PREZENTARE realizată de:

Aţiboaiei (căst.Şuhani) Simona

Bumbu Cristina-Gabriela
Dănilă Andreea

Rolurile mediatoare ale ostilităţii şi disocierii în relaţia

dintre agresiunea sexuală şi gândirea suicidară la
studenţi.

The Mediating Roles of Hostility and Dissociation in the Relationship

Between Sexual Assault and Suicidal Thinking in College Students

Kristy M. Keefe, Melanie D. Hetzel-Riggin,

and Naoyuki Sunami

1. Cadru teoretic (scurtă introducere, definirea conceptelor)

Studiul tratează o tematică de actualitate, agresiunea sexuală și sinuciderea fiind două probleme
grave de sănătate publică. Având la bază concepte precum, agresiune sexuală, gândirea suicidară,
depresia, ostilitate şi disociere, articolul, ne va prezenta iniţial relaţionarea variabilelor menţionate
prin intermediul studiilor anterior efectuate şi ulterior rezultatele obţinute pe baza cercetărilor..
Concepte de mai sus nu apar definite, astfel, pentru o mai bună înţelegere am căutat câte o precizare
reprezentativă pentru fiecare.
Studii reprezentative menţionate în articol

 Agresiunea sexuală:
o Se estimează că 10% până la 37,4% dintre studenții raportează o tentativă sau un atac sexual
în timpul facultaţii (Krebs, et al., 2009; Sabina și Ho, 2014).
o 15,8% dintre studenți au raportat o tentativă sau un atac sexual înainte de facultate și 11,3%
au raportat agresiune sexuala în anii facultăţii (Krebs, et al.,2009).
o Studenții care raportează cel puțin un atac sexual prezintă un risc mai mare de tulburare de
stres posttraumatic, probleme de abuz de substanțe, probleme fizice, tulburări depresive
majore și suicid (Nada-Raja și Skegg, 2011; Zinzow et al., 2011)

 Gândirea suicidară
o Lamis, et al. (2010) au constatat că sexul, consumul de alcool, stresul emoțional și depresia
au fost legate de probabilitatea crescută a gândurilor suicidare la studenți.
o Persoanele cu istoric de agresiune sexuală prezintă un risc mai mare de gândire suicidară
și/sau tentative pe diferite grupe de vârstă și pe diferite stări de sănătate mintală (Behnken, et
al., 2010; Chang et al., 2015; Tomasula, et al.,2012).
o Chang et al., (2015) au constatat că agresiunea sexuală și singurătatea au fost cei mai
puternici predictori ai tentativei de sinucidere sau sinuciderii.

 Ostilitatea
o Legătura dintre violența sexuală și riscul de suicid sunt explicate şi prin rolurile de mediere
ale disreglării emoționale și răspunsurilor disociative.
o Dificultatea de a regla furia și disocierea crescută sunt ambele simptome ale tulburării de
personalitate bordarline (American Psychiatric Association, 2013), care a fost constant legată
de un istoric de violență sexuală (Linehan, 1993).
o Furia – un moderator între violența sexuală și gândirea suicidară la adolescenții tineri
(Sigfusdottir, et al., 2013)

 Disocierea
 o Cercetările au demonstrat în mod constant că furia/ostilitatea (Nyer et al., 2013; Wedig, et al.,
2013) și disocierea legată de traume (Briere, et al., 2010; Hariri et al., 2015) prezic idei și
tentative de sinucidere (Sadeh şi McNiel, 2013).
o Supraviețuitorii violenței interpersonale și sexuale sunt mai predispuși să prezinte un subtip
disociativ de PTSD decât supraviețuitorii unei traume non-interpersonale (Frewen, et al.,
2015; Lanius, et al., 2012; Steuwe, et al., 2012).
o Simptomele disociative au fost legate de gândirea suicidară, auto-vătămarea, tentativele și
disreglarea stării de spirit (Klonsky şi May, 2015; Tamar-Gurol, et al., 2008)

 Depresia
o Depresia, a fost clar legată de gândirea suicidară în literatura de specialitate (Devenish, Berk,
& Lewis, 2016; Dour et al., 2011)

Definirea conceptelor (din alte surse):

Agresiunea sexuală este un act în care o persoană atinge în mod intenționat o altă persoană
fără consimțământul acesteia, sau constrânge sau forțeaza fizic o persoană să se angajeze într-un act
sexual împotriva voinței sale (Cameron, et al.,2011).
Gândirea suicidară, cunoscută și sub numele de ideaţii sinucigașe, (Gliatto, 1999) – se
gândeşte, ia în considerare sau planifică sinuciderea (Klonsky, et al., 2016); gama de idei suicidare
variază de la gânduri trecătoare, la gânduri extinse, la planificare detaliată.
Ostilitatea este o formă de respingere sau de negare internă furioasă în psihologie. În
vorbirea de zi cu zi este folosit mai frecvent ca sinonim pentru furie și agresiune. În termeni
psihologici, Kelly a definit ostilitatea ca refuzul voit de a accepta dovezi că percepțiile despre lume
sunt greșite.
Disocierea: este oricare dintr-o gamă largă de experiențe, de la detașarea ușoară din mediul
imediat până la detașarea mai severă de experiențele fizice și emoționale. Caracteristica majoră a
tuturor fenomenelor disociative implică o detașare de realitate, mai degrabă decât o pierdere a
realității ca în psihoză (Butler, 1996; Gleaves, 2001; Dell, 2006).
Depresia: este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție
scăzută prezentă în majoritatea situațiilor; adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea
interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză
clară.
 2. Metodă

Participanţi

Datele pentru studiu au fost colectate de la 1.677 de studenți de nivel licenţă de la o

universitate de dimensiuni medii din Vestul Mijlociu. Participanții au fost preponderent femei
(57,8%) cu o medie de varsta de 19,3 ani (SD = 2,7). Majoritatea participanților au fost identificaţi ca
fiind caucazieni (83,9%), urmaţi de afro-americani (8,0%), latini (4,2%), alții (1,9%), asiatici/asiatici
americani (1,7%) și americani autohtoni (1,4%). Majoritatea participanților au fost studenţi în anul I
(63,3%), urmaţi de studenţi în anul II (18,7%), juniori (11,3%) și seniori (6,7%). Participanții au
raportat că provin din orașele cu o varietate mare de populații: 2,5% neîncorporate; 23,4% din orașe
cu mai puțin de 10 000 de locuitori; 40,0% din orașe cu populații între 10 000 și 50 000; 11,7% din
orașe între 50 000 și 100 000, iar 22,4% proveneau din orașe cu populații mai mari de 100.000.
Educația mamei, care poate servi drept reprezentat pentru statutul socio-economic, a fost
următoarea: 2,7% fără diplomă de liceu, 27,0% cu diploma de liceu, 29,1% unele la facultate, 29,1%
facultate absolvită, 10,4% cadru universitar și 1,7% nu se ştie. Majoritatea participanților (77,2%) nu
au primit niciodată consiliere, în timp ce 17,9% au fost în consiliere mai puțin de un an și 4,9% au
fost în consiliere mai mult de un an.

Instrumente

Informaţii demografice. Fiecare participant a răspuns întrebărilor privind genul, vârsta, anul
școlar, etnia, educația mamei, populația orașului natal și experiența anterioară privind terapie.

Chestionarul Traumatic Life Events - Chestionarul de Evenimente Traumatice (TLEQ) o

versiune modificată (Hetzel-Riggin şi Meads, 2011) a fost utilizată pentru a măsura istoria
agresiunii sexuale, evaluând expunerea participanților la o gamă largă de 22 de evenimente potențial
traumatice. Participanții au răspuns la fiecare întrebare folosind o scală de tip Likert în 7 puncte, de
la 1 (niciodată) la 7 (întotdeauna). Pentru studiul de față, participanții care au raportat scorul cel puțin
2 (rar) sau mai ridicat la întrebarea „După momentul în care ați împlinit 15 ani, cineva a atins
părți intime ale corpului tău sau te-au fac să atingi părțile intime ale corpului lor împotriva ta
sau fără acordul dumneavoastră? " au fost codificaţi ca pozitivi pentru agresiune sexual (n = 176;
10,5% din eșantion).
 Lista de control a simptomelor - 90 revizuită (SCL-90 R; Derogatis, 1983) - conține o listă de
90 de probleme și simptome pe care oamenii le prezintă uneori.

 Gândirea suicidară a fost măsurată prin intermediul SCL-90 R, utilizându-se 2 itemi.

Participanții au folosit o scală de tip Likert în 5 puncte, cuprinsă între 0 (deloc) și 4 (extrem)
pentru a răspunde la două întrebări despre gândirea suicidară din ultimele 2 săptămâni:
„Gânduri de încheierii a viații tale ” și „Gânduri de moarte sau de a muri“ (media
întrebărilor). Coeficientul Spearman-Brown a fost de .744; scorul mediu pentru întregul
eșantion a fost .28 (SD = 0,61; interval = 0-4,00).
 Depresia a fost evaluată folosind o versiune modificată a Subscalei Depresie SCL-90-R
(Derogatis, 1983). Participanții au folosit o scală de tip Likert de 5 puncte variind de la 0
(deloc) la 4 (extrem) pentru a răspunde la 12 întrebări despre depresie fără gândirea
suicidară. Un exemplu de întrebare a fost „a se simți trist” (media întrebărilor). Alfa de
Cronbach a fost de .90; scorul mediu pentru subscala Depresie pentru întregul eșantion a fost
de .92 (SD = 0,72; interval = 0-3,67).
 Furie/Ostilitate, a fost evaluată folosind Subscala Ostilitate a SCL-90-R (Derogatis, 1983).
Participanții au folosit o scală de tip Likert în 5 puncte, cuprinsă între 0 (deloc) și 4 (extrem)
pentru a răspunde la 6 întrebări despre ostilitate. O întrebare de exemplu a fost: „Aveți
izbucniri de temperament pe care nu le puteți controla”. Alfa de Cronbach a fost de .81;
scorul mediu pentru întregul eșantion a fost .66 (SD = 0,65; interval = 0-3,50).

Chestionarul Experienţelor Disociative Peritraumatice (PDEQ; Marmar et al., 1994), este o

măsură de auto-raportare cu 10 itemi, care a fost utilizată pentru a evalua disocierea în urma unei
experiențe stresante. Participanților li s-a solicitat să evalueze pe o scară de la 1 (nu este adevărat
deloc) la 5 (extrem de adevărat) gradul în care au prezentat o listă de 10 simptome disociative. O
întrebare de exemplu a fost: „Am descoperit că mă aflam pe„ pilot automat ”- am sfârșit prin a face
lucruri pe care ulterior mi-am dat seama că nu am decis în mod activ să le fac”. Scorul mediu a fost
de 1,76 (SD = 0,77; interval = 1-5). Alfa de Cronbach a fost de .90.
 Variabilă Instrument
Gândirea suicidară S-au utilizat 2 itemi care evaluează ideea suicidului din „Lista de verificare
a simptomelor - 90 revizuite” (SCL-90 R; Derogatis, 1983):
- „Gânduri de a-ți încheia viața”,
- „Gânduri de moarte sau de a muri “.
Agresiunea sexuală O versiune modificată a TLEQ (Hetzel-Riggin şi Meads, 2011) a fost
utilizată pentru a evalua expunerea participanților la o gamă largă de 22 de
evenimente potențial traumatice.
Întrebare cheie: „După momentul în care ați împlinit 15 ani, cineva a
atins părți intime ale corpului tău sau te-au fac să atingi părțile intime
ale corpului lor împotriva ta sau fără acordul dumneavoastră? "
Ostilitatea Subscala Ostilitate a SCL-90-R (Derogatis, 1983).
Disocierea Chestionarul Peritraumatic Disociative Experiences (PDEQ; Marmar et
al., 1994).
Depresia O versiune modificată a Subscalei Depresie SCL-90-R (Derogatis, 1983).

 Procedeu

Participanții au fost recrutați atât prin intermediul fişelor de înscriere tip buletin, cât şi a unui
sistem de management online. Toți participanții au fost înscriși pe o lista la o clasă de psihologie
universitară și au finalizat studiul în schimbul creditului de cercetare pentru cursul lor de psihologie.
Participanții s-au înscris fie fizic, fie online pentru un timp de cercetare de 90 de minute. Participanții
au fost evaluați în grupuri de cel mult 25 participanți într-o sală de clasă mare de doi cercetători
pregătiți. Pentru a proteja intimitatea, participanții s-au împrăștiat în jurul camerei. Asistenții de
cercetare universitară citesc cu voce tare documentul de consimțământ informat, după care au
colectat avize semnate de la toți participanții înainte de a continua. Participanții au finalizat apoi
măsurile de auto-raportare; ei au putut să pună întrebări pe parcursul timpului de colectare a datelor.
După ce au finalizat măsurile de auto-raport, au dat răspunsurile lor anonime asistenților de cercetare
universitară, care le-au oferit participanților informații de contact pentru resurse de consiliere locală
și un pachet de credit pentru clasa lor de psihologie.
3. Rezultate

Analize preliminare: 

Mai întâi au fost examinate corelațiile dintre variabilele: gândire suicidară, ostilitate,
disociere, depresie şi gen. Gândirea suicidară a fost corelată pozitiv cu agresiunea sexuală, ostilitate,
disociere și depresie. Femeile au raportat mai multe agresiuni sexuale, disociere și depresie decât
bărbații (ps <.01). A fost examinat efectul total al agresiunii sexuale asupra gândire suicidară
controlând genul și depresia. Modelul a explicat 35% din varianța gândirii suicidare, F (3, 1671) =
301,99, p <0,001. Agresiunea sexuală a prezis în mod semnificativ gândirea suicidară, β = 0,10, t
(1671) = 5,05, CI 95% = [.0625, .1418].

Testarea Modelului de mediere

Ipoteza 1. Agresiunea sexuală duce la gândire suicidară prin disociere. Rezultatele au

confirmat prima ipoteză a studiului şi anume că, experiența de agresiune sexuală duce la gândire
suicidară prin disociere crescută. Efectul indirect al agresiunii sexuale asupra gândirii suicidare prin
disociere a fost semnificativ (efect indirect normalizat = .0078, CI 95% = [.0008, .0179]). O
frecvență mai mare a agresiunii sexuale a fost legată de o disocierea crescută. Studenții care au
raportat niveluri mai mari de simptome disociative au arătat o gândire suicidară mai mare (β = .06,
IC 95% = [.0128, .0981].
 Ipoteza 2. Agresiunea sexuală duce la gândire suicidară prin ostilitate. Rezultatele au
confirmat a doua  ipoteză a studiului şi anume că, persoanele care au raportat experienţa unei
agresiuni sexuale dezvoltă o gândire suicidară din cauza ostilității lor crescute. Efectul indirect al
agresiunii sexuale asupra gândirii suicidare prin ostilitate a fost semnificativ statistic (efectul indirect
standardizat = 0,0046, 95% CI = [.0002, .0139]). Agresiunea sexuală a fost relaţionată pozitiv cu
ostilitatea crescută (β = .05, 95% CI = [.0128, .0882]), iar ostilitatea crescută a fost relaţionată cu
gândirea suicidară (β = .09, IC 95% = [.0411 ,. 1419]).

Ipoteza 3. Disociere și ostilitate. Să testăm dacă cele două efecte indirecte prin ostilitate și
disociere sunt diferite între ele. Rezultatele au demonstrat că efectele indirecte ale ambelor variabile
nu au fost semnificative statistic unul de celălalt (diferența efectelor indirecte = −.0032, IC 95% =
[−.0146, .0083]). Astfel, atât disocierea cât și ostilitatea pot explica în egală măsură efectul.

Modelul de mediere care prezice efectul agresiunii sexuale asupra ideei suicidale prin disociere și
ostilitate.
4. Problema de cercetare
Autorii studiului au emis următoarea problemă de cercetare – Model de mediere în care
relația dintre agresiunea sexuală și gândirea suicidară este mediată de disociere și ostilitate.

Condiții:

 Acoperă o lacună în literatură.

 Este formulată clar, indică modul de relaționare al variabilelor.
 Poate fi testată prin metode empirice.
 Este formulată sub forma unei întrebări. Nu, dar o putem reformula: Există un efect de
mediere al ostilității și al disocierii asupra relației dintre agresiune sexuală și gândirea
suicidară?
 Este specifică (sunt numiţi mediatorii care acţionează, determină efectele asupra VI şi VD).
 Poate fi testată empiric.

5. Ipotezele cercetării (formulate direcțional)

Ipotezele studiului:

a. Reacțiile traumatice de disociere (H1a) ar media relaţia dintre agresiuenea sexuală şi gândirea
suicidară.
b. Reacţiile traumatice de ostilitate (H1b) ar media relația dintre agresiunea sexuală și gândirea
suicidară.
c. Ambii mediatori (disociere şi ostilitate) ar avea un impact egal asupra relației dintre
agresiunea sexuală și gândirea suicidară.

Condițiile:

 în studiu nu sunt formulate într-un mod direcţional; doar este menţionată posibila relaţie
de mediere – au fost reformulate; 
 sintetice: au şansa de a fi adevărate sau false; evită afirmaţiile analitice (să fie întotdeauna
adevărate) sau contradictorii (să fie întotdeauna false);
 testabile – permit măsurarea variabilelor;
 simple - nu conține asumpții/explicații care să le susțină;
Ipotezele reformulate direcţional: 

a) Reacțiile traumatice de disociere mediază relația dintre agresiunea sexuală și gândirea

suicidară, în sensul în care o frecvență mai ridicată a agresiunilor sexuale duce la un nivel
mai înalt de disociere, care la rândul ei duce la o creștere a gândirii suicidare.
b) Reacțiile traumatice de ostilitate mediază relația dintre agresiune sexuală și gândirea
suicidară, în sensul în care o frecvență mai ridicată a agresiunilor sexuale duce la un nivel
mai înalt de ostilitate, care la rândul ei duce la o creștere a gândirii suicidare.
c) Ambii mediatori (disociere şi ostilitate) au un impact egal asupra relației dintre agresiune
sexuală și gândirea suicidară, în sensul în care o frecvență mai ridicată a agresiunilor sexuale
duce la un nivel mai înalt de disociere și ostilitate, care, la rândul lor, determină în mod egal
la o creștere a gândirii suicidare.

6. Variabilele studiului

În acest tabel sunt prezentate variabilele studiului, precum şi modul lor de operaţionalizare

Variabilă Operaționalizare Continuă/ Cantitativ VI/VD

Categorială ă/Calitativ
ă
Gândirea Rescurența gândurilor asociate cu Continuă Cantitativă VD
suicidară moartea, cu a fi mort.
Agresiune Frecvența agresiunilor sexuale Continuă Cantitativă VI
sexuală începând cu vârsta de 15 ani.
Ostilitatea Frecvența mâniei afective sau a Continuă Cantitativă Mediator
cognițiilor ostile
Disocierea Gradul de acord cu privire la Continuă Cantitativă Mediator
tendința de a se disocia.
Depresia Gradul de acord privind tendința de Continuă Cantitativă Variabilă
a se simți depresiv. controlată
Gen Feminin sau masculin Categorială Calitativă Variabilă
controlată

- plan de cercetare – NU este cazul

7. Metoda de cercetare folosita

Metoda de cercatare este non-experimentală deoarece variabila independentă este invocată,

sarcina nu este distribuită aleatoriu, iar cercetătorul nu are control asupra variabilei independente.
Este un model asociativ, utilizat pentru a determina legătura cauzală dintre variabile. Metoda
statistică utilizată este medierea multiplă cu doi mediatori.
Relația cauzală este inclusă și în expresia grafică a modelului, în care sensul săgeților indică
sensul cauzal al relației dintre VI→VD; VI→M, respectiv M→VD. Această cerință intră adesea în
contradicție cu datele utilizate pentru testarea modelelor de mediere, care sunt recoltate în condițiile
unor studii non-experimentale, ce nu suportă concluzii cauzale. Ca urmare, se recomandă multă
prudență în emiterea unor concluzii cauzale.

8. Validitatea: internă (+ strategii de control), externa, statistica

 VALIDITATEA INTERNĂ
- se referă la eliminarea explicaţiilor alternative ale rezultatelor (posibile ipoteze
alternative)
- indică gradul în care putem susţine existenţa relaţiei dintre variabile.

Ameninţări ale validităţii interne

1. Factori Istorici – apar în studiile realizate de-a lungul unei perioade de timp, când
participanţii sunt testaţi la începutul şi la finalul cercetării. NU este cazul, nu este studiu
longitudinal
2. Maturizare - nu este cazul; apare în cazul studiilor realizate de-a lungul unei perioade de
timp; nu este studiu longitudinal
3. Instrumente – ar putea reprezenta o ameninţare asupra validităţii interne pentru că unele
concepte (agresiunea sexuală, depresie, ostilitate, depresie) au fost măsurate, folosind
instrumente modificate sau doar anumite subscale ale unor instrumente.
4. Testarea – nu este cazul, deoarece măsurătorile se fac doar o singură dată şi astfel, nu apare
riscul ca rezultatele să fie influenţate de expectanţele participanţilor.
5. Regresia Statistică – nu este cazul
6. Efectul selecţiei – ar putea reprezenta o ameninţare asupra validităţii interne, deoarece
participanţii au fost selectaţi doar din rândul studenţilor care urmau cursuri de psihologie
(participanţii au primit un pachet de credite pentru clasa lor de psihologie) şi care pot avea
cunostinţe vaste privind conceptele măsurate.
7. Uzura/pierderea participanţilor – nu este cazul
8. Difuzarea sau imitarea tratamentului - nu este cazul
 9. Tratament special sau reacţii la control – nu este cazul
10. Expectanţele experimentatorului – participanţii au completat chestionarele în grupuri de cel
mult 25, într-o sală de curs, fiind supravegheaţi de doi cercetători pregătiţi, care erau dispuşi
să răspundă întrebărilor ce veneau din partea participanţilor. Intervenţia asistenţilor ar putea
influenţa răspunsurile participanţilor.
Tehnici de control: tehnica orb, dublu-orb, parțial-orb

11. Efectele participanţilor: sunt studenți voluntari, motivați să participe prin oferirea de credite
la cursul de psihologie. Acești participanți care au acceptat, ar putea fi foarte diferiți față de
alți studenți care au refuzat să participe sau de non-studenți.

Tehnici de control: înșelarea participanților, dublu-orb;

 VALIDITATEA EXTERNĂ
- se referă la gradul în care rezultatele studiului pot fi generalizate și la alte condiții,
persoane, momente, locuri.

Ameninţări la adresa validităţii externe

1. Caracteristicile eşantionului – Validitatea externă este limitată de faptul că rezultatele

studiului s-au aplicat unui eşantion particular, format dintr-un număr de studenţi tineri de la o
universitate din SUA, care urmau un curs de psihologie, utilizând astfel participanţi voluntari.
Rezultatele au fost generate doar utilizând studenți tineri (M= 19.3 ani; (SD = 2.7) şi femei
57.8% şi nu putem susţine că pot fi valabile, generalizate la un eşantion diferit.
2. Caracteristicile stimulilor şi circumstanţelor – datele au fost colectate pe baza
răspunsurilor creion-hărtie, într-o sală de curs, ceea ce poate face ca rezultatele să nu se poată
replica (poate exista un context diferit de realizare a cercetării şi diferenţe între indivizii de la
altă universitate). Principala preocupare în legătură cu această ameninţare a validităţii externe
este că toate concluziile studiului vor fi influenţate de setul unic de condiţii (stimul şi
circumstanţe).
3. Reactivitatea la măsurile experimentale - s-a obținut consimțământul informat înainte de
participare, însă consemnul a fost unul general. Conştientizarea de către participanţi a faptului
 că iau parte la studiu poate avea un impact asupra atitudinii şi comportamentului lor pe tot
parcursul studiului (pentru a proteja intimitatea, participanții s-au împrăștiat în jurul
camerei).
4. Inferenţa tratamentului multiplu – nu este cazul
5. Efectul de noutate – nu este cazul
6. Reactivitatea evaluării - constituie o ameninţare dăcă participanţii răspund diferit față de
cum ar răspunde în mod normal, ei conștientizând că cercetătorii dorect informaţii despre
istorilul lor al agresiunilor sexuale şi al prezenţei gândirii suicidare.
7. Sensibilizarea pretest şi posttest – nu este cazul
8. Momentul evaluării şi măsurării – studiul nu a fost unul longitudinal

 VALIDITATEA DE CONSTRUCT
Se referă la interpretarea relaţiei cauzale şi se referă la congruenţa dintre rezultatele studiului şi
baza teoretică care a ghidat cercetarea; se centrează de obicei asupra variabilei independente a
studiului.

Îmbunătățirea validității de construct are loc prin:

1. utilizarea definițiilor clare a conceptelor sau a VI - studiul nu definește conceptele utilizate

(de ex:agresiune sexuală, gândire suicidară, depresie, ostilitate, dispociere);
2. colectarea datelor care să demonstreze că reprezentarea empirică a variabilei independente
produce rezultatul așteptat;
3. colectarea datelor în așa fel încât să se demonstreze că reprezentarea empirică a variabilei
independente nu variază cu măsurările variabilelor conexe;
4. verificarea manipulării variabilei independente – nu este cazul

 VALIDITATEA STATISTICĂ

- se referă la aspectele evaluării cantitative care afectează precizia concluziilor formulate

pornind de la rezultatele studiului.
- dacă concluziile statistice obţinute pe baza rezultatelor sunt rezonabile

Ameninţări la adresa validităţii statistice

 1. Puterea statistică scăzută – nu este cazul. Studiul a folosit un eşantion vast de 1,677 de
participanţi şi astfel, tindem să credem că puterea statistic a fost ridicată, iar modelul de
mediere, folosind extensia PROCESS a determinat efecte semnificative (efecte indirecte)
2. Variabilitatea – constituie o ameninţare asupra validităţii statistice prin includerea în studiu
doar a studenţilor tineri, dar fără distribuţie randomizată. De asemenea, participanţii studiului
au variat pe o diversitate de caracteristici şi dimensiuni, cum ar fi, sexul, vârsta, anul de
școală, etnia, educația mamei, populația din orașul natal și experiența anterioară privind
terapia – diversitate crescută.
3. Lipsa de fidelitate a măsurilor – nu este cazul
4. Comparaţiile statistice multiple – nu este cazul; s-a utilizat modelul de mediere multiplă
(PROCESS)

9. IDEI VIITOARE DE CERCETARE

Problema de cercetare
Există un efect de mediere al ruşinii şi vinovăției în relaţia dintre abuzul sexual în copilărie
şi gândirea suicidară la copii și adolescenți? 

Este eficientă terapiei cognitiv-comportamentale centrată pe traumă în cazul copiilor și

adolescenților care prezintă ideației suicidare și au fost victime de abuz sexual?

 STUDIU LONGITUDINAL

Modelul teoretic: The Traumagenic Dynamic Model of CSA –Stigmatizare

 Ipoteza 1. Reacțiile traumatice de ruşine mediază relația dintre abuzul sexual în copilărie și
gândirea suicidară, în sensul în care o frecvență mai ridicată a abuzului sexual duce la un
nivel mai înalt de ruşine, care la rândul ei duce la o creștere a  gândurilor suicidare.
 Ipoteza 2. Reacțiile traumatice de vinovăţie mediază relația dintre abuz sexual în copilărie
și gândirea suicidară, în sensul în care o frecvență mai ridicată a abuzului sexual duce la un
nivel mai înalt de vinovăţie, care la rândul ei duce la o creștere a gândirii suicidare.
 Ipoteza 3. Terapia cognitiv comportamentală conduce la o frecvenţă mai redusă a
gândurilor suicidare, după o serie de ședințe, în cazul copiilor și adolescenților victime de
abuz sexual.