Strategia de abordare a dilemelor etice

Etape:

Identificarea problemei (a valorilor concurente) şi a actorilor implicaţi.

Este o prima etapă, care are drept scop înţelegerea situaţíei cu care ne
confruntăm. Întrebările la care vom răspunde sunt următoarele: Care este
problema etică? Cum poate fi ea formulată clar? Există aspecte ale problemei pe
care nu le cunosc? Care sunt persoanele confruntate cu această problemă?
Recunosc ele că au de-a face cu o problemă? Care sunt valorile etice in conflict?

Descrieți problema, participanții (cu contextul lor sociocultural), valorile

Exemplu: Valoarea 1 vs Valoarea 2

grija pentru copilul x versus grija pentru colectiv
Dreptate versus grijă

Stabilirea categoriei de probleme în care se încadrează situaţia noastră.

Este o responsabilitate profesională sau este o dilemă etică? În funcţie de
răspunsul la această întrebare, vom parcurge următoarele etape ale strategiei:

Căutarea informaţiilor relevante pentru ieşirea din impas. Dacă problema

ţine de o responsabilitate profesională, modul de rezolvare este deja precizat prin
regulamente, statute şi coduri etice. Dacă problema este o dilemă etică, căutarea
informaţiilor este mai dificilă. Este posibil ca legile în vigoare, regulamentele,
statutul profesiei sau codul etic al profesiei să ofere unele repere de abordare ale
situaţiei, sau, din contră, să nu ne spună nimic. Sursele de informaţii pe care ne
putem baza pot fi teoriile filosofice sau etica personală.
Utilitarismul -
Deontologismul -
Etica virtuții -
Etica drepturilor –
Etica grijii -

Poliner Shapiro şi Stefkovich (2005) susţin că în analiza unei situaţii etice

trebuie să luăm în calcul mai multe elemente: standardele profesiei, codurile
etice, etica în comunitate, toate filtrate într-un cadru de luare a deciziei etice, pe
baza unei judecăţi profesionale.
Dezvoltarea soluţiilor este următoarea etapă, în care putem utiliza metoda
brainstorming pentru a proiecta soluţii alternative ale dilemei etice.

Evaluarea soluţiilor presupune să răspundem la următoarele întrebări: Căror

principii etice le-am acordat intâietate? Ce avantaje şi dezavantaje au soluţiile
găsite? O analiză SWOT ar fi oportună. Este important să luăm în calcul „fineţea
etică” (Freeman 2013), pentru ca soluţia propusă să răspundă nevoilor tuturor
celor implicaţi.
Alegerea celei mai bune soluţii presupune o ultimă confruntare cu mai multe
criterii de analiză. Este o ultimă ocazie de a aduna informaţia suplimentară care
să ajute în soluţionarea conflictului etic. „Distanţează-te de problemă şi priveşte-
o ca şi cum ar fi a altcuiva, din altă instituţie, cultură sau ţară” ar putea fi un sfat
util în acest moment. Este o sarcină dificilă, întrucât trebuie să ne ferim de
capcanele gândirii dihotomice sau ale raţionalizărilor de genul „nu s-a putut
altfel.”
Cel mai important criteriu de evaluare a soluţiei este următorul: în modul de
abordare a dilemelor etice vom ţine cont de exigenţele eticii profesionale şi nu
doar de valorile personale.

Implementarea, monitorizarea şi evaluarea soluţiei presupune, în primul

rând, autoreflexivitate, capacitate de „a întoarce pe toate feţele” consecinţele
aplicării răspunsului. De mare folos va fi elucidarea următoarelor întrebări
(Felicio şi Pieniadz 1999): Ai primit suport instituţional? Ai avut nevoie de
consiliere legală? Cum va afecta pe ceilalţi decizia ta? Care a fost lecţia învăţată
de participanţi?