în întregime la atingerea obiectivului
proiectului la termenul prevăzut și în limitele bugetului aprobat, printr-
o metodologie bine definită.
Managementul ştiinţific (1885-1920) - Mangementul ştiinţific şi
reprezentanţii lui s-au concentrat pe ceea ce a fost denumit şi cunoscut
ca managementul fabricii sau managementul atelierului, el nu a luat ca
obiect de cercetare întreaga întreprindere, companie sau business.
Altfel spus, reprezentanţii acestei şcoli au fost interesaţi în
îmbunătăţirea activităţii care se afla sub nivelul managerial.
Şcoala administrativă sau clasică (1920-1950) - Obiectivul şcolii clasice
a fost identificarea principiilor universale ale managementului,
aplicabile la toate organizaţiile. Ideea de bază a fost că, prin urmărirea
îndeaproape a acestor principii, se va ajunge în mod inevitabil la
succesul organizaţional. Aceste principii, în general, au acoperit două
arii, domenii principale. O asemenea arie de interes a fost proiectarea
unui sistem raţional de administrare a unei întregi administraţii.
Şcoala relaţiilor umane (1930-1950) - In această mişcare doi
reprezentanţi de seamă au contribuţii deosebite şi anume Mary Follet
şi Elton Mayo. Miss Follet a fost cea care a definit în modul cel mai
original şi sintetic managementul, ca "îndeplinirea, exercitarea muncii
prin alţii". Elton Mayo a descoperit, nu fără surprindere, ca o
proiectare eficientă a locului de muncă şi o recompensă adecvată,
respectiv un salariu corect şi stimulator nu conduce totdeauna la o
creştere a productivităţii, aşa cum şcoala clasică credea. Experienţele
umane,ne arată Maslow, sunt motivate nu de forţe economice, aşa
cum considerau reprezentanţii managementului ştiinţific, ci de o mai
mare diversitate de nevoi pe care banii le satisfac numai parţial şi
indirect.
Şcoala cantitativă (1950-prezent) - Matematicile, statistica, ingineria,
domeniile înrudite au contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la
dezvoltarea filosofiei managementului. Influenţa lor o putem deduce
încă din aplicaţiile lui Fr. W. Taylor, a metodei ştiinţifice în analiza
muncii.Cercetările operaţionale şi modelele. Esenţa cercetărilor
operaţionale reprezintă aplicarea metodelor de cercetare ştiinţifică la
problemele operaţionale ale organizaţiilor. Respectiv, după ce
problema de rezolvat este identificată şi definită, grupul de cercetări
operaţionale dezvoltă un model al situaţiei. Modelul este o
reprezentare a realităţii. Modelul realizează o cuprindere mult mai
uşoară a complexităţii realităţii.
Informația: informaţia este o ştire, sau un mesaj, cu privire la fapte şi
evenimente de orice fel, care trebuie inţelese, folosite şi transmise
pentru a se facilita realizarea obiectivului cuantificat.
Calităţile pe care trebuie să le indeplinească informaţiile pentru a servi
efectiv procesului de conducere sunt: verdicitatea și relevanța.
Definirea planificarii - planificarea, ca funcţie esenţială a
managementului, cuprinde definirea obiectivelor sau scopurilor şi
stabilirea unei strategii generale pentru atingerea acestor obiective,
precum şi dezvoltarea unei ierarhii corespunzătoare de planuri prin
care se integrează şi se coordonează activităţile organizaţionale.
Clasificarea planurilor :
Planurile strategice şi cele operaţionale.
Planurile pe termen scurt şi cele pe termen lung.
Planuri specifice şi direcţionale.
Modelul motivaţional Maslow :
Maslow a intuit că marea diversitate a nevoilor umane poate fi
clasificată în cinci categorii fundamentale sau de bază : nevoi
fundamentale, nevoi de siguranță și securitate, nevoi sociale, nevoi de
stimă, nevoi de autodepășire.

Metode de management
Managementul pe baza de plan: managementul pe baza de plan se
defineste ca “ansamblul proceselor prin care se stabilesc indicatorii ce
exprima obiectivele globale ale firmei, ale centrelor de profit sau
centrelor de cost precum si resursele alocate lor”. Pentru
implementarea managementului pe baza de plan, ca metoda de
conducere a afacerilor unei firme, sunt necesari parcurgerea unor pasi:
analiza amplă a situației, analiza a activității de ansamblu a firmei,
colerarea obiectivelor generale cu obiectivele pe centre de profit sau
centre de cost, alocarea resurselor și adoptarea acțiunilor necesare
realizării obiectivelor.
Managementul prin bugete: Un buget este un plan pe o anumita
perioada, care se exprima in unitati si termeni financiari si care
prevede astfel cote parti din ansamblul resurselor ce sunt destinate
realizarii unui anumit obiectiv, scadent la sfarsitul perioadei si aferent
unei anumite responsabilitati din cadrul intreprinderii.
Managementul prin obiective: cuprinde: Sistemul de obiective cu
obiectivele sale fundamentale, derivate, specifice şi individuale definite
cât mai concret; Programele de acţiune întocmite pentru fiecare
subdiviziune în parte şi pentru firmă pe ansamblu; Bugetele de venituri
şi cheltuieli sunt alcătuite pentru fiecare subdiviziune în parte şi pentru
firmă în ansamblul ei.
Managementul pe produs:
 Stabilirea de catre managementul superior a produsului sau
familiei de produse care formeaza obiectul managementului
 Desemnarea persoanei sau grupului de persoane care va asigura
managementul sistemului
 Elaborarea unei structuri organizatorice care sa asigure
premisele implementarii strategiei alese.
 Evaluarea periodica a fabricatiei, promovarii si comercializarii
produsului sau familiei de produse.
Managementul prin proiecte: Un proiect se desemneaza ca un
ansamblu de procese de munca, in general cu character inovational,
de natura diferita, a caror realizare urmareste indeplinirea cu succes a
unei misiuni complexe, cu o specificitate ridicata.
Managementul prin rezultate: Managementul prin rezultate implica
materializarea actului de conducere, in esenta, pe baza unui accent
special pus pe rezultatele concrete obtinute de fiecare manager.
Managementul prin exceptii: În urma aplicării acestei metode se
reduce frecvenţa luării deciziilor, se realizează utilizarea superioară a
personalului de conducere, precum şi a timpului cadrelor de
conducere de pe niveluri ierarhice superioare.
Managementului participativ: deciziile sunt adoptate prin participare
sau consultarea colaboratorilor.
Temperamentul si caracterul
Temperamentul influenţează rapiditatea gândirii şi viteza cu care se
dezvoltă procesele emoţionale. Prin temperament înţelegem însuşirea
psihică a personalităţii ce caracterizează evoluţia dinamică a
proceselor psihice.
A. Colericul - deşi puternic, este inegal, se epuizează repede, este
imprevizibil, cu reacţii exagerate, nerăbdător, se plictiseşte
repede, are tendinţa spre extreme.
B. Sangvinicul - om de acţiune, cu adaptabilitate rapidă, dar poate
da naştere la discuţii în relaţiile umane, din punct de vedere
moral; datorită echilibrului, s-ar părea că estetemperamentul
ideal graţie vivacităţii şi vitalităţii, fiind rapid în mişcări şi vorbire
dar cu ritm inegal. Îi este caracteristică buna dispoziţie şi
adaptabilitatea, stăpânirea de sine şi calmul.
 C. Flegmaticul - este neobişnuit de calm, rar îşi iese din fire,
înzestrat cu o răbdare naturală, când acţionează nu abandonează,
este meticulos, nu ocoleşte amănuntele, se preocupă în
obţinerea rezultatelor. Deşi acţionează în ritm lent, este capabil
de rezultate remarcabile.
D. Melancolicul - trăsăturile de bază sunt răbdarea, simţul de analiză
detaliată. Din punct de vedere nervos este puţin rezistent în
timpul stărilor conflictuale, fiind predispus la stări melancolice.
De regulă se recomandă prin echilibru şi mobilitate, este fricos.
Calităţile
Calitatea este o chemare, o înclinaţie, o anumită îndemânare în lucrul
cu oamenii, ea depinzând de mai mulţi factori şi în primul rând de
mediu. Calităţile unui manager nu sunt prescrise într-un cod, nu există
reguli în acest domeniu; nici un manager neputându-le întruni pe
toate. Principala calitate a unui manager ar fi "de a face să se facă".
Aptitudinile
Aptitudinile generale sunt însuşirile fizice şi psihice ce asigură succesul
în mai multe forme de activitate.
Aptitudinile speciale privesc succesul doar în anumite domenii, ambele
categorii, în procesul muncii se formează şi se dezvoltă mai încet decât
cunoştinţele şi deprinderile însă cu un grad mai mare de stabilitate.
Alte tipuri de aptitudini sunt aptitudinile organizatorice, pedagogice şi
cele de conducere.
Aptitudinile organizatorice, numite capacităţi organizatorice,
reprezintă sinteza unor însuşiri cu un înalt nivel de dezvoltare al
intelectului şi al creaţiei, înseamnă orientarea rapidă şi precisă în
psihologia oamenilor.
Aptitudinile pedagogice, legate de cele organizatorice, au influenţe
educaţionale prin capacitate didactică, spirit de observaţie şi orientare,
inventivitate didactică.